Revista Art-emis
I.A.R. 80 si batalia din 10 iunie 1944 (1) PDF Imprimare Email
Comandor Dan Vizanty   
Sâmbătă, 23 August 2014 02:12

Ploiesti 1943-1, art-emisV? prezent?m un fragment dintr-un amplu articol publicat în revista „Pionniers” - Revue Aeronautique Trimestrielle des „Vieilles Tiges” (nr. 74 - oct. 1982) sub titlul „Un nedrept??it - I.A.R. 80 Industria Aeronautic? Român?”. Fostul pilot de vân?toare din timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, comandorul Dan Vizanti - pe care am avut onoarea s?-l prezent?m cititorilor - descrie desf??urarea b?t?liei aeriene de deasupra zonei petroliere Ploie?ti, de la 10 iunie 1944. Traducerea în limba român? a articolului men?ionat apar?ine doamnei Ana Maria Vizanty - fiica acestui as al Avia?iei Române -.c?reia îi mul?umim pentru colaborare. (Redac?ia ART-EMIS).

[…] În calitate de comandant al Grupului 6 Vân?toare (cod „Paris”), care avea drept misiune ap?rarea Bucure?tiului ?i a zonei petrolifere Ploie?ti în perioada bombardamentelor americane de pân? la 23 august 1944, consider, ca participant direct la aceste evenimente, c? sunt îndrept??it s? aduc m?rturii asupra acestei perioade ?i s? prezint activitatea deosebit de important?, dar prea pu?in cunoscut?, a avia?iei române. Lupta prodigioas? ?i extrem de dificil? a unei armate care, în timpul aceluia?i conflict, a luptat la început împotriva U.R.S.S. la Est, contra anglo-americanilor în interior, iar la sfâr?it, contra Germaniei la Vest. În paginile care urmeaz? nu ne vom referi decât la lupta Avia?iei Romane împotriva for?elor britanice ?i americane. Pentru a clarifica problema, se cuvine sa amintesc, astfel, câteva cifre aproximative:

- România a intrat în r?zboi pe 22 iunie 1941 cu peste 2.500 avioane de diferite tipuri: avioane de vân?toare, bombardiere, avioane de observa?ie-recunoa?tere, de comandament, leg?tur?, ?coal? (dintre care o treime de vân?toare);

- Pe durata conflictului, am contabilizat la sol 325 bombardiere americane ?i engleze doborâte (marea majoritate americane), precum ?i 65 avioane de vân?toare, ?i aceasta exclusiv în regiunea Bucure?ti ?i zona petrolifer? Ploie?ti (aceste cifre au fost stabilite cu ocazia ridic?rii epavelor acestor avioane în vederea recicl?rii în circuitul industrial a componentelor lor feroase ?i neferoase).

Trebuie men?ionat c? aceast? hecatomb? a fost realizat? nu numai datorit? unit??ilor de vân?toare române?ti înzestrate cu IAR 80 ?i IAR 81, dar, de asemenea, datorit? unit??ilor române ?i germane dotate cu Messerschmitt 109G ?i 110, f?r? s? uit?m, bineîn?eles, unit??ile de ap?rare antiaerian?. M? simt obligat s? amintesc, în plus cei circa 1.400 de aviatori inamici, c?zu?i eroic în timpul luptelor deasupra teritoriului României ?i cei 1.590 de prizonieri (aviatori americani, englezi, canadieni) care, cu concursul meu, au fost elibera?i ?i trimi?i la Foggia, în Italia, dup? armisti?iul de la 23 august 1944, înainte de intrarea trupelor sovietice în Bucure?ti. În sfâr?it, nu pot uita acei eroi, acei 51 de pilo?i, acei 51 de români, apar?inând unit??ilor comandate de mine, care au c?zut în aceste lupte.

Avionul IAR 80 a fost conceput de un grup de cercet?tori, alc?tuit din ingineri sub conducerea profesorului Ion Grossu, pe vremea aceea director al uzinei Industria Aeronautic? Român? (I.A.R.). Proiectul fusese inspirat la origine de avionul IAR 14, conceput de un grup de cercet?tori ai uzinei în 1931. Acest avion de vân?toare b?tuse, în ianuarie 1932, recordul mondial de vitez?, pilotat de c?pitanul Romeo Popescu, aviator devenit celebru, mai ales datorit? unei ateriz?ri for?ate la Roma, pe malurile Tibrului, în jurul anului 1930 […]. Începând cu vara anului 1945 ?i imediat dup? ocuparea ??rii de c?tre trupele sovietice, toate uzinele de avia?ie române?ti, bineîn?eles, în primul rând, uzinele I.A.R., ?i-au încetat total activitatea. Apoi uzinele, utilajele, ma?inile, laboratoarele, modelele, prototipurile, planurile, ansamblul flotei aeriene au fost transferate în U.R.S.S. Astfel a disp?rut o industrie avansat?, superior dezvoltat?, înzestrat? cu un utilaj modern, un personal tehnic de înalt? calificare, un now-how dobândit în timp de aproape 30 de ani de activitate ?i de reu?ite, dup? cum stau m?rturie admirabilele succese ale Avia?iei Române din timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial pe fronturile de Est si Vest.

10 iunie 1944 - O str?lucit? victorie a Avia?iei Române. Primul raid asupra Ploie?tiului

Duminic?, 1 august 1943, o forma?ie de circa 180-200 avioane de bombardament americane B 24 Liberator decolau de la Benghazi, din Africa, cu misiunea de a distruge zona petrolifer? Ploie?ti. Aceast? misiune a fost un e?ec, numai 60 de avioane întorcându-se la baz?. Cauzele acestui e?ec au fost: marea distan?? de la Benghazi la Ploie?ti ?i, în special, survolarea Mediteranei ?i op?iunea pentru un atac la joas? altitudine, permi?ând ap?r?rii antiaeriene române s? doboare avioanele americane. Imediat dup? acest raid, generalul Gheorghe Jienescu, ministrul Aerului, ?inând seama de eventualitatea unor noi atacuri, a decis restructurarea Avia?iei de Vân?toare Române. Cu aceast? ocazie, am fost numit comandant al Grupului 6 Vân?toare, destinat ap?r?rii Capitalei ?i a zonei petrolifere Ploie?ti. Grupul 6 Vân?toare era constituit din avioane IAR 80 ?i IAR 81, care, dup? cum am ar?tat mai sus, erau uneori confundate de c?tre americani cu avionul german de vân?toare FockeWulf 190. Începând din 4 aprilie 1944, Comandamentul American situat în Italia a întreprins, pornind din 22 aerodromuri situate la Foggia, bombardarea masiva a zonei petrolifere. Mijloacele puse în ac?iune erau importante, întrucât Comandamentul Interaliat dispunea de 1.000 de avioane, dintre care circa 600 bombardiere Liberator ?i Fort?re?e ?i 400 avioane de vân?toare Mustang ?i Lightning.

În general, atacurile erau realizate în valuri de bombardiere e?alonate între 8.000 m ?i 4.000 m altitudine, încadrate de forma?iuni de vân?toare dotate cu avioane având o mare autonomie de zbor ?i cu o vitez? ?i performan?e superioare tuturor celor cunoscute la acea dat? în Europa. Având în vedere aceast? mare superioritate numeric? ?i de performan?e, rezultatele pe care unit??ile mele IAR 80 le-au ob?inut, cu pre?ul, din nefericire, al unor pierderi importante, sunt excep?ionale.

„Sâmb?t?, 10 iunie 1944. Aerodromul militar Pope?ti-Leordeni (20 km de Bucure?ti). O diminea?? splendid? de var?, soarele str?lucitor înv?luie aerodromul cu razele sale calde. Terenul este vast ?i permite decolarea simultan? a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori gro?i de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezen?i pe cer, mici ?i, totodat?, imen?i, contribuind astfel la o perfect? vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparen?a aerului, claritatea formelor îng?duiau privirii s? cuprind? aproape în totalitate Câmpia B?r?ganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 diminea?a. Se desf??oar? ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servan?i, radiofoni?ti, trup?, ?oferi etc., grupa?i pe escadrile, în careu, to?i cu zâmbetul pe buze, con?tien?i de importan?a fiec?ruia în bunul mers al unit??ii. În acela?i timp, to?i î?i dau seama de inegalitatea for?elor aflate în lupt?: celor aproximativ 1.000 de avioane americane li se opuneau, în interiorul României, doar 178 de avioane, al c?ror num?r sc?dea pe m?sur? ce se înmul?eau raidurile; inegalitate accentuat? de faptul c?, în 1944, performan?ele avioanelor de vân?toare americane Mustang ?i Lightning, care tocmai atunci sosiser? în Europa, dep??eau cu mult atât ca vitez?, cât ?i ca raz? de ac?iune, avioanele europene; inegalitate existent? ?i la nivelul armamentului, ?tiut fiind faptul c? forma?iunile de avioane de bombardament Liberator erau protejate ?i de c?tre Fort?re?ele zbur?toare, echipate fiecare cu câte 31 de mitraliere. Gravitatea situa?iei, permanen?a st?rii de alarm? în care tr?iam confereau acestor rapoarte matinale o dimensiune, o solemnitate, o densitate emo?ional? din care ?â?nea, aproape palpabil, un sentiment de fraternitate de arme.

A?adar, to?i ?tiau c? în fiecare clip? putea s? se declan?eze o lupt? aprig? ?i inegal?. M? uitam cu mândrie ?i cu emo?ie la ace?ti tineri pe care îi comandam, plini de talent ?i experien??, ?i-n privirea c?rora citeam acea nevoie, acea sete de autodep??ire, de a încerca împreun? cu mine imposibilul. Avea fiecare o familie, o dragoste, un prieten, o fiin?? drag?, care le d?deau o ra?iune de a tr?i, un imbold în lupt?, un refugiu pentru suflet, for?a în fa?a adversit??ii. […] S? ne întoarcem la acea diminea?? de 10 iunie 1944, în timpul raportului de diminea??. În timp ce se în?l?a Drapelul, privirea mea trecea de la o escadril? la alta, notând absen?a celor care ne p?r?siser?, absen?a acelor figuri, a acelor personalit??i, înc? mai dragi ?i mai apropiate acum tocmai prin absen?a lor. Nu puteam ?i nu voi putea vreodat? uita zâmbetul fermec?tor ?i blânda voce a lui Constantin Dimache, cel care, seara, la un „pahar” ne cânta, acompaniindu-se la chitar?: „Costic?, Costic?, f? lampa mai mic?!” Grelele pierderi de pilo?i ?i avioane pe care le suferisem m? îndurerau profund. Dac? avioanele se întorceau din lupt? ciuruite de gloan?e, se puteau repara chiar pe aerodrom, în cea mai mare parte a cazurilor, datorit? experien?ei ?i voin?ei neobosite a personalului tehnic, în schimb, pe lâng? intolerabila durere provocat? de dispari?ia fiec?ruia dintre camarazii no?tri, adev?rul cumplit era c? nu aveam al?i pilo?i capabili s? le înlocuiasc? marea capacitate ?i excep?ionalul talent.

- Va urma -

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer