Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Miercuri, 15 Octombrie 2014 23:48

Ocupatia ungara 1940-1944Manifest?ri revizioniste maghiare

De?i ocupase, prin prin dictatul de la Viena din 30 august 1940, 43.492 kmp din str?vechiul p?mânt al României, guvernul de la Budapesta nu a fost mul?umit cu teritoriul r?pit, ci a ini?iat o serie de m?suri politice ?i militare, cu scopul de a anexa întreaga regiune româneasc? pân? la Carpa?ii Meridionali. Concomitent, a desf??urat o intens? propagand? menit? s? acrediteze, în ?ar? ?i str?in?tate, preten?iile teritoriale, s? def?imeze România ?i pe conduc?torii s?i, s? atrag? aten?ia opiniei publice interna?ionale asupra sa. În acest sens, însu?i Mikóls Horthy îndemna, la 15 septembrie 1941, în discursul ?inut la Cluj, s? se continue lupta pentru cauza maghiar?. La rându-i, Miklós Kallay, preciza, în iunie 1942, cu prilejul vizitei f?cute în secuime: „Când vorbim de Ardeal suntem numai unguri. To?i suntem una, gata de orice sacrificii. Ardealul este soarta maghiar? ?i istoria noastr? vie”. Referindu-se la cuvântarea primului-ministru maghiar, ziarul „Regely Magyarorszag” considera c? din aceasta radia „crezul sfânt ?i voin?a p?str?rii pe veci a p?mântului maghiar milenar”. Acela?i scop l-au vizat ?i m?surile militare adopate: înt?rirea for?elor armate ?i dislocarea lor în partea estic? a Ungariei, instalarea pe teritoriul românesc ocupat a numeroase depozite de mun?ii ?i carburan?i, construirea de aerodromuri, efectuarea de lucr?ri de comunica?ii etc., precum ?i construirea de fortifica?ii (permanente, pe linia Carpa?ilor Orientali - considerate definitive -, ?i provizorii, în partea de sud a noii linii de demarca?ie româno-ungar? stabilit? la Viena, spre a fi plasate apoi ?i pe Carpa?ii Meridionali).

Inten?iile agresive ale guvernului de la Budapesta au reie?it ?i din temeinicia cu care a fost organizat? milit?re?te popula?ia secuiasc? ?i ungar?, constiituindu-se g?rzi civile înarmate, instruite de cadre militare, care au organizat exerci?ii ?i manevre militare (în iunie 1942). Referindu-se la acest lucru, Sec?ia 2 informa?ii a Marelui Stat Major român f?cea cunoscut (28 iulie 1942) c? autorit??ile maghiare din teritoriul ocupat „organizeaz? milit?re?te popula?ia secuiasc? ?i de origine etnic? ungar? din Ardealul de nord”, în toate satele din apropierea liniei de demarca?ie înfiintându-se „g?rzi civile înarmate, instruite de unit??i militare regulate” destinate „s? invadeze prin surprindere teritoriul românesc ?i s? comit? acte de sabotaj, terorism, atentate ?i panic?”. Nu pu?ine au fost ?i atacurile, prin surprindere, executate de gr?nicerii maghiari la sud de linia de demarca?ie, în cursul c?rora au fost uci?i gr?niceri români. Relevant? în ceea ce prive?te atitudinea ?i preten?iile expansioniste ungare este ?i literatura revizionist?, din care rezulta c? guvernul de la Budapesta viza nu numai întregul Ardeal, dar ?i teritoriile de pân? la Marea Adriatic?. În poezii precum Vom învia, Fra?i maghiari, Mar? pentru premilitari se putea citi: „?i str?zile Bra?ovului mai sunt c?lcate de bocanci str?ini”; „Ardealul este minunat. Este comoara noastr? scump?” etc. Acela?i caracter revizionist l-au avut ?i h?r?ile ?i c?r?ile po?tale difuzate în Ardealul ocupat, precum ?i cântecele ?i mar?urile instigatoare ?i insult?toare la adresa românilor. La 14 martie 1944, la Târgu Mure?, s-au rostit cuvânt?ri revizioniste, cerându-se: „Vrem Ardealul pân? la Predeal!”, „Bra?ovul este al nostru”!, „Afar? cu opincarii! ”.

M?suri române?ti de contracarare

Informa?i ?i con?tien?i de pericolul acestei politici revizioniste, Ion Antonescu, guvernul ?i Marele Stat Major român au subliniat de nenum?rate ori caracterul românesc al Transilvaniei, necesitatea luptei pentru readucerea teritoriului r?pit la patria-mam?, au protestat fa?? de ambiguitatea politicii germane fa?? de Transilvania. Condamnând dictatul de la Viena, pe care-l considera lipsit de orice con?inut istoric, politic ?i moral, Ion Antonescu a afirmat în fa?a lui Hitler (septembrie 1943) c? politica extern? a României viza „realizarea unit??ii p?mântului românesc”, c? scopul luptei românilor era „restabilirea drepturilor României asupra Transilvaniei de nord”, c? „Transilvania este datoria noastr? fa?? de noi în?ine ?i nu va fi un singur român care s? nu moar? pentru ea”. Cu alt prilej, tot el preciza c? „poporul român nu poate s? tr?deze vreodat? dreptul lui asupra Transilvaniei de nord de care sunt legate toate scopurile vie?ii române?ti ?i pe care oricine le-ar p?r?si, dar oricine, oricât de sus, oricît de jos, n-ar fi decât un tr?d?tor”. La rându-i, Mihai Antoneescu i se adresa astfel lui Joseph Goebbels (28 noiembrie 1941): „La Viena, domnule ministru ni s-a luat leag?nul românismului, leag?nul istoriei ?i al culturii noastre… Unitatea poporului român a fost sfârtecat?… Privi?i, v? rog, domnule ministru, harta României, privi?i felul în care a fost trasat noul hotar al Transilvaniei. Ve?i recunoa?te c? atât din punct de evedere etnic ?i economic, cât ?i din punct de vedere strategic, este vorba de un pumnal înfipt în trupul României”.

Pentru a contracara pericolul maghiar, Ion Antonescu a dispus adoptarea de m?suri, ini?ial, pentru contracararea unei ofensive inamice, apoi, pentru declan?area ofensivei eliberatoare. Cu toate c? apreciau c?, atâta timp cât Germania domina Europa din punct de vedere militar ?i politic, era foarte pu?in probabil ca Ungaria s? declan?eze un atac armat împotriva României, exper?ii Marelui Stat Major român considerau c? „dat fiind îns? ac?iunea revizionist? din ce în ce mai intens? ?i politica de duplicitate pe care o duce Ungaria, nu este exclus ca la prima ocazie care i se va oferi, ea s? caute a-?i realiza pe calea armelor revendic?rile asupra Transilvaniei de sud”. Se aprecia c? momentul atacului putea fi dup? terminarea r?zboiului sau chiar în timpul acestuia, dac? conjunctura ar fi îng?duit-o.

Pentru a putea face fa?? atacului maghiar - considerat a fi dezl?n?uit dup? concentrarea for?elor principale, sau prin surprindere, cu folosirea în perioada ini?ial? doar a marilor unit??i aflate în apropierea frontierei ?i a liniei de demarca?ie ?i a organiza?iilor paramilitare, Marele Stat Major român a conceput ?i executat în perioada 1941-1944 un plan de m?suri complex, dintre ale c?rui prevederi men?ion?m: organizarea de jocuri de r?zboi, cu tem? de ap?rare, în caz de atac din vest (Armata 1, la 22 martie 1942), ?i de atac pentru reîntegire; p?strarea în ?ar? a cât mai multor for?e ?i influen?area conducerii superioare germane de a cere Ungariei s? participe la r?zboi cu cât mai multe trupe; efectuarea de manevre militare în spa?iul situat la nord de Carpa?ii Meridionali; sporirea capacit??ii de transport a c?ilor de comunica?ie, în special a celor penetrante spre granit?, ?i a rocadelor, care s? permit? manevrele laterale; fortificarea zonelor sensibile, construrirea de terenuri de avia?ie (camuflate), de depozite etc.; organizarea mijloacelor de ap?rare a spatelui, în special în zonele ?i centrele locuite de minoritari; înt?rirea ?i redislocarea unor divizii în spa?iul situat la nord de mun?i; investirea Armatei 4, dislocat? în prim?vara anului 1944, în Moldova, cu misisunea de a avea sub control ?i trec?torile Carpa?ilor Orientali.

Astfel, în vara anului 1944, România dispunea de un plan concret, bine întocmit, în parte materializat prin destinarea for?elor ?i mijloacelor necesare, pentru eliberarea prin lupt? a teritoriului românesc r?pit de Ungaria în 1940. Acestuia i se ad?uga ?i starea de spirit a românilor, hot?râ?i s? lupte pentru reîntregirea ??rii. „Zvonurile în leg?tur? cu Ardealul - constata Comandamnentul General al Capitalei, în octombrie 1943 - g?sesc ecou în masa trupei care se arat? dornic? de o ac?iune pentru înf?ptuirea acestui ideal na?ional”. Acela?i comandament f?cea cunoscut c? ?i în rândul popula?iei civile „ideea cuceririi Ardealului este privit? cu însufle?ire”. Acest lucru a fost confirmat pe deplin în campania eliberatoare din toamna anului 1944.

- Va urma -

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer