Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Duminică, 30 Ianuarie 2011 21:16
Ilie GorjanDup? înfrângerea revolu?iei de la 1848, ideea unirii a c?p?tat o for?? sporit? în con?tiin?a poporului român, ea fiind sprijinit? de frunta?ii revolu?iei, care luaser? drumul exilului, unde exprimau în fa?a Europei, prin diverse forme ?i mijloace, dorin?a de unire a românilor. Conven?ia de la Balta-Liman încheiat? la 19 aprilie 1849 de c?tre imperiul ?arist în calitate de „protector" ?i imperiul otoman ca putere suzeran? legifera „pân? la consolidarea lini?tii interne" dreptul de a ocupa cu trupe Moldova ?i ?ara Româneasc?. Domnii celor dou? ??ri române, considera?i înal?i func?ionari ai imperiului otoman, nu mai erau ale?i pe via??, ci numi?i direct de c?tre sultan pe 7 ani. Se suspendau Adun?rile Ob?te?ti ordinare, fiind înlocuite cu Divanuri Ad-hoc, ?i se înfiin?au Comisii speciale îns?rcinate cu revizuirea Regulamentelor organice. În acest sens, au fost numi?i domni pe 7 ani Barbu ?tirbey în ?ara Româneasc? ?i Grigore Alexandru Ghica în Moldova. Interesul ?arului Nicolae I al Rusiei era s? transforme cele dou? provincii române?ti în gubernii ruse, de aceea ?i-a trimis repede trupele la Bucure?ti ?i Ia?i pentru a obi?nui Europa ?i a o face s? uite cui apar?in cele dou? provincii. Planul rus a fost dat peste cap de r?zboiul Crimeii izbucnit în 1853 între Rusia ?i Turcia, de partea c?reia au trecut Anglia, Fran?a ?i Sardinia. Motivul r?zboiului l-a constituit refuzul Turciei de a accepta cererea Rusiei de a proteja cre?tinii ortodoc?i din Turcia, dar adev?ratul motiv a fost tendin?a celor dou? mari imperii de a ob?ine avantaje economice ?i politice ?i de a anexa noi teritorii. La 21 iunie 1853, Rusia, f?r? nicio declara?ie de r?zboi, a ocupat Moldova ?i ?ara Româneasc?. La 30 august, sultanul ordon? domnitorilor Barbu ?tirbey ?i Gr. Alex. Ghica „s? p?r?seasc? scaunele întrucât nu s-ar face ca func?ionarii Por?ii s? stea în ni?te ??ri ocupate de du?mani". Cei doi domnitori, îns?, nu merg la Istanbul, ci aleg Viena, considerând c? Austria, neutr? în r?zboi, le-ar putea da garan?ii.

Profitând de împrejur?rile favorabile create, Austria, apreciind c? a sosit momentul s? ocupe ea Moldova ?i ?ara Româneasc?, a?a cum procedase anterior cu Transilvania, Banatul ?i Bucovina, cere Rusiei s?-?i retrag? imediat trupele din cele dou? ??ri române?ti. În iunie 1854, Austria încheie o conven?ie cu Poarta otoman? prin care se oblig? s? întreprind? toate diligen?ele pentru a ob?ine evacuarea Principatelor de armata ?arist?, conven?ie care nu însemna altceva decât trecerea Principatelor în mod neconven?ional în mâinile Austriei ?i încetarea suzeranit??ii turce?ti asupra lor. Prin acest tratat, se înc?lcau capitula?iile acordate Principatelor, adic? acele în?elegeri între Poart? ?i Principate, conform c?rora Principatele sunt dou? state suverane sub suzeranitatea Por?ii, c?reia îi pl?tesc tribut, cu condi?ia ca Poarta s? le apere de to?i du?manii din afar?, oricine ar fi ei, ?i totodat? s? nu se amestece, sub nicio form?, în treburile lor interne. Presiunile Austriei ?i opera?iile militare care ajunseser? în Crimeea au determinat Rusia s?-?i retrag? trupele din Principate în iulie 1854, locul ei fiind luat de Austria, care îi instaleaz? pe tron pe cei doi domni ce se refugiaser? la Viena. La 28 decembrie 1854, puterile aliate Turciei au propus Rusiei un memoriu de negocieri în vederea încheierii p?cii prin îndeplinirea unor condi?ii. Aceste condi?ii au fost discutate la 15 martie 1855 la Viena în cadrul unei conferin?e la care au participat Anglia, Fran?a, Austria, Rusia ?i Turcia. În cadrul acestei conferin?e, dup? ce s-a convenit c? o condi?ie a echilibrului european este garantarea integrit??ii imperiului otoman, s-a luat în discu?ie ?i soarta Moldovei ?i ??rii Române?ti, punându-se pentru prima oar? problema unirii lor ?i trecerea sub protectoratul colectiv al puterilor europene. Numai c? opinia marilor puteri era diferit?. Turcia era împotriva unirii celor dou? ??ri, fiind con?tient? c? acest nou stat va ac?iona ulterior pentru ob?inerea independen?ei. La fel, Austria se opunea unirii, întrucât statul nou creat putea constitui un exemplu pentru celelalte popoare pe care le asuprea de veacuri. Anglia, la rândul ei, fiind interesat? în men?inerea imperiului otoman, motiva c? momentul unirii celor dou? ??ri este inoportun. Unirea era sprijinit? de Rusia, care urm?rea desmembrarea imperiului otoman ?i înl?turarea influen?ei habsburgice din ??rile române, ?i de Fran?a, ce socotea c? un stat român unit va putea fi condus de un domn numit de Napoleon al III-lea ?i va fi în zon? un punct de sprijin al intereselor sale politice ?i economice. Aceast? conferin?? de la Viena s-a întrerupt f?r? niciun rezultat din cauza neaccept?rii de c?tre Rusia a condi?iilor de pace impuse de c?tre alia?i. Ea a avut, totu?i, un rol însemnat pentru ??rile române, deoarece a luat pentru prima oar? în discu?ie problema unirii Moldovei cu ?ara Româneasc?, conturând, în acela?i timp, pozi?ia marilor puteri fa?? de acest act istoric.

Lucr?rile conferin?ei au fost reluate la Constantinopole în ianuarie 1856, unde s-a hot?rât c? „Valahia ?i Moldova, ale c?ror teritorii fac parte întregitoare din împ?r??ia otoman?, vor p?stra ca ?i în trecut o cârmuire separat? ?i neatârnat?, domnii vor fi numi?i de Poart?, Principatele vor fi reprezentate în rela?iile cu ??rile str?ine de c?tre agen?ii sultanului, iar tratatele încheiate cu Turcia sunt valabile pentru cele dou? ??ri". În cadrul Congresului de la Paris deschis la 22 februarie 1856 în scopul încheierii p?cii, s-a conturat necesitatea încheierii unui tratat de pace între Austria, Fran?a, Anglia, Prusia, Rusia, Sardinia ?i Poarta otoman?, fapt consumat la 30 martie acela?i an. Pentru ??rile române acel tratat prevedea: desfiin?area protectoratului Rusiei instituit în urma p?cii de la Adrianopol; Principatele sunt scoase de sub tutela Turciei ?i puse sub garan?ia celor 7 puteri; sultanul, în colaborare cu ambasadorii puterilor semnatare de la Constantinopol, va întocmi un firman electoral, în baza c?ruia s? se convoace în ambele ??ri Divanuri Ad-hoc care s? reprezinte interesele tuturor claselor; o comisie special? de informare, compus? din reprezentan?ii celor 7 puteri, se va întruni la Bucure?ti ?i va culege rezultatele plebiscitului asupra unirii, rezultate ce vor fi trimise la Paris unde, printr-o conven?ie, se va stabili organizarea lor ?i vor fi comunicate românilor printr-un hati?erif. Congresul de la Paris a luat în discu?ie ?i retragerea trupelor austriece întrucât plebiscitul nu se putea desf??ura în prezen?a unor trupe de ocupa?ie. Acest congres, prin rezultatele sale, a influen?at mult spiritele înaintate ale societ??ii române?ti, care au în?eles c? trebuie s? lupte pentru înf?ptuirea unirii, primul pas constituindu-l organizarea plebiscitului pentru a se exprima voin?a poporului. Dorin?a maselor populare pentru unire a stârnit îns? reac?ia violent? a boierimii conservatoare sprijinit? de Austria ?i Turcia. Separati?tii ?i-au îndreptat aten?ia c?tre Moldova, care era mai departe de sediul Comisiei speciale de informare a celor 7 puteri instalat? la Bucure?ti, ?i unde se g?seau mai mul?i adep?i ai luptei împotriva unirii. Întrucât Congresul de la Paris l?sa la „bunul sim? al Por?ii schimbarea domnilor actuali", la 26 iunie 1856 Turcia a înlocuit pe domnitorii Ghica ?i ?tirbey cu câte un caimacam ( Teodor Bal? în Moldova ?i Alexandru Ghica în ?ara Româneasc?). Teodor Bal? a întreprins m?suri ferme pentru a împiedica realizarea unirii. Printre altele, a emis un decret de desfiin?are a libert??ii presei ?i introducerea cenzurii, a început ac?iunea de schimbare a tuturor func?ionarilor care sprijineau unirea, arestarea ?i schingiuirea unioni?tilor, interzicerea îmbr?c?rii costumelor na?ionale ?i înlocuirea vechiului divan cu un guvern alc?tuit sub supravegherea Austriei.

În aceste condi?ii vitrege, a fost emis firmanul de convocare a Divanurilor Ad-hoc la 13 martie 1857, urmând ca trupele austriece s? se retrag? pân? la 30 martie acela?i an. Urma, de asemenea, s? soseasc? la Bucure?ti Comisia special? de informare. În acest cadru, unioni?tii din Moldova s-au constituit în februarie 1857 în Comitetul Electoral al Unirii. Bal? a adresat o plângere Por?ii s? intervin? pentru c? nu mai poate face fa?? singur tulbur?rilor interne provocate de unioni?ti, în speran?a c? va reu?i desfiin?area acestui comitet. N-a apucat s?-?i vad? „visul" cu ochii pentru c? la 1 martie 1857 a decedat. La 7 martie 1857, Imperiul Otoman nume?te în locul lui Bal? pe Nicolae Vogoride, o marionet?, pe care Turcia ?i Austria o puteau manevra foarte u?or conform propriilor interese. Separati?tii, în frunte cu Vogoride, urm?reau desfiin?area tuturor comitetelor unioniste din jude?e ?i întreruperea leg?turii dintre Comitetul unirii din Ia?i ?i Bucure?ti. Pentru a împiedica întocmirea listelor electorale în vederea desf??ur?rii alegerilor ?i convoc?rii Divanurilor Ad-hoc, caimacamul din ?ara Româneasc?, Alexandru Ghica, a pus ni?te întreb?ri l?muritoare Comisiei Speciale de Informare sosit? la Bucure?ti, care, întrucât nu avea competen?e de a da r?spunsuri, ?i-a întrerupt activitatea pân? la primirea r?spunsurilor de la Comisia ambasadorilor de la Constantinopole. În ciuda eforturilor depuse de Vogoride de a se opune unirii, inclusiv prin falsificarea listelor electorale în Moldova, mi?carea unionist? s-a dezvoltat tot mai mult, întregul popor fiind în pragul revoltei fa?? de abuzurile guvernului condus de Vogoride. Acesta a fixat data alegerilor la 12 iunie 1857, dar la protestele Fran?ei, Rusiei, Prusiei ?i Sardiniei a fost nevoit s? le stabileasc? ?i desf??oare la 19 iulie 1857, când au câ?tigat separati?tii. Cele 4 puteri de mai sus au cerut Por?ii printr-un ultimatum la 29 iulie 1857 s? anuleze alegerile în Moldova. Poarta a r?spuns c? nu poate anula alegerile, în schimb poate amâna convocarea Divanurilor Ad-hoc pân? ce Puterile se vor întruni din nou ?i vor decide. Nemul?umite de r?spuns ?i v?zând c? Turcia tergiverseaz? lucrurile, cele 4 puteri declar? la 5 august 1857 rupte rela?iile cu Imperiul Otoman, creînd premisele izbucnirii unui nou r?zboi.

Fran?a, condus? de împ?ratul Napoleon al III-lea, realizând c? Turcia se bazeaz? pe sprijinul Angliei, a realizat un compromis cu regina Victoria a Angliei la Osborne între 6-10 august 1857 unde s-a decis c? Fran?a renun?? la sprijinirea unirii ??rilor române, acceptând doar o unire vamal?, militar? ?i judec?toreasc?, iar Anglia promite convingerea Turciei s? anuleze alegerile. La 21 august 1857, Vogoride a primit de la Înalta Poart? telegrama cu urm?torul con?inut: „Înalta Poart?, în baza în?elegerii stabilite cu cele 6 puteri semnatare ale Tratatului de la Paris, v? ordon? s? anula?i alegerile ce s-au f?cut în aceast? provincie, s? revizui?i listele electorale ?i s? proceda?i la noi alegeri dup? 15 zile de la primirea acestui ordin". Noile alegeri au început la 20 septembrie 1857 ?i au fost câ?tigate de unioni?ti. Imediat au început lucr?rile adun?rilor ad-hoc, care, la 7 ?i 9 octombrie 1857, au votat unirea Principatelor într-un singur stat, f?r? s? ?tie, îns?, c? Anglia, Austria, Turcia ?i Fran?a, indiferent ce hot?rau aceste adun?ri ad-hoc, în viitoarea Conferin?? de la Paris vor decide men?inerea suzeranit??ii Por?ii, deci unirea nu se va mai face. Adun?rile Ad-hoc au mai decis alegerea unui domn ereditar dintr-o dinastie domnitoare a Europei, autonomia ?i garantarea drepturilor interna?ionale ale statului stipulate în vechile capitula?ii încheiate cu Poarta, neutralitatea ?i inviolabilitatea statului român, adunare reprezentativ? ?i constitu?ional?, garantarea colectiv? a puterilor etc. Adun?rile Ad-hoc de la Ia?i ?i Bucure?ti au fost cele mai democratice adun?ri reprezentative din Europa acelei epoci, ele fiind constituite cu participarea tuturor claselor sociale.

Conven?ia de la Paris din 7 august 1858 a hot?rât ca Moldova ?i ?ara Româneasc? s? poarte numele de Principatele Unite. Totodat?, a mai decis constituirea unei Comisii centrale pentru preg?tirea legilor ?i înfiin?area unei Cur?i de Casa?ie (ambele cu sediul la Foc?ani), m?suri de organizare identic? a armatei, precum ?i faptul ca fiecare ?ar? s? aib? domnul ei, guvernul ei, adunarea sa legislativ? ?i administra?ia sa separat?. Toate aceste decizii, îns?, erau împotriva aspira?iilor locuitorilor celor dou? ??ri, ele confirmând juste?ea spuselor lui B?lcescu: „în zadar ve?i îngenunchea ?i v? ve?i ruga pe la por?ile împ?ra?ilor, pe la u?ile mini?trilor lor. Ei nu v? vor da nimic, c?ci nici vor, nici pot. Fi?i gata, dar, a o lua voi, fiindc? împ?ra?ii, domnii ?i boierii p?mântului nu dau f?r? numai aceea ce le smulg popoarele. Fi?i gata, dar, a v? lupta b?rb?te?te, c?ci, prin lucrare ?i jertfire, prin sângele v?rsat, poporul dobânde?te con?tiin?a drepturilor ?i datoririlor sale". În acest context, la 5 ianuarie 1859 Adunarea Electiv? de la Ia?i proclam? în unanimitate drept domn al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, iar la 24 Ianuarie 1859, sub presiunea popula?iei adunate pe dealul Mitropoliei, Adunarea Electiv? de la Bucure?ti proclam? drept domn al ??rii Române?ti pe acela?i Cuza. La 5 ianuarie 1859, cu prilejul alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei, M. Kog?lniceanu spunea: „Alegându-te pe Tine Domn în ?ara Noastr?, noi am voit s? ar?t?m lumii ceea ce toat? ?ara dore?te: la legi noi, om nou. O, Doamne! Mare ?i frumoas? î?i este misiunea...Fii dar omul epocei; f? ca legea s? înlocuiasc? arbitrariul, f? ca legea s? fie tare; iar Tu, M?ria Ta, ca Domn, fii bun ?i blând, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai to?i Domnii au fost nep?s?tori sau r?i...Fii simplu, M?ria Ta, fii bun, fii Domn cet??ean; urechea ta s? fie pururea deschis? la adev?r ?i închis? la minciun? ?i lingu?ire. Por?i un frumos ?i scump nume. Numele lui Alexandru cel Bun, s? tr?ie?ti dar mul?i ani! Ca ?i dânsul, f?, o ,Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea institu?iunilor noastre, prin sim?imintele Tale patriotice, s? mai putem ajunge la aceste timpuri glorioase ale na?iei noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împ?ratului din Bizan? c? România nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu ?i Sabia Sa".

Într-un discurs rostit de acela?i Kog?lniceanu în 1863 în fa?a parlamentului a spus: „Unirea, domnilor, eu nu cunosc nim?nui dreptul s? zic? c? Unirea este opera sa, Unirea este actul energic al întregii na?iuni române, e marea noastr? conquist? ?i, de aceea, domnilor, nici chiar domnitorului, dar înc? unui singur particular, nu-i recunosc ?i nici nu-i voi da vreodat? dreptul acesta de a zice c? el a f?cut singur Unirea. Nu, domnilor, Unirea, na?iunea a f?cut-o, na?iunea care a ales un domn pentru ambele ??ri, cu misiunea de a realiza Unirea". La sosirea lui Cuza la Bucure?ti. I.C. Br?tianu l-a întâmpinat cu urm?toarele cuvinte: „M?ria Ta, cinci milioane de români te-au ridicat, prin puterea sufletelor lor, prin puterea credin?ei lor na?ionale, pe scaunele întrunite ale lui ?tefan cel Mare ?i ale lui Mihai Viteazul; cinci milioane de români au simbolizat în M?ria Ta independen?a na?ional?. Ast?zi, România întreag? ?i-a oprit r?suflarea ?i a?teapt? de la Guvernul M?riei Tale acte de acelea care s?-i însemne, în tr?suri mari, drumul cel nou pe care este gata s? se arunce cu entuziasmul, cu devotamentul unui popor a c?rui credin?? na?ional?, mo?tenire str?mo?easc?, a crescut ?i s-a înt?rit prin atâ?ia secoli de suferin?e. Prin iubirea tuturor românilor, M?ria Ta, e?ti unul dintre suveranii cei mai tari; f? ca actele Guvernului M?riei Tale s? corespund? cu aceast? putere, ca astfel genera?iunile viitoare s? se în?iruiasc? binecuvântând numele M?riei Tale". în cei 7 ani de domnie, Cuza a înf?ptuit reforme radicale în toate domeniile, r?mânând în istoria neamului românesc o figur? legendar?, un om providen?ial, un fondator al statului român modern.

Bibliografie:
-Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu, Dela statul geto-dac la statul român unitar, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1983, pag. 228-310.
-Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pân? ast?zi, Editura Albatros, pag. 603-610.
-Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1997, pag.229-237.

Conf. univ. dr. Ilie Gorjan footer