Revista Art-emis
23 august 1944 - Considera?ii PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Marţi, 19 August 2014 20:33

ICol. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Du?u, art-emisndiferent de percep?ia public? ?i de pozi?ia divergent? a memoriali?tilor ?i speciali?tilor (din ?ar? ?i de peste hotare) īn ceea ce prive?te semnifica?ia actului de 23 august 1944 (unii apreciindu-l ca un act de demnitate na?ional?, al?ii ca un act de tr?dare na?ional?, al?ii deformāndu-i sau diminuāndu-i importan?a), consider c? acesta reprezint?, īn primul rānd, trecerea Romāniei de partea Na?iunilor Unite, īntr-un context extraordinar de dificil pentru ?ar?, īn care circa 1.000 000 de militari sovietici reu?iser? deja s? rup? frontul romāno-german, īn cadrul opera?iunii „Ia?i-Chi?in?u”, ?i s? produc? mari pierderi trupelor romāne (mai ales īn sudul Basarabiei - circa 80-90% din efective ?i tehnic? de lupt?, la nivel de divizie), s? creeze dou? bre?e (la sud de Ia?i, adānc? de circa 80 km, ?i la est de Vaslui, adānc? de 110 km), ajungānd, la 23 august 1944, la 50-60 km de aliniamentul fortificat din poarta Foc?anilor. Succesul fronturilor 2 ?i 3 ucraineene s-a datorat superiorit??ii zdrobitoare de for?e īn sectoarele de rupere, cantit??ii ?i modului de folosire a artileriei ?i tancurilor, care au īnlesnit p?trunderea rapid? a infanteriei. Sovieticii au mai beneficiat ?i de faptul c? Īnaltul Comandament German (O.K.W.) retr?sese, cu pu?in timp īnainte, de pe frontul romānesc circa 12 divizii, majoritatea blindate ?i motorizate, pe care le-au deplasat pe frontul din Polonia, spre a īnt?ri direc?ia strategic? Var?ovia-Berlin. Din acest punct de vedere, alia?ii germani au urm?rit, īn primul rānd, propriile interese strategice ?i nu interesul Romāniei de a-?i ap?ra cāt mai mult grani?a r?s?ritean?. Marile pierderi īnregistrate de trupele romāne, mai ales la est de Siret, au fost determinat? ?i de unele gre?eli de comandament din partea romānilor ?i de execu?ie a misiunilor, care trebuie aprofundate (?i recunoscute) de c?tre istorici. Īnfrāngerile īnregistrate pe frontul din Moldova au constituite o realitate, care trebuie luat? īn seam? atunci cānd se face referire la actul de la 23 august 1944.

Cei care contest? oportunitatea trecerii Romāniei de parte Na?iunilor Unite, īn acel moment, invoc? pozi?ia fortificat? Foc?ani-N?moloasa-Br?ila, aflat? īn fa?a trupelor sovietice ?i ignor? (sau nu cunosc) faptul c? aceasta nu fusese organizat? din timp pentru o ap?rare īndelungat?, cu toate c? era clar c?, mai devreme sau mai tīrziu, urma s? aib? loc confruntarea cu sovieticii īn acea zon?. De asemenea se ignor? faptul c? unit??ile de profil din zona fortificat? aveau un efectiv de doar 15.000 de militari, c? cele care trebuiau s? soseasc? din zona interioar? (de recru?i) nu ajunseser? īnc? (din diferite motive), iar cele care se repliau de pe front, sub presiunea continu? a trupelor sovietice, aveau o capacitate combativ? mult prea redus? spre a mai putea fi luate īn calcul pentru o rezisten?? serioas?. Acest lucru avea s? fie recunoscut ?i de generalul Ilie ?teflea, fostul ?ef al Marelui Stat Major romān, care referindu-se la oportunitatea īntoarcerii armelor aprecia c? situa?ia trupelor romāne īn ziua de 23 august 1944 „nu mai permitea restabilirea ap?r?rii pe frontul fortificat chiar dac? trupele noastre ar fi continuat s? lupte”. Dac? aliniamentul fortificat Foc?ani-N?moloasa-Br?ila nu mai putea fi ap?rat, nu mai puteau fi oprite nici trupele sovietice, c?ci este greu de crezut c? I.V.Stalin ar fi dat el īnsu?i ordinul de īncetare a ofensivei (chiar dac? la īnceputul opera?iei „Ia?i-Chi?in?u” nu se luase īn calcul dep??irea zonei fortificate) spre a se putea discuta condi?iile de armisti?iu cu romānii. Īn schimb, dep??irea prin lupt? a liniei fortificate de c?tre trupele fronturilor 2 ?i 3 ucraineene ar fi transformat īntregul teritoriu na?ional īntr-un devastator teatru de r?zboi pe care s-ar fi confruntat circa 3.000.000 de militari romāni, germani ?i sovietici, f?r? a mai lua īn calcul reluarea ac?iunilor avia?iei americane ?i engleze, cu circa 700-800 de avioane, care bombardaser? intens īn spa?iul romānesc īn prim?vara ?i vara anului 1944, lansānd ?i numeroase manifeste prin care cereau īncetarea imediat? a luptelor ?i capitularea necondi?ionat?.

Sigur c? ideal ar fi fost s? se poat? rezista pentru a se putea negocia armisti?iul cu sovieticii ?i a se putea ob?ine condi?ii cāt mai favorabile pentru ?ar?, a?a cum dorea ?i mare?alul Ion Antonescu. De?i īndr?znea??, concep?ia lui Ion Antonescu a fost īns?, īn acel context strategic, nerealist? deoarece, la 23 august 1944, sovieticii nu mai erau īn situa?ia de a li se impune condi?ii. Īn afara ruperii frontului romānesc, mai ales, ei beneficiau deja de sprijinul necondi?ionat al puterilor occidentale (S.U.A. ?i Marea Britanie), care au avut atunci o alt? strategie īn ceea ce prive?te Romānia ?i alte interese est-europene (mai ales dup? debarcarea din Normandia). Oricāt de bine inten?ionat ar fi fost Ion Antonescu, speran?a sa īn realizarea unei īn?elegeri anglo-americane cu germanii (pentru a opri īnaintarea trupelor sovietice spre centrul Europei) nu avea ?anse de realizare atāta timp cāt S.U.A. ?i Marea Britanie nici nu-?i puneau m?car problema īncetinirii p?trunderii trupelor sovietice īn Europa. Dimpotriv?. De altfel, īn ianuarie 1943, la Casablanca (ianuarie 1943), conduc?torii celor trei mari puteri stabiliser? deja obligativitatea capitul?rii necondi?ionate pentru Germania ?i alia?ii ei (inclusiv pentru Romānia), iar englezii, mai ales, recunoscuser? deja (prim?vara anului 1944) preponderen?a sovietic? īn solu?ionarea problemei romāne?ti. Din acest punct de vedere, e?ecul preliminariilor romāne?ti de armisti?iu, din prim?vara anului 1944, cānd se mai d?deau īnc? lupte īn Crimeea, este semnificativ. Cu atāt mai mult, la 23 august 1944, cānd sovieticii zdrobiser?, practic, trupele romāne?ti din sudul Basarabiei ?i de la est de Siret.

Atacat? terestru ?i aerian de trupele celor mai mari puteri ale lumii, Romānia nu putea s? reziste singur? puternicei ofensive aliate. Dup? cum nu ar fi putut ob?ine acordul Germaniei pentru īncheierea armisti?iului sau īncetarea luptelor, a?a cum dorea (din loialitate militar?) Ion Antonescu, ocuparea Ungariei de c?tre Germania, īn martie 1944, fiind relevant? pentru ce ar fi urmat. Neīmplinirea speran?elor ?i idealurilor romāne?ti dup? trecerea de partea Na?iunilor Unite s-a datorat unui complex de factori, īntre care un rol important l-au avut abuzurile ?i ingerin?ele noului aliat sovietic ?i dezinteresul puterilor occidentale fa?? de Romānia, care a fost plasat?, īn octombrie 1944, īn sfera de influen?? sovietic?. Orice analiz? obiectiv? a acelei epoci nu trebuie s? treac? peste faptul c? pān? la 12 septembrie 1944, cānd a fost impus? Conven?ia de armisti?iu, Romānia ?i-a asumat pozi?ia de stat suveran ?i independent, guvernul ?i Īnaltul Comandament Romān, f?cānd īncerc?ri numeroase de a trata cu sovieticii de pe pozi?ii egale ?i de a impune punctele de vedere romāne?ti. Dac? rezultatele au fost minime, aceasta s-a datorat abuzurilor sovietice ?i regimului dur de armisti?iu impus de Moscova, cu acordul alia?ilor occidentali. Īn alt? ordine de idei, īn plan politic intern, op?iunea romānilor la 23 august 1944 a fost democra?ia, nu comunismul sau totalitarismul. De?i s-a vorbit ?i s-a scris mult despre faptul c? trecerea de partea Na?iunilor Unite a adus (sau impus) comunismul īn Romānia, nimeni nu a f?cut public vreun document sau vreo declara?ie oficial? (sau neoficial?) f?cut? la 23 august 1944 (sau īn zilele imediat urm?toare), care s? se refere, cel pu?in, la simpatia regelui, a guvernului sau a partidelor politice demnocratice fa?? de partidul sau regimul comunist. Chiar dac? momentul a facilitat accesul la putere al partidului comunist (al?turi de celelate partide politice ale ??rii), procesul de comunizare a ??rii a īnceput mai tārziu, lupta pentru cucerirea puterii politice īn stat fiind declan?at? de comuni?ti dup? acordul de procentaj din octombrie 1944 dintre I.V.Stalin ?i Winston Churchill, iar procesul de cucerire efectiv? a īntregii puteri īn stat īn urma impunerii prin for?? de c?tre sovietici a guvernului prezidat de dr. Petru Groza, la 6 martie 1945.

Dincolo de aceste triste ?i dureroase realit??i, care nu pot fi ignorate sau minimalizate, un adev?r se impune cu certitudine: din momentul īn care a trecut de partea Na?iunilor Unite, Romānia a adus Alia?ilor un avantaj strategic extraordinar, concretizat īn pr?bu?irea frontului german la flancul s?u sudic, īn efectuarea īntr-un timp extrem de scurt a unei mari transla?ii de front spre vest de pān? la 900 km, īn provocarea unui adev?rat seism īn sistemul politic dominat de Reich ?i īn asigurarea logistic? a Wehrmacht-ului. Punānd la dispozi?ia Na?iuilor Unite īntregul s?u poten?ial militar, economic ?i financiar Romānia a adus o pre?ioas? contribu?ie la ob?inerea victoriei din mai 1945, armata sa ac?ionānd īntr-un spa?iu european de maxim? anvergur? pe direc?ia general? Bucure?ti-Budapesta-Viena ?i Praga pān? la sfār?itul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial īn Europa. Īn al doilea rānd se impune a fi amintit adev?rul c? Īnaltul Comandament romān a avut o conce?ie strategic? proprie privind opera?iile militare ce trebuiau desf??urate pe teritoriul romānesc, c? ini?ial s-a īncercat s? se evite confruntarea cu vechiul aliat german c?ruia i s-a propus s? se retrag? de pe teritoriul controlat de guvernul romān ?i chiar s? se realizeze un aliniament de armisti?iu cu noul aliat sovietic īn zona fortificat? F.N.B., sau la est de Bucure?ti spre a p?stra o zon? liber? de orice prezen?? militar? str?in? īn care gvernul romān s?-?i desf??oare nestingherit activitate.

Din p?cate, aceste ultime dou? inten?ii l?udabile nu au putut fi transpuse īn practic? deoarece atāt vechiul cāt ?i noul aliat au tratat Romānia ca pe un stat inamic. Ignorānd propunerile romāne?ti, Hitler a ordonat reprimarea ac?iunii romāne?ti, iar I.V.Stalin a cerut Frontului 2 ucrainean s?-?i īndeplineasc? mai departe misiunile de lupt?, f?r? s? ia īn calcul īncetarea focului de partea trupelor romāne ?i īnceperea luptelor īmpotriva celor germane. Rezultatul a constat īn dezarmare dup? 23 august 1944 a circa 160.000 de militari romāni (dup? cifre oficiale), sechestrarea ?i capturarea flotei ?i īn alte numeroase abuzuri, īn dezacord total cu importantul efort de r?zboi romānesc. Din acest punct de vedere, Romānia s-a aflat īn august 1944, īntr-o situa?ie singular? īn istoria conflictelor armate. Cu toate acestea, Marele Stat Major, condus de generali destoinici ?i patrio?i (Gheorghe Mihail, Nicolae R?descu ?i Constantin S?n?tescu) nu a capitulat, nici īn fa?a germanilor, nici īn fa?a sovieticilor, ci a ap?rat, īn pofida riscurilor, interesele ?i demnitatea armatei romāne.Apoi, nu trebuie uitat faptul c? trecerea Romāniei de partea Na?iunilor Unite la 23 august 1944 a deschis calea pentru īmplinirea idealului romānesc de eliberare a p?r?ii de nord-vest a ??rii ocupat? de Ungaria īn 1940, fapt īmplinit prin lupt? eroic? ?i jertf? vrednic? la 25 octombrie 1944. Chiar dac? acesta a fost singurul obiectiv na?ional īmplinit pentru care poporul romān ?i armata sa luptaser? īn cel de-Al Doilea R?zboi Mondial (confirmat prin Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947), actul de la 23 august 1944 r?māne important Īn istoria Romāniei.

footer