Revista Art-emis
Cine sunt hunii-ungro-maghiarii? (2) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
MarĹŁi, 09 Septembrie 2014 18:20
Hunii 2„« Vitejia » maghiarilor este numai un subiect de poezie patriotic? pentru ei. De aceea au ?i investit totul în propagand? ?i leg?turi politice pentru a-?i realiza, cu ajutorul altora, visurile lor iredentiste!” (Grigore Nedei)
 
Ungro-maghiarii-huni sunt desc?lec?torii rasei ugrice a familiei de triburi ultranomade fino-ugrice, de limb? uralic?. Speciali?tii istorici care s-au ocupat de ostrovul lor-morgana îi situeaz? undeva între Volga ?i Mun?ii Urali ori între Urali ?i Obi sau între Urali ?i bazinul Tobolului... Din Asia, de pe ultimile ramifica?ii ale Mun?ilor Altai au venit spre cursul mijlociu al Volg?i într-o prim? etap?, incursiune.[1] Curiozitatea vestului a triburilor maghiare a fost sugerat? de anumite triburi turcice, care le-a mânat spre stepele din nordul M?rii Negre, iar sub c?lu?ul pecenegilor, nomazii ungro-maghiari-huni se vor a?eza în ?ara dintre râuri-Atelkuz, (Buceagul de mai târziu) la vest de Don înspre cursul Nistrului, c?tre anul 890 d. Hr. [2] Dup? crunta înfrângere oferit? de pecenego-bulgari în anul 896 hunii ?i-au luat agoniseala vântului din ?inuturile nord-pontice ?i cu pastrama de sub ?eile cailor s-au gudurat prin cânezatul Haliciului spre Europa Central?. Trec prin pasul Verecke dincolo de Carpa?ii P?duro?i ?i t?b?r?sc în dreptul cet??ii Munkacs, în stepa Câmpiei Panonice râvnit? pentru nomadismul lor ecvestru ?i propice tuturor jafurilor viitoare... Dup? câteva pr?zi reu?ite, împ?ratul german Otto cel Mare îi pune cu botul pe labe dup? zdrobitoarea victorie din anul 955 pe râul Lech.[3] Spre sfâr?itul secolului al IX-lea, ungro-maghiarii-huni prin jaf, violen??, ho?ie, alian?e matrimoniale consfin?ite de agresiuni repetate au întemeiat un stat amalgam din diferite rase, religii ?i limbi sub flamura arpadian?.
 
Secretarul particular al regelui Bela al III-lea (1172- 1196), Anonymus, consemna c?: La venirea huno-ungurilor în Câmpia Panonic?, aceasta era locuit? de slavi, bulgari ?i vlahi, adic? p?storii tracoromanilor; terram Pannoniae habitarent Slavi, Bulgarii et Blachii ae pastores tracoromanorum.[4] La momentul invaziei lor în ?inuturile dacilor din Transilvania ?i Banat comunitt??ile intracarpatice erau constituite în puternice cânezate ?i voievodate: Cri?ana (cuprindea Maramure?ul pîn? la Mure?) condus de Menumorut, Banatul (între Mure?, Tisa ?i Dun?re) condus de Glad, Voievodatul din podi?ul Transilvaniei (de la Por?ile Mese?ului pân? la Mure?) condus de Gelu, Voievodatul Albei cu centru la Alba Iulia, cânezatele Bihor, Ha?eg, ?ara Bârsei, ?.a. Desele incursiuni ale huno-maghiarilor erau deseori înfrânte de o?tile vitejilor cânezi ?i voievozi geto-daco-valahi.
 
Primul moment de înflorire a ungurilor-huni a fost sub regele, la început ortodox ?tefan I (997-1038). Dup? moartea lui criza intern? permite refacerea suveranit??ii voievodatelor geto-dace din Transilvania ?i Banat. Istoricul Mihaly Horvath pe la 1860 într-o istorie a Ungariei, publicat? la Budapesta men?iona c?: ungurii l?sau pe vechii st?pânitori ai teritoriilor în posesiunile lor, percepând doar anumite d?ri.[5] Acest lucru demonstreaz? num?rul restrâns de oameni ai armatei invadatoare, neputând administra efectiv întinsele teritorii ocupate vremelnic.
Alt moment de înflorire al huno-ungro-maghiarilor va cunoa?te apogeul sub regele Matei Corvin (1458-1490), „cel mai mare rege al maghiarilor ?i du?man totodat?, al propriului s?u neam” [6],despre care Nicolae Iorga spunea: „... înving?tor în toate luptele, dar învins când te-ai ridicat împotriva neamului t?u”, se referea evident la ru?inoasa înfrîngere de la Baia capitala Moldovei, când Marele ?tefan Biruitorul, ruda sa, i-a acordat privilegiul domnesc al celor trei s?ge?i înfipte în ?ezut din arcul s?u voievodal, în Decembrie 1467. Nu dup? mult timp a venit ?i dezastrul otoman când se va pr?bu?i peste ei Sublima Poart?.
 
La 29 august 1526, armata ungar? a fost zdrobit? în b?t?lia de la Mohacs, regele Ludovic al II-lea ucis în lupt?, iar turcii au ocupat Buda (8 Septembrie). Cinsprezece ani mai târziu, la 29 August 1541, Buda a devenit re?edin?a unui pa?alâc turcesc. În felul acesta, Ungaria a disp?rut practic de pe harta Europei fiind împ?r?it? în trei p?r?i: cea de nord a revenit Habsburgilor, cea central? ?i sudic? a devenit pa?alâc turcesc, iar Transilvania propriu-zis?, Banatul ?i Partium, adic? regiunile de vest ?i nord-vest ale Transilvaniei s-au organizat într-un principat autonom aflat pân? la 1699 sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Tratatul de pace de la Adrianopol din 17 februarie 1568 confirm? împ?r?irea Ungariei între turci ?i imperiali.[7] Trecând de etapa jafului ?i a migra?iei, de cosmetica ?epoas? a stepelor, de deliciul preparatelor sub ?eile cailor, prin înnobilare, hunii ?i-au pus sub blazonul maghiar, sceptrul spionajului.
 
Curtea princiar? ?i nobilimea maghiar? de la Alba Iulia au supravie?uit în interiorul arcului de data asta carpatic, urzind o întreag? ?es?tur? de spionaj contra Principatelor dacoromâne. Un raport despre inten?iile Domnului moldovean, redactat de Ladislau Odonffi, comitele secuilor pe la 1552 c?tre Castaldo generalul imperial, care-i înmâneaz? împ?ratului Ferdinand I de Habsburg, relev? amestecul ?i interesele ungro-imperiale la est ?i sud de Carpa?i. („... rezult? c? nobilul secui dispunea în Moldova de o re?ea de spionaj (iscoade) care-l ?ineau la curent cu evolu?ia principalelor evenimente social-politice ?i militare, precum ?i cu inten?iile Cur?ii domne?ti de la Ia?i. De asemenea, un raport din februarie 1553 întocmit de un anume Lauren?iu, om de încredere trimis de Nicolae Korni? la Curtea din Ia?i a lui Alexandru L?pu?neanu pentru a culege informa?ii ce-l interesau pe generalul imperial Castaldo, dovede?te implicarea unor nobili maghiari din Transilvania în culegerea de informa?ii de pe spa?iul moldav.”.[8] Emisarii spioni unguri erau recruta?i din rândul micii nobilimi maghiare, a?a cum este cazul lui Petru Gherendi care a spionat Moldova ?i Muntenia în 1554 sau Ioan Dorohoi secretarul lui Mihai Viteazul, de limb? uralic?, care furniza informa?ii comitelui secui Szekely Mihalyi în perioada Decembrie 1599- Ianuarie 1600.[9]Elanul Marelui Domn Mihai Viteazul al Daciei Mari, n-a fost întrerup de cursul iscoadelor, ci dimpotriv? l-a încrâncenat ?i înfierbântat ca în b?t?lia de la Gor?sl?u, relatat? de Dan Lucinescu: „...Sosise momentul psihologic, când b?t?lia se înclina în favoarea du?manilor... Aripa dreapt? a frontului era condus? direct de Mihai care, v?zând apropierea dezastrului, se în?l?? pe imensul s?u cal, c?p?tând brusc dimensiuni supranaturale. El se lans? cu un ?ip?t de atac ce f?cu s? r?sune v?ile din apropiere, intrând în armata du?man? cu marea lui secure ce reteza totul în jur... Înfrângerea lui Bathory a fost urmat? de o prad? bogat?: 45 de tunuri, 110 steaguri de lupt? ?i un mare num?r de prizonieri. A p?r?sit tab?ra de la Zal?u în 8 August, ajungând la Cluj în 11 August 1601. Primul loc vizitat de Mihai în Cluj a fost Turnul Croitorilor, acolo unde la 5 februarie al aceluia?i an fusese martirizat devotatul s?u prieten ?i apropiat colaborator, Baba Novac. Mihai aflase despre inimaginabilele torturi aplicate unuia dintre cei mai mari viteji ai s?i, sufletul lui sângerând de atunci în permanen??, având convingerea c? nimeni, niciodat?, nu i-ar mai putea suplini abnega?ia cu care luptase al?turi de el. Spre surprinderea popula?iei locale, domnitorul îngenunche pe lespedea goal? f?cându-?i semnul crucii. A doua zi, un mare sobor de preo?i f?cu o lung? ?i emo?ionant? pomenire marelui comandant de o?ti care pl?tise cu cele mai crunte chinuri posibile curajul, devotamentul ?i loialitatea sa pentru marele voievod. La terminarea slujbei, la care au asistat mai multe sute de târgove?i, o parte din ei nelipsind nici în ziua tortur?rii celui decedat, Mihai d?du ordin s? se citeasc? în prezen?a lui, spre luarea la cuno?tin?? a tuturor locuitorilor acelei urbi hot?rârea sa. Comunicatul dezavua actul barbar f?cut de neme?i în prezen?a locuitorilor Clujului care nu numai c? nu au protestat, dar s-au delectat ca spectatori, ore în ?ir, la toate supliciile la care viteazul lupt?tor Baba Novac fusese supus. Exprimându-?i dezgustul pentru atitudinea men?ionat?, Voievodul impune sanc?ionarea prin plata unei amenzi de 100 000 florini de c?tre popula?ia târgului.”[10] Ac?iunea Marelui Voievod a fost îndrept??it?, dar înfl?c?rat de biruin?a recent?, intui?ia nu i-a descoperit premeditarea complotului mâr?av al aliatului Basta în asociere cu du?manii s?i maghiari de pe Câmpia Turzii.
A?adar, trebuie s? ne întreb?m continuu ?i îndurerat de atunci ?i s? r?spundem dac? se poate:
Unde au fost r?mânii înainte ?i dup? marele asasinat al Domnului unirii Daciei Mari?!?
?i în celelalte cazuri asem?n?toare anterioare ?i ulterioare:
Unde au fost românii atunci?!?
Unde au fost românii apoi?!?
Unde sunt românii ast?zi?!?
Red?m în finalul articolului un episod din ciclul, Arhanghelii Cruzimii:
 
Masacrul de la Moisei
 
La Prim?ria Comunei Cr?ie?ti-Mure? în 20 Februarie 1976 s-a anchetat evenimentele din toamna anului 1944 de la Moisei.
Martori prezen?i: primarul Aurel Husar, secretarul Vasile Luca, subofi?erii din comun? Ioan Cioanca ?i Victor Bu?iu, prof. Vasile T. Suciu, c?pitanul pensionar Alexa Covaci ?i declarantul Ioan Gorea, fiul martirului Simion Gorea: „Cu aceast? ocazie-a declarat Ioan Gorea -, numitul Teodor F?rca? a povestit familiei Gorea c? unul din cei care l-au împu?cat pe tat?l lor, Simion Gorea, în octombrie 1944 la Moisei, a fost K.S. din satul Mil??el, comuna Cr?ie?ti. Teodor F?rca? a mai afirmat c? ar fi v?zut cu ochii lui când acest K.S. a înghesuit în dou? case pe ??ranii români fugi?i de la munc?, pentru a se întoarce acas? la familiile ?i gospod?riile lor, ?i i-a împu?cat cu o mitralier? pe fereastr?. Înainte de a fi împu?cat, Simion Gorea ?i-a aruncat haina camaradului s?u Teodor F?rca?, care tremura de frig, în ploaie. Acesta a fugit prin p?dure ?i a sc?pat cu via??. A umblat multe zile, pân? a g?sit familia camaradului s?u, în satul Mil??el. A l?sat haina ?i cu lacrimi în ochi, le-a spus copiilor s? nu-?i mai a?tepte tat?l, care a murit împu?cat, acolo, la Moisei, în codrii Maramure?ului.”.[11]
-----------------------------------------------------------
[1] Victor Spinei, Marile migra?ii din estul ?i sud-estul Europei în seclele IX-XIII, Ia?i, Institutul European, 1999, p. 18; Arhid. prof. dr. Constantin Voicu-Biserica Str?mo?easc? din Transilvania în lupta pentru Unitatea Spiritual? ?i Na?ional? a Poporului Român, Sibiu, 1989, p. 21.
[2] P. Veres, Le role des facteurs ecologiques dans la conquete du bassin des Carpathes par Hongrois en 896, în „ Les questions fondamentales du peuplement du bassin des Carpathes du VIII au X siecle”, Bidapesta, Ed. L. Gerevich, 1972, pp. 213-230.
[3] Victor Spinei, op. cit. p. 55-56; E. Moor, Studien zur Fruh-und Urgeschichte des ungarischen Volkes, în Acta Ethn, II Budapesta, 1951, p. 25 ?.u.
[4] Ion Coja, Transilvania Invincibile Argumentum. Ed. Athenaeum, Bucure?ti, 1990, p. 20.
[5] Arhid. prof. dr. Constantin Voicu, op. cit. p. 23.
[6] Dr. Ion Cârja, Canalul Mor?ii, Ed. Cartea Româneasc?, 1993, p. 53.,
[7Istoria lumii în date, Bucure?ti, Editura Enciclopedic? Român?, 1969, p. 123.
[8] Marian Ureche, Serviciile secrete maghiare. Note de curs, Ed. I.S.I., 1993, p. 9, Serviciile secrete, vol. I, Bucure?ti, Ed. Paco, 1993, p. 204, 208.
[9] Marian Ureche, op. cit. p. 10.
[10] Dan Lucinescu, Voievodul, edi?ia a II-a, Siaj-2009, p. 227-230.
[11] Dr. Gheorghe Bodea, Vasile T. Suciu, Arhanghelii Cruzimii, Revista Vatra-Biblioteca de Istorie, Tîrgu Mure?, 1982, p. 14-15)
footer