Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 19 Octombrie 2014 19:07
1944, ArdealDup? trecerea României de partea Na?iunilor Unite, la 23 august 1944, principalul obiectiv na?ional a devenit eliberarea Transilvaniei ocupat? de Ungaria în 1940, acesta fiind precizat, cu claritate în directivele Marelui Stat Major. Idealul na?ional al repunerii bornelor de hotar pe adev?rata grani?? din vestul ??rii a însufle?it în lupt? poporul român, inclusv pe militarii de orice grad, la 4 ani de la odiosul dictat de la Viena, generalul Constantin Visarion, comandantul Diviziei 20 infanterie-instruc?ie adresându-se, astfel, militarilor din subordine:
„Osta?i!
Verdictul de la Viena a c?zut. Sta?i ast?zi cu fa?a c?tre Ardealul nostru drag, ocupat vremelnic de maghiari, care n-au niciun drept s?-l st?pâneasc?. Fra?ii vo?tri martiri v? cheam? s?-i desubjuga?i.
Osta?i!
Fi?i gata ca atunci când va fi dat semnalul s? merge?i la lupt? cu tot sufletul, dislocând toate rezisten?ele care vi se vor opune în calea voastr?. Parte din voi ave?i ocazia ca acum s? lua?i botezul focului, luptând pentru dezrobirea fra?ilor vo?tri; este cea mai mare cinste pentru voi ?i pentru p?rin?ii vo?tri ?i pentru neam. Fi?i demni de precursorii vo?tri ?i lupta?i cu tot avântul c?ci în vinele voastre curge sângele urma?ilor lui Traian ?i Decebal”. Semnalul luptei eliberatoare avea s? fie dat în aceea?i zi de 30 august 1944, când au fost declan?ate ?i ac?iunile ofensive dincolo de linia de demarca?ie, pe direc?ia Ilieni-Sfântu Gheorghe, eliberându-se primele localit??i din Transilvania.

Contraofensiva trupelor germane ?i ungare, început? la 5 septembrie 1944 în podi?ul transilvan ?i la 13 septembrie 1944 în Banat ?i Cri?ana, cu inten?ia de a stabili linia frontului pe coronamentul Carpa?ilor Meridionali ?i de a ocupa întreaga Transilvanie, a întârziat momentul eliber?rii, dar nu l-a putut împiedica. Acesta deoarece, f?r? s? mai a?tepte sosirea trupelor sovietice la nord de mun?i, Armata 4 român? a reu?it (între 5 ?i 8 septembrie) s? opreasc? trupele germane ?i ungare pe aliniamentul Sighi?oara, Ormeni?, Târn?veni, Veseu?i, Alecu?, Gacova, departe de trec?torile Carpa?ilor Meridionali vizate de inamic. Mai mult, din proprie ini?iativ?, generalul Gheorghe Avramescu a ordonat (9 septembrie) trecerea la contraofensiv?, pân? în seara zilei urm?toare trupele române ajungând pe alinamentul nord Târn?veni, sud Ludu?, cursul Mure?ului, pân? la sud de Unirea, nord Mir?sl?u, vest Gacova, la 15 - 20 km sud de linia vremelnic? de demarca?ie româno-ungar?. Dup? sosirea în zon? a primelor unit??i sovietice din Armata 6 de tancuri ?i din Armata 27, luptele au continuat, f?r? r?gaz, pe direc?iile Târn?veni-Ungheni ?i Aiud-Turda, pân? la mijlocul lunii septembrie, trupele române ?i sovietice ajungând pe aliniamentul râului Mure? (la vest de Târgu Mure?). Concomitent, la nord de Bra?ov, Corpul de munte român, comandat de generalul Ion Dumitrache, Divizia „Tudor Vladimirescu” (format? pe teritoriul U.R.S.S. din prizonieri de r?zboi români) ?i Divizia 202 infanterie sovietic?, au atacat spre Sfântu Gheorghe, înfrângând trupele germane ?i ungare din partea de sud-est a Transilvaniei, eliberând mai multe localit??i române?ti (între care ?i ora?ul Sfântu Gheorghe), respingând inamicul din „intrândul secuiesc” ?i înaintând spre v?ile Nirajului ?i Mure?ului. La 28 septembrie 1944, vân?torii de munte români au eliberat ora?ul Târgu Mure?.

Cele mai grele lupte s-au dat pe cursul râului Mure?, între Chirileu ?i Iernut, în special în zona Dealului Sângeorgiu - o în?l?ime masiv?, în form? de amfiteatru, cu o deschidere de 5 km ?i cu flancurile sprijinite pe Mure?, puternic ap?rat? de un inamic, foarte bine preg?tit ?i dotat, care a ?tiut s? valorifice excelent avantajele oferite de teren. Insisten?a comandamentului sovietic de a cuceri aceast? în?l?ime prin atacuri frontale, f?r? a pune la dispozi?ie mijloacele de înt?rire necesare (avia?ie, artilerie, tancuri etc.) a f?cut ca Armata 4 român? s? înregistreze, într-o perioad? de timp scurt? (în special între 22 ?i 29 septembrie) mari pierderi umane (6 753 militari: 897 mor?i, 4 118 r?ni?i ?i 1 738 disp?ru?i, dup? datele aflate în arhiva Armatei a 4-a).

Relevând condi?iile în care Armata a 4-a român? a fost pus? s? lupte în zona Dealului Sângeorgiu de c?tre comandamentul Armatei 27 sovietice, colonelul Nicolae Dragomir consemna (1 octombrie 1944) c? misiunea încredin?at? a fost „dispropor?ionat? fa?? de puterea armatei [...] pierderile suferite în atac, în capul de pod Sângeorgiu, dep??esc prea mult rezultatele, care au fost minime ?i chiar nule, cu toat? reluarea repetat? a acestor atacuri ordonate zilnic de comandamentul rus. [...] Propunerile armatei pe care le-am prezentat personal comandamentului rus de la acea dat?, cu toat? st?ruin?a ?i cu date asupra pierderilor - mai preciza ofi?erul român - nu au avut aprobarea acelui comandament, care zilnic a repetat ordinul de atac pentru cucerirea cotelor 409, 495, 463 ?i 421. În primul rând ?i pentru l?rgirea capului de pod pân? la cotele 435 ?i 417”. În finalul interven?iei sale pe lâng? comandantul Armatei a 4-a, colonelul Nicolae Dragomir cerea ca „înainte ca pierderile, f?r? folos, s? duc? la anihilarea puterilor armatei” s? se întervin? energic pe lâng? Comandamentul suprem sovietic pentru a se da marilor unit??i române misiuni corespunz?toare capacit??ii lor de lupt?. În aceea?i ordine de idei, generalul Gheorghe Mihail, ?eful Marelui Stat Major român, asigura pe mare?alul R.I.Malinovski, comandantul Frontului 2 ucrainean, „de marea noastr? dorin?? de a alunga cât mai repede inamicul spre vest, departe de grani??, ?i de a lua parte cât mai larg? la aceast? ac?iune”, dar îi cerea, în acela?i timp, s? ordone generalului S.G.Trofimenko „s? nu mai dea Armatei a 4-a misiuni dispropor?ionate cu capacitatea ei combativ? ?i f?r? s?-i mai asigure mijloace suplimentare în care de lupt?, armament anticar, artilerie ?i avioane absolut necesare”.

În acest timp, Corpul 6 armat? român, care ac?iona la est de Turda, a înlesnit, cu for?ele de la flancul stâng, cucerirea ora?ului de c?tre unit??ile Corpului 104 armat? sovietic. La vest de Turda, a luptat Corpul 35 armat? sovietic în compunerea c?ruia a ac?ionat Divizia 2 munte român? (pe direc?ia B?i?oara - Gil?u). Contraofensivei inamice din Banat ?i Cri?ana (început? 13 septembrie 1944) i s-a opus, ini?ial, Armata 1-a român?, comandat? de generalul Nicolae Macici, care a f?cut ca trupele germane ?i ungare, chiar dac? au reu?it s? ocupe Aradul, s? nu poat? parcurge decât 25-60 de km din cei 75-180 km câ?i erau pân? la obiectivele stabilite ini?ial. Între timp, sub acoperirea realizat? de marile unit??i române, în zon? au ajuns ?i primele unit??i sovietice, careau intrat imediat în lupt? schimbând radical raportul de for?e. Acest lucru a permis trupelor române ?i sovietice s? fac? fa?? unei alte contraofensive germano-ungare, declan?at? la 28 septembrie 1944 „Zigeunerbaron (Voievodul ?iganilor”) în Cri?ana, cu inten?ia de a ajunge la Por?ile de Fier ?i în trec?toarea Turnu Ro?u. Prin lupte grele, diviziile „Tudor Vladimirescu” ?i 337 infanterie sovietic? au reu?it, s? opreasc? trupele inamice pe alinamentul Mier?u, ?uaieu, dup? care, între 2 ?i 5 octombrie, au trecut la contraatac ?i au recucerit aliniamentul Apateu, sud Le?, Sânmihaiul Român. Între timp, la 29 septembrie, trupele germane atacaser? puternic ?i spre Salonta în fâ?iile de ac?iune ale divizilor 78 infanterie sovietic?, 3 munte ?i 1 infanterie-instruc?ie române, care au rezistat prin lupte grele de ap?rare. O contribu?ie important? la oprirea contraofensivei inamice a avut-o Armata 6 de tancuri sovietic? ale c?rei unit??i, ac?ionând în cooperare cu un deta?ament român, au eliberat ora?ul Salonta.

Preluând ini?iativa, Divizia 1 infanterie-instruc?ie ?i Divizia 203 infanterie sovietic? au ac?ionat ofensiv, pe valea Cri?ului Alb (de la 20 septembrie), for?ele principale ale Armatei 53 sovietice au înaintat pe valea Mure?ului, eliberând Aradul (în noaptea de 21 spre 22 septembrie) ?i respingând apoi trupele germane ?i ungare dincolo de grani??. Al?turi de unit??ile sovietice au luptat ?i numeroase subunit??i de gr?niceri români. Flancul stâng al Armatei 53 a fost asigurat, la sud de Timi?oara, de Corpul 7 armat? român, care a reluat ofensiva în noaptea de 24 spre 25 septembrie spre frontiera româno-iugoslav?, pe direc?ia Petrovgrad. În sudul Banatului, Brigada 19 infanterie a cooperat cu Divizia 49 infanterie sovietic?, o compania din aceast? mare unitate luptând ?i pe teritoriul iugoslav pân? la Pancovo. În final, opera?ia „Zigeunerbaron” a înregistrat un e?ec total, fiind eliminat? astfel amenin?area pe care inamicul o proiecta asupra comunica?iilor principale care duceau spre mun?i. Concomitent au fost create condi?ii favorabile pentru reluarea ofensivei proprii, atât la vest de Carpa?ii Occidentali, cât ?i în podi?ul transilvan. Pentru înfrângerea for?elor germane ?i ungare din partea de nord-vest a României, din Ucraina Subcarpatic? ?i din estul Ungariei, Comandamentul suprem sovietic a hot?rât s? execute, cu Frontul 2 ucrainean, opera?ia „Debre?in”. Ofensiva a fost declan?at?, cu trupele de la centrul Frontului 2 ucrainean, care au rupt, între 6 ?i 13 octombrie, ap?rarea inamicului între Salonta ?i Makó, ?i au p?truns adânc spre Debre?in, în timp ce la flancul stâng, mari unit??i din Armata 53 au fost dirijate spre cursul mijlociu al Tisei, între Szolnok ?i Szeghed, constituind câteva capete de pod.

În podi?ul transilvan, ofensiva a început la 9 octombrie 1944, ac?iunea principal? revenind Armatei 4-a române ?i Armatei 27 sovietice (în compunerea c?reia ac?ionau ?i diviziile 2 munte ?i 18 infanterie române). In mod preconceput, ora?ul Cluj nu a fost inclus în zona de ac?iune a vreunei divizii române. Cu toate acestea, diviziile 118 infanterie ?i 2 munte române au contribuit, prin atacuri frontale ?i manevre, la eliberarea Clujului (11 octombrie 1944). A doua zi (12 octombrie 1944), diviziile „Tudor Vladimirescu” ?i 337 infanterie sovietic? au eliberat Oradea, în timp ce Divizia 3 munte a eliberat (pân? la 13 octombrie), întregul spa?iu situat la vest de Oradea, continuând ofensiva spre Debre?in. Dup? eliberarea Clujului, luptele au continuat la vest de Some?, Armata 4 român? înaintând pe direc?ia Bon?ida - Jibou – Carei, iar Armata 27 sovietic? pe direc?ia Cluj - Huedin - Valea lui Mihai. Concomitent, Armata 7 de gard? sovietic? a ajuns pe Some?ul Mare, la sud ?i est de Dej, dup? care a fost regrupat? în Câmpia Tisei, iar Armata 40 sovietic? a coborât în depresiunea Maramure?ului ?i a eliberat Sighetul.

Ac?ionând într-un teren fr?mântat ?i în parte acoperit, Armata a 4-a a reu?it, în urma unor lupte grele duse în mun?ii L?pu?, Mese? ?i F?get, s? ias? (20 octombrie) în Câmpia Tisei pe aliniamentul Ger?u?a, Stâna, Bab?a, Bogdand, Chie?d, dup? ce parcursese circa 80 km într-un ritm de 11 km în 24 de ore. ?i de aceast? dat? s-au realizat ac?iuni de lupt? comune, diviziile 1 cavalerie român? ?i 232 infanterie sovietic?, contribuind, prin ac?iunea de la F?rca?a, la deschiderea comunica?iei de p?trundere a Armatei 40 sovietice spre Satu Mare. La rându-i, Divizia 11 infanterie a înlesnit, la sud de Satu Mare, înaintarea Diviziei 133 infanterie sovietice, care a eliberat ora?ul în noaptea de 24 spre 25 octombrie 1944. La scurt timp (25 octombrie), diviziile Corpului 6 armat? aveau s? elibereze cel?lalt mare ora? din nord-vestul României, Careiul, ?i s? finalizeze eliberarea p?r?ii de vest României de sub ocupa?ia ungar?. Victoria remarcabil? de acum 70 de ani a f?cut ca întregul popor român s? tr?iasc? ?i s? simt? clipa în?l??toare a triumfului. Elogiind virtu?ile ost??e?ti dovedite în lupt? de militarii români, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a, conchidea într-un ordin de zi: „Peste veacuri ve?i fi sl?vi?i, voi ofi?erii ?i osta?ii, care a?i eliberat Ardealul”.

La fel ca în Basarabia ?i nordul Bucovinei, în iunie-iulie 1941, ?i de aceast? dat?, armata român? a fost sprijinit? de popula?ia civil? din zon?, care deseori nu a pregetat s? pun? mân? pe arme ?i s? lupte al?turi de osta?i. Expresii ca „Vin ai no?tri!”, „Bine a?i venit fra?ilor!” erau doar câteva din cele spuse, din om în om, de la Cern?u?i la Hotin, de la Chi?in?u la Cetatea Alb? sau dela Sfântu Gheorghe la Cluj, Carei ?i Satu Mare. Dup? datina str?bun?, atât pe melegurile Basarabiei ?i Bucovinei, în 1941, cât ?i pe meleagurile transilv?nene, militarilor li s-a oferit un pahar cu vin sau o can? cu ap? proasp?t?, li s-au f?cut ur?ri de succes ?i izbând? ?i s-a cântat, sub faldurile tricolorului, nemuritorul „De?teapt?-te, române!”. În multe locuri, bucuria eliber?rii a fost umbrit? de crimele ?i samavolniciile ocupan?ilor. Refacerea integrit??ii teritoriale în vestul ??rii a anulat nedreptatea f?cut? României cu patru ani în urm?, ?ara necî?tigând un teritoriu care nu-i apar?inea, ci reintrând, doar, în posesia spa?iului istoric ce-i fusese r?pit prin for?? ?i dictat. Ca ?i în cazul Basarabiei ?i a nordului Bucovinei în 1941, ac?iunea armatei române în Transilvania a reprezentat un act eliberator, în acord cu dreptatea istoric?, reântregirea teritorial? fiind confirmat? (cu dificultate) pe plan interna?ional, datorit? politicii revizioniste ungare, de c?tre Conferin?a de pace de la Paris din 1946 ?i, de jure, prin prevederile Tratatului de Pace din 1947.   Raporturile de putere de la sfâr?itul r?zboiului ?i interesele marilor puteri au f?cut ca despre celelalte pierderi teritoriale române?ti din 1940 s? nu se mai vorbeasc? mult? vreme, de?i ele au constituit ?i constitue o realitate la fel de evident?.

footer