Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Joi, 24 Iulie 2014 20:45

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisAnul 1958 a marcat retragerea trupelor sovietice din România[1], act primit cu satisfac?ie de poporul român, sc?pat de o ocupa?ie str?in? care durase aproape un deceniu ?i jum?tate. Firesc era s? urmeze o relaxare intern? ?i o întoarcere spre valorile na?ionale, în?bu?ite dup? 1944 ?i mai ales dup? 1948. În realitate s-a înregistrat un proces invers: s-a declan?at un nou val de represiune, care amintea de anii stalinismului. Ini?iativa a apar?inut lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În ziua de 25 iulie 1958, la recep?ia oferit? în onoarea ofi?erilor sovietici care p?r?seau România, acesta a declarat: „Nu trebuie s? uit?m c? exist? în ?ara noastr? epave jalnice ale vechilor clase expoatatoare, r?m??i?e ale fostelor grup?ri reac?ionare ?i fasciste, care se leag?n? ?i acum în speran?a c? mersul istoriei ar putea fi întors ?i c? România ar putea fi readus? la starea de robie ?i înapoiere pe care a cunoscut-o în vremea regimului burghezo-mo?ieresc”. Primul secretar al C.C. al P.M.R. avertiza: „S? fie siguri ace?ti strigoi ai trecutului, to?i cei pe care poporul român i-a aruncat la lada de gunoi a istoriei, c? visurile lor vor r?mâne ?i pe viitor de?arte ?i c? mâna poporului muncitor ?i a statului s?u democrat-popular nu va ?ov?i nici pe viitor, lovind f?r? cru?are în to?i cei ce atenteaz? împotriva cuceririlor revolu?ionare ale poporului”.[2] Deoarece vechile „clase exploatatoare” fuseser? lichidate prin na?ionaliz?rile din 1945-1950, fostele partide politice erau desfiin?ate din 1947, iar unii dintre liderii lor muriser? în închisori (între ace?tia, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Br?tianu, Constantin Argetoianu), „mâna statului democtat popular” s-a îndreptat împotriva unor intelectuali (filosofi, litera?i, arti?ti).

În 1958 -1960 au fost organizate procese publice împotriva acestora, acuza?i de atitudini ostile regimului socialist, leg?turi cu elemente du?m?noase din str?in?tate (precum Mircea Eliade ?i Emil Cioran), promovarea misticismului ?i idealismului, confuzii ideologice ?i politice, atitudini antisovietice etc Procesele s-au încheiat cu condamn?ri extrem de aspre: Constantin Noica ?i Dinu Pillat la câte 25 de ani, Al. O. Teodoreanu ?i Alexandru Paleologu - la câte 14 ani, N. Steinhardt - 7 ani etc. etc. În Universit??i ?i în alte institu?ii de înv???mânt superior s-au desf??urat adun?ri de „demascare” a unor profesori ?i studen?i pentru promovarea unor concep?ii idealiste, antisovietice, mistice etc. Acestea se încheiau cu propuneri de sanc?ionare, mergând pân? la exmatricularea unor studen?i, pe care Rectoratele ?i Ministerul Înv?t?mânului le transformau în decizii administrative. Asemenea ac?iuni erau puternic mediatizate, cu un scop politic precis: conducere P.M.R. urm?rea s? arate sovieticilor c? nu trebuie s?-?i fac? probleme privind situa?ia României, deoarece regimul de la Bucure?ti ap?ra cu fermitate orânduirea socialist?. Pe de alt? parte, din vara anului 1959 au început s? apar? în pres?, de regul? pe ultima pagin?, mici comunicate prin care se men?iona c? delega?ii economice, conduse de Gheorghe Gaston Marin - pre?edintele Comitetului de Stat al Planific?rii, ?i Alexandru Bârl?deanu - vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri, efectuau în vizite „de lucru” în Fran?a, Elve?ia, Italia, SUA, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Republica Federal? Germania, Austria pentru a discuta despre rela?iile economice ale României cu statele respective. În realitate, aceste vizite au fost extrem de importante, deoarece cu acele prilejuri s-au rezolvat problemele existente între România ?i statele respective ca urmare a na?ionaliz?rii principalelor mijloace de produc?ie în iunie 1948. Alexandru Bârl?deanu avea s? m?rturiseasc?: „Mai întâi am pl?tit desp?gubiri acelor cet??eni str?ini care au pierdut investi?iile f?cute la noi, cu prilejul na?ionaliz?rii” . Acest fapt a deschis calea dezvolt?rii rela?iilor economice cu statele Occidentale, inclusiv a achizi?ion?rii de tehnologie modern? pentru industrie, precum ?i pentru alte ramuri ale economiei na?ionale (transporturi, agricultur?, telecomunica?ii etc).[3]

Tot f?r? o mediatizare semnificativ? a început procesul de desovietizare, adoptându-se unele m?suri aparent f?r? conota?ii politice: Institutul de Inv???mânt Superior „Maksim Gorki”, care preg?tea profesori de limba rus?, a devenit Institutul de Limbi Str?ine; Libr?ria Cartea Rus? a fost integrat? în Libr?ria pentru Cartea Str?in?; în înv???mânt, al?turi de limba rus? au fost introduse, limbile francez?, englez?, german? ?i spaniol?; Ora?ul Stalin ?i-a rec?p?tat numele Bra?ov; str?zile cu numele unor lideri politici sovietici au primit nume române?ti (Nicolae B?lcescu, Gheorghe Magheru, Avram Iancu etc). Evenimente importante din istoria românilor - Revolu?ia român? de la 1848, Unirea Principatelor în 1859, Unirea Transilvaniei cu România în 1918 etc - au început s? fie marcate oficial. A fost demarat procesul de „reabilitare” a unor istorici ?i al?i oameni de cultur?, precum N. Iorga, Vasile Pârvan, Titu Maiorescu. Scriitori ?i arti?ti marginaliza?i sau interzi?i, precum Tudor Arghezi, George C?linescu, Victor Eftimiu, Ion ?uculescu au reintrat în aten?ia opiniei publice etc.

Din 1962 a început eliberarea de?inu?ilor politici, ac?iune care avea s? se încheie în august 1964.

Politica P.M.R. vizând modernizarea economiei na?ionale, dezvoltarea înv???mânului ?i culturii, ameliorarea st?rii de s?n?tate a popula?iei s-a bazat pe implicarea intelectualilor, atât a celor tineri, forma?i în anii socialismului, cât ?i a celor în vârst?, afirma?i înc? din perioada interbelic?. Ace?tia au dobândit un larg câmp de afirmare, demonstrând capacitatea poporului român de a construi o ?ar? modern?, atât din punct de vedere material, cât ?i spiritual. Un rol deosebit de important l-a avut intelectualitatera tehnic?. O aten?ie special? s-a acordat form?rii acesteia prin institutele de înv???mânt superior din Bucure?ti, Ia?i, Cluj ?i Timi?oara. În 1963 a început construc?ia celui mai mare campus universitar din România ?i unul dintre cele mai mari din Europa - al Institutului Politehnic Bucure?ti. Au fost înfiin?ate noi institute de cercetare, precum Centrul de Statistic? Matematic? ?i Centrul de Calcul Economic ?i Cibernetic, ambele în 1964. Inginerii ?i tehnicienii români au construit în acea perioad? (1958-1964) mari platforme industriale: Uzina Electroputere Craiova, Fabrica de Anvelope Danubiana din Pope?ti-Leordeni, Combinatul Petrochimic Brazi, Fabrica de ?evi din Roman, Combinatul de Fire ?i Fibre Sintetice S?vine?ti, Fabrica de Mobil? Pipera, Uzina Electronica din Bucure?ti etc. Speciali?tii în cultivarea plantelor ?i-au g?sit un excelent cadru de crea?ie în Institutul de Cercet?ri pentru Cereale ?i Plante Tehnice de la Fundulea.

În 1962 s-a încheiat colectivizarea agriculturii. Dincolo de aspectele criticabile ?i chiar condamnabile privind metodele prin care a fost realizat? aceast? ac?iune, se cuvine subliniat? partea pozitiv? ?i anume c? s-a ajuns la comasarea propriet??ilor rurale, care în Occident avusese loc înc? din secolul al XVIII-lea. În România anului 1948, gospod?riile ??r?ne?ti care de?ineau propriet??i cu o suprafa?? mai mic? de 5 ha, reprezentau 91,2% din totalul acestora. Se înregistra ?i o excesiv? f?r?mi?area a propriet??ii: cele 3 067 000 gospod?rii posedau 20 327 399 parcele de teren arabil[4], care erau nerentabile din punct de vedere economic. Dup? 1962 s-a creat cadrul propice pentru practicarea unei agriculturi moderne, pe suprafe?e întinse, la care inginerii agronomi, dar ?i viticultori, pomicultori etc l-au folosit cu pricepere. În procesul de mecanizare a agriculturii un rol important l-au avut inginerii de la Uzina de Tractoare din Bra?ov, care în 1960 a început s? produc? tractoare de concep?ie integral româneasc?.

Important a fost rolul unor medici veterinari, ingineri ?i tehnnicieni care au realizat mari combinate pentru cre?terea p?s?rilor ?i animalelor, între care Combinatul Avicol Crevedia, Combinatul de Carne din Ha?eg ?i Combinatul pentru Industrializarea C?rnii Bac?u. Speciali?tii români ?i-au legat numele de construirea fabricilor de produse lactate din Bucure?ti, Re?i?a, Tg. Mure?, Media?, a fabricilor de zah?r din Ludu? ?i Bucecea, intrate în func?iune în anii 1960-1961 etc. În acei ani s-au produs importante muta?ii demografice. Degajarea unei importante for?e de munc? din agricultur?, ca urmare a mecaniz?rii, în paralel cu dezvoltarea industriei ?i construc?iilor au determinat o migra?ie de la sat la ora?. Acest proces avusese loc în Occident în veaculul al XIX-lea, astfel c? la mijlocul celui de al XX-lea popula?ia rural? sc?zuse la doar 15-20%. În România acest procent era, la începutul anilor 50, de 74, 1%, iar abia 12% din popula?ie lucra în industrie. Aceast? deplasare de popula?ie, precum ?i criza de locuin?e în ora?e, existent? din perioada interbelic?, a impus interven?ia statului. În aceast? ac?iune au fost antrena?i numero?i constructori ?i arhitec?i, care au ridicat mari ansambluri de locuin?e, precum Balta Alb? sau Drumul Taberei din Bucure?ti. In intervalul 1960-1964 s-au dat în folosin?? 204 348 apartamente, ceea ce înseamn? c? circa 820 000 de locuitori s-au mutat în case noi, oferite de stat în schimbul unei chirii modice.

Dup? 1989 s-a criticat intens calitatea acestor apartamente, f?r? s? se ?in? seama de realitatea acelor ani. O statistic? din 1938 ar?ta c? din cele 176 de ora?e existente în România, 123 nu aveau canalizare, iar 74 erau lipsite de ap? curent?. In Bucure?ti, din cele 670 str?zi, beneficiau de limin? electric? 371, în timp ce 299 nu aveau acces la aceast? facilitate.[5] În acest context este de apreciat c? noile apartamente dispuneau de ap? curent?, înc?lzire central? ?i curent electric. Arhitec?ii ?i-au putut pune în valoare concep?iile novatoare atât prin construirea unor unicate - precum Palatul Republicii, Complexul Expozi?ional Casa Scânteii, gara feroviar? Constan?a - cât ?i prin participarea la amplul program vizând amenajarea litoralului românesc al Marii Negre. Între arhitec?ii care s-au ilustrat în acea prioad? men?ion?m pe Cezar L?z?rescu, Ascanio Damian, Horia Maicu, Tiberiu Ricci. În anii 1958-1964 au beneficiat anual de bilete gratuite în sta?iunile de odihn? ?i tratament între 582 000 ?i 755 000 de „oameni ai muncii”. ?tiin?a româneasc? a f?cut progrese considerabile. Dintre realiz?rile de vârf din acei ani, men?ion?m tratatele de geologie (N. Oncescu), fitopatologie (Traian S?vulescu), chimie (Costin Neni?escu), medicin? intern? (N. Gh. Lupu).

Se cuvine subliniat efortul speciali?tilor în istoria veche, medie ?i modern? pentru elaborarea primului Tratat de Istoria României, sub egida Academiei Republicii Populare Române. Cele patru volume publicate au marcat un pas important spre desprinderea de etapa rollerist? ?i de prezentare a istoriei na?ionale în conformitate cu realitatea istoric?. Tratatul a fost oprit la anul 1878, nemaiputând fi publicate urm?toarele dou? volume, deoarece abordau probleme dificile din punct de vedere politic, precum Unirea Basarabiei ?i Bucovinei, politica PCR în problema na?ional?, pierderile teritoriale din 1940 etc. A fost preg?tit?, înc? din 1961, lucrarea Karl Marx intitulat? „Însemn?ri despre români”, în care se condamna energic actul ocup?rii Basarabiei de c?tre Rusia în 1812. Volumul avea s? fie publicat în octombrie 1964, când liderii de la Kremlin erau concentra?i asupra debarc?rii lui N.S. Hru?ciov de la cârma URSS.

Scriitorii au început s? renun?e la schemele prestabilite ale realismului socialist, abordând o tematic? variat? ?i punând accent pe calitatea estetic? a operelor publicate. Dintre realiz?rile de marc? ale anilor 1958-1964, se cuvin men?ionate romanele „Scrinul negru” de George C?linescu, „?oseaua Nordului” de Eugen Barbu, „Setea” de Titus Popovici, precum ?i volumele „Poezii” de Lucian Blaga, „Caden?e” de Tudor Arghezi, „Lupta cu iner?ia” de Nicolae Labi?, „Sensul iubirii” de Nichita St?nescu ?i „Singur printre poe?i” de Marin Sorescu. La rândul lor, actorii George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, Lucia Sturdza- Bulandra, Emil Botta, Tan?i Cocea, Radu Beligan, dar ?i mai tinerii George Cozorici, George Constantin, Iurie Darie, Amza Pella, Olga Tudorache precum ?i mul?i al?ii s-au remarcat prin crea?iile lor pe scen? sau în film. Dintre filmele notabile men?ion?m: „Valurile Dun?rii” (regizor Liviu Ciulei), „Setea” (regizor Mircea Dr?gan), „S-a furat o bomb?” (regizor Ion Popescu-Gopo). Filmul „Codin”, coproduc?ie româno-francez?, a primit premiul pentru scenariu la Festivalul de la Cannes în 1963.

În România acelor ani s-a remarcat o plead? de arti?ti lirici, între care Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Enig?rescu, Elena Cernei, Zenaida Palli, de mari instrumenti?ti precun Ion Voicu, Radu Aldulescu, Aurelian Octav Popa, bine cunoscu?i ?i peste hotare.

În septembrie 1958 a fost organizat în Bucure?ti primul Festival interna?ional „George Enescu”, iar în 1963 s-a înfiin?at corul Madrigal, condus de dirijorul Marin Constantin, care a dobândit rapid o larg? faim? mondial?.

Am men?ionat doar câteva realiz?ri semnificative ale intelectualit??ii din anii 1958-1964, care demonstreaz? c? teza potrivit c?reia în anii socialismului România a fost un „de?ert cultural” este complet fals?, mincinoas?, politicianist? ?i antina?ional?. Pomotorii unor asemenea viziuni urm?resc s? ?tearg? din memoria colectiv? realitatea c? în acei ani s-a muncit, s-a creat, s-a îmbog??it zestrea material? ?i spiritual? a poporului român. Aceasta pentru a nu fi tra?i la r?spundere cei care au distrus mari întreprinderi industriale, precum Uzina de Tractoare din Bra?ov sau  Electroputere din Craiova, complexe agricole ?i zootehnice, institute de cercetare ?tiin?ific? etc., etc.

A venit timpul ca realit??ile acelei perioade, cu bune ?i cu rele, s? fie scoase la iveal? ?i analizate cu bun? credin?? ?i profesionalism. Documentele atest? faptul c?, în noul climat de dup? 1960, românii - aproape în totalitatea lor - se convinseser? c? americanii î?i vedeau de propriile interese, ?i nu vor veni s?-i „elibereze” de sub „dictatura comunist?”. Dup? „du?ul rece” din 1958-1960 a urmat o perioad? de destindere, de ameliorare sim?itoare a nivelului de trai, în primul rând ca urmare a antren?rii a milioane de români în activitatea de modernizarea a economiei na?ionale. Expresia, folosit? în epoc?, potrivit c?reia România era „un imens ?antier” nu constituia doar o figur? de stil, ci ?i o realitate cotidian?. La rândul lor, intelectualii se sim?eau utili, crea?iile lor având un larg câmp de transpunere în practic?, fiind apreciate ?i stimulate. Dup? o meticuloas? analiz? a realit??ilor interne ?i externe, Gheorghe Gheorghiu-Dej a hot?rât s? fac? pasul decisiv pentru afirmarea unei noi linii politice, bazat? pe independen?? na?ional?, suveranitate ?i respect reciproc.

Criza rachetelor transportate de sovietici în Cuba ?i reac?ia energic? a S.U.A. pe de o parte, ?i acutizarea conflictului chino-sovietic pe de alt? parte f?ceau ca liderii de la Kremlin s? fie concentra?i asupra unor probleme globale. România, dup? rezolvarea problemelor cu statele Occidentale, era privit? cu interes la Paris, Washington ?i Londra, unde regimul de la Bucure?ti dobândise o real? credibilitate. La începutul anului 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej a propus s? fie redactat „un document care s? înf??i?eze, f?r? echivocuri, pozi?ia noastr?. S? o facem cunoscut? tuturor, atât prietenilor, cât ?i adversarilor”.[6]

Acest document programatic a devenit „Declara?ia C.C. al P.M.R. în problemele mi?c?rii comuniste ?i muncitore?ti interna?ionale”, cunoscut ?i sub numele de „Declara?ia din aprilie”, care s-a bucurat de un larg sprijin intern ?i de un amplu ecou interna?ional.

Not?: Textul a fost prezentat în cadrul lucr?rilor celei de-a doua edi?ii a Sesiunii de Comunic?ri ?tiin?ifice de la Râmnicu Vâlcea-Prundeni, desf??urat? sub auspiciile A.O.?.R., a Societ??ii Culturale ART-EMIS ?i a A.C.M.R.R.-S.R.I. - „?tiin??-Istorie-Intelligence” (20-22 iunie 2014).

-------------------------------------------------

[1] Vezi, pe larg, Romania. Retragerea trupelor sovietice. 1958. Coordonator Ioan Scurtu, Bucure?ti, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, 1996.
[2] Lavinia Betea, Alexandru Bârl?deanu despre Dej, Ceau?escu ?i Iliescu. Convorbiri, Bucure?ti, Editura Evenimentul Românesc, Bucure?ti, 1997, p.133
[3] Gheorghe Gaston Marin, În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemn?ri din via??, Bucure?ti, Editura Evenimentul Românesc, 2000, pp. 209-229
[4] A. Galopen?ia ?i P. Onic?, Recens?mântul agricol din RPR din 25 ianuarie 1948, Bucure?ti, 1948, p. 47
[5] Ioan Scurtu, Istoria civiliza?iei române?ti. Perioada interbelic? (1918-1840), Bucure?ti, Edituira Enciclopedic?, 2012, p. 48
[6] Paul Niculescu-Mizil, O istorie tr?it?. Ed. a II-a, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2002,pp.19-20



 
footer