Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Barbu Cioculescu   
Sùmbătă, 23 August 2014 02:02
Aurel Sergiu Marinescu-Armata Rosie in Romania I.II, art-emisn biblioteca p?rinteasc?, în mare parte alc?tuit? din c?r?i fran?uze?ti, se sufoca, strâns? în raft între tomuri voluminoase, o bro?ur? care, adolescent fiind, îmi astr?sese aten?ia prin titlul ei redundant: „Ni paix, ni sécurité en Europe avec la Russie telle qu'elle est”, scris? de contele Walewski, fiul lui Napoleon Bonaparte - din cea mai mediatizat? aventur? amoroas? a acestuia - ?i, la acea vreme, ministru de Externe al Fran?ei. În textul c?r?uliei se mai afla ?i o caricatur?, pe care parc? o am în fa?a ochilor: un cazac c?lare, tr?gând c?me?oiul de pe un ??ran pe cale de a r?mâne despuiat. Textul suna: „Encore ce petit sacrifice, mon cher Moldo-valaque, et je m'en vais.”. Se referea la acea ocupa?ie ruseasc? a ??rilor Române de pe urma c?reia acestea încetaser? a mai fi mari produc?toare/exportatoare de vite, o dat? ce generalul rus cutare raporta superiorului s?u c? nu mai dispune de nici atâta „provision” cât s?-i pun? la fript un biftek. Timpul anume când ilustrul strateg Suvorov, r?spunzând unor plângeri ale localnicilor, declara c? vrea s? lase moldo-valahilor ochii, ca s? aib? cu ce plânge. Probabil, unde era de aceea?i pravoslavnic? religie! Într-o carte de anul acesta (2012 - n.r.), datorat? istoricului român din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu ?i intitulat? 1944-1958, „Armata Ro?ie în România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlh?rii, confisc?ri, devast?ri, rechizi?ii, sechestr?ri de persoane”, Vol. I-II, 1.100 de pagini, Bucure?ti, Edit. Vremea, amplul prim capitol trateaz? tema cronologiei prezen?elor militare ruse?ti pe teritoriul României, de la începutul secolului al XVIII-lea ?i pân? în 1958, acela al p?r?sirii ??rii noastre de c?tre armata ro?ie. Rela?iile diplomatice sunt mai vechi: în 1674, ?arul moscovit Alexei Mihailovici propunea un tratat de alian?? domnitorilor Moldovei ?i ??rii Române?ti, împotriva st?pânirii otomane. În 1688, o scrisoare adresat? voievodului ?erban Cantacuzino îl încuraja pe acesta s? cear? asisten?a ?arului.
 
Prima p?trundere avea s? se produc? la 10 iunie 1711 când oastea ?arului Petru cel Mare trecea Nistrul spre a fi, curând pe urm?, nimicit? la St?nile?ti. În scurta vreme cât au h?l?duit în Moldova, noii alia?i s-au ilustrat printr-un furt care a izbit imagina?ia cronicarului: sc?rile de argint de la ?eile boierilor, care tocmai gustaser? pentru prima oar? ?ampania fran?uzeasc?, r?mânând „înm?rmuri?i de be?i.” Ulterior, invaziile se repet? cu o anumit? periodicitate, de câte ori Poarta este agresat? de o Rusie în plin? expansiune teritorial?, mai întâi în jurul bazinului M?rii Negre, apoi c?tre Apus, c?tre Moldova. În 1739, 1770-'74, 1787-'92, 1806-1812 - citez din cartea domnului Aurel-Sergiu Marinescu:„ocupa?ia armat? a provocat ??rilor române pagube imense, generând o perioad? nefericit? de despopulare ?i s?r?cire. Armatele ?ariste ?i-au ar?tat întregul poten?ial al samavolniciilor: abuzurile, jafurile sistematice, dimpreun? cu rechizi?iile, confisc?rile de bunuri ?i animale transformaser? Principatele noastre în ??ri cu un înalt grad de mizerie. Când nimic nu mai era de luat, o?tile imperiale se întorceau acas?, spre a reveni de cum se întrema situa?ia în Principate. Diplomatic, în tot acest timp, Rusia, în concuren?? cu Austria, manevra întru alipirea Principatelor dun?rene -, etap? necesar? în drumul c?tre Constantinopol (?i, cum s-a v?zut, excelente vaci de muls - n.a.), fapt ce n-a împiedicat apari?ia unei fac?iuni boiere?ti pro-ruse”. Între anii 1828-1834 are loc cea de a ?asea invazie ruseasc?, citez: „Campania ruseasc? din 1828 a adus, în acela?i timp, tot felul de nenorociri: foamea datorit? uria?elor rechizi?ii ale armatei invadatoare, ciuma adus? din Turcia, o iarn? grea cu o epidemie printre animale care a f?cut ravagii, ??ranii fiind folosi?i ca vite de povar?; al?ii au fost lua?i cu for?a în Bulgaria, pe câmpiile pustii ?i bântuite de cium? ori în fl?c?ri, pentru a recolta grâul p?r?sit de turci.” Cea de a ?aptea invazie se produce în anii 1848-1849. „Amestecul ru?ilor lui Kiseleff în în?bu?irea revolu?iei a fost hot?râtor. În spatele represiunii ?i a m?surilor guvernamentale române?ti antirevolu?ionare au fost ru?ii, la originea deport?rilor, arest?rilor ?i maltrat?rilor.”, prilej, totodat?, pentru nes?tula împ?r??ie de a pretinde sume uria?e pentru între?inerea trupelor, 11 milioane de franci pentru ?ara Româneasc? ?i 2 milioane ?i jum?tate pentru Moldova. La începutul r?zboiului Crimeei, pentru lini?tirea popula?iei, o proclama?ie a ?arului Nicolae I justifica ocupa?ia Principatelor române „pentru chestiuni de onoare”. Se mai afirma în acel act neamestecul asigurat în afacerile interne „exact ca Ministrul Molotov peste 90 de ani”.
 
Considerând Moldo-Vlahia ca ?i anexat?, pus? sub obl?duirea baronului Budberg, oficialit??ile militare ruse au trecut la ocupa?ia preferat?: jaful. Anii 1877-1878 marcheaz? a noua invazie ?i cea de a doua r?pire a Basarabiei, perioada 1916-1929, cea de a zecea, r?pirea, în 1940 a Basarabiei ?i ocupa?ia militar? dintre anii 1944-1958 încheind lista. Despre aceasta din urm?, reprezentantul american la Bucure?ti, Roy M. Melbourne se exprima astfel, la 18 august 1945, deci la mai pu?in de un an de la declararea armisti?iului: „În istoria sa tulbure, România a trecut prin multe invazii, dar nici una nu a dus poporul într-o astfel de stare de disperare ?i dezn?dejde ca actuala ocupa?ie a ru?ilor”. Ideea, generalizat?, c? seculara exploatare otoman? a cauzat în exclusivitate izolarea ??rilor române de acea Europ? ce construia catedrale, ridica universit??i, înf?ptuia Rena?terea, apoi lumea modern? industrial?, trebuie amendat? prin precizarea c? mai bine de un sfert de mileniu de vampirizare ruseasc? a pus capac unei st?ri ?i a?a deplorabil?. Ultimei cotropiri - cea sovietic? - i-am fost martor, cele consemnate în masivele volume ale domnului Aurel-Sergiu Marinescu fiind pentru mine în special un prilej de rememorare. Datele sunt numeroase, importante, într-o larg? sintez?. Cu toate c? ?i pe atunci secretul de stat st?tea la baza guvern?rii, se ?tia de c?tre o lume întreag? c? având de pl?tit Uniunii Sovietice, ca desp?gubiri de r?zboi, suma de trei sute de milioane de dolari, e?alona?i pe un num?r de ani, în timp suma a fost dep??it? de câteva ori. Cererile sovieticilor se v?deau exorbitante. De ex. în mai 1945, luna încheierii r?zboiului, când nu mai putea fi vorba de nevoile frontului, p?r?ii române i s-au pretins 55.000 de vagoane ?i 115 locomotive. În aceea?i lun? s-au capturat ca „trofee de r?zboi” 67 de fabrici ?i uzine apar?inând industriei alimentare, u?oare ?i petroliere. Numai din industria petrolier? au fost ridicate 51.173 tone de material tubular. Scrie în carte: „Valoarea bunurilor apar?inând c?ilor ferate, avia?iei ?i marinei române rechizi?ionate de trupele sovietice f?r? nici o form? s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei.” Dac? ne gândim c? leul din 1945 era cel pu?in de o sut? de ori mai puternic decât cel de ast?zi (2001 - n.r.), iar România z?cea sleit? de patru ani de r?zboi, realiz?m catastrofa. În secul limbaj al cifrelor: „în primele ?apte luni de la armisti?iu s-au livrat într-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Conven?ie, care se întindeau pe ?ase ani”.
 
În acea vreme, când înc? nu se produsese ruptura de Tito, Ana Pauker îi m?rturisea acestuia c? „ru?ii iau ?apte piei de pe noi”. Afar? de pl??ile legate de desp?gubiri, restituiri de bunuri, pe lâng? ceea ce, cu entuziasm slav, jefuiau trupele în trecere, mai exista ?i obliga?ia între?inerii acestora, sute de mii, dac? nu milioane. Între 23 august 1944 ?i 31 mai 1945 s-au predat în acest scop 15.357 vagoane de cereale, 10.407 vagoane legume, 1885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de gr?simi, 88 vagoane de pe?te, 124 vagoane de lactate, 27 vagoane de delicatese, 155 de vagoane de b?uturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902 vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun, 528.647.000 ?ig?ri. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii...[1] Din septembrie 1944 pân? la 1 iulie 1945 se livreaz? Armatei Ro?ii 385.000 tone de alimente - numai ra?ia zilnic? de f?in? se ridica la 851.482 de por?ii! Încât „România devensie o veritabil? colonie a Rusiei, când ??rile Europei vestice renun?au la coloniile lor care, pe rând, ?i-au câ?tigat independen?a”. Bani mai necesita ?i între?inerea Comisiilor aliate de control pe jude?e: statul român a avansat în anul 1946 suma de 185.532.163.520 lei în contul lor.[2] Cât prive?te produsele predate, ele trebuiau s? fie de cea mai bun? calitate, conform dispozi?iilor: „Nu se vor preda depozitelor sovietice produse de proast? calitate (alterate, prost afumate, cozi, f?lci, fâ?ii etc.)”. În schimb, din înalt? umanitate se specifica: „oasele cu m?duv? vor fi predate trupelor române, ?colilor, spitalelor pentru a fi fierte pentru ciorbe”.[3] În r?stimpul în care autorit??ile sovietice goleau în cea mai mare grab? România cam de tot ce apucau, eroicii solda?i ro?ii î?i f?ceau partea lor, dup? împrejur?ri.
 
O list? jude?ean? din 1948, numea pe luna respectiv?: „agresiuni contra jandarmilor 42, devast?ri locuin?e, întrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei siluite 213, uci?i 56, r?ni?i 27”.[4] Era, desigur, în ciuda liniei oficiale a unei tov?r??ii pe cât de recente, pe atât de calde, replica unui r?zboi dus adânc pe teritoriul sovietic. Dar ?i altceva. Cele peste o mie de pagini ale lucr?rii lui Aurel-Sergiu Marinescu, eminent istoriograf de vast? informa?ie ?i fost coleg de facultate, reînvie o epoc?. Era, oare, necesar? Pentru simpla aducere aminte, mai pu?in, pentru luminarea celor în necuno?tin?? de cauz? mai mult, iar ca reper în orice orientare într-un viitor ale c?rui surprize mai mult ne rânjesc, decât ne surâd, tema se esen?ializeaz?. Ea ?inte?te anume constante ale situa?iei noastre în lume, în pura fatalitate a unor circumstan?e istorico-geografice date, dar ?i cu egal? trimitere la propriile reac?ii ?i decizii. Umbra trecutului st? la spate, dar nu se desparte niciodat? de noi. Fie c? tr?im sau nu în circularitate, cu istoria nu-i de glumit.
 
Jaful sovietic
 
Nu doar o dat?, istoricii no?tri ?i istorici occidentali, mai pu?in cei sovietici, au considerat c? efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 au constituit pentru Wehrmacht o înfrângere mai sever? decât cea de la Stalingrad. Perfect adev?rat, din punctul acesta de vedere nu este nimic de obiectat. Numai c?, în conformitate cu statisticile Marelui Stat Major, acela?i eveniment a provocat ?i Armatei Române pierderi în oameni ?i material militar considerabil mai mari decât cele pe care le îndurase în b?t?lia din Cotul Donului, parte integrant? din ansamblul opera?iunilor de la Stalingrad. Dispunem de o asemenea statistic? ?i, cu cifrele la vedere, putem proceda la compara?iile de rigoare. De la 1 noiembrie la 31 decembrie 1942, perioad? celor mai dure confrunt?ri cu sovieticii de pe frontul din Cotul Donului, Armat? român? a înregistrat 353 ofi?eri, 203 subofi?eri ?i 6680 solda?i mor?i în lupt?, 994 ofi?eri, 582 subofi?eri ?i 30175 solda?i r?ni?i în lupt? ?i 1829 ofi?eri, 1567 subofi?eri ?i 66959 solda?i disp?ru?i, în marea lor majoritate c?zu?i în prizonierat sovietic. Mult mai ridicate au fost pierderile Armatei române din perioad? 1 iunie - 31 august 1944, cu precizarea c? între 1 iunie ?i 19 august, data declans?rii ofensivei sovietice, frontul din Moldova ?i Basarabia de Sud a fost sta?ionar ?i nu s-au purtat lupte cât de cât semnificative. Efectiv, de data aceast? a fost vorba de pierderi însumând 509 ofi?eri, 472 subofi?eri ?i 10262 solda?i mor?i, 1255 ofi?eri, 993 subofi?eri ?i 33317 solda?i r?ni?i ?i 2628 ofi?eri, 2817 subofi?eri ?i 171243 solda?i disp?ru?i, în mare majoritate captura?i de sovietici dup? ce regele proclamase la radio un armisti?iu inexistent.[5]
 
Dup? cum vedem, la toate categoriile cifrele pierderilor din 12 zile din august 1944 sunt net superioare celor din noiembrie-decembrie 1942, dac? nu chiar duble. Oricum diferen?ele nu pot fi considerate un mizilic, ele fiind lipsite de important? numai pentru politicienii iresponsabili, care î?i închipuie c? a?a se face istorie: batjocorind, prin aruncarea lor în neant, zeci ?i zeci de mii de ofi?eri, subofi?eri ?i solda?i ai unei na?iuni. Ast?zi, ceea ce ni se pare lamentabil de-a dreptul este faptul c? ini?iativ? anivers?rii acestei catastrofe militare de mari propor?ii a fost avansat? de soldatul neinstruit Ion Iliescu, un personaj cu livretul militar alb, eliberat pro-form?, un avantaj de care beneficiau mai to?i activi?tii de marca ai regimului comunist. R?mâne s? ?tim ?i ce s-a întâmplat în aceast? ?ara nenorocit? din momentul în care comuni?tii au început s? urle c? nebunii pe str?zi: „Stalin ?i poporul rus libertate ne-au adus!”, ?i asta în timp ce sovieticii jefuiau România din temelii. La aceste jafuri apocaliptice istoriografia comunist? s-a referit cu o extrem? parcimonie, destul de târziu, abia prin anii ’70 ?i ’80. A avut totu?i bunul sim? s? nu le justifice.
 
 
La doar câ?iva ani de la 23 august 1944, în 1949, s-a insinuat cu nedemnitate în postur? de avocat al ru?ilor diplomatul italian Renato Bova Scoppa, fost ministru al Romei la Bucure?ti din 1941 pân? în 1946. În memoriile sale, intitulate „Colloqui con due dittatori”, acesta s-a gr?bit s? explice distrugerile ?i jafurile comise în România de ru?i prin distrugerile ?i jafurile pe care le-ar fi s?vâr?it Armat? Român? în teritoriile ocupate din Rusia. Penibil? explica?ie, fabricat? de un om incapabil s? ?in? seam? de realit??i! În retragerea lor în adâncimea propriului teritoriu, c? ?i în vremea invaziei lui Napoleon, armatele ruse practicaser? tactic? p?mântului pârjolit. Când germanii, românii ?i italienii au reu?it s? ajung? la fa?? locului, n-au mai avut ce distruge, deoarece totul era pus la p?mânt. Iar din s?r?cia mujicului rus, cu toat? bun?voin??, nu se putea jefui nimic. C? s? nu mai vorbim ?i de faptul c? literatur? istoric? a înving?torilor din Al Doilea R?zboi Mondial, în mod sistematic, s-a obstinat s? asimileze cu jaful capturile de r?zboi legale, privind depozitele de muni?ii ?i subzistente, bunurile ?i armamentul abandonat pe câmpul de lupt?, apar?inând Armatei Sovietice. Cum dup? orice r?zboi, istoria este scris? de înving?tori, n-am avut încotro ?i am fost nevoi?i s? ne supunem verdictelor lor. Ast?zi, din fericire, putem discut? ?i altfel despre aceste verdicte. Întârzierea deliberat? cu aproape trei s?pt?mâni a semn?rii a?a-zisei Conven?ii de Armisti?iu, de fapt un act de capitulare, a fost provocat? de ru?i cu inten?ia clar? de a oferi militarilor ei o plaj? de timp cu st?tut incert ?i ambiguu, pentru a putea jefui în voie una din cele mai bogate ??ri ale Europei. Nu trebuie s? uit?m c?, vreme de aproape cinci ani, de la instituirea blocadelor economice determinate de izbucnirea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, România ?inuse în spate un colos asemeni Germaniei, cu petrol ?i ulei mineral, cu cereale, cu oleaginoase, cu carne ?i peste, cu tutun etc., primind în contrapartid? ma?ini agricole, arme ?i în jur de 45 de vagoane de aur. ?i asta în condi?iile în care situa?ia alimentar? a ??rii, în to?i anii campaniei din est, a fost literalmente înfloritoare fa?? de cea a întregului continent.[6]
 
Cu alte cuvinte, aici, în România, într-adev?r, se putea jefui din gros. Primele ordonan?e emise de comandamentele ruse au impus popula?iei predarea aparatelor de radio, care au fost a?ezate sub paz? sovietic?. Prin asta s-au împu?cat doi iepuri: în primul rând, cet??enii români erau izola?i de restul lumii civilizate. La a dou? mi?care, toate aceste aparate au fost transportate în Uniunea Sovietic?, fiind considerate capturi de r?zboi, de?i erau bunuri particulare. Jafurile întreprinse de militarii sovietici din ini?iativ? personal? ?i pe cont propriu, niciodat? sanc?ionate de superiorii lor, aveau un specific care i-a contrariat pe români, deseori frizând nebunia. Confiscau în ne?tire automobile particulare ?i ale statului - au furat pân? ?i ma?in? de serviciu a generalului Aurel Aldea, parcat? în fa?? Ministerului de Interne - ?i, pentru c? nu ?tiau s? conduc?, le f?ceau ??nd?ri, izbindu-le în primul obstacol din cale. În cazul când reu?eau s? dep??easc? primul impact, ajungeau la momentul când se epuiza benzin? din rezervoare ?i atunci automobilele erau abandonate ?i împinse de regul? într-o râp?, unde se f?ceau praf. Furau sub amenin?area armei caii din gospod?riile ??r?ne?ti ?i-i c?l?reau pân? când se toceau potcoavele bietelor animale, ?i când acestea începeau s? ?chioapete, b?teau caii cu violent? pe crup?, îi izgoneau din coloane ?i-i l?sau de izbeli?te. În primii ani de dup? r?zboi, p?durile din Muntenia ?i din Oltenia erau pline de c?i nebuni, aliena?i de durerea atroce din copitele neîngrijite. S? nu fi ?tiut ru?ii c? un cal se mai duce din când în când pe la potcovar, c? mai are nevoie ?i de o furc? de fân ?i de un pumn de gr?un?e? Caii, mai ales caii îi fascinau pe sovietici ?i cele mai mari lovituri le-au dat garnizoanei Cisl?u, unde se aflau hergheliile de pr?sil? ale armatei. Începând cu 1 septembrie 1944, în trecere prin localitate, diver?i militari ai armatei de ocupa?ie au jefuit garnizoan? de arm?sarii ?i iepele de reproduc?ie ?i chiar de cabalinele tinere, de un an ?i jum?tate sau doi, nededate la c?l?rie, sub pretextul c? se gr?besc s? cucereasc? Berlinul[7], ca ?i cum Berlinul s-ar fi aflat peste deal. Le-au folosit la ceva acele animale nefericite? Aiurea. Au c?l?rit arm?sarii, iepele, mânjii pân? la total? epuizare, nu le-au l?sat nici un r?gaz de odihn?, nu i-au hr?nit, abandonându-i infometa?i prin satele de jur-împrejur, unde au fost salva?i de ??rani ?i recupera?i mai târziu de personalul hergheliilor de la Cisl?u. Dac? s?lb?ticia cu care erau trata?i oamenii putea fi oarecum explicabil?, românii se aflau de trei ani în r?zboi cu Rusia ?i resentimentele trec foarte greu, s?lb?ticia cu care tratau sovieticii ni?te animale nevinovate nu se poate scuz?.
 
Nimeni nu putea în?elege de unde venea ?i ce hram purta stirpea aceast? de oameni, pentru c? ??rani nu p?reau s? fie ?i nici or??eni. P?rea c? vin direct din ni?te caverne din vârstele ancestrale ale umanit??ii. Uneori, ho?iile ru?ilor se derulau la un nivel de meschin?rie greu de imaginat. Iat? ce s-a întâmplat în sear? unei singure zile, 2 septembrie 1944, la C?l?ra?i. La or? 21.30, în holul Hotelului Regal din localitate, Cristian Panghezi, un br?ilean sosit acolo cu treburi, a fost jefuit de ceas de un ofi?er ?i trei solda?i ru?i. La or? 22.30, al?i trei solda?i ru?i au intrat prin efrac?ie în frizeria lui Leon Rusten din str. Petre Enescu nr. 21 ?i i-au furat patru brice, dou? foarfece, trei ma?ini de tuns ?i 2000 lei. În sfâr?it, la or? 23.00, doi solda?i ru?i au intrat prin for?? în cas? lui Enciu Mavrodin din cartierul g?rii ?i, cu revolverele în mân?, l-au deposedat de o fa?? de mas? ?i de un borcan cu dulcea?a.[8] Asta pentru c? n-au mai g?sit altceva. Al?i osta?i ai a?a-zisei armate „eliberatoarea se instalau între timp în alte locuin?e din C?l?ra?i, sp?rgeau toate mobilele, spre a-?i arat? mu?chii, cerându-le apoi proprietarilor rachiu ?i femei. Cu toate c? proprietarii în spe?? nu erau patroni de bordeluri, ci ni?te gospod?ri c? to?i gospodarii din România. S? fim în?ele?i, aici nu era vorba despre cazuri întâmpl?toare ?i izolate, ci despre ac?iuni multiplicate în zeci ?i zeci de mii de ipostaze, la scar? întregului teritoriu al ??rii. Abuzurile fiind încurajate deschis de la cele mai înalte e?aloane ale conducerii armatei de ocupa?ie. Nu întâmpl?tor, autorit??ile militare sovietice au negat sistematic c? faptele raportate de autorit??ile române?ti ar fi fost comise de solda?i ru?i ?i le-au impus s? precizeze, ?i în documentele interne, ?i în comunicatele de pres?, destinate opiniei publice, c? nu era vorba despre solda?i ru?i, ci despre „indivizi necunoscu?i, îmbr?ca?i în uniforme militare sovietice furate”.
 
Întrucât existen?a de toat? ziua a oamenilor curgea înainte ?i nu putea fi ?inut? în loc de r?zboi, ?i toamn? lui 1944 a fost în România un sezon fastuos al nun?ilor. În repetate rânduri, serviciile informative ale Armatei române au semnalat comportamentul abject al militarilor ru?i când se întâmpl? s? dea buzna între ni?te nunta?i. De regul?, mai de fric?, mai dintr-un spirit ospitalier ancestral, erau invita?i la mas? ?i omeniti dup? datin?. Îns?, dup? ce se chercheleau bine, scoteau automatele dintre genunchi, ciuruiau tavanele cu rafale prelungi ?i a?ezau to?i nunta?ii la zid. Urm? deposedarea tuturor de verighete ?i ceasuri, nefiind ierta?i nici mirele ?i mireas?. La Bucure?ti, aceia?i militari ru?i s-au dedat la ho?ii de o stranietate marcat?. Mai multe biserici au fost jefuite de od?jdiile preo?ilor. Icoanele nu i-au interesat, c? s? nu fie nevoi?i s? dea socoteal?, probabil, propriilor lor comisari politici. Un subofi?er rus a n?v?lit în atelierul unui croitor de le str. Theodor Sperantia ?i l-a somat cu arm? în mân? s?-i fac? pe loc cadou un costum civil la trei ace. Pentru c? nici unul din costumele existen?e în atelier nu s-a potrivit cu statur? subofi?erului rus, croitorul a fost împu?cat, pur ?i simplu. Din Teatrul Alhambra, ru?ii au furat costume de epoc?, utilizate în piese cu subiecte istorice, ?i costume de... Mo? Cr?ciun! Mai mul?i militari sovietici au jefuit pe Calea Victoriei, în plin? zi, un magazin de pantof?rie de dam?, fiecare plecând de acolo cu 10-15 perechi de pantofi cu toc ?i cu toate brizbrizurile la mod? pe vremea aceea. Era greu de ?tiut la ce pu?eau s? le foloseasc?, de vreme ce vivandierele lor purtau uniforme sold??e?ti ?i cizme cazone. În sfâr?it, este greu de crezut, dar o band? de militari ru?i a jefuit în totalitate ?i un magazin de ciorapi de dam?, de corsete ?i sutiene. De data aceast?, pe bulevardul Elisabeta ?i tot la amiaz? zilei. Nu doar o data, asemenea escapade de jaf, pentru sovietici, s-au încheiat în mod tragic, nu numai datorit? rezisten?ei românilor cu via?? ?i averea amenin?at?, ci ?i din cauza neghiobiei jefuitorilor. Un singur exemplu ni se pare revelator. Aproape un pluton întreg de militari ru?i, în septembrie 1944, a n?v?lit în pivni?ele exploat?rii viticole de la Minis, a mitraliat ?irul lung de butoaie, con?inând fiecare câteva mii de litri de vin, ?i au început s? soarb? lichidul miraculos chiar din jeturile care ?â?neau prin g?urile f?cute de gloan?e. Treptat, pivni?ele au fost inundate de con?inutul butoaielor pân? la carâmbul cizmei jefuitorilor, ?i au murit to?i îneca?i în vin, la gr?mad?, doborâ?i din picioare de gazele de fermenta?ie care ?â?neau din budane laolalt? cu vinul. Bineîn?eles, accidentul a fost imputat personalului exploata?iei viticole, care n-ar fi vrut s?-i serveasc? pe ru?i la pahar, oferindu-le ?i o gustare pe lâng? vin. De fapt, comandan?ii sovietici p?reau a nu fi în stare s?-?i ?in? trupele în mân? ?i s? le imprime o conduit? de oameni civiliza?i.
 
Un raport din 8 septembrie 1944, al colonelului Victor Andreescu, comandantul Regimentului de pontonieri, ne l?mure?te cam ce fel de raporturi existau între ofi?erii sovietici ?i trupele din subordinea lor. „Nu exist? nici un fel de disciplin? în Armat? rus? - consemna colonelul român, în raportul nr. 334. Nici m?car unul din 200 nu-?i salut? superiorii, fie ei chiar generali; c? s? am o discu?ie personal? cu dl general Ignatiev, comandantul geniului Armatei 46 ruse, am schimbat de trei ori locul pe câmp ?i totdeauna am fost înconjura?i de zeci de osta?i care ?ineau s? aud? convorbirea; ace?tia se scobeau în nas ?i scuipau în fa?? generalului, f?r? c? cineva s? le fac? vreo observa?ie.”[9] La rândul lui, statul major al Armatei a 3-a române, în raportul operativ din aceea?i zi, semnat de generalul I. D. Mihaescu, preciza: „Modul de comportare al trupelor ruse las? de dorit; astfel: în comunele unde cantoneasa sau pe unde trec, jefuiesc popula?ia de vite, cereale, îmbr?c?minte, bani etc. Autorit??ile române nu sunt respectate ?i sunt obligate a execut? diferite servicii degradante. În garnizoan? Slatina, magazia Regimentului 8 vân?tori a fost spart? cu for??, iar con?inutul a fost luat de o coloan? în trecere prin acel ora?. De?i în garnizoan? Craiova s-au instalat o comenduire ?i patrule ruse, totu?i actele de be?ie, jaf ?i amenin?are nu au încetat înc?. To?i comandan?ii ?i ofi?erii ru?i dau asigur?ri pentru o purtare demn? a Armatei sovietice ?i un tratament omenos fa?? de popula?ia civil?. În realitate, îns?, osta?ii ?i subofi?erii se dedau la tot felul de jafuri ?i samavolnicii, care au adus popula?ia în stare de alarmare ?i nelini?te continu?. Dac? de la unit??i ?i forma?iuni militare ridica cu mai pu?in? îndr?zneal? tot ce vor, la popula?ia civil? de la periferiile ora?elor ?i în special la sate jefuiesc ?i batjocoresc f?r? nici un menajament. În majoritatea satelor pe unde trec, iau c?i, c?ru?e, tr?suri, bani, ceasuri, inele etc., tot ce g?sesc ?i le place, cu revolverul în mân?»”.[10]
 
De la conacul mo?iei Sc?ri?oreanca, din Ulmeni, Ilfov, au jefuit o calea?c? vienez? din veacul trecut, o adev?rat? bijuterie, pies? de muzeu pur ?i simplu. A fost g?sit? f?cut? praf la intrarea în Bucure?ti, aruncat? în ?an?ul ?oselei. Colac peste pup?za, p?durile Codlei foiau de numero?i dezertori din armat? sovietic?. Ace?tia se combinaser? cu trenarzi din armat? german? ?i devastau în ne?tire toate satele de jur-împrejur. În primele zile ale lui septembrie 1944, totu?i, situa?ia promitea s? se a?eze într-un f?ga? nou: colonelul Kalinin a fost desemnat ofi?er de leg?tur? al comandamentului Frontului 2 ucrainean pe lâng? Marele Stat Major de la Bucure?ti ?i una din misiunile lui principale chiar asta era, cel pu?in teoretic: s? ancheteze ?i s? înfrâneze toate conflictele dintre armat? de ocupa?ie ?i civilii ?i militarii români. Îns?, de fiecare data când îi erau prezentate detaliile unor incidente, colonelul sovietic r?spundea stereotip: „Nu recunosc culp? Armatei Ro?ii în provocarea de incidente. Din cercet?rile sumare întreprinse s-a constatat c? aceste nereguli au fost s?vâr?ite de bandi?ii lui Vlasov ?i dezertorii români sau germani travesti?i în uniforme sovietice”. Conform logicii sale, la data aceea, România ar fi trebuit s? fie cutreierat? de mii de osta?i sovietici în maieu ?i izmene, c?rora „dezertorii români sau germania le furaser? vestoanele ?i pantalonii. Cât privea armat? lui Vlasov, aceast? nu se repliase prin România din teritoriile ruse ?i se afl? demult în refacere, în nordul Italiei ?i în Slovenia. Mult mai dureros era faptul c? asemenea atitudini erau încurajate ?i de declara?iile de o la?itate însp?imânt?toare ale noilor autorit??i române. „Armata sovietic? - clama un manifest lansat de Grigore Niculescu-Buzesti, la 13 septembrie 1944 - a fost primit? în România în spiritul cel mai amical. Noi ne d?m seam? c?, în perioad? opera?iunilor militare în curs, mici incidente pot în mod necesar s? se produc?. Dar noi nu ne a?tept?m s? le atribuim o semnifica?ie oarecare. Este vorba despre incidente episodice ?i f?r? important?. Guvernul român are profund? convingere c? tot ceea ce a fost convenit cu U.R.S.S. va fi integral respectat.” A?a „episodice ?i f?r? importanta” cum erau incidentele, au afectat câteva sute de mii de români ?i pe mul?i i-au costat via??.
 
Pe de alt? parte, Guvernul român nu convenise nimic cu cel al U.R.S.S.: prevederile a?a-zisei Conven?ii de Armisti?iu i-au fost impuse. ?i atât de respectate au fost încât am pl?tit desp?gubiri de r?zboi de cinci ori mai mari decât cele la care am fost obliga?i în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944. Totul multiplicându-se pân? la un nivel incredibil, dac? lu?m în considera?ie ?i jafurile asupra particularilor, imposibil de calculat statistic. De asemenea, toate aceste detalii nu se pot întâlni într-o istorie scris? exclusiv dup? documente de cabinet, în care destinul unei na?iuni este privit de sus, de acolo de unde se estompeaz? tot ceea ce reprezint? un relief. Din astfel de documente afl?m c? regele a f?cut, c? S?n?tescu a dres, c? Neagu Djuvara a fost trimis la Stockholm, c? Emil Ciurea a fost trimis la Ankara ?i a?a mai departe. Îns?, despre tragedia adev?rat? a acestei na?iuni înc? nu se ?tie prea mare lucru. Ceea ce înc? le permite unor diversioni?ti contemporani ai politicii române?ti s? s?rb?toreasc? ziua de 23 august 1944 drept „o victorie fenomenal? împotriv? nazismului”, când ea r?mâne, în realitate, simbolul celui mai sinistru dezastru traversat de români (ziua tr?d?rii na?ionale a regelui Mihai -n.r.). ?i mai ridicol, Ion Iliescu ne-a exprimat ?i temerea lui referitoare la o eventual? modificare a geografiei, în cazul când comploti?tii de la Bucure?ti nu ?i-ar fi luat inim? în din?i ?i nu ar fi asasinat pe la spate armatele desf??urate în Moldova ?i Basarabia. De fapt, Ion Iliescu se teme c? n-ar mai fi avut peste ce s? troneze vreme de un deceniu ?i jum?tate, f?r? s? fac? nimic, l?sând corup?ia s? curg? în dorul lelii, în timp ce juc? bambilici cu consilierii preziden?iali de la Cotroceni. Ar fi totu?i cazul c? Ion Iliescu s? renun?e la temeri: cei ce au luptat pân? la cap?t nu au pierdut niciodat?.
 
În decembrie 1971 m? afl?m la Moscova, ca ziarist în misiune, ?i am fost invitat la un mic banchet de un redactor ?ef adjunct de la Komsomolskaia Pravda. Din vorba în vorba, rusul se îmb?tase ?i începuse s? m? ia peste picior în mod grosolan, acuzându-mi compatrio?ii ?i acuzându-m? ?i pe mine c? suport?m în t?cere ?i f?r? reac?ii tirania lui Ceau?escu. Ca ?i cum Ceau?escu ar fi fost v?rul tat?lui meu. Înainte de a plec? la Moscova, abia revenisem de la München ?i Köln ?i i-am replicat interlocutorului meu, foarte calm:
- Draga Ivane, dac? l?s?m de o parte ce se întâmpl? în România, care e treab? noastr?, uite care e situa?ia: am fost ?i în Germania Occidental?, am fost de câteva ori ?i la voi ?i pot s?-?i comunic, în cuno?tin?? de cauza ?i cu mân? pe inim?, c? voi a?i pierdut r?zboiul, nu nem?ii. În clip? aceea, rusul a r?mas siderat ?i, pe nea?teptate, a început s? plâng? în hohote, îng?imând printre lacrimi:
- Asa este! ?i eu am fost în Germania Occidental? ?i am v?zut cum se tr?ie?te acolo. Noi am pierdut r?zboiul, nu ei!.
?i a?a a r?mas pân? în zilele noastre
----------------------------------------------------
[1] Hugot c?tre Laferronnays, 30 mai 1828.
[2] Hugot c?tre Laferronnays, 23 iunie 1828.
[3] Viollier c?tre Polignac, 30 iulie 1829.
[4] Hugot c?tre Portalis, 6 iulie 1829.
[5] Arhiva Marelui Stat Major al Armatei Române, Dosarele 1554, 1555 ?i 1556, ?i din arhiva Sec?iei 2 informa?ii a aceleia?i institu?ii militare.
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] Ibidem
[9] Ibidem
[10] Ibidem
footer