Revista Art-emis
Un rege care ?i-a tr?dat ?ara PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
MarĹŁi, 19 August 2014 20:43
Mihai regeDespre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destul? abilitate, poporului român, unele adev?ruri ale acestui act ?i implica?iile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situa?ia militar? a României în prim?vara ?i vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tr?dare de la Ia?i, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armat? Mihai Racovi??, savâr?it? în strâns? leg?tur? cu Cas? Regal? ?i cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situa?ia militar? a României de dinainte de 23 august 1944, precum ?i tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo ?i Stockholm, ini?iate înc? de la sfâr?itul anului 1943, ca ?i despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative ?i nu s-a spus nimic despre conspira?ia Casei Regale ?i a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu ?i a guvernului sau s.a
 
13 iunie 1944 - Regele Mihai I trata cu tr?d?torii de ?ar?.
 
Emil Bodn?ra?, tr?d?tor-dezertor al armatei române, unelte?te, la Palatul regal, deschiderea frontului românesc printr-o tr?dare militar?, numit? „Poarta Ia?ului”.[1]
Anul 1942 a adus schimb?ri importante în situa?ia de pe front.  Ini?iativa strategic? a trecut din mâna Germaniei în cea a coali?iei Na?iunilor Unite:
- între 23 octombrie ?i 3 noiembrie 1942, a fost înfrânt? armata german? din nordul Africii, în batalia de la El Alemain;
- între 12 ?i 18 ianuarie 1943, armatele sovietice au str?puns blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acela?i an, au capitulat armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Mare?alului Antonescu c? Germania a pierdut razboiul. Înc? din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: „Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram s? nu îl pierdem pe al nostru”. Demersurile facute de Antonescu au confirmat aceast? îngrijorare ?i preocupare.
 
Barbu ?tirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond, pentru tratative de armisti?iu.
 
Înc? din februarie 1943, Mare?alul Antonescu i-a propus lui Mussolini ie?irea comun? din razboi, iar în septembrie 1943 au început negocieri secrete pentru încheierea unui armisti?iu cu anglo-americanii. În octombrie, acela?i an, au mai avut loc încerc?ri de armisti?iu cu englezii, la Lisabona. A fost abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dup? întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreun? cu al?i doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între alia?i ?i Bucure?ti. Acesta a fost prins la para?utare ?i instalat, în Bucure?ti, într-un apartament de la ultimul etaj al Jandarmeriei. Ca urmare a para?ut?rii colonelului De Castelaine în România, principele Barbu ?tirbei a fost trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de Bond, cu un pa?aport dat de Antonescu, dar la Istanbul a fost demascat nem?ilor de c?tre englezi, care doreau s? împiedice ie?irea României din Ax?. Churchill miza pe faptul c? germanii ?i românii vor temporiza înaintarea ru?ilor spre Europa, iar o debarcare anglo-american? în Balcani ar fi putut t?ia drumul ru?ilor spre Europa. Planul n-a fost acceptat de pre?edintele american Roosevelt.
 
Emil Bodn?ra?
 
O problem? ridicat? de c?tre partea român? la negocierile de la Cairo ?i respins? de c?tre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, r?pit? de c?tre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat c? aceast? problem? va face obiectul negocierilor la Conferin?a de Pace, dup? terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garan?ie c? anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea. Ru?ii î?i urmareau, ?i ei, cu destul? abilitate interesele. Înc? din octombrie 1943, la Conferin?a mini?trilor de externe de la Moscova ?i apoi la Conferin?a de la Teheran a ?efilor de state din U.R.S.S., S.U.A. ?i Anglia, Molotov, ministrul de externe al U.R.S.S., a afirmat c? „singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Mare?alul Antonescu”.   Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cuno?tin?a lui Dulles c? „participarea României la razboi nu mai e decât simbolic?. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putin?? decât în cazul unei debarcari aliate”.Cu acest prilej, el insista asupra inoportunit??ii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantit??i de cereale ?i de un milion de solda?i înarma?i. „Numai guvernul de azi poate refuza nem?ilor aceste rezerve pre?ioase. În ziua când Mare?alul ar disp?rea, nem?ii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar a?eza slugi politice, probabil chiar pe fo?tii legionari, care ar suprima pe to?i adep?ii lui Antonescu ?i pe to?i rezisten?ii, adic? toat? elita româneasc?”. Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur ?i de cereale nu au fost luate de c?tre nem?i, ci de ru?i, iar milionul de osta?i, din cauza complotului Palatului Regal ?i al grupului de comploti?ti - Bodnara?, D?m?ceanu, Aldea, Racovi?? - a fost dezarmat. Circa 175.000 dintre ei au luat drumul lag?relor sovietice, iar „Poarta Ia?ului” a fost deschis? f?r? lupte trupelor sovietice.
 
Roosevelt a sus?inut capitularea necondi?ionat? a României
 
În negocierile de armisti?iu de la Cairo, a ie?it în eviden?? faptul c? între Departamentul de Stat al S.U.A., reprezentatii militari ?i pre?edintele american Roosevelt existau serioase divergen?e de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentan?ii militari, a salutat propunerile române?ti de armisti?iu: „Noi credem c? ei singuri (românii - n.n.) trebuie s? decid? dac? vor o lovitura de stat a lui Maniu sau ie?irea din Ax? o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoa?tem c?, dac? el, Mare?alul Antonescu, vrea ?i este hotarât s? o fac?, numai el are mijloacele necesare ?i cele mai mari sanse de succes. Autorita?ile americane considerau ac?iunea României de o importan?? exceptional?. Ea (România - n.n.) trebuie s? aib? statut de cobeligerant? ?i trebuie s? ac?ioneze cât mai repede”. Dar Roosevelt r?mânea neclintit în ac?iunea de capitulare necondi?onat?.
Sunt multe întreb?ri care s-ar putea pune acum, dup? 70 de ani de la eveniment:

De ce armisti?iul nu a fost realizat?
 
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabil? a r?zboiului, cu cel pu?in un an ?i chiar câ?tigarea lui atunci? De ce a fost arestat ?eful suprem al armatei (de facto - n.n.) care putea ob?ine schimbarea de front ?i acordarea statutului de cobeligerant? a României? ?i mai ales, cum de s-a putut ordona de c?tre regele Mihai dezarmarea armatei ?i încetarea focului înaintea semn?rii oric?rui document de armisti?iu? Opozi?ia din România - Maniu ?i Br?tianu - au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armisti?iu în vederea ie?irii României din r?zboiul al?turi de Ax?, se informau ?i se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Mare?alul Antonescu a propus chiar s? abandoneze puterea dac? alia?ii preferau s? negocieze cu opozi?ia român?. Guvernul sovietic a r?spuns, prin consilierul Semionov, categoric fa?? de discu?iile dintre putere si opozi?ie: „Noi, ru?ii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României ?i suntem gata sa-l ajut?m s? elibereze ?ara de germani”, iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca ?i ceilalti doi alia?i, s-a pronun?at categoric: „El prefera negocieri cu Mare?alul Antonescu ?i nu cu trimi?ii Regelui”.
 
Stockholm: primele negocieri cu U.R.S.S. ?i unele avantaje
 
Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozi?iei rigide a S.U.A. (care cereau capitularea necondi?ionat?), cât ?i din cauza unor tratate încheiate anterior cu U.R.S.S. pentru crearea de zone de influen?? sovietic? din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armisti?iu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigur?rii succesului acestei ac?iuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimb?ri diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilit??i de contacte ?i de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil, la Helsinki ?i Friedrich Nanu, la Stockholm, ca mini?tri plenipoten?iari. La Stockholm, F. Nanu a fost contactat de c?tre ru?i în vederea negocierilor de armisti?iu. Contactul, discu?iile ?i negocierile din capitala suedez? s-au concretizat prin formularea unor condi?ii precise de armisti?iu ?i nu de capitulare necondi?ionat? - cum ceruse Roosevelt, la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, U.R.S.S. considera Dictatul de la Viena nul ?i neavenit, iar Transilvania urma s? revin? în întregime României. În forma sa final?, proiectul de armisti?iu cu U.R.S.S., de la Stockholm, con?inea (printre altele) urm?toarele condi?ii:
- Trupele române de pe front, fie se predau ru?ilor, fie vor ataca trupele germane. Ru?ii se obligau s? le aprovizioneze cu armament ?i alte materiale necesare ?i s? r?mân? la dispozi?ia lui Antonescu ?i Maniu pentru a restabili independen?a ?i suveranitatea României;
- Ru?ii acceptau ca România s? dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i p?r?si teritoriul, înainte de a-i declara r?zboi. În cazul retragerii trupelor germane, România putea ramâne neutr?;
- Arbitrajul de la Viena era nul ?i neavenit. Transilvania urma s? revin? la patria-mam? în totalitate;
- Ru?ii se mul?umeau numai cu un culoar de trecere în nordul ??rii, iar guvernul român putea s?-?i exercite func?iile într-o parte a ??rii, cea neocupat? de armatele sovietice.
Condi?iile de armisti?iu negociate la Stockholm cu ru?ii, de?i mai mult avantajoase pentru România, fa?? de cele de la Cairo, implicau recunoa?terea anex?rii Basarabiei ?i Bucovinei de Nord de c?tre Rusia.
 
General Vasiliu R??canu unul dintre tr?d?torii frontului român de la Ia?i
 
În paralel cu nogocierile de armisti?iu de la Stockholm ?i Cairo ?i cu urzirea complotului regal, privitor la tratativele de armistit?u de la Stockholm, prin trimi?ii regelui, se duceau tratative ?i de c?tre Partidul Comunist - de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, P.C.R. a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal ?i în tradarea de la Ia?i, dar ?i în desf??urarea ulterioar? a evenimentelor declan?ate la 23 august 1944. Dup? para?utarea lui Emil Bodnara? în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului ?i delega?ii P.C.R.. Prin?ul ?tirbey i-a acordat chiar g?zduire lui Emil Bodnara? dup?  para?utare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, a avut loc o întâlnire conspirativ? (ultima) a reprezentan?ilor P.C.R., Emil Bodnara? ?i Lucre?iu P?tr??canu, cu reprezentan?ii Palatului Regal ?i ai armatei: generalii Constantin S?n?tescu, Aurel Aldea ?i Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru D?m?ceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioani?iu ?i Grigore Niculescu-Buze?ti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnara? a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce ac?iunea de r?sturnare a lui Antonescu la o simpla lovitur? de palat înf?ptuit? de un grup de persoane ?i de a evita o participare mai larg? a maselor la lupt?. Emil Bodnara? a prezentat, în final, planul Partidului Comunist care prevedea:
a) r?sturnarea prin for?? a dictaturii militaro-fasciste;
b) scoaterea ??rii din razboiul hitlerist;
c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
Dup? vii discu?ii, cei prezen?i au aprobat planul elaborat de c?tre P.C.R. Un fapt care spune multe. La 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru preg?tirea ac?iunii armate, a fost creat ?i un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu R??canu ?i colonelul Dumitru D?m?ceanu.
 
Regele Mihai a sabotat tratativele de armisti?iu româno-sovietice.
 
Regele se împotrivea armisti?iului negociat de guvern cu ru?ii. Pozi?ia lui fa?? de armisti?iu rezulta clar dintr-o declara?ie facut? lui Gheorghe Br?tianu: „Dac? îl l?sam pe Antonescu s? fac? singur armisti?iul, ne va ?ine sub papuc”. Cu acest prilej, l-a sf?tuit pe Br?tianu s? se retrag? de la orice ac?iune cu Antonescu. În acest spirit a ac?ionat ?i Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, ?i la vârsta de 80 de ani, î?i facea un titlu de „glorie” din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armisti?iu româno-sovietice.
 
Consf?tuire tainic? la Palat - opera?iunea „Poarta Ia?iului” 
 
O problem?, ignorat? pân? acum de istorici, priveste deschiderea frontului de la Ia?i, la 20 august 1944. Dup? plecarea participan?ilor de la consf?tuirea cu comuni?tii, din 13/14 iunie 1944, au mai r?mas în incint? pentru o „consfatuire de rutina”, Emil Bodnara? ?i Dumitru D?m?ceanu, care au stabilit în strict secret ca, în scopul înl?turarii lui Antonescu ?i pentru a gr?bi ie?irea României din r?zboi, un segment de front de la Ia?i, denumit conspirativ „Poarta Ia?iului” s? fie deschis din punct de vedere militar la o anumit? dat?. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortifica?ii Foc?ani-Namaloasa-Gala?i. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni ?i Rediu Mitropoliei, la nord de Ia?i, apara?inând de Corpul 5 de Armat? român, din Armata a IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietic? s? fie anun?at?. Pe lâng? cei stabili?i s? fac? parte din comitetul militar, au mai fost coopta?i în conjura?ie generalul Aldea, mare?al al Palatului ?i generalul Mihai Racovi??, comandantul Armatei a IV-a pe frontul din Moldova, cu Punct de Comand? la Piatra Neam?. În legatur? cu situa?ia frontului din Moldova, trebuie f?cut? urm?toarea precizare: pe Frontul de Est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrat? în Grupul de Armate german „Ucraina Sud”, comandant general-colonel Hans Friessner. Dup? marea confruntare de tancuri sovieto-german? de la Uman (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierdut? de armata german?, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins grani?a de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, înt?rit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpa?i, pe râul Siret, pân? la Pa?cani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Ia?i, cu trecere peste Prut se ajungea la Nistru, la sud de Dub?sari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagr?. Armata a 4-a româna, comandant General de Corp de armat?, Mihai Racovi??, se ap?ra pe linia est Carpa?i, pe râul Siret ?i pân? la sud de Dub?sari, pe Nistru. Armata a 4-a româna avea în compunere Corpurile 1, 5, 6, 7 de Armat? ?i Corpul 57 de Armat? german. Împreun? cu Armata a 8-a german? f?cea parte din Grupul de Armate „General Wohler”.
 
Cu ?tirea Regelui Mihai, Bodnara? l-a anun?at pe Stalin s? se preg?teasc? de ofensiv? pentru 20 august

La flancul drept, pe Nistru, se ap?ra Armata a 3-a româna cu Corpurile 2 si 3 de Armat? române, Corpul 29 ?i 72 de Armat? germane ?i Comandamentul 110. Împreuna cu Armata a 6-a german? constituiau Grupul de Armate „General Dumitrescu”. Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai ?i iunie 1944 ale trupelor sovietice. La începutul lunii iulie 1944, o vizita secret? la Ia?i a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovi??, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnara?-D?m?ceanu, pentru deschiderea frontului prin „Poarta Ia?ului”. La sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnara? i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programat? a frontului; zona deschiderii; data prevazut? - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia ?i transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit. Ofensiva sovietic? a început în diminea?a zilei de 20 august, iar trupele române din „Poarta Ia?iului” s-au retras în cursul nop?ii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Ia?i, dep??ind trupele Armatei a 4-a, aflat? în retragere dezordonat?. Mare?alul Antonescu a facut o scurt? vizit? de inspec?ie pe front, în perioada 20-21 august 1944, ?i a constatat dezorganizarea frontului ?i începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucure?ti, mai hotarât ca oricând s? semneze armisti?iul cu ru?ii.
 
Mare?alul Ion Antonescu, arestat în Palatul Regal
 
În diminea?a zilei de 23 august 1944, Antonescu a?tepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armisti?iul cu U.R.S.S. În a?teptarea r?spunsului, el a solicitat un înscris de la Maniu ?i Br?tianu, pentru sus?inerea armisti?iului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietic? la propunerile române?ti de armisti?iu. Telegrama, în loc s?-i fie înmânat? lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buze?ti - participant la conjura?ie -, a înmânat-o Regelui. În situa?ia dat?, Regele, f?r? s? vorbeasc? despre telegram? ?i implicat în complot al?turi de comuni?ti, le-a comunicat lui Maniu si Br?tianu c? va intra în ac?iune ?i va face singur armisti?iul, fiind s?tul de tutela lui Antonescu. De?i Mare?alul Antonescu nu a primit telegrama a?teptat?, a mers totu?i la Palat ?i acolo a fost arestat. Nu a mers singur ci cu Mihai Antonescu. (Regele a dispus celor trei aghiotan?i prezen?i în înc?pere s? execute ordinul ce le fusese dat. Aceia, i-au arestat pe demnitari ?i i-au închis într-o camer?-fischet, pân? au venit comuni?tii s? îi peria. La ac?iune a participat ?i subofi?erul Dumitru Bâl?, cel care mi-a povestit cu am?nunte fapta, fiind tat?l colegului meu de facultate ?i de camer? la c?min, Eugen Bâl? - not? Vladimir Rosulescu) 
C? Antonescu era hotarât sa încheie armisti?iul cu U.R.S.S. rezult? ?i din faptul c? în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucure?ti, Clodius, ?i în prezen?a generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostin?? c? România a cerut armisti?iul. Armisti?iul sovietic cu România era o necesitate ?i pentru Rusia. Pozi?iile înt?rite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) ?i pe care trupele se aflau ?i la data de 20 august, ca ?i existen?a în spatele frontului, la nici 200 km  a unui aliniament puternic fortificat - linia Foc?ani-Namoloasa-Gala?i - prezenta pericolul transform?rii României într-un teatru de razboi. De aceea, to?i factorii interesa?i în destinul României, inclusiv Rusia, c?reia o rezisten?? pe linia de fortifica?ii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesar? ie?irea ??rii din razboi prin încheierea unui armisti?iu. Prin tr?darea de la Ia?i, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a c?zut fulger?tor, z?d?rnicindu-se ?i organizarea unei rezisten?e pe linii de fortifica?ii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mar? prin Moldova, deoarece nu au întâmpinat nici o rezisten??, se aflau la 60 km de Foc?ani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortifica?ii.
 
Regele a ordonat încetarea focului înaintea semn?rii armisti?iului care s-a semnat abia la 12 septembrie 1944
 
La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Proclama?ia Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru c? armisti?iul cu sovieticii nu era semnat, ru?ii au continuat s? captureze militarii români. A?a au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre ace?tia au fost interna?i în lag?rul de la Bal?i, din Basarabia, unde au murit de foame, sau de frig, de boli, sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietic?, între ei numarându-se ?i maiorul Alexandru Bârladeanu. Criticii actului de la 23 august 1944 (?i nu sunt pu?ini) îl consider?, unii ca „act de înalta tradare”, iar al?ii ca o „grav? eroare politic?”. ?i unii ?i al?ii au dreptate, el a fost atât un act de înalt? tr?dare, cât ?i o grav? eroare politic? cu multiple implica?ii ?i consecin?e nefaste pentru România. Sus?in, ?i li se d? dreptate, c? Mare?alul Antonescu trebuia l?sat s? încheie ?i s? semneze armisti?iul, deoarece el îl negociase ?i putea s? impun? ru?ilor, prin puternica sa armat? de un milion de oameni, un alt mod de ac?iune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu ?i capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semn?rii armisti?iului cu ru?ii, România a pierdut baza juridic? ?i moral? a ap?r?rii drepturilor sale, s-a dezonorat singur?. Capitularea necondi?ionat? a însemnat un dezastru na?ional, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioad? de timp. Al?turi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lag?relor sovietice de prizonieri dup? 23 august 1944, au mai fost deporta?i în U.R.S.S. peste 20.000 de al?i români ?i 72.000 de cet??eni români de etnie german?. Prin nesemnarea armisti?iului ?i capitularea necondi?ionat?, România ?i-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de ?ar? cobeligerant?, de?i a fost a patra putere militar? participant? la înfrângerea Germaniei.
În decurs de un deceniu ?i jumatate, dup? 23 august 1944, România a fost furat? de c?tre ru?i de cel pu?in trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin „armistitiul” dictat de Moscova. Semnarea armisti?iului cu U.R.S.S., care con?inea destule condi?ii împov?r?toare pentru România, fa?? de armisti?iul negociat cu Antonescu, a fost t?r?g?nat? pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata Român? si Armata Sovietic? a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a f?cut ca Armata român? s? se angajeze singur? în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reu?ind ca, pân? c?tre jum?tatea lunii septembrie, s? resping? de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impus?, trupele germano-ungare.
 
„Antonescu reprezenta România, voi nu reprezenta?i pe nimeni!”
 
Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Mare?alul Antonescu este ?i r?spunsul dat de Molotov lui Lucre?iu P?tr??canu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia român? pentru semnarea armisti?iului. Când P?tr??canu a întrebat de ce condi?iile de armistitiu impuse de catre U.R.S.S. României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a r?spuns: „Antonescu reprezenta România, voi nu reprezenta?i pe nimeni”. Dar orice tr?dare se pl?te?te scump, iar pre?ul tr?d?rii a venit destul de repede. Primii care au resin?it consecin?ele au fost generalii M. Racovi?? ?i Gh. Mihail. Primul ajunsese ministru de r?zboi, iar al doilea, ?ef al Marelui Stat Major ?i ambii facuser? parte din comitetul militar care r?spundea de implementarea deschiderii „Por?ii Ia?ilor”. C?tre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata român? a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împar?it? la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie ?i înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atribu?iile celor doi generali tr?d?tori au fost serios ?tirbite. R?splata tr?d?rii a continuat. Dup? razboi, atât generalul Racovi??, cât ?i generalul Aldea, au fost întemni?a?i; primul la închisoarea din Sighet, unde a murit în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde a murit în 1949. Probabil c? regimul comunist nu a dorit s? se afle de tr?dare ?i de modul în care a ajuns la putere. Regele Mihai a pl?tit cel mai pu?in, propor?ional cu dispre?ul de care s-a bucurat fa?? de ru?i ?i comuni?tii interni. Prea pu?in se întreab? de ce Stalin i-a acordat lui Mihai „Ordinul Pobeda” (Victoria).
Grafica - Ion M?ld?rescu
----------------------------------------------------------
[1] Parte integrant? a Opera?iunii Chi?in?u-Ia?i, 1944

  

footer