Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 30 Iulie 2014 21:01

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisApartenen?a Basarabiei la Uniunea Sovietic?, din perspectiva unor erori politico-diplomatice ale României

Experien?a istoric? a dovedit c? recunoa?terea apartenen?ei Basarabiei la România a fost doar la îndemâna raporturilor diplomatice directe româno-sovietice. Marile puteri s-au implicat de fiecare dat? în aceast? problem? doar din perspectiv? proprie. În primii 15 ani dup? primul r?zboi mondial, S.U.A. nu au dorit s? recunoasc? apartenen?a Basarabiei la România pentru c? nu doreau s? împiedice prin nici un gest diplomatic o posibil? viitoare stabilire de rela?ii diplomatice cu U.R.S.S.[5] Dup? încheierea acestora, în anul 1933 ?i strângerea leg?turilor dintre cele dou? ??ri, ?ansele României de a-?i atinge interesele fa?? de U.R.S.S. au sc?zut ?i mai mult. În aceea?i perioad?, Fran?a ?i Marea Britanie au militat pentru men?inerea unei adversit??i româno-sovietice, care le putea fi util? în cazul nevoii de a transforma România într-o platform? de unde s? se ac?ioneze împotriva Uniunii Sovietice.

La 17 septembrie 1939, guvernul sovietic, care atacase Polonia pentru a-i ocupa regiunile estice, a repro?at guvernului României c? i-a ajutat pe polonezi. În seara de 26 iunie 1940, la orele 22.00, Molotov l-a invitat la Kremlin pe ministrul României, Gheorghe Davidescu, c?ruia i-a înmânat prima dintre cunoscutele note ultimative privind cedarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei de c?tre România. Discu?ia a fost important?. Dup? ce Gheorghe Davidescu a replicat c? „...argumentele inserate în not? sunt cu totul lipsite de temei”, el a ?inut un discurs în care a expus „drepturile istorice, etnice ?i politice” ale unirii Basarabiei cu România, ar?tând c? „...înainte de a ajunge, pentru un secol, sub st?pânirea ?arismului, Basarabia a fost cinci secole parte integrant? a patrimoniului românesc”. Privitor la Bucovina, Gheorghe Davidescu a relatat modul cum a fost r?pit?, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1775), de c?tre Imperiul habsburgic ?i a subliniat c? aceast? provincie nu a cunoscut niciodat? st?pânirea ruseasc?, pân? în 15 noiembrie 1918, când a hot?rât s? se uneasc? cu patria-mam?, România. Ministrul român a vorbit despre eforturile României, de peste 20 de ani, pentru bunele rela?ii de vecin?tate cu Uniunea Sovietic? ?i ?i-a exprimat convingerea c? Moscova î?i d? seama de faptul c? o Românie puternic? este un factor de stabilitate în zona frontierelor Uniunii Sovietice. Molotov nici m?car nu l-a contrazis pe Davidescu. El a replicat c?, în ceea ce privea Bucovina, era vorba numai de partea de nord a provinciei, locuit? în majoritate de popula?ie ucrainean? legat? de Basarabia ?i ea reprezenta compensa?ia pentru faptul c? România a st?pânit ?i exploatat 22 de ani Basarabia, provincie a Uniunii Sovietice. În cursul discu?iei, îns?, Molotov i-a repro?at ap?sat ambasadorului român faptul c?, în anii 1917-1918, când Rusia Sovietic? era în mare impas, România a refuzat colaborarea ?i i-a fost ostil?, afirmând c? atunci ea ar fi putut ob?ine foarte mult în schimbul a foarte pu?in. Avem toate motivele s? credem c?, de la în?l?imea marii puteri pe care o avea deja Uniunea Sovietic?, Molotov a spus adev?rul, dând României o lec?ie dureroas? de istorie.

În anul 1934, când România a încheiat încheiat rela?ii diplomatice cu Uniunea Sovietic?, nu a ob?inut în schimb nici un avantaj teritorial, material sau de securitate. Nu s-au recunoscut frontierele României, iar din tezaur s-au restituit câteva piese. Practic, România a recunoscut U.R.S.S. mai mult pentru c? a?a procedaser? puterile occidentale ?i, mai ales, de teama marii puteri de la R?s?rit.

Evenimentele din Europa post-comunist? a ultimelor dou? decenii ?i jum?tate au adus importante muta?ii în raporturile interna?ionale central ?i est europene. Acestea au marcat ?i rela?ia dintre România ?i Republica Moldova. Pr?bu?irea regimului ceau?ist ?i dezmembrarea Uniunii Sovietice au creat condi?ii doar aparent favorabile reunirii tuturor moldovenilor, de pe ambele maluri ale Prutului în interiorul grani?elor României. Pe cât de mari au fost speran?ele sus?in?torilor ideii refacerii României Mari, pe atât de mari au fost dezam?girile lor ulterioare. În entuziasmul, generalizat la nivelul popula?iei din România ?i a celei române?ti din Republica Moldova, care a urmat celor dou? evenimente istorice amintite, popoarele au crezut c? venise ora libert??ii, c? î?i vor hot?rî realmente singure destinele, c? totul depinde doar de voin?a ?i capacitatea lor de ac?iune. Nu-?i închipuiau c?, de fapt, libertatea na?ional? este doar în puterea câtorva state de pe Glob. „Podul de flori” ?i discursurile entuziaste, pe alocuri triumfaliste, au ascuns pentru moment realitatea dur? din spatele cortinei politice. Atât România, cât ?i Republica Moldova aveau doar impresia c? sunt libere. În realitate ele fuseser? înscrise în noile traiectorii trasate în urma în?elegerilor sovieto-occidentale, concretizate prin Acordul din Malta (2-3 decembrie 1989). România, împreun? cu tot fostul bloc estic era în curs de transferare c?tre zona occidental? de influen?? ?i era preg?tit? pentru a-?i ceda pie?ele de desfacere, externe ?i apoi ?i interne, baza material? a societ??ii, resursele naturale, b?ncile, societ??ile de asigur?ri, componentele de securitate, libertatea de decizie etc. Destinul ei nu se mai hot?ra la Bucure?ti ?i la Moscova, ci la Bucure?ti, la Washington ?i la Bruxelles, iar mai târziu, dup? ader?rile la N.A.T.O. ?i la U.E., doar la Washington ?i la Bruxelles. Rusia s-a eliberat de sub controlul suprastructurii politico-administrative pe care o reprezentase Uniunea Sovietic? ?i preluase de la aceasta imensa putere militar?, care i-a men?inut influen?a interna?ional?, chiar ?i în condi?iile crizei anilor ’80 ?i ’90 ai secolului trecut. Republica Moldova a fost încorporat? Comunit??ii Statelor Independente ?i a r?mas sub ocupa?ie militar? rus? pân? ast?zi. Astfel, evenimentele post-Malta au împins România c?tre Vest, concomitent cu men?inerea Republicii Moldova pe direc?ia Est. În timp ce românii unioni?ti din ambele state proiectau reunificarea, filo-sovieticul pre?edinte Ion Iliescu, în numele României, recuno?tea Republica Moldova ca stat suveran ?i independent, obturând toate canalele politico-juridice de promovare a proiectului. Comanda extern? a fost evident?, chiar dac? diriguitorii politici ai ??rii nu ne-au spus ?i nici nu sper?m de la domniile lor s? ne dea proba adev?rului. Unele „recomand?ri”, cu putere de ordin, se dau doar verbal ?i doar pre?edin?ilor de state.

Basarabia a fost o vreme prea îndelungat? sub st?pânire ruseasc? ?i ucrainean?. În cei 200 de ani trecu?i de la 1812, pân? în prezent, ea s-a aflat doar 25 de ani în interiorul grani?elor României. Este pu?in. În acei ani, guvernele române?ti au f?cut foarte pu?ine pentru basarabeni. Apartenen?a provinciei la România nefiind recunoscut? de mari puteri ale lumii (în primul rând, de S.U.A., de U.R.S.S. ?i de Germania), autorit??ile de la Bucure?ti s-au ferit de investi?ii în Basarabia, care erau v?zute ca fiind riscante ?i au privit-o ele însele cu lips? de încredere în viitorul ei românesc. Politicienii vizitau Basarabia mai ales în campaniile electorale, când promiteau cu mult? larghe?e proiecte pe care nu le-au demarat niciodat?. Încrederea basarabenilor în România a fost zdruncinat? din temelii, dup? p?rerea noastr?, pe bun? dreptate. În perioada st?pânirii ?ariste, elitele române?ti din Basarabia au fost deportate, întemni?ate, persecutate, marginalizate. În mod deosebit au fost oprima?i preo?ii. În perioada lui Stalin, aceast? situa?ie s-a repetat. Ulterior, elitele române?ti din Basarabia, care s-au ridicat în perioada comunist?, au fost atrase inten?ionat spre situa?ii mai bune oferite în alte p?r?i ale imensei Uniuni Sovietice ?i înlocuite cu elite rusofone. Fibra româneasc? a Basarabiei a fost mereu agresat? ?i sub?iat?. ?i totu?i, ea a rezistat. A rezistat, dar nu la o dimensiune care s? asigure un control majoritar al societ??ii. A?a s-a ajuns ca, în alegerile din 2004, partidul pro-unionist al lui Iurie Ro?ca s? ob?in? doar în jur de 13,5 % din voturi, într-o campanie electoral? a c?rei corectitudine nu a contestat-o.

Republica Moldova depinde economic de Rusia, iar partea care a apar?inut României depinde în mare m?sur? de Transnistria. Sistemul interdependen?elor economice din Republica Moldova a fost gândit în perioada stalinist? de a?a natur? încât ast?zi proiectele unioniste se izbesc din fa?? de ra?ionamentele pornite din nevoi politico-economice care nu las? loc sentimentalismelor de natur? etnic? ?i istoric?. Pe lâng? aceasta, dup? lovitura militar? de stat din decembrie 1989, România nu a oferit ?i nu ofer? basarabenilor o situa?ie prea atr?g?toare, din nici un punct de vedere. Basarabenii, ca ?i românii, fug de s?r?cie în statele din vestul Europei. Libertatea cuvântului ?i de circula?ie, care sunt de fapt câ?tigurile cele mai mari ale schimb?rii regimului de dictatur?, au fost ob?inute ?i de poporul de la est de Prut. Din acest punct de vedere, cândva important, basarabenii nu râvnesc la unirea cu România. În România post-ceau?ist?, au fost numero?i politicieni care, f?r? s? declare public, nu considerau unirea cu Basarabia ca fiind una util?. În România, Partidul Comunist a fost desfiin?at dup? 1989 ?i se duce o activ? propagand? anticomunist?. Ori, o unificare ar aduce României un puternic partid comunist moldovenesc, care ?i-ar fi întins tentaculele în întreaga ?ar? ?i, desigur, ar fi g?sit mul?i aderen?i. Acest pericol, din punctul de vedere al actualului regim, era identificat ca atare ?i de Uniunea European?. Acesta este unul din motivele pentru care, cu ocazia primei sale vizite la Bruxelles, dup? aderarea României la U.E., pre?edintelui Traian B?sescu i s-a atras aten?ia c? Republica Moldova nu intr? în calculele de extindere ale Uniunii, recomandându-i-se s? nu fac? nici un fel de oferte la Chi?in?u, în acest sens. Apoi, dup? semnarea Acordului Bonn-Budapesta (august 1989), o mare parte a minorit??ii maghiare din România a desf??urat o intens? activitate în direc?ia autonomiei (inclusiv teritoriale) regiunilor locuite majoritar de maghiari. Probleme au fost permanent, pân? ast?zi, punctele culminante fiind zilele loviturii de stat din decembrie 1989 ?i evenimentele din martie 1990.[6] La aceste probleme s-ar fi ad?ugat, în cazul reunific?rii, problemele pe care le-ar ridica rusofonii din Republica Moldova. Ei au fost educa?i în toat? perioada sovietic? în spiritul ata?amentului fa?? de Rusia ?i al superiorit??ii Rusiei. Regiunile din Basarabia care au fost alipite Ucrainei, ca ?i Nordul Bucovinei cunosc aceea?i situa?ie, privitor la Ucraina. De altfel, de?i este greu de cuantificat, unii cercet?tori sunt de p?rere c? na?ionalismul ucrainean este mai agresiv decât cel rusesc. Dup? aderarea României la N.A.T.O. ?i la U.E., îndep?rtarea româno-român? de pe cele dou? maluri ale Prutului s-a accentuat. România, la cererea noilor ei st?pâni, a ermetizat frontiera cu Basarabia ?i a deschis-o total pe cea de la Vest, cu fo?tii du?mani istorici unguri. Paradoxurile istoriei. În perioada interbelic? ar fi fost de neconceput, chiar de domeniul absurdului, s? existe vreun proiect în care românii s? se închid? pentru fra?ii lor din Basarabia ?i s?-?i deschid? total frontiera cu Ungaria. Dar istoria avanseaz? pe trasee pe care nici cei mai destoinici speciali?ti în prognoze politice nu le pot identifica, decât în preajma lor. Asta dac? accept?m posibilitatea prognozei în politic? f?r? s? ne îndep?rtam de ?tiin??. Nu demult, s-a ajuns la acuze ale Chi?in?ului împotriva guvernului de la Bucure?ti, de imixtiuni în treburile interne ale Republicii Moldova. România a fost acuzat? c? desf??oar? activit??i informative pe teritoriul Republicii Moldova, c? se amestec? în treburile interne ale acestui stat suveran ?i independent, ca s? nu mai vorbim de faptul c?, în anii ’90, „guvernul” de la Tiraspol a acuzat România c? a înarmat for?ele care luptau împotriva separati?tilor transnistrieni condu?i de generalul Smirnov. Din câte se pare, acuzele sunt fondate. Nu credem c? acestea sunt solu?iile politice cele mai potrivite pentru promovarea unei mai mari apropieri dintre românii din cele dou? state.

Victimizarea de c?tre istoriografia româneasc?, din ultimele decenii, a pierderii Basarabiei, nu trebuie s? exclud? acceptarea contribu?iei erorilor politico-diplomatice române?ti la acest eveniment. Din analiza noastr?, rezult? c? pierderea Basarabiei de c?tre România a fost în principal rodul imperialismului ?arist ?i sovietic, dar ?i al erorilor politico-diplomatice române?ti, din perioada 1917-1922, când, ca s?-l rememor?m din nou pe Viaceslav Molotov, putea s? ob?in? foarte mult, oferind în schimb, foarte pu?in. De aceea, sunt tentat s? afirm c? am pierdut Basarabia pentru c? Rusia nu a renun?at niciodat? la ea, dar ?i pentru c? noi, românii, nu am fost demni de ea.

Not?: Textul a fost prezentat în cadrul lucr?rilor Sesiunii de Comunic?ri ?tiin?ifice „Basarabia 200”, Râmnicu Vâlcea, 11-13 mai 2012

------------------------------------------------
[5] Corvin Lupu, Rela?ii diplomatice între România ?i S.U.A. pân? la al doilea r?zboi mondial, Casa de Pres? ?i Editur? „Tribuna”, Sibiu, 1999, pp. 119-126.
[6] Vezi ?i revista „Vitralii-lumini ?i umbre”, anul IV, nr. 10/2012.
footer