Revista Art-emis
Tr?darea politic? - testamentul dezastrului na?ional (2) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 31 August 2014 20:20
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, art-emis9 octombrie 1944 la ora 22,00 într-un moment favorabil afacerilor „pe negustate” Churchill îi spune lui Stalin: „Hai s? aranjem treburile noastre în Balcani. În ceea ce prive?te Marea Britanie ?i Rusia, ce ai zice dumneata s? ave?i 90% predominare în România, noi 90% în Grecia ?i 50%-50% în Iugoslavia? În timp ce propunerea mea se traducea, am luat o jum?tate de pagin? de hârtie pe care am scris propunerea mea. Stalin a luat un creion albastru ?i ro?u ?i cu partea albastr? a f?cut „un large tick” [bifare]-în OK-?i a pus hârtia pe mas?. Eu am luat-o ?i am spus: « Nu este oare prea cinic cum am dispus de soarta a milioane de oameni în aceast? manier? insolit?? Hai s? ardem hârtia! » Stalin mi-a r?spuns: «Nu, p?strez-o dumneata»”.
Bucuriei lor se adaug? zece zile mai târziu -18 Octombrie 1944 -, ?i satisfac?ia lui Roosevelt: „Aranjamentele f?cute privind Balcanii, sunt sigur, cele mai bune posibile”.
Zarurile cezarilor fuseser? aruncate: soarta României ?i a Europei de R?s?rit fus?ser? destinate robiei Rusiei-sovietice. Autorii f?r? condi?ii ai capitul?rii în frunte cu suveranul la? au prezentat actul lor josnic de înalt? tr?dare ca pe o fapt? eroic? a eliber?rii ??rii de sub dictatura fascist?. Beneficiarii Actului tr?d?rii, atât cei din ?ar? cât ?i cei din exil, s-au justificat considerându-l ca un act de bravur?, de salvare na?ional?.
„Ani de zile între?inu?ii « fondului » (18 milioane franci elve?ieni) spune Pamfil ?eicaru, însu?it de Al. Cre?eanu, Niculescu-Buze?ti, I. Vi?oianu, au pream?rit pe gângavul rege Mihai ca eroul liber?rii României. Aceast? trinitate avea nevoie de o acoperire, deoarece politic în via?a României erau inexisten?i, s?vâr?iser? o simpl? deturnare de fonduri ?i prezentând ca erou pe Mihai, puteau opera o ac?iune de a crea o confuzie printre exila?ii de bun? credin??, c? regele Mihai este ?eful exilului. ?i în bun? parte opera?ia a izbutit s? creeze ?i s? men?in? mult? vreme confuzia. Regele care abdicase în condi?ii dezonorante, declarând institu?ia monarhiei perimat?, fiind un obstacol la progresul fire?te, marxist-leninist, al poporului român, caz unic în istoria abdic?rilor, citea de dou? ori pe an o cuvântare- mesaj c?tre ?ar?. Ex-regele Mihai, eroul capitul?rii f?r? condi?ii, abdicase contra filodorm?; Petre Groza, în numele partidului comunist se angajase s?-i de-a compensa?ii pentru dezonoranta abdicare, între care ?i iahtul regal „Luceaf?rul”, care a costat 91.000 lire sterline, adic? 53.000.000 lei la cursul oficial pl?tit de Statul român.”[2]
 
Marii Beneficiari ai Actului tr?d?rii de la 23 August 1944
 
- Stalin ?i Uniunea Sovietic?;
- Churchill ?i Marea Britanie;
- Partidul Comunist din România ?i în mod expres elementele alogene atee, fondatorii Interna?ionalei Ro?ii;
- impostorii, tr?d?torii ?i la?ii care au acceptat mariajul politic cu bol?evicii sovietici;
- Mihai I ?i familia sa;
- Grecia ?i Ungaria.
Prin arestarea ?i apoi condamnarea la moarte a Conduc?torului Statului, Mare?alul Ion Antonescu, ac?iunea criminal? a lui Mihai I a declan?at capitularea întregii armate, a provocat mai devreme ?i aproape definitiv dezastrul ??rii, predând-o bol?evicilor ?i slugilor lor comuniste, care pân? ast?zi 2014, se continu? prin filia?ie neîntrerupt?: comunism-neocomunism-liberalism democratic-bej, a înlesnit apoi, prin capitularea total? a României, victoria nesperat? a U.R.S.S-lui în Estul Europei, facilitându-?i deopotriv? bun?starea în exil prin în?elegerea cu Ana Pauker, iar cum scurtisima Stafie i-a acordat dispens? de plecare, a revenit în ?ara pe care a tr?dat-o ?i a pr?dat-o de pe tron, revenind deci mai aproape de tron, pentru a deveni cu mult mai bogat decât viseaz? vreodat? un monarh în exerci?iul mandatului regal.
Nimeni în istoria omenirii dup? ce a fost detronat - de drept sau pe nedrept -, nu a fost acceptat mai apoi ca monarh într-un stat cu forma de guvern?mânt republican?, fiind desp?gubit eminamente pentru tot ce n-a avut ?i r?spl?tit împ?r?te?te pentru tot ce a distrus uman, material, cultural, spiritual istoriei na?iunii noastre. Ast?zi, practic în 2014, statul român are în componen?a sa la vîrf dou? puteri antinomice: puterea republican? cu institu?iile ei, Pre?edin?ia, Parlamentul ?i Guvernul ?i Casa Regal? cu rege, dinastie, palate, mun?i, ape ?i curtea sa regal?. Ambele forme de guvern?mânt sunt beneficiarele privilegiate ale bugetului mult prea s?r?cit al ??rii. Practic aninomiile nu se exclud, ci se completeaz?, se întrep?trund. Se contureaz? astfel una dintre enigmele atât de nefaste ale acestei na?iuni, singura de altfel în lume, care î?i cânt? cu osanale ?i ritualuri: tr?d?torii, uciga?ii, uzurpatorii, irozii, denigratorii, profanatorii, blasfemiatorii, canaliile, despo?ii, c?m?tarii, ciocoii, c?l?ii, strigoii, vampirii, vatrapii, Anele, Caiafele, Iudele, etc.
 
De ce? De când? De cât?!?
 
Nimeni nu cred c? poate r?spunde corect sau mul?umitor la toate gesturile nes?buite, nechibzuite, uciga?e, tr?d?toare, precum ?i la toate actele, erorile, ororurile comise cu ajutorul românilor împotriva Românilor de-a lungul istoriei. „Partidul comunist era îndrept??it s? s?rb?toreasc? 23 August - arat? marele jurnalist Pamfil ?eicaru -, când se recoltau consecin?ele actului s?vâr?it de un rege imbecil, cu adeziunea partidelor zise ale democra?iei na?ionale.”[3]
Marele beneficiar Stalin a fost atât de încântat de reu?ita ispr?vii marionetei regale încât a pus cea mai înalt? decora?ie sovietic? „Pobeda” pe pieptul la? al gângavului ?i nebravului Mihai I. Turcii ar fi apreciat tr?darea, dar nu ?i pe Tr?d?tor, fie el chiar monarh. Gestului marelui „t?tuc” bol?evic i s-au al?turat regina Angliei ?i Truman al S.U.A.
 
Capitularea necondi?ionat? acceptat? atât de u?or de nevolnicul Mihai I este de fapt un precedent creat ?i l?sat mo?tenire de tat?l s?u, Carol al II-lea. Capitularea necondi?ionat? acceptat? de rege ?i armisti?iul impus de sovietici „confirm? ?i justific? for?a celui tare” privind toate abuzurile, atentatele, atrocit??ile, crimele, violurile, dezmo?tenirile, arest?rile, torturile, persecu?iile, prigoanele, mutil?rile aduse Na?iei noastre:
„[...] cu toat? capitularea necondi?ionat? ?i un guvern fr??esc comunist, ru?ii au furat România de produse de cel pu?in trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin armisti?iul dictat de Moscova din 12 septembrie 1944, instaurând pentru decenii mizeria. Ceva mai mult, se pretinde, ?i înc? de somit??i militare, ca Allen Brooche, ?eful statului major imperial britanic, c? prin actul de la 23 August 1944 România a deschis ru?ilor larg por?ile ?i a contribuit la ocuparea unei jum?t??i din Europa de c?tre ru?i. C? dac? România ar mai fi rezistat, alia?ii anglo-americani ar fi putut înainta adânc înspre r?s?ritul Europei, împiedicând astfel Rusia s? aib? preponderen?a în Europa.”[4]
 
Uciga?a capitulare necondi?ionat? a actului regal criminal de la 23 August 1944 a adus na?iunii, poate cel mai mare dezastru din întreaga ei istorie. Desigur, condi?ii în cadrul armisti?iului au fost, dar numai cele ale sovieticilor. Ei l-au pus în aplicare imediat dup? actul tr?d?tor-regal, iar comploti?tii români l-au semnat în genunchi dup? trei s?pt?mâni când ?ara era deja ocupat? ?i strivit? de ru?i. „Complotul format de cei care au creat a?a-zisul armisti?iu, arat? savantul na?ionalist-cre?tin Dumitru Dan Lucinescu, a schimbat generalii români, comandan?i pe frontul contra ru?ilor pe aliniamentul Tg. Neam?-Stânca, Rosnovanu-Ia?i, noii generali ordonând osta?ilor s? nu mai trag? nici un glon? împotriva pozi?iilor ruse?ti, sistându-se ?i aprovizionarea cu muni?ii a frontului respectiv. Peste 170.000 de solda?i ?i ofi?eri ai Armatei Române au fost lua?i prizonieri, supravie?uind un sfert din ei, iar trupele ruse?ti au înaintat f?r? nicio rezisten?? spre sudul Moldovei ?i apoi în restul Munteniei, în timp ce în noul ziar „Scânteia” se în?iruiau numele noilor localit??i cucerite de Armata Ro?ie „eliberatoare”. Data semn?rii armisti?iului a fost 13 septembrie 1944. Toate bunurile ??rii au fost luate de armata rus? ca prad? de r?zboi, inclusiv navele militare ?i civile române?ti, împreun? cu tot parcul aviatic militar ?i civil. Printre capturi a figurat ?i celebrul bric ?coal? „Mircea cel B?trân.” Renumita fabric? de avioane militare I.A.R. de la Bra?ov a fost demolat? pân? la buloanele de prindere pe podeaua de beton, iar întregul parc de avioane a fost luat de asemenea ca prad? de r?zboi. În nordul Olteniei erau depozitate în lingouri, peste 17 vagoane de aur, care reprezentau contravaloarea petrolului ?i a cerealelor vândute de statul român Germaniei. „Dup? decapitarea armatei la vârf, a urmat lichidarea întregi armate. În locul lor au fost promovate la conducerea armatei militari din cele dou? divizii formate de Ana Pauker în U.R.S.S., din rândul prizonierilor de r?zboi români, care au ales aceast? cale, în locul mor?ii în lag?rele ruse?ti.”[5] Mihai I trebuia, m?car în ceasul al 13-lea, în exil, sau în al 14-lea, în 1990, dup? 46 de ani de a?teptare, când premierul Petre Roman, la ordinul pre?edintelui Iliescu i-a blocat, la Pite?ti, drumul spre Curtea de Arge? ?i l-a exediat de unde a venit, val vârtej, ori chiar în al 15-lea ceas, acum la 23 August 2014, s?-?i cear? iertare în genunchi ?i s? fac? peniten?? a la Canossa, ca înainta?ul s?u german împ?ratul Henric IV, în Ianuarie 1077, cerându-?i profund? iertare întregii Na?iuni Române ?i s? explice gesturile sale infame ?i criminale, asumându-?i responsabilitatea lor:
- actul regal mâr?av de la 23 August 1944, îi apar?ine în exclusivitate;
- actul s?u regal devine o consecin?? de înalt? tr?dare a întregii Na?iuni dacoromâne la 23 August 1944;
- repetarea actului regal de înalt? tr?dare a întregii Na?iuni dacoromâne la 6 Martie 1945;
- al treilea act regal de tr?dare a întregii Na?iuni dacoromâne dup? furtul general electoral al alegerilor generale din 1946;
- actul regal de la?itate prin care îl aresteaz? pe Ion Antonescu, protectorul s?u ?i al Monarhiei Române;
- actul regal de slug?rnicie absolut? a ocupan?ilor, samavolnicii du?mani înfia?i de el ca st?pâni ai ??rii;
- actul regal de umilin?? ?i supunere fa?? de interven?ia expres? a liderilor comuni?ti, premierul ?i ministrul de externe, care i-au sugerat neacordarea gra?ierii primilor patru aresta?i din lotul „Antonescu” a celor ?apte condamna?i la moarte;  
- actul regal criminal de odios prin care se spal? pe mâini dup? condamnarea la moarte a celor patru: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu;
- actul regal de abjurare a Majest??ii lui Dumnezeu, care prin acceptarea ungerii sale ca monarh, are sacra responsabilitate de a acorda întotdeauna ?i necondi?ionat gra?ierea ?i amnistia;
- actul regal de impostur? ?i sfidare a unui popor prin tupeul cinic de a reveni în ?ara pe care a vândut-o ?i prin mâr?evia de a mai cere ceva bog??ie ?i înc? mult ?i înc? pe deasupra ca o compensa?ie a tr?d?rii ?i a eroismului s?u la?;
- actul regal-machiavelic de râvnire, de absurditate, de turpitudine ?i de preten?ie a repunerii în drepturile sale monarhice direct sau prin urma?i.
 
Concluzii
 
- Ordonarea încet?rii focului, a depunerii armelor ?i a pred?rii armatei înaintea armisti?iului semnat este un act regal de înalt? tr?dare na?ional?. Niciunul din diploma?ii români împuternici?i de Antonescu cu negocierea armisti?iului ?i niciunul din comploti?tii regelui n-au pus în balan?? argumentul capital al României: scurtarea r?zboiului pentru to?i ?i determinarea victoriei absolute a Uniunii Sovietice.
- Sabotarea încheierii armisti?iului propus de mare?alul Antonescu de c?tre rege, camarila sa complotist? ?i „diploma?ii” George Duca, Gr. Niculescu-Buze?ti, ?tirbey, inten?ionat ?i cu perseveren??.
- To?i comploti?tii au fost con?tien?i de actele lor la?e ?i mâr?ave.
- Statul Major american a întocmit înc? din 1943 planul debarc?rii în Fran?a, fapt care ar fi condus la sfâr?itul r?zboiului, la victoria major? a anglo-americanilor cu doi ani mai devreme, la lichidarea nazismului ?i oprirea comunismului în creuzetul bol?evic. S-a opus Churchill. A?adar, în 1945, anglo-americanii au câ?tigat r?zboiul pierzând pacea. Sovieticii au câ?tigat ?i r?zboiul ?i pacea ?i jum?tate din Europa.
- Amor?irea opozi?iei, pasivitatea, tergiversarea ?i credulitatea ei nezdruncinat? în ajutorul anglo-american înainte ?i dup? capitulare.
- Toate ordinele secrete trimise de diploma?ii ?i politicienii români anglo-americanilor ajungeau rapid ?i calde pe masa sovieticilor.
La 12 Septembrie 1944, prin armisti?iul impus de sovietici la Moscova, Mihai I prin actul s?u regal livreaz? complet ?i gratuit România pentru o jum?tate de secol Rusiei bol?evice. Sovieticii refuz? cobeligeran?a României, dar o oblig? s? lupte al?turi de ei împotriva germanilor ?i a ungurilor, provocându-ne astfel, însutit mai multe pierderi materiale ?i umane decât dac? s-ar fi continuat r?zboiul împotriva lor. Cum poate pl?ti moral, cre?tin, uman ?i material regalul tradator actele cotropitorilor bol?evici dup? odiosul s?u act de tr?dare, de capitulare necondi?ionat? ?i de girarare a comunismului: jafurile, violurile, teroarea, asasinatele, decapitarea armatei, arest?rile abuzive, condamn?rile la moarte, la închisoare pe via??, deport?rile, consecin?ele lor pân? ast?zi ?i mai departe? În câte vie?i poate pl?ti ?i dac? poate pl?ti samavolnicia crimelor sale regale? Cu ce?
Singura reu?it? a complotului regal de la 23 August 1944 a fost capitularea necondi?ionat? a României, adic? predarea de bun? voie în robie du?manului bo?evic pentru 45 de ani ?i apoi altora la fel pe termen nelimitat. Partidul Comunist din România, de?i inexistent in fapt, a avul rolul ?efului de Stat Major în complotul regelui. Scurtarea r?zboiului mondial cu ?ase luni a adus de fapt o prelungire a asuprii bol?evice asupra Europei r?s?ritene ?i în mod direct a ??rii noastre pe care a înrobit-o aproape o jum?tate de secol.
Dup? ocuparea ??rii noastre, voit? regal, unul din marile-secrete-de-stat impuse de invadatorii strategici sovietici a fost impunerea ?i primirea unui mare num?r de evrei, ca ajutor fr??esc. Astfel c? în numai patru ani, din 24 August 1944 ?i pân? în 1948, num?rul evreilor în România f?r? Basarabia, f?r? Bucovina de Nord ?i f?r? Cadrilater s? dep??easc? un milion.
Marele diplomat ?i t?tuc al r?zboiului a fost gruzinul Stalin care a f?cut din Churchill avocatul pledant pentru cauza sa ro?ie ?i m?rea??, fa?? de care lacheul Roosevelt a stat doar în pozi?ia de „drep?i”, de „ordona?i” ?i „culcat”.
Yalta a devenit Groapa comun? a liberei determin?ri a popoarelor, mormântul libert??ii ?i incinerarea democra?iei. Churchill al?turi de Mihai I ?i camarila sa regalo-complotist? au în?elat, au min?it, au manevrat, au tr?dat, au vândut ?i au crucificat România pentru decenii.
 
Bibliografie:
 
- Nicolae Baciu,Yalta ?i crucificarea României, Roma, Ed. Europa, 1982, L’Europe de l’Est trahie et vendue. Paris, Edition La Pensee Universelle, 1984; Agonia României-1944-1948, Cluj-Napoca, Ed. Dacia 1990.
- Ioan Scurtu, Criza dinastic? din România, Bucure?ti, Bucure?ti, Ed. Enciclopedic?, 1996. - - Via?a politic? din România 1918-1944. Ed. Albatros, 1982.
- Gh. Buzatu (coordonator), B?t?lia pentru Basarabia 1941-1944, Bucure?ti, 2010Ed. Mica Valahie,.
- C. Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut ?i Nistru, Bucure?ti, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1992.
- Ion ?i?canu, Ocuparea Basarabiei, Her?ei ?i a nordului Bucovinei, în „Revista de istorie militar?”, nr. 4, 1991.
- Paul Goma, S?pt?mâna Ro?ie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia ?i evreii. Bucure?ti, Ed. Vremea XXI, 2004.
- Valeriu-Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de Al Doilea R?zboi Mondial. Institutul European-Ia?i, 1995.
- Generalral Platon Chirnoag?, Istoria politic? ?i militar? a r?zboiului României contra Rusiei Sovietice, 22 iunie 1941-23 august 1944, Ia?i, Ed. Fides, 1998.
- Pamfil ?eicaru, Construc?ii pe nisip. Politica aistoric?, Ia?i, Ed. Fides, 1998.
- Ion Cârja, Canalul Mor?ii, Ed. Cartea Româneasc?, 1993.
- Munteanu Miruna,Vladimir Alexe-Alexandru, Ionescu-Mariana ?tef?nescu, Dosare Ultrasecrete, vol. I. Bucure?ti, Ed. Omega, 1999.
--------------------------------------------
[2] Pamfil ?eicaru, Construc?ii pe nisip. Politica aistoric?. Ed. Fides, Ia?i, 1998, p. 6.
[3] Ibidem, p. 7.
[4] Nicolae Baciu, Agonia României 1944-1948. Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1990, p. 99.
[5] Dan Lucinescu, P?rintele Arsenie Boca un Sfânt al zilelor noastre. Ed. Siaj, Bucure?ti, 2009, p. 41-43.
footer