Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 26 Octombrie 2014 19:23
Comandor, Conf. univ. dr. Olimpiu Manuel Glodarenco, art-emis28 iunie 1940 - 22 iunie-iulie 1941
 
În condi?iile ultimatumului sovietic din data de 26 iunie 1940, prin care România a fost obligat? s? cedeze Basarabia ?i nordul Bucovinei, Marina Regal? a desf??urat opera?iuni de evacuare a unit??ilor militare ?i a refugia?ilor. În perioada urm?toare, for?ele navale fluviale au descurajat incursiunile trupelor bol?evice, înc?lcarea apelor teritoriale na?ionale ?i ac?iunile provocatoare ale acestora. Odat? cu declan?area „Planului Barbarosa”, marina român? a intervenit cu toate for?ele pentru eliberarea teritoriilor ocupate cu un an în urm?, ac?ionând pe Dun?re, în sudul Basarabiei, pân? la nimicirea inamicului ?i deplasarea frontului în afara zonei acesteia de ac?iune.
 
Scurt istoric al for?elor fluviale române
 
Pentru a aborda ac?iunile marinei dun?rene române, este necesar a face o scurt? incursiune în istoria acestei categorii de for??, pentru a eviden?ia importan?a pe care statul nostru a dat-o frontierei fluviale, prin dot?ri corespunz?toare. În a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, în domeniul construc?iilor navale militare s-au înregistrat numeroase progrese, printre acestea înscriindu-se ?i realizarea unui nou tip de nav? de lupt?, un mic cuirasat pentru fluviu, dar folosit, uneori, chiar pentru paza coastei maritime. Prima nav? de acest tip, purtând denumirea „Monitor”, opera inginerului american Erickson, a fost destinat? îndeplinirii unor misiuni de lupt? pe fluviu în timpul r?zboiului de secesiune (1861-1865). Apar?inând flotei statelor americane din nord, aceast? nav? a fost trimis? s? ac?ioneze împotriva fregatei confederate „Merrimac” (prima nav? cuirasat?) care st?pânea gura unui fluviu. Prin opera?iunile executate, „Monitor” ?i-a îndeplinit în bune condi?iuni misiunea, obligând fregata inamic? s? se retrag?. Entuziasma?i de acest succes, nordi?tii au continuat s? construiasc? numeroase astfel de nave, numite monitoare dup? numele prototipului[1]. În acela?i timp, noul tip de nav? american? a g?sit adep?i ?i printre marinele fluviale ale altor state, în rândul acestora înscriindu-se ?i România[2]. Înc? de la sfâr?itul secolului al XIX-lea, ideea construc?iei unor nave de lupt? blindate pentru flotila de Dun?re a prins contur, întrucât în 1898 s-a votat o lege prin care se deschidea, pe seama Ministerului de R?zboi, un credit de 20 milioane lei, din care 4 milioane erau acordate marinei, pentru construc?ia a dou? monitoare fluviale, a trei torpiloare, ?i pentru procurarea armamentului necesar acestor nave[3].
 
De?i creditului alocat prin aceast? lege i s-a dat o alt? întrebuin?are, ideea construirii monitoarelor nu a fost abandonat?. În anul 1905, ministrul de r?zboi, generalul Grigore Manu, a ob?inut de la guvern, pentru marin?, un credit de 12 milioane lei destinat construc?iei de nave ?i armament naval. Locotenent-comandorul Petre Demetriade, în calitate de director al marinei în Ministerul de R?zboi, un ofi?er energic ?i deosebit de inimos, a dat cea mai bun? întrebuin?are acestor bani, a?a cum aprecia mai târziu, într-una din lucr?rile sale contraamiralul Nicolae Negrescu[4], comandând la ?antierul naval din Triest 4 monitoare, iar la un ?antier naval din Anglia 8 vedete fluviale, nave care au constituit prima escadr? de lupt? pe Dun?re a ??rii noastre. Monitoarele, a c?ror construc?ie la „Stabilimento Technico Triestino” din Triest a fost supravegheat? de c?pitan-comandorul Constantin B?lescu[5], aveau urm?toarele caracteristici principale: deplasament 680 tone, lungime 63 m, l??ime 10,16 m, pescaj maxim 1,60 m, ?i o vitez? de 23,1 km/or?[6]. Aceste nave erau propulsate de dou? motoare cu tripl? expansiune de 800 C.P. ?i aveau un echipaj de 113 oameni. În ceea ce prive?te armamentul acestor nave, date fiind misiunile specifice pe care urmau s? le îndeplineasc?, s-a considerat necesar s? fie armate cu tunuri de calibru 120 mm ?i tunuri mai mici de 47 mm. Avându-se în vedere necesitatea execut?rii unor trageri de artilerie asupra ad?posturilor trupelor de pe maluri, ascunse prin v?i sau protejate de diferite obstacole, s-a hot?rât ca monitoarele s? fie armate ?i cu obuziere. Întreg acest material de artilerie a fost comandat la uzinele „Skoda-Werke” din Pilsen. În calitate de pre?edinte al comisiei de supraveghere, c?pitan-comandorul B?lescu a fost trimis la Pilsen pentru a urm?ri procesul de fabrica?ie a tunurilor ?i cuiraselor tunurilor, care urmau s? înzestreze monitoarele. Din Jurnalul comisiei de recep?ie a marinei afl?m c? la 1 martie 1906 a fost recep?ionat un prim lot de armament necesar monitoarelor, format din 3 tunuri de 120 mm, 2 obuziere de 120 mm ?i 4 tunuri de 47 mm[7]. La aceea?i uzin? din Pilsen a fost comandat? ?i pulberea necesar? muni?iei armamentului monitoarelor, în leg?tur? cu care se fac preciz?ri într-o coresponden?? din toamna anului 1906, între reprezentan?ii uzinei „Skoda” ?i Ministerul de R?zboi român[8]. La începutul anului 1907, construc?ia p?r?ilor componente ale monitoarelor era încheiat?, iar armamentul lor consta din câte 3 tunuri „Skoda” cu calibru de 120 mm instalate 2 în prova ?i unul în pupa, care urmau s? fie protejate de turele cuirasate, câte 2 obuziere „Skoda” cu calibru de 120 mm, câte 4 tunuri „Skoda” cu calibru de 47 mm ?i câte 2 mitraliere de 6,5 mm instalate pe spardec[9].
 
În privin?a blindajului monitoarelor, acesta avea grosimi diferite, în func?ie de gradul de expunere la loviturile de artilerie. Astfel, în borduri, avea o grosime de 76 mm, pe punte de 25 mm, iar turelele aveau un blindaj de 50-75 mm grosime.
Întrucât trecerea prin strâmtori a navelor de r?zboi de orice tip era interzis? conform tratatelor în vigoare, monitoarele nu au putut fi asamblate în ?antierul constructor, ci au fost transportate pe tronsoane, pe calea ferat?, pân? la Gala?i. Pe o cal? improvizat? a Arsenalului Marinei din Gala?i, navele au fost montate ?i nituite definitiv, opera?iunea desf??urându-se sub conducerea unui inginer al ?antierului naval din Triest ?i sub supravegherea, în continuare, a c?pitan comandorului B?lescu[10]. La 19 septembrie 1907, într-un cadru solemn, a avut loc, la Arsenalul Marinei din Gala?i, ceremonia lans?rii celor 4 monitoare[11], care au primit numele unor personalit??i politice române?ti din a doua jum?tate al secolului al XIX-lea: „Mihail Kog?lniceanu”, „Lasc?r Catargiu”, „Alexandru lahovari” ?i „Ion C. Br?tianu”.
 
În iunie 1913 a izbucnit Al Doilea R?zboi Balcanic, provocat de Bulgaria, care a atacat fo?tii alia?i din Primul R?zboi Balcanic. Dorind s? contracareze orice încercare de constituire a unei hegemonii în Balcani, guvernul român a decis intrarea în r?zboi împotriva Bulgariei. Campania naval? a durat pân? în august 1913, timp în care Cartierul General al Marinei s-a aflat la Turnu M?gurele. Marina Militar?, prin intermediul Escadrei de Dun?re a asigurat trecerea peste Dun?re a trupelor, a executat paza pe ap? a podurilor ?i a altor obiective, debarc?ri de trupe, transporturi de materiale, inclusiv locomotive ?i vagoane, transporturi de provizii ?i r?ni?i[12].
 
În timpul Primului R?zboi Mondial, Marina Militar? român? a îndeplinit misiuni diverse, dintre care cele mai importante au fost: atacul, la 14 august 1916, a flotei austro-ungare în portul Rusciuk, ac?iunea navelor Escadrei de Dun?re în ap?rarea capului de pod de la Turtucaia ?i protejarea retragerii trupelor române din aceast? zon?, sus?inerea flancului drept al armatei de uscat din Dobrogea de c?tre navele Flotei de opera?iuni, sub focul artileriei germane[13]. Referindu-se la modul în care flota a sus?inut trupele noastre de uscat, reu?ind s? înainteze sub tirul a ?apte baterii grele germane, în amintirile sale, contraamiralul N. Negrescu ar?ta c? Zilele de urm?rire a flancului stâng al armatei germane din Dobrogea ?i zilele de la Rasova vor forma, pururea, pagini de glorie, pentru mica dar brava ?i neobosita flotil? român?. Cu toate c? în toamna anului 1916 flota a înregistrat o serie de succese, reu?ind s? înainteze sub tirul bateriilor germane ?i chiar s? elibereze o serie de localit??i din Dobrogea, ocupate anterior de inamic, odat? cu retragerea armatei române în Moldova, pentru refacere, în decembrie 1916, ?i-a încetat ac?iunile ofensive ?i s-a limitat la opera?ii cu caracter defensiv, în special protejarea evacu?rii întregului parc de nave al marinei pe bra?ul Chilia. În anul 1917, Marina Militar?, al?turi de armata de uscat, a contribuit la ap?rarea frontului de pe Dun?re, bombardând cu artileria navelor, bateriile inamice de la Tulcea, ?i la asigurarea transporturilor pe ap? între Gala?i ?i gurile Dun?rii[14].
 
În ultimul an de r?zboi (1918) flotei i-a revenit una dintre cele mai dificile misiuni ?i anume deminarea Dun?rii ?i a m?rii în vederea relu?rii naviga?iei în timp de pace. Dup? încheierea Primului R?zboi Mondial, în anul 1919, sub influen?a mi?c?rii bol?evice, unii marinari revolu?ionari au trecut la reorganizarea ?i preg?tirea unei r?scoale generale a marinei române. Centrul acestei r?scoale a devenit Chilia Nou? unde erau concentrate principalele nave ale flotei de Dun?re. Mi?carea, izbucnit? ini?ial pe monitoarele „Lasc?r Catargiu” ?i „Mihail Kog?lniceanu”, s-a extins cuprinzând mase mai largi de marinari. Mai mult decât atât, s-a încercat ca aceast? mi?care de pe monitoare s? fie coordonat? cu încerc?rile de organizare a unor tulbur?ri ro?ii în Gala?i, Tulcea, Vâlcov, Reni, Ismail ?i cu cea din unit??ile militare din porturile Chilia, Tulcea, Ismail. A fost instituit un comitet de ac?iune pentru conducerea ?i preg?tirea r?scoalei, care ?i-a început activitatea în luna aprilie 1919, fiind format din 5 marinari, un caporal ?i un soldat de pe monitorul „Mihail Kog?lniceanu”, doi sergen?i de pe monitorul „Lasc?r Catargiu” ?i un sergent de la vedete. Pentru ilustrarea momentului, este semnificativ? o m?rturie a contraamiralului Dorin Iacomi. Acesta, în momentul izbucnirii r?scoalei marinarilor din anul 1919, îndeplinea func?iile de ofi?er secund ?i de comandant al artileriei pe monitorul „Ion C. Br?tianu”. Referitor la condi?iile de via?? care au generat revolta marinarilor, el relateaz? urm?toarele: Echipajul a aruncat în Dun?re ciorba de linte ?i a început a discuta în cazarm? despre cele întâmplate. Unii s-au resemnat, al?ii au propus indigna?i s? se reac?ioneze, chiar violent, aplicând anumite sanc?iuni unor ofi?eri, mai?tri ?i reangaja?i, apoi s? ridice pavilionul ro?u revolu?ionar, dup? cum au f?cut, cândva, marinarii ru?i, ?i cele dou? monitoare de pe bra?ul Chilia s? ias? în mare ?i s? ralieze flota ro?ie sovietic?, unde o fi fost aceasta, s? propun? comandant al grupului revolu?ionar pe sergentul timonier Gheorghe Cimpoieru, care se bucura de încrederea echipajului ?i de simpatia tuturor marinarilor[15].
 
În urma unui denun?, marinarii rebeli au fost aresta?i ?i trimi?i în judecat?, în total vreo 24 de oameni. Procesul s-a judecat la Curtea Mar?ial? a Corpului III Armat?. Opt acuza?i au fost condamna?i la moarte, printre care ?i Cimpoieru Gheorghe, iar restul la munc? silnic?. În timpul recursului judecat la Constan?a, unul dintre ap?r?torii marinarilor condamna?i la moarte sau munc? silnic? va fi acela?i Iacomi Dorin. Curtea Mar?ial? de la Constan?a a comutat pedepsele de condamnare la moarte ?i munc? silnic? pe via??, cu altele ce presupuneau priva?iunea de libertate un num?r mai mic de ani[16]. În perioada imediat urm?toare termin?rii r?zboiului, în dotarea Diviziei de Dun?re au intrat trei monitoare provenite de la fosta flot? austro-ungar?, care au fost botezaze cu numele provinciilor române?ti reintrate în grani?ele fire?ti, „Ardeal”, „Bucovina” ?i „Basarabia”[17].
 
2. Misiunile efectuate de marina militar? român? pe timpul evacu?rii Basarabiei
 
Pe data de 26 iunie 1940, Uniunea Sovietic? a transmis României un ultimatum prin care ?ara noastr? era obligat? s? cedeze Basarabia ?i nordul Bucovinei. În aceste condi?ii, toate for?ele navale române au adoptat m?suri de înt?rire a sistemului de supraveghere, pentru a putea preveni un atac al inamicului. Pe data de 27, contraamiralul Alexandru Gheorghiu, comandantul Diviziei de Dun?re a instaurat starea de alarm? la toate for?ele din subordine ?i a stabilit un dispozitiv de paz? ?i ordine în porturile basarabene ?i realizare a evacu?rii unit??ilor militare, structurilor administrative ?i tuturor refugia?ilor. Pentru a executa aceast? complex? sarcin?, Ministerul Aerului ?i Marinei i-a dat în sprijin toate navele fluviale ?i autorit??ile portuare. Monitoarele au asigurat acoperirea la Vâlcov, Chilia Nou?, Ismail ?i Reni[18]. Ac?iunea de evacuare a debutat în ziua de 28 iunie, fiind mobilizate toate navele civile, anume remorchere, pasagere, ?lepuri ?i ?alupe, apar?inând statului sau companiilor particulare, care, împreun? cu navele militare au executat traversarea fluviului cu trupe terestre, armament ?i muni?ie[19]. Pe timpul evacu?rii au avut loc numeroase incidente, pe care marinarii români le-au rezolvat cu promptitudine. Este vorba, în principal, de aproximativ 25 de mii de persoane, marea lor majoritate evrei, care produceau tulbur?ri în Tulcea ?i Gala?i, ?i care cereau trecerea pe malul stâng al Prutului; transportul acestora a fost realizat în zilele de 29 ?i 30, de la Gala?i la Reni, ?i de la Tulcea la Ismail[20].
 
O situa?ie deosebit? s-a creeat în diferite localit??i, precum Chilia, Ismail sau Vâlcov. Acolo, autorit??ile ?i for?ele de ordine ?i-au p?r?sit posturile, astfel c? rolul de poli?ie a fost suplinit de marinari, care au folosit, de multe ori, armamentul din dotare. Pe 29 iunie, la Ismail s-a constituit un soviet local, iar grupuri înarmate de civili au tras asupra armatei în retragere, marina r?spunzând corespunz?tor, evacuarea terminându-se în jurul orelor 12.00. De asemenea, localitatea Reni a fost ocupat? de trupele sovietice în diminea?a zilei de 30 iunie, navele române?ti retr?gându-se spre Gala?i. Armata inamicului a devansat cu o zi termenul specificat în actul ultimativ, astfel c? o mare cantitate de armament ?i muni?ie, dar ?i arhive, a fost capturat? de acesta[21]. Deoarece armata sovietic? ac?iona în mod imprevizibil ?i neconform cu ultimatumul, pentru a asigura linia Dun?rii au fost dislocate trei batalioane de infanterie marin? în sectoarele Periprava-Chilia, Sulina-Sfântu Gheorghe ?i Tulcea, cu misiunea de a riposta unor eventuale treceri ale adversarului în Delta Dun?rii. De asemenea, pentru a sublinia libertatea de naviga?ie pe Dun?re, Divizia de Dun?re a ordonat remorcherului „Giurgiu” s? execute un mar? de la Gala?i la Tulcea, cu toate c? autorit??ile sovietice afirmaser? c? nu recuno?teau statutul interna?ional al fluviului. Dup? data de 4 iulie a fost reluat? naviga?ia, nesocotind amenin??rile inamicului[22].
Pentru a stabili frontiera pe uscat ?i pe fluviu, guvernul român a numit o comisie, din componen?a c?reia f?cea parte ?i contraamiralul Alexandru Gheorghiu, care, ambarcat? pe nava de pasageri „Transilvania”, s-a deplasat la Odesa, pe 29 iunie, discu?iile durând pân? pe 7 iulie, grani?a fixându-se pe bra?ul Chilia ?i v?rsarea în mare a Musurei[23]. Cu toate c? preten?iile sovietice au fost satisf?cute, în perioada care a urmat au fost semnalate numeroase incidente la grani??. Dintre acestea amintim[24]:
- un grup de monitoare inamice a debarcat, în noaptea de 25 spre 26 octombrie 1940, trupe pe ostroavele Dalerul Mare ?i Salangic, fiind capturaa?i câ?iva militari români;
- în diminea?a zilei de 5 noiembrie 1940, sovieticii au ocupat ostrovul dintre bra?ul Musura ?i Stari-Stambul, ceea ce a avut drept efect modificarea grani?ei;
- la începutul anului urm?tor, inamicul a desf??urat ac?iuni care demonstrau inten?ia de a ocupa Gurile Dun?rii, fapt care a generat replica for?elor române?ti.
Toate aceste acte provocatoare au creat o stare tensionat? în cadrul for?elor navale, care au trebuit s? organizeze o observare continu? a inamicului ?i s? realizeze o minare eficient? a c?ilor de acces spre obiectivele proprii.
 - Va urma -
----------------------------------------------------
[1] Joannès Tramond, André Reussner, Éléments d’ histoire maritime et coloniale contemporaine, (1815-1914), Société d’Éditions Géographiques, Maritime et Coloniales, Paris, 1932, pp. 101-110.
[2] Lt.Cdor Ion B?l?nescu, R?sboiul naval pe în?elesul tuturor, Bucure?ti, 1915, pp. 48-49.
[3] X X X, Monitorul Oficial, nr. 42 din 27 mai-8 iunie 1898, p. 1466.
[4] C.A. Nicolae Negrescu, Rolul marinei în r?zboiul pentru întregirea neamului ?i recompensa final?, Bucure?ti, 1920, p. 162.
[5] X X X, Revista marinei, nr.4/1929, pp. 3-5.
[6] X X X, Calendarul maritim /1914, pp. 256-257.
[7] Arh. M.Ap.N. fond Direc?ia V marin?, dosar 78/1906-1907, fila 521.
[8] Arh. M.Ap.N. fond Direc?ia V marin?, dosar 74/1908-1911, fila 238.
[9] Lt.Cdor Ion B?l?nescu, op. cit., pp. 20-21.
[10] X X X, Registrul matricol al monitorului ALEXANDRU LAHOVARI.
[11] X X X, Marea Noastr? nr. 7-8/1938, p. 264.
[12] George Petre, Ion Bitoleanu, Tradi?ii navale române?ti, Editura Militar?, Bucure?ti, 1991, p. 117.
[13] ibidem, pp. 190-206.
[14] ibidem, pp. 209-211.
[15] Arh. M.Ap.N., fond C.M.M., dosar 287/1919, fila 469.
[16] Georgeta Borand?, Istoricul monitoarelor românee?ti, în Momente din istoria Marinei Române - Lucr?ri de cercetare, 1984, fila 34.
[17] George Petre, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 236.
[18] Jipa Rotaru, Ioan Damaschin, Glorie ?i dram?. Marina Regal? Român? 1940-1945, Editura Ion Cristoiu, Bucure?ti, 2000, p. 26.
[19] ibidem, p. 27.
[20] ibidem.
[21] ibidem.
[22] ibidem, pp. 27-28.
[23] ibidem.
[24] ibidem, pp. 29-31.
footer