Revista Art-emis
Trădarea politică - testamentul dezastrului naţional (1) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 27 August 2014 13:59
Prof. dr. Ghgeorghe Consantin Nistoroiu, art-emis„Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure împotriva evreilor. El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria, a căror viaţă era în pericol.” (Wilhelm Filderman, președinte al Uniunii Evreilor Români (1923-1948), președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România (1929-1941; 1944-24 octombrie 1945) și președinte al Consiliului Central al Evreilor din România (1936-1941; 1945).
 
În planul moralei creştin-ortodoxe forţa aplicată sau impusă încununată de victoria sa abuzivă nu înseamnă niciodată că se poate justifica sau defini prin dreptate sau adevăr, ci doar un drept al forţei cu aplicaţie mârşavă şi consecinţe dezastruoase pentru mult timp. Trădarea care stă cu regele la masă sau cu alţi monarhi, premieri ori preşedinţi este întotdeauna sinonimă cu uzurparea unei realităţi, a unei normalităţi statornice, stabilite în vatra unei comunităţi, care trebuie înlăturată imediat pentru a face loc anarhiei ce va instaura apoi dictatura unui regim despotic, discriminator asupra poporului / popoarelor respective. Pentru trădare protagoniştii se găsesc uşor fiindcă ei sunt în ei înşişi, n-au rădăcini, dar sunt sprijiniţi bancar de iluminaţii Ocultei şi se regăsesc în cei pe care trebuie să-i manipuleze, să-i guverneze, să-i înrobească, să-i amăgească dezinformându-i, dezumanizându-i în masă, conform programării. Nenorocirea cea mare pentru această Naţie a lui Hristos, Dacia, se datorează faptului că sămânţa lui Iuda, buruiana deci, a încolţit la noi nu însutit, ci înmiit de miimi, în această Cetate a Nemuritorilor pelasgi, în această Vatră a Pâinii, a Vinului şi a poftirii tuturor la masă, în acest sălaş al arhitoleranţei (laşitate creştină) care a devenit în cea mai mare parte o cenuşă a nepăsării, o nesimţire hibernală, o adormire latifundiară, o amorţire încremenită, o amnezie quasi totală, astfel încât raportul dintre amărăşteanul valah şi Iuda-schizofrenicul este 1 la un milion.
 
Actul de la 23 August 1944, prin care Regele Mihai I şi camarila sa au uzurpat regimul lui Ion Antonescu - protectorul său -, poate fi considerat în cadrul întregii acţiuni a celui de-Al Doilea Război Mondial, drept actul regal cel mai odios, actul dinastic cel mai reprobabil şi în egală măsură actul cel mai ucigaş din istoria României, căruia i-au fost precursoare cele ale tatălui său Carol al II-lea-Lupescu; de la 29/30 noiembrie 1938 prin ordonarea actului criminal de la Tâncăbeşti, lângă Bucureşti şi cel din 21-22 Septembrie 1939, când a omorât circa 300 de personalităţi ale culturii şi spiritualităţii daco-române, naţionalist-creştine din întreaga ţară, acte ce pot fi incluse sub egida: „Genocidurile brave ale dinastiei Hohenzollern de România” (Cohenzollern), precum şi cele postbelice ale dictaturii ateee, comunisto-bolşevice, sub egida: „Holocaustul Internaţionalei Roşii” asupra românilor. Să reluăm cronologic o parte din principalele evenimente premergătoare, pregătite şi decisive declanşării şi desfăşurării celui de-Al Doilea Război Mondial, evenimente interne şi externe, care au culminat dezastruos atât pentru România ca stat monarhic, dar mai ales pentru Neamul dacoromân creştin-ortodox, prin actele monstruoase de trădare de la 23 August; 12/13 Septembrie; 9 Octombrie 1944 şi implicit aceleaşi consecinţe ucigaşe şi pentru Europa de Est:
 
Cronologie în istoria contemporană
 
-10 februarie 1938, lovitura de stat a cuplului Carol al II-lea-Elena Lupescu şi instaurarea dictaturii sale machiavelico-regale;
- 30 martie 1938, dizolvarea partidelor politice din România;
- martie 1938, anexarea Austriei de către Germania;
- septembrie 1938, Acordul de la München prin care Franţa, Marea Britanie şi Italia au impus Cehoslovaciei să cedeze Germaniei o parte a teritoriului ei;
- 30 noiembrie 1938, asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a unei părţi a elitei legionare, din ordinul expres al lui Carol al II-lea, provocând începutul distrugerii unităţii naţional-creştine;
- 1938, polonezul-evreu Lewinski a vândut codul maşinii de codificare „Enigma-Ultra” dintr-o uzină din Berlin, inventată de olandezul Hugo Koch şi adaptată de întreaga Armată Germană, de Hitler, de serviciile secrete ale lui Canaris, de serviciile secrete ale lui Ribbentrop, a fost „dăruită” serviciilor secrete britanice M16;
- martie 1939, Germania ocupă Cehoslovacia;
- 23 August 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov, actul de neagresiune germano-rus sau „actul de brigandaj al secolului al XX-lea” a pregătit terenul declanşării conflagraţiei mondiale;
- 1 septembrie 1939, începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania atacă Polonia;
- 17 septembrie 1939, Stalin înfrânge rezistenţa polonezilor atacându-i la rândul său;
- 21-22 septembrie 1939, declanşarea continuităţii genocidului naţional de către Carol al II-lea;
- 28 septembrie 1939, Hitler şi Stalin împart pentru a treia oară Polonia;
- octombrie 1939, Moscova pregătea un atac asupra României prin cele trei grupuri de armată sovietică aflate în apropierea graniţei româno-ruse, pentru data de 6 decembrie 1939;
- 30 noiembrie 1939, sovieticii atacă Finlanda.
- 11 martie 1940, congresul american a votat legea: „Lend Lease Act”, care permitea furnizarea gratuită a furniturilor de război şi a celor economice, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice. Între august 1941 şi 11 Mai 1945 au fost livrate de către S.U.A. Uniunii Sovietice furnituri de război de peste 11 miliarde de dolari;
- 9/10 mai 1940, Germania atacă Olanda şi Belgia;
- 25 mai-1 iunie 1940, M. Skvorţov (Leibovici) şi I. Morgenstern membrii ai secretariatului P.C.d.România, respectiv în regionala din Basarabia au fost chemaţi de Komintern să prezinte rapoarte despre capacitatea de luptă a românilor;
- iunie 1940, armata sovietică atacă Ţările Baltice;
- 17 iunie 1940, lordul Halifax alături de majoritatea guvernului britanic pregătea încheierea păcii cu Germania. Singura opoziţie a fost-Churchill, care a învins respingând propunerea de pace;
- 22 iunie 1940, capitularea Franţei;
- 26/27 iunie 1940, pactul de brigandaj Hitler-Stalin dau sovieticilor Basarabia şi Bucovina de Nord (51 000 Km pătraţi din pământul străbun cu peste 3.000.000 de români);
- 27 iunie 1940, Primul Consiliu de Coroană român, privind ultimatumul sovietic;
- 27 iunie 1940, răspunsul Berlinului: „în interesul evitării unui război între România şi U.R.S.S., Germania sfătuieşte România să cedeze pretenţiilor sovietice;
- 28 iunie 1940, al doilea Consiliu de Coroană se pronunţă pentru acceptarea invaziei sovietice;
- 28 iunie 1940, armatele sovietice (25-30) au ajuns la Chişinău. Evreii au arborat imediat drapele roşii, au barat străzile oprind accesul spre gară, strigând: „Jos Carol al II-lea!, Jos Armata Română!, Trăiască Stalin şi Armata Sovietică!;
- 28 Iunie-3 Iulie 1940, „Săptămâna Patimilor” declanşată de evrei contra poporului român creştin-ortodox din Basarabia ţine de fapt un un de zile, până la 22 Iunie 1941;
- 1 Iulie 1940, formarea guvernului provizoriu din Basarabia, compus integral din evrei: Marek Fisch, guvernator, Filip Beer, secretar general al guvernului, Max Weissman, primar, Bruell, chestor al poliţiei, Zuflucht, şeful serviciului sanitar, Kehr, şeful alimentaţiei, Saşa Pimensohn, procuror general.
S-au format Comitete revoluţionare evreieşti, care au declanşat atentate şi asasinate împotriva românilor basarabni. Bilanţul comunicat de Marele Stat Major Român: „numai în perioada retragerii, evacuării populaţiei româneşti dintre 28 Iunie-3 Iulie 1940 s-au înregistrat 282 de ofiţeri făcuţi prizonieri, 356 de cadre şi 42 876 de soldaţi şi gradaţi ucişi. Arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300 000 români, reprezentând 12, 23 % din populaţie într-un an de zile, pentru a se continua între 1944-1953 la peste o treime 33 % din totalul populaţiei Basarabiei. (Paul Goma-Săptămâna Roşie..., p. 157, 205, 207). Până la mijlocul anului 1941 (22 Iunie) s-au mai înregistrat cca 300 000 de români deportaţi, dintre care 200 000 în Siberia şi cca 30 000 de români ucişi”;[1]
- 30 august 1940, Arbitrajul de la Viena făcut de Hitler-Mussolini, rup Transilvania în două: partea de nord cu peste 2 500 000 de români o dau ungurilor, iar jumătate din Dobrogea cu peste 400 000 de români intră sub ocupaţie bulgară;
- Regele Carol al II-lea, un monarh vicios, corupt şi tiran făcea eforturi disperate de a-şi salva tronul, după ce acceptase, laş, ultimaturile ucigătoare şi după ce refuzase în trei rânduri: 1934, 1936 şi 1939, propunerile lui Hitler de colaborare economico-diplomatică sau economico-militare prin care i se garantau suveranitatea şi suzeranitatea Regatului Român;
- 5 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu devine Conducătorul Statului Român;
- 6 septembrie 1940, abdicarea monstrului-monarh, Carol al II-lea, forţată de către Garda de Fier şi armată;
- 6 septembrie 1940, voievodul cu acnee, de Alba Iulia, Mihai redevine regele gângav al României;
- 14 septembrie 1940, ia fiinţă Statul Naţional Legionar Român sub conducerea regelui Mihai I, a Conducătorului statului, generalul Ion Antonescu şi a profesorului Horia Sima, Conducătorul Mişcării Legionare;
- 21-23 ianuarie 1941, operaţia împotriva Mişcării Legionare şi uzurparea Statului Naţional Legionar;
- 27 martie 1941, lovitura de stat la Belgrad a generalului Simovici. Aderarea Iugoslaviei la Pactul Tripartit;
- aprilie 1941, campania tragică şi idioată a lui Mussolini în Albania şi Grecia;
- iunie 1941, intrarea ca aliaţi ai Axei în cel de-al doilea război mondial împotriva U.R.S.S-ului;
- eliberarea pământului străbun-sfânt al Basarabiei şi Bucovinei de Nord;
- 22 iunie 1941, armatele Axei atacă Uniunea Sovietică;
- 1941, Stalin cere englezilor începerea celui de-al doilea front stabilit pentru anul 1942;
- 7 decembrie 1941, Japonia atacă flota americană de la Pearl Harbor;
- 12 august 1942 Churchill pleacă la Moscova pentru a discuta cu Stalin problema celui de-al doilea front;
- 1942, legenda „debarcării în Balcani” este asimilată de români ca pe o mare speranţă;
- 19 noiembrie 1942 - 2 Februarie 1943, Bătălia de la Stalingrad, cu victoria totală a ruşilor prin cele 180 de divizii dizlocate de pe linia Extremului Orient,. în urma informaţiei secrete dată de spionul Anthony Blunt, primită de la Consiliul de război japonez că nu va ataca U.R.S.S. Acolo, la Cotul Donului a fost decimată armata română;
- 24 Ianuarie 1943, Conferinţa de la Casablanca, declaraţia lui Roosevelt în care se opune clauzei „capitulării necondiţionate”;
- ianuarie 1943, demersurile lui Antonescu pe lângă Mussolini de a-l convinge să iasă din Axă, permiţându-i astfel lui Hitler încheierea păcii cu forţele adverse;
- 10 februarie 1943, Antonescu declară că este gata să iasă din Axă;
- 20 februarie 1943, Roosevelt prin emisarii săi sionişti Weiss şi Zabrousky îi confirmă printr-o scrisoare lui Stalin, acceptul pentru împărţirea Europei în zonă de influenţă anglo-rusă;
- 1943, primăvara, organizaţia „Schwarze Kapelle” condusă de Amiralul Canaris, la care s-a ataşat şi Himmler face demersuri în vederea încheierii păcii între Germania şi Anglia. Roosevelt se opune;
- mai 1943, Conferinţa de la „Trident”-Washington a şefilor militari aliaţi;
- august 1943, înţelegere de principiu anglo-rusă de împărţire a Europei;
- 28 august 1943, asasinarea ţarului Boris al ll-lea al Bulgariei;
- 2 septembrie 1943, Conferinţa de la Quebec, tot a şefilor militari aliaţi în vederea finalizării planului şi strategiei debarcării;
- noiembrie 1943, Conferinţa de la Teheran, unde „cei trei mari” acceptă planul „mistificării şi intoxicării inamicului”;
- 21 noiembrie 1943, opoziţia română prin Maniu şi Brătianu, în acord cu Antonescu încep tratativele ieşirii din Axă, pe lângă ambasadele de la Stockholm şi Cairo, în vederea încheierii unui armistiţiu avantajos Ţării noastre;
- decembrie 1943, negocierile de la Stockholm privind armistiţiul român dintre ambasadorii Nanu şi Doamna Kolontay;
- 17 martie 1944, deconspirarea prinţului Ştirbey, însărcinat de Antonescu cu tratativele armistiţiului pentru Cairo, de către Agenţia Reuter;
- întreaga familie Ştirbey: prinţul Barbu avea 4 fete; una măritată cu Boxshall, ofiţer englez-şeful Intelligence Service-ului (M16) pentru România, nepotul Alexandru Cretzeanu, ambasadorul lui Antonescu la Ankara, altă fiică devenise soţia lui Grigore Niculescu-Buzeşti, funcţionar în Ministerul român de Externe la Direcţia Cifrului şi intim al regelui, a jucat un rol determinant şi capital în evenimentele cuprinse între anii 1943-1945 şi în mod expres la 23 August 1944;
- 19 martie 1944, trupele germane ocupă Ungaria;
- 23 martie 1944 telegrama lui Cordell Hull, nr.139/2351, trimisă lui Harriman la Moscova: „[...] mareşalul Antonescu dacă vrea să iasă din Axă, numai el are mijloacele necesare şi cele mai mari şanse de succes. Autorităţile militare americane consideră acţiunea României de o importanţ excepţională”;
- 28 martie 1944, Amiralul Leahy, Şeful Marelui Stat Major, sublinia: „[...]detaşarea României de Germania şi ieşirea din Axă este din punct de vedere militar, de cea mai mare importanţă”;
- 4 aprilie 1944, americanii „au venit mai devreme” bombardând Gara de Nord şi ucigând aproape 3.000 de civili, continuînd cu distrugere rafinăriilor de petrol de la Ploieşti şi cu alte numeroase victime;
- 10 aprilie 1944, generalul Marshall, în telegrama nr.4 cerea „statut de cobeligeranţă” pentru România, în cazul schimbării ei de front;
- poziţia britanică sugera că „problemele româneşti sunt în mod necesar şi natural de competenţa exclusiv rusească;
- 12 aprilie 1944, la Cairo, reprezentanţii diplomatici ai celor trei puteri: Anglia, S.U.A. şi U.R.S.S. cer pentru România capitulare necondiţionată;
- 13 aprilie 1944, termenii armistiţiului mareşalului Antonescu sunt acceptaţi de ruşii-sovietici:
        a. cele 13 divizii româneşti aflate pe câmpul de luptă trebuie ori să se predea ruşilor, ori să atace trupele germane. Ruşii se obligă să le aprovizioneze cu armament pe care-l vor pune imediat la dispoziţia mareşalului Antonescu şi domnului Maniu „pentru a restabili independenţa şi suveranitatea României;
        b. trebuie restabilită frontiera din 1940 (care recunoştea anexarea de către U.R.S.S. a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord);
        c. Reparaţii.
- 26 mai 1944 s-a constituit Blocul Democrat (P.N.Ţ., P.L. Aripa Dinu Brătianu, P.S.D - Titel Petrescu, P.L - Gh. Tătărăscu, P.C.d. România - Lucreţiu Pătrăşcanu)
- 26 mai 1944, Constantin Vişoianu a primit de la Alexandru Cretzianu de la Ankara termenii armistiţiului propus de ruşi României în condiţii mai avantajoase, cu trei condiţii suplimentare faţă de cel din aprilie 1944 de la Stockholm:
    a. acordarea unei zone libere de orice ocupaţie pentru sediul guvernului român;
     b. garantarea unui termen de 15 zile trupelor germane pentru a se retrage din România;
      c. reduceri la suma reparaţiilor pretinse.
- 27 mai /2 Iulie, 1944 impostorul George Duca însărcinat de alt impostor Grigore Niculescu-Buzeşti, „negociază” particular, peste capul lui Nanu cu doamna Kolontay, sugerându-i să nu aibe încredere în Antonescu;
- 3 iunie 1944 acordul dat de Molotov privind acceptul lui Stalin de a oferi armistiţiu mareşalului Antonescu, rectificat;
- 6 iunie 1944, Ziua „Z” - debarcarea din Normandia;
- 13/14 iunie 1944, şedinţa conspirativă de noapte în care se trasează planul complotului de la 23 august la care participă: generalii C. Sănătescu, Aldea şi Gh. Mihail, Grigore Niculescu-Buzeşti, Mocsony-Stârcea, col. Dămăceanu, Emil Bodnăraş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Mircea Ioaniţiu, ş.a.;
- 15 iunie 1944, gen. Sănătescu a comunicat trădătorilor acordul regelui cu privire la pregătirea marelui complot;
- 20 august 1944, prin trădare unor înalţi ofiţeri în frunte cu generalul Racoviţă se sparge frontul la Iaşi, din ordinul regelui;
- 22 august 1944, seara-întrevederea dintre Antonescu, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, discutându-se despre inevitabilitatea încheierii armistiţiului;
- 22 august 1944, seara mareşalul Antonescu l-a convocat pe ministrul german Clodius în prezenţa ministrului de război, generalul Pantazi spunându-i că România va cere armistiţiu;
- 23 august 1944, dimineaţa la Palat dejunul regal: regele, generalul Sănătescu, Mocsonyi-Stârcea, Niculescu-Buzeşti, ş.a.
ora 9, ultima şedinţă a guvernului Antonescu la Snagov;
ora 10,30, întrevederea lui Ion Antonescu cu George Brătianu în vederea încheierii armistiţiului;
ora 16 mareşalul, prin generalul Sănătescu este convocat la rege. La ora 17 este arestat în palatul regal şi predat echipei lui Bodnăraş;
s-a format noul guvern condus de generalul Sănătescu;
- 24 august 1944, se începe ocuparea României de către Armata Roşie înainte de a se fi semnat armistiţiul;
- 12/13 septembrie 1944, semnarea de către complotiştii români, la Moscova, armistiţiul capitulării necondiţionate;
- 3 octombrie 1944, Churchill îi cere lui Roosevelt să trimită un mesaj lui Stalin în care să subscrie că aprobă misiunea premierului englez la Moscova. Va pleca pe 8 octombrie;
- 5 octombrie 1944, Roosevelt trimite telegramă lui Stalin dându-le undă verde celor doi şi urându-le succes;
 
Bibliografie:
 
- Nicolae Baciu,Yalta şi crucificarea României, Roma, Ed. Europa, 1982; *. L’Europe de l’Est trahie et vendue. Paris, Edition La Pensee Universelle, 1984; *. Agonia României-1944-1948, Cluj-Napoca, Ed. Dacia 1990.
- Ioan Scurtu, Criza dinastică din România, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1996. - - Viaţa politică din România 1918-1944. Bucureşti, Ed. Albatros, 1982.
- Gh. Buzatu (coordonator), Bătălia pentru Basarabia 1941-1944. Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010.
- C. Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1992.
- Ion Şişcanu, Ocuparea Basarabiei, Herţei şi a nordului Bucovinei, în „Revista de istorie militară”, nr. 4, 1991.
- Paul Goma, Săptămâna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi evreii. Bucureşti, Ed. Vremea XXI, 2004.
- Valeriu-Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de Al Doilea Război Mondial. Institutul European-Iaşi, 1995.
- Generalral Platon Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei Sovietice, 22 iunie 1941-23 august 1944, Iaşi, Ed. Fides, 1998.
- Pamfil Şeicaru, Construcţii pe nisip. Politica aistorică, Iaşi, Ed. Fides, 1998.
- Ion Cârja, Canalul Morţii, Ed. Cartea Românească, 1993.
- Munteanu Miruna,Vladimir Alexe-Alexandru, Ionescu-Mariana Ştefănescu, Dosare Ultrasecrete, vol. I. Bucureşti, Ed. Omega, 1999.
- Va urma -
--------------------------------------------
[1] C. Hlihor, Drama românilor dintre Prut şi Nistru..., p. 11.
footer