Revista Art-emis
Evenimentele de la 23 august 1944 ?i urm?rile acestora PDF Imprimare Email
Col. (r) Lector univ. dr. Tiberiu T?nase   
Sâmbătă, 23 August 2014 02:26
Col. (r) Dr. Tiberiu T?naseart-emisInform?ri ale structurilor de ordine ?i informa?ii prezentate autorit??ilor române, înainte de declan?area evenimentelor
 
Partidul Comunist (din România) d?dea s? în?eleag? membrilor s?i c?, dup? r?zboi, le revine o sarcin? grea ?i relativ de durat?, de a se preg?ti în vederea cre?rii condi?iilor necesare pentru ocuparea ??rii.
 
Planurile ?i ac?iunile de trecere a României în sfera de influen?? a Uniunii Sovietice (1944), precum ?i cele de instaurare regimului comunist (1944-1947), au fost preg?tite înainte de actul de la 23 august 1944. Ac?iunile „Partidului Comunist” accentuate de la începutul anului 1943, vor culmina în anul urm?tor  1944  cu elaborarea unor planuri[1] ?i alian?e[2] pe baza c?rora se va ajunge la instaurarea unui regim de tip stalinist (comunist) în România dup? actul de la 23 august 1944. Existen?a unor planuri ?i derularea unor ac?iuni premerg?toare evenimentului de la 23 august 1944, demonstreaz? faptul c? România, fusese abandonat? de anglo-americani, ?i intrase în zona de „hegemonia a Moscovei”, care elabora planurile de instaurare a regimului comunist în România, cu aprobarea tacit? (probabil) a alia?ilor anglo-americani. Edificatoare au fost în acest sens cuvintele ministrului de externe britanic Anthony Eden, care în martie 1943, preciza pozi?ia Marii Britanii, fa?? de România: „Noi (Marea Britanie - n.r.) nu vrem s? accept?m nici un angajament sau s? întreprindem vreo ac?iune f?r? deplin? cuno?tin?? ?i consim??mântul guvernului sovietic”.[3]
 
Care erau planurile Uniunii Sovietice în 1943?
 
Existen?a Interna?ionalei a III-a Comunist? (Kominternul)[4] la Moscova, a creat o serie de greut??i raporturilor de alian?? ale Moscovei, cu ??rile capitaliste, în special cu Anglia ?i Statele Unite. Dup? ce în anul 1939, Uniunea Sovietic?, semnase cu Germania, pactul de neagresiune „Ribbentrop-Molotov”[5], pentru a nu fi suspectat? de noii alia?i, anglo-americani ?i pentru a face s? dispar? opozi?ia pe care o întâmpinau guvernele acelor state (Anglia ?i SUA), la 20 mai 1943 - este dizolvat? formal ?i Interna?ionala a III-a Comunist?.[6] Dup? dizolvare sec?iunile Cominternului din toate ??rile lumii, trebuiau s? apar? în fa?a maselor populare ca mi?c?ri locale ?i spontane cu caracter na?ional, ?i nu ca mi?c?ri importante ?i între?inute din afar?.[7] Dizolvarea Interna?ionalei a III-a ordonat? la 20 mai 1943, a produs în primul moment confuzie în rândurile Partidului Comunist din România. Pentru evitarea defec?iunilor de lanseaz? lozinca: „Desfiin?area este numai aparent?, continua?i activitatea”.[8] Dizolvarea Cominternului[9], a dat posibilitatea Centralei Comuniste[10], de la noi s? elimine oamenii slabi sau dubio?i, pe care i-a trimis în noile comitete antifasciste ?i de pace în timp ce elemente capabile hot?râte au r?mas s? duc? lupta cu vechile organiza?ii în condi?ii de deplin? conspirativitate. Aceste elemente formau osatura mi?c?rii comuniste de la noi, din rândurile c?rora se vor recruta oameni pentru a executa acte de distrugere ?i teroare. Masele populare trebuiau convinse c? poten?ialul de r?zboi al fasci?tilor este epuizant, iar viitoarea ofensiv? a Uniunii Sovietice, nu va mai putea fi st?vilit? datorit? armamentului, moralului solda?ilor ?i aprovizion?rii. Trebuia provocat? o „agita?ie” permanent? ?i puternic? în rândurile muncitorilor pe tema salariilor, desfiin?area lucrului în acord ?i de noapte, procurarea de alimente ?i de articole de îmbr?c?minte, probleme care bine speculate puteau aduce muncitorii într-o stare revolu?ionar?.[11]
 
Propaganda care se f?cea în rândurile tineretului universitar ?i ?colar avea ca baz? de agita?ie problema recuceririi Ardealului. Pentru agitarea ??r?nimii se avea în vedere r?spândirea zvonului c? recolta va fi pur ?i simplu confiscarea pentru nevoile armatei germane cât ?i pentru hrana popoarelor din Europa. Ac?iunile comuni?tilor preg?tite ?i dirijate de la Moscova, s-au intensificat odat? cu anul 1944, pe m?sur? ce trupele sovietice înaintau spre România. La 2 august comandamentul suprem sovietic emitea un ordin pentru Frontul al II-lea ?i al III-lea Ucrainian, în vederea preg?tirii ?i execut?rii unei ofensive asupra frontului românesc cu obiectivul: Ocuparea liniei Bac?u-Leora-Tarutino-Moldova: ?i o înaintare ulterioar? spre Foc?ani-Gala?i-Ismail”.[12]Rapoartele operative din 18 ?i 19 august, ar?tau cu certitudine iminen?a unei ofensive sovietice, pe frontul Moldovei, care se declan?a în ziua de 20 august 1944 în sectorul Ia?i-Chi?in?u.[13] În aceste condi?ii, comitetul central al partidului comunist din România transmitea instruc?iuni organiza?iilor regionale ?i locale pentru crearea în cadrul fiec?rei forma?iuni, a unor grupa de ac?iune, ce vor primi misiuni importate de sabotaj, acte de teroare[14], între care ?i otr?virea pu?urilor care deserveau armatele germane ?i române.[15] De asemenea, printre refugia?ii din Bulgaria, Bucovina ?i Moldova de strecuraser? agen?i sovietici ?i partizani ce aveau în bagaje arme ?i muni?ii, pentru a le folosi la momentul oportun.[16] Propaganda în rândurile popula?iei se intensificase, spre a o determina la ac?iuni contra ordinei sociale. Pentru ca aceast? propagand? s? aib? succes se spunea c? germanii se vor retrage ?i vor l?sa numai trupele române s? lupte contra ru?ilor.[17]
 
 
În speran?a salv?rii României de la un dezastru iminent conduc?torii partidelor na?ional-??r?nesc ?i na?ional-liberal acceptaser? tratativele cu sociali?tii ?i chiar cu comuni?tii. Constituirea Blocului Na?ional Democrat[18], la 20 iunie 1944, pe baza acordului[19] celor patru partide politice importante, în care se auto-inclusese ?i Partidul Comunist, s-a realizat la insisten?ele guvernului de la Moscova, care prin intermediul organiza?iei sale din ?ar?, partidul comunist, urm?rea instaurarea regimului comunist ?i în ?ara noastr?.[20] Tratativele începute în luna octombrie 1943[21], au fost reluate la insisten?ele Moscovei[22], la 14 iunie, iar în ziua de 20 iunie 1944, se încheia acordul istoric de constituire a Blocului Na?ional Democrat, care în final preciza Forma?iunile politice care alc?tuiesc, Blocului Na?ional Democrat î?i p?streaz? întreaga independen?? ideologic? ?i politic?, acordul intervenit neprivind decât punctele fixate, dar, pe care PCR nu dorea ?? le respecte[23], lucru men?ionat de altfel ?i în unele documete ale Servciului Special de Informa?ii, subliniindu-se faptul c? gruparea comunist? î?i va relua libertatea de ac?iune ?i va refuza s? mai conlucretze cu partidele burgheze, imediat dup? semnarea armisti?iului.[24]
 
Dar, ceea ce urm?reau comuni?tii prin succesul tratativelor pentru constituirea Blocului Na?ional Democrat, afl?m ?i din Comunicatul Subsecretariatului de Stat al Poli?iei[25], din 14 iunie 1944:
- o formul? politic? de tranzi?ie spre un regim comunist;
- angajamente cu democra?ii de centru prin persoane ca P?tr??canu ?i Constantinescu-Ia?i care nu aveau competen?? ?i puteau fi dezavua?i la momentul oportun de conducerea partidului comunist;
- dirijarea aten?iei organelor de siguran?? spre acei presupu?i ?efi comuni?ti, în timp ce adev?ra?ii conduc?tori ai mi?c?rii comuniste subterane s?-?i poat? dezvolta ac?iunea lor din umbr?;
- intensificarea, astfel mai liber? a ac?iunilor de spionaj;
- declan?area unor serii de acte de sabotaj la momentul socotit ca propice;
- provocarea de tulbur?ri atunci când Moscova, ar cere acest lucru în vederea instaur?rii unui regim comunist, care fiind dirijat de ?efii comuni?tilor români stabili?i în Uniunea Sovietic?, precum, Doncea, Ana Pauker, Boris Stefanov, ?tefan Fori?, ?i care ar putea chiar cere sub o form? oarecare anexarea la U.R.S.S.[26]
 
Comunicatul Subsecretariatului de stat al Poli?iei demonstreaz? c? al Moscova, se urm?rea cu insisten?? instaurarea într-un timp cât mai scurt, a unui regim comunist în România ?i exista chiar o variant? extrem? de anexare a statului român sub forma unei republici afiliate marii Uniunii Sovietice. Dac? s-ar fi cunoscut de c?tre celelalte forma?iuni politice semnatare a acordului adev?ratele scopuri ale comuni?tilor, precum ?i urm?rile acestui acord pentru evolu?ia ulterioar? a României, desigur c? el nu ar mai fi fost încheiat niciodat?. Ac?iunile comuniste din lunile premerg?toare actului de la 23 august 1944, demonstreaz? existen?a   unui plan de ac?iune pentru instaurarea unui regim comunist în România, de care autorit??ile luaser? cuno?tin?? a?a cum reie?ea ?i din ordinul de informare nr. 84 din 14 august 1944 prin acest ordin Inspectoratul General al Jandarmeriei comunicarea tuturor sec?iilor ?i posturilor un plan al comuni?tilor de instaurare a unui regim comunist în România. Elaborat cu concursul autorit??ilor sovietice acest plan reprezenta strategia Partidului Comunist din România, pentru perioada ce va urma dup? încheierea armisti?iului cu coali?ia antifascist?. În esen?? acest plan cuprindea urm?toarele puncte:
1. Dup? armisti?iu, România va fi condus? de un guvern democrat, emanat din a?a-zisul comitet na?ional, care va legaliza toate partidele ?i (pe) cel comunist.[27]
2. Din momentul legaliz?rii sale partidul comunist român va începe o ac?iune de câ?tigare a maselor proletare ?i a micii burghezii.
3. Vor urma alegeri generale în care se contureaz? c? partidul comunist român va avea mare succes îns? nu va prelua singur puterea, întrucât în conformitate cu raporturile U.R.S.S.-ului cu Anglia sau America nu se va putea for?a pe cale revolu?ionar? instalarea unui regim executiv comunist în România, iar ajungerea la putere va trebui s? con?in? o evolu?ie democrat? ?i parlamentar?.
În concluzie, Partidul Comunist (din România) d?dea s? în?eleag? membrilor s?i c? dup? r?zboi le revine o sarcin? grea ?i relativ de durat? de a se preg?ti în vederea cre?rii condi?iilor necesare pentru ocuparea ??rii.[28]
 
Ce ?tiau autorit??ile române despre preg?tirea actului de la 23 august 1944, privitor la preg?tirile opozi?iei ?i ale Casei Regale, precum ?i ale comuni?tilor?
 
Potrivit unor documente men?ionate de prof. Gheorghe Buzatu, Mare?alul Antonescu (între 1943-1944) a cunoscut în profunzime toate preg?tirile opozi?iei ?i ale Casei Regale vizând retragerea României din Ax? ?i instaurarea, în condi?ii interne ?i interna?ionale propice, a unui cabinet Constantin S?n?tescu. Mai mult Mare?alul, gra?ie îndeosebi notelor ?i „surselor” S.S.I. - ului, în baza rapoartelor Direc?iei Generale a Poli?iei ?i ale Inspectoratului General al Jandarmeriei, a avut cuno?tin?? de toate ac?iunile, „la zi”, ale adversarilor politici, inclusiv ??r?ni?tii. Motivele pentru care n-a reac?ionat pot fi numeroase, dar, în prima ordine, a fost convingerea intim? (nefondat?)cum c? problemele aflate pe agenda zilei se puteau rezolva numai cu el ?i prin el! Ceea ce a constituit, dup? cum au dovedit-o derul?rile ulterioare, o eroare de propor?ii pentru un ?ef de guvern ?i de stat.[29] În ceea ce îi prive?te pe comuni?ti din supravegherile efectuate de SSI asupra unor agen?i comuni?ti rezulta c? ace?tia primiser? dispozi?ii din partea Comitetului Central de a culege informa?ii, deci de a face spionaj, în intreprinderile care lucrau pentru armat?. Pe comuni?ti îi interesau: lista persoanelor care de?in posturile de conducere - cu adresele unde domiciliaz?; piesele care se fabric? în fiecare întreprindere ?i cantitatea zilnic?; posturile de veghe din întreprindere, instruc?iunile pe care le au ?i modul cum activeaz? în timpul alarmelor aeriene.[30] În mod evident, astfel de informa?ii nu puteau fi folosite decât pentru atragerea la colaborare a persoanelor vizate ?i punerea la punct a unor ac?iuni de sabotaj în aceste întreprinderi. Este ?i motivul pentru care la reorganizarea SSI din vara anului 1943 s-a înfiin?at o nou? sec?ie specializat? în Contrasabotaj, format? din ingineri ?i tehnicieni din întreprinderile care lucrau pentru armat?, încadra?i de S.S.I. sub acoperire pentru a dejuca orice tentativ? a sabotorilor.[31]
 
Noi instruc?iuni privind activitatea politic? a organiza?iilor din subordine a transmis Comitetul Central al Partidului comunist la începutul lunii ianuarie 1944 , iar sarcinile revolu?ionare erau de data aceasta mult mai radical formulate: „D?râmarea regimului Antonescu; l?rgirea opiniilor favorabile ideilor pentru care lupt? marile democra?ii; organizarea pe scar? larg? a ac?iunilor de sabotaj; crearea unui front larg, pe baze minimale, a tuturor democra?iilor (front patriotic, uniune patriotic?)”[32], dar ?i punerea în practic? a unor planuri ?i ac?iuni care s? duc? spre obiective de tipul celor prezentate. În sinteza Serviciului Special de Informa?ii elaborat? la 13 iulie 1944 este subliniat? nemul?umirea cercurilor comuniste cu celelalte for?e politice române?ti fiind eviden?iat? urm?toarea idee: gruparea comunist? î?i va relua libertatea de ac?iune ?i va refuza s? mai conlucreze cu partidele burgheze imediat dup? semnarea armisti?iului.[33]
 
Cu toate c? institu?iile de ordine ?i informa?ii (Servicul Special de Informa?ii, Poli?ia de Siguran??, Jandarmeria), abilitate pentru supravegherea mi?c?rilor extremiste (legionari, comuni?ti, Grupul Etnic German), au informat autorit??ile, s-a ordonat doar verificarea ?i supravegherea elementelor comuniste, m?sur? insuficient? pentru a putea opri derularea tragicelor evenimente, care au urmat pentru poporul român, începând cu 23 august 1944. Nici Germania cu toat? concentrarea sa de for?e informative în Rom?nia n-a reu?it s? prevad? ?i s? st?vileasc? înf?ptuirea actului de la 23 August 1944. Prin acest? ac?iune întregul dispozitiv german din Europa s-a dezagregat, România a fost cedat? Uniunii Sovietice[34] ?i s-au creat condi?iile punerii în aplicare a planului de stalinizare/comunizare a României. În acest context ?i al aranjamentului, Churchil-Stalin de la Moscova din 9 octombrie 1944, necunoscut României[35], comuni?tii din P.C.R., mul?i agen?i ai Moscovei, impu?i ?i sus?inu?i de U.R.S.S., iau în st?pânire ministere cheie (Ministerul Ap?r?rii, Serviciul special de Informa?ii, Poli?ia ?i Jandarmeria - n.n.), fuzioneaz? cu partide socialiste ?i elimin? celelalte partide. In acest mod, Bulgaria, Polonia ?i România devin în 1947 ?i 1948, „democra?ii-populare” aliate U.R.S.S., conform modelului ?i planului sovietic.[36]. Astfel, în perioada 6 martie 1945 - 30 decembrie 1947 în România, Moscova va impune un guvern controlat de Partidul Comunist din România, ca tranzi?ie spre „democra?ia popular?” (adic? sovietizarea total?) spre instaurarea „dictaturii proletariatului” de tip sovietic[37], de fapt spre regimul stalinist impus în întreaga Europ? Central? ?i de Est .

------------------------------------------------
[1] Este vorba de un plan al comuni?tilor de instaurare a dictaturii comuniste - cuprins în ordinul de informa?iune nr. 84 din 14 august 1944 - cf . Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti, fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, dosar 110 (1943, f. 1-2).
[2] Cea mai important? alian?? fiind constituirea Blocului Na?ional Democratic - Comunicatul Subsecretariatului de Stat al Poli?iei – prezenta adev?ratele scopuri urm?rite de comuni?ti prin aceast? alian??, cf . Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti,Fond DGP, dosar 30/1944, f 10.
[3] Ioan Chiper , Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României - percep?ii angloamericane, p. 11, Editura Iconica. Bucure?ti, 1993.
[4] Interna?ionala a II-a Comunist? a luat fiin?? în anul 1919, un rol important în crearea ei revenind la început lui Lenin. Partidele comuniste din diferite ??ri f?ceau parte din interna?ionala a III-a în calitate de sec?ii ale acesteia, hot?rârile congreselor ?i ale Comitetului Executiv fiind obligatorii pentru toate partidele comuniste componente. Mi?carea comunist? a fost în fapt complet subordonat? Kominternului, organiza?ie de spionaj aflat? în slujba URSS, având ca principiu de ac?iune terorismul politic. Conducerea în Interna?ionala a III-a o avea comitetul executiv (Operotintern - sec?iunea opera?iilor interna?ionale comuniste), Fond D.G.P. - Dir. Sig. Statului, d.6/1925-1926, f.1.
I.K.K.I.). Cea mai important? sec?iune era cea a opera?iilor interna?ionale comuniste (Operotintern), care concentra activitatea ultrasecret? de preg?tire revolu?ionar?; planurile elaborate de aceast? sec?iune erau transmise Comitetului de ac?iune. Organul Executiv al Operotintern -lui. Operotinternul era subdivizat de mai multe sec?iuni tehnice.[1] De exemplu sec?iunea punctelor strategice, a avia?iei, a c?ilor maritime, a c?ilor ferate, a regiunilor petrolifere, fond D.G.P. (Direc?ia General? a Poli?iei), D.6/1925-1926, f.6. Alte birouri ale I.K.K.I. se ocupau de chestiuni diferite: mi?carea sindical?, propaganda, problema agrar?, problema na?ional? ?i colonial?, toate având drept scop accentuarea „revolu?iei mondiale”. Scopul revolu?iei mondiale era instaurarea a?a-zisei „dictaturi a a proletariatului”, cf. T?nase Tiberiu, Kominternul în Revista de Istorie Militar? nr. 3(31)/1995, pp. 24.
[5] Ca urmare situa?ia României devenise critic?, vezi, Ioan Scurtu (coordonator ), Istoria Românilor , Vol VIII, pp. 532-537
[6] Gh. Buzatu, România sub imperiul haosului (1939-1945), Editura RAO, Bucure?ti, 2007 .
[7] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti, fond PPC, dosar 501/1943, f. 43. Situa?ia ce rezult? din materialul informativ furnizat de organele de informa?ii ale Statului Român, cf. Arhivele Statului Bucure?ti, fond DGP dosar 1/1943, f. 1.
[8] Ibidem, f. 2.
[9] Ibidem, f. 4.
[10] Pentru adaptarea mi?c?rii comuniste la noua situa?ie creat? în urma dizolv?rii Komiternului s-au adus schimb?ri la nomenclatura organizatoric? Comitetul Central - a luat denumirea de „Comitetul de Coordonare al ac?iunilor de pace ?i antifasciste. Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti , fond PPC, dosar 501/1943, f. 144.
[11] Ibidem f. 45.
[12] Iosif C Dr?gan, Antonescu, Mare?alul României ?i r?sboaiele de reîntregire, Funda?ia European? Dr?gan, 1990, p.347.
[13] For?ele Sovietice cuprindeau: Armatele Frontului 2 Ucrainian, comandate de Malinovski ?i ale Frontului 3 Ucrainian de sub comanda mare?alului Tolbuhin cu un total de 90 de divizii – 6 corpuri mecanizate ?i un efectiv de 920 000 solda?i. 1 400 tancuri, 16 279 tunuri ?i arunc?toare de mine ?i 1 7 59 de avioane de lupt? – acestor for?e, se opuneau grupul de armat? Ucraina de Sud de sub comanda generalului Friesner, cu 27 divizii, 400 tancuri, 800 avioane, plus 5 brig?zi de infanterie cu un total de 390 873 oameni. La care se ad?ugau 20 de divizii române?ti, din care o divizie blindat?, 5 brig?zi ?i alte trupe, realizând un total de 490 000 oameni.
[14] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti - Ordin de Informa?ii nr. 38/13 aprilie 1944, fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, dosar 110/1943. fila 46.
[15] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti - Ordin de Informa?ii nr. 43/2 mai 1944, fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, dosar 110/1943. fila 46.
[16] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti - Ordin de Informa?ii nr. 38/13 aprilie 1944, fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, dosar 110/1943. fila 31.
[17] Ordin de Informa?ii nr. 74 din 10 august 1944,Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti , dosar 110/1943. fila 62.
[18] Blocul Na?ional Democrat - era o coali?ie a?a-zis democratic? format? din 4 partide: P.N.?., P.N.L., P.S.-D. ?i P.C.R. (acesta din urm? acceptat la insisten?ele Moscovei) - Istoria României între anii 1981-1981
[19] Acordul din 20 iunie 1944 prevedea încheierea unui armisti?iu cu Na?iunile Unite ?i ie?irea României din alian?a cu Germania.
[20] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti , fond D.G.P., dosar 30/1944, f. 50
[21] Iuliu Maniu, ceruse garan?ii pentru refacerea integral? a României, în grani?ele dinainte de iunie 1940
[22] Pe de alt? parte guvernul de la Moscova dispunând în România ca ?i pretutindeni, de o organiza?ie recte partidul comunist respectiv, a dat dispozi?iuni celui din ?ara noastr? pentru a stabili un acord politic cu grup?rile democrate de centru, cea na?ional ??r?nist? ?i pe urm? cea liberal?, Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti, dosar 30/1944, f.2
[23] Apud, Dinu C. Giurescu,(coordonator), Istoria Românilor, vol. IX, p. 156.
[24] Apud, Mihai ?erban, Muta?ii survenite în activitatea Servicului Special de Informa?ii ca urmare a reorient?rii politico- strategice generate de actul de la 23 august 1944, p. 49, Editra ANI, Bucure?ti, 2007.
[25] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti, dosar 30/1944, f.2
[26] Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti Bucure?ti - fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, dosar 110/1943. fila 2 ?i dosar 2/1941, fila 8.
[27] În perioada respectiv? P.C.R. se afl? înc? în ilegalitate - ?i va r?mâne pân? la 23 august 1944.
[28]  Vezi, Arhivele Na?ionale Municipiul Bucure?ti - fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, dosar 110/1943. fila 1-2.
[29] Hitler, Stalin, Antonescu, autor Ghe. Buzatu, Editura Societ??ii culturale Ploie?ti, Mileniul III, 2005, pag. 298-301.
[30] A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr.5046, f.242.
[31] Cristian Troncot? , Studiu introductiv în „Documente SSI despre pozi?ia ?i activit??ilegrup?rilor politice din România 6 septembrie 1940-23 august 1944,vol, II , autori Cristian Troncot? Alin Spânu, Florin Pintilie, Bucure?ti, Editura INST, 2006, p43.
[32] [32] [1] 23 august 1944. Documente, vol. II, Editura ?tiin?ific? ?i enciclopedic?, Bucure?ti, 1984, p.49.
[33] Apud, Mihai ?erban, Muta?ii survenite în activitatea Serviciului de Informa?ii ca urmare a reorient?rii politici strategice generate de actul de la 23 August 1944, p. 49.  
[34] Ion Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, op. cit., p. 19.
[35] Dinu C. Giurescu, Alexandru ?tefanescu, Ilarion ?iu, România ?i Comunismul- O istorie ilustrat?, Editura Corint , 2010 p.15.
[36] Anne Carol, Jean Garrigues, Martin Ivernel, Dic?ionar de Istorie a secolului XX, Editura All, 2000, p.118.
[37] Dinu C. Giurescu, România în al doilea R?z
footer