Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Duminică, 20 Iulie 2014 19:05

Constantin Brancoveanu, art-emisDomnia lui Constantin Brâncoveanu se plaseaz? într-o perioad? de „criz? a con?tiin?ei europene”, de redimensionare a continentului pe plan ideologic, politico-militar, cultural ?i la cump?na acelor secole care au prezidat la geneza solidarit??ilor etnice moderne. Prin actul lui Mihai Viteazul de la 1599-1600, „na?iunea medieval?” a cunoscut o serioas? transformare în spa?iul geografic ?i mental românesc, iar veacul al XVII-lea a mic?orat mereu componen?a politic? a acestei forme de comunitate uman?, preg?tind trecerea spre „na?iunea modern?” a secolului al XVIII-lea, în cadrul c?reia unitatea etnic?, originea comun? ?i vie?uirea neîntrerupt? pe acela?i teritoriu a românilor aveau s? devin? coordonate esen?iale. N?scut în anul 1654, numele lui Constantin Brâncoveanu este pomenit prima dat? în actele oficiale ale vremii, în anul 1674 când era al doilea postelnic iar peste doi ani primea func?ia de al doilea logof?t. Dup? venirea unchiului s?u ?erban Cantacuzino la tronul ??rii Române?ti în 1678, Brâncoveanu a început s? urce rapid treptele ierarhice. În 1679 era numit „mare ag?”, iar în perioada august – septembrie, acela?i an, împreun? cu al?i trei boieri, a girat tronul ??rii, de?inând func?ia de „ispravnic de scaun”, apoi a fost numit „mare postelnic”. În 1682 era „mare sp?tar”, pentru ca în 1683, pe toat? perioada asediului Vienei, opera?ie militar? la care a participat ?i o oaste muntean? condus? de ?erban Cantacuzino s? fie din nou numit „ispravnic de scaun”. În anul 1687, cu un an înaintea urc?rii sale pe tron, Brâncoveanu era „mare logof?t”. În anul 1688 se stinge din via?? domnitorul ?erban Cantacuzino, iar în perioada aceea tulbure, atât Imperiul Hasburgic, cât ?i Imperiul Otoman doreau anexarea ??rii. În aceste împrejur?ri, când primejdia era aproape, marea boierime, în unanimitate, l-a propus stolnicului Constantin Cantacuzino, fratele fostului domnitor, ca tronul s? fie ocupat de Constantin Brâncoveanu. De altfel, chiar ?erban Cantacuzino, cu pu?in timp înaintea mor?ii sale, declar? c? cel mai indicat s?-i mo?teneasc? tronul ar fi Constantin Brâncoveanu. Stolnicul Constantin Cantacuzino, una dintre cele mai luminate min?i ale ??rii Române?ti, a refuzat domnia.

Ascensiunea lui Constantin Brâncoveanu la domnie a reprezentat un moment culminant, pe plan social-politic, în afirmarea acestui puternic neam boieresc, marcat de evenimente tragice. Alegerea lui Brâncoveanu ca domn de c?tre marea boierime nu era înc? un fapt pe deplin realizat, deoarece unele dintre principalele puteri ale Europei se opuneau desemn?rii lui Brâncoveanu ca voievod al ??rii Române?ti. Leopold, împ?ratul Austriei, ar fi vrut ca tronul muntean s? fie ocupat de Gheorghe Cantacuzino, fiul lui ?erban Cantacuzino, Ludovic al XIV-lea, regele Fran?ei, inten?iona s? pun? domn pe principele Emeric Tököly, în timp ce hanul Crimeii cerea Imperiului Otoman tronul ??rii Române?ti pentru unul din fiii s?i. Poarta nu avea încredere în Constantin Brâncoveanu. Pentru a ob?ine recunoa?terea ?i pentru a ob?ine încrederea înal?ilor dreg?tori, domnitorul a trimis la Constantinopol o solie alc?tuit? din 6 mari boieri. Trimi?ii lui Brâncoveanu i-au dat marelui vizir 200 de pungi de aur, marelui hasnadar 150, iar celorlal?i înal?i dreg?tori câte 50 de pungi, o adev?rat? risip? de aur, pentru a ob?ine confirmarea ?i încrederea Por?ii. Brâncoveanu a preluat cârma ??rii într-un moment dificil, nori negri, amenin??tori, se ab?teau asupra statului muntean. Tendin?ele expansioniste ale Turciei, Austriei, Rusiei ?i Poloniei se întâlneau deasupra teritoriului ??rii Române?ti. De altfel, cele trei ??ri române au constituit în permanen?? o adev?rat? moned? de schimb la îndemâna imperiilor hr?p?re?e cu care ne învecinam. Cea mai grea sarcin? a domnitorului, în ace?ti ani de început ai cârmuirii sale, va fi p?strarea fiin?ei statului. În aceste condi?ii domnitorul a fost nevoit s? fac? apel la toate resursele dib?ciei diploma?iei muntene pentru a putea alunga primejdia care plana asupra ??rii, fiind ajutat în conducerea treburilor statului de c?tre unchiul s?u, stolnicul Cantacuzino, cel care refuzase domnia ?i de c?tre sp?tarul Mihai Cantacuzino. Aceste rela?ii excelente între domnitor ?i sfetnicii s?i, la începutul veacului urm?tor se vor înr?ut??i ?i se vor încheia printr-o ruptur? total?, ?i care-i va fi fatal? domnitorului.

La sfâr?itul veacului al XVII-lea ?i la începutul celui urm?tor cancelaria domneasc? a ??rii Române?ti a desf??urat cea mai complex? activitate diplomatic? din întreaga Europ? de sud-est. Sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino, la Curtea Veche, lucrau un num?r însemnat de slujba?i, care încercau s? descifreze, cu ajutorul rapoartelor primite de la agen?ii diplomatici din Viena, Moscova, Constantinopol, Ia?i, Ierusalim, Vene?ia, sensul evolu?iei evenimentelor politice. Din cancelaria domneasc? plecau aproape zilnic scrisori redactate în cele mai diverse limbi c?tre agen?ii diplomatici ai ??rii Române?ti, c?tre ?efii statelor vecine. Secretarul domnului, Anton Maria del Chiaro, impus de turci, redacta scrisorile în limba italian?, medicul Bartolomeo Ferrati pe cele în limba german?, Nicolae Folos de Wolf ?i fra?ii David ?i Teodor Corbea scriau în limba latin?, clucerul Afenduli întocmea coresponden?a în limba turc?, iar al?ii trimiteau scrisori în alte limbi. Primul tratat a fost încheiat la 30 ianuarie 1689, în capitala Imperiului Hasburgic, cu semnarea diplomei imperiale. La prima vedere tratatul p?rea împov?r?tor, deoarece el cuprindea închinarea statului muntean, dar aceast? închinare era condi?ionat? de atâtea prevederi nerealizabile, încât, pentru moment, tratatul a avut o valoare pur formal?. În cele din urm?, închinarea ??rii Române?ti s-a redus doar la trimiterea de informa?ii austriecilor despre starea de spirit din Turcia, despre mi?c?rile de trupe otomane, despre inten?iile Por?ii. Pentru acest gen de colaborare cu Viena, Brâncoveanu s-a folosit de agentul s?u Matei Cleronomo. Nesatisf?când unele prevederi ale tratatului, în noiembrie 1689 trupele imperiale conduse de generalul Heissler au intrat în ?ar? pe la Cerne?i. În aceast? situa?ie Brâncoveanu a încercat s? negocieze cu austriecii, dar totul s-a terminat cu un e?ec. Austriecii au ocupat o serie de localit??i: Craiova, Pite?ti, Târgovi?te, Câmpulung, iar la sfâr?itul lui decembrie 1689, Heissler a intrat în Bucure?ti, cu inten?ia de a ocupa ?ara Româneasc?. Brâncoveanu, neavând de ales, a cedat acceptând condi?iile dure impuse de Imperiul Habsburgic. Pentru a-i alunga pe imperiali din ?ar?, domnitorul a cerut pe ascuns ajutorul t?tarilor. Ace?tia, sub conducerea lui Calgîi, fiul hanului, au r?spuns cu promptitudine chem?rii. O?tile unite ale muntenilor ?i ale t?tarilor au alungat pe austrieci. Heissler, în mare grab?, a fugit peste mun?i, la Bra?ov.

Spre a pune cap?t acestei primejdii, în vara anului 1690, trupele muntene ?i otomane, la care s-a ad?ugat ?i un deta?ament condus de Emeric Tököly, au trecut Carpa?ii ?i au înfrânt armatele imperiale la Z?rne?ti. Generalul Heissler a fost luat prizonier, iar Constantin B?l?ceanu, unul dintre cei mai înver?una?i du?mani ai lui Brâncoveanu, prezent în tab?ra austriac?, a fost ucis pe câmpul de lupt?. Dup? victoria de la Z?rne?ti, Emeric Tököly a fost proclamat principe al Transilvaniei, teritoriu care ie?ea de sub ocupa?ia Austriei. Dar bucuria victoriei a durat pu?in deoarece în acela?i an, o oaste imperial? comandat? de marchizul de Baden a p?truns în Transilvania. În luptele care au avut loc cu acest prilej, trupele aliate au fost învinse, iar Transilvania a reintrat în st?pânirea Austriei. Dup? campania din 1690, raporturile dintre Austria ?i ?ara Româneasc? s-au îmbun?t??it repede, Austria ?i-a luat angajamentul de a nu mai ataca ?ara Româneasc?. Dup? ce Brâncoveanu ob?inuse, cu ani în urm? cet??enia transilv?nean? ?i titlul de conte, la 30 ianuarie 1695 Viena îl declar? „Principe al Imperiului”. În aceast? perioad? Brâncoveanu a cump?rat mo?ii ?i ?i-a ridicat multe palate pe teritoriul transilv?nean. Dup? moartea împ?ratului Leopold în 1705, rela?iile lui Brâncoveanu cu noul împ?rat al Austriei, Iosif I, încep s? se r?ceasc?, ceea ce îl va determina pe Brâncoveanu s? strâng? tot mai mult rela?iile cu Rusia. Apropierea Austriei de ?ara Româneasc? n-a însemnat nici o clip? abandonarea politicii expansioniste a Vienei. În veacul urm?tor, când ??rile Române vor fi sub domnia fanariot?, Austria va reîncepe ofensiva sa expansionist?, r?pind statului muntean Oltenia, iar Moldovei i-a r?pit nordul Bucovinei, ceea ce confirm? c? Viena continua s? viseze la anexarea ??rilor Române?ti.

Cu Polonia, Brâncoveanu a dorit rela?ii apropiate. Ca membr? a Ligii cre?tine al?turi de Austria, Rusia ?i Vene?ia, în lupta antiotoman? era interesat? s? atrag? de partea ei ??rile Române. Cu ocazia discu?iilor purtate atât cu regele Ioan Sobieski, iar mai târziu cu regele August al II-lea, David Corbea a aflat adev?ratele inten?ii ale Poloniei, ca ?ara Româneasc? s? accepte între?inerea unei oaste poloneze în lupta cu turcii. Rela?iile lui Constantin Brâncoveanu cu Moldova, ?i în special cu familia Cantemir, au fost mul?i ani încordate. De aici întreaga animozitate dintre ei, care a îmbr?cat uneori aspecte grave, datorit? a doi mari boieri, paharnicul Stoica Meri?anu ?i Preda Prooroceanu fugi?i la curtea domneasc? din Ia?i. Pe cei doi, Constantin Cantemir îi trimite la Constantinopol pentru a-l denun?a pe Brâncoveanu, pentru rela?ii speciale cu Viena, acuza?ii foarte grave, care îl puteau afecta cu pierderea domniei ?i chiar a vie?ii. Din fericire, Brâncoveanu a aflat la timp, prin oamenii de încredere pe care îi avea în capitala Imperiului Otoman despre misiunea lui Stoica ?i Preda, reu?ind cu ajutorul unor însemnate sume de bani, s?-?i dovedeasc? nevinov??ia. Cei doi boieri au fost preda?i de turci lui Brâncoveanu pe care i-a judecat ?i condamnat la moarte prin spânzur?toare. Dup? moartea lui Constantin Cantemir în 1693, Brâncoveanu va reu?i s?-l pun? domnitor în Moldova pe ginerele s?u Constantin Duca, dar pentru pu?in timp deoarece la tronul Moldovei revine Dimitrie Cantemir.

Cu Turcia, Brâncoveanu a avut în permanen?? rela?ii bune. Con?tient de primejdia pe care Poarta o reprezenta pentru ?ar?, a respectat cu stricte?e obliga?iile, pl?tind cu regularitate „zahereaua” (provizii) ?i „haraciul” (bac?i?uri ?i pe?che?uri). Dar mul?umirea domnitorului nu va dura mult, deoarece du?manul s?u de moarte, Alexandru Mavrocordat, uneltea de zor împotriva lui. Alexandru Mavrocordat Exaporitul voia s? ob?in? pentru fiul s?u Nicolae, tronul ??rii Române?ti. Pentru a pune cap?t uneltirilor, Brâncoveanu se înrude?te cu familia Mavrocordat, prin c?s?toria dintre Scarlat Mavrocordat ?i Maria Brâncoveanu, fiica domnitorului. Moartea lui Scarlat, mazilit de turci, a redeschis conflictul dintre familiile înrudite. În 1703 Brâncoveanu, ca urmare a uneltirilor lui Alexandru Mavrocordat, este chemat la Constantinopol pentru „a s?ruta poala împ?r?teasc?”. O asemenea invita?ie era foarte primejdioas?, putându-se termina chiar cu pierderea vie?ii. Brâncoveanu a fost primit cu mari onoruri de c?tre sultan ?i de marele vizir, dar pre?ul a fost mare, sute de pungi de aur ?i sporirea consistent? a haraciului.

Chemarea domnitorului la Constantinopol ?i posibilitatea pierderii domniei ?i a vie?ii l-au determinat pe Brâncoveanu s? sporeasc? contactele cu Rusia ?i s? încerce încheierea unei alian?e cu Petru I, îndreptat? împotriva Turciei. ?ara Româneasc? se afla între doi colo?i, Austria ?i Turcia, care se du?m?neau, dar care urm?reau ocuparea ??rilor române. Cronicarul Radu Popescu a surprins bunele rela?ii statornicite de ?ara Românesc? ?i Rusia. Prin intermediul agentului diplomat Gheorghe Castriotul au fost trimise mai multe scrisori lui Petru I, care au dus la dezvoltarea rela?iilor cu Rusia. Un rol important l-a avut ?i David Corbea, trimis de domnitor la Moscova, demersuri prin care Rusia se angaja s? apere statul muntean de to?i du?manii. Campania antiotoman? din anul 1711 s-a terminat prin învingerea ru?ilor la St?nile?ti pe Prut, deoarece Petru I era angajat de mult timp într-un r?zboi cu Suedia. Cu toate c? al?turi de ru?i au luptat ?i moldovenii având în frunte pe Dimitrie Cantemir ?i o oaste din ?ara Româneasc?, în rândurile c?reia se afla ?i Toma Cantacuzino, turcii au fost înving?tori deoarece Rusia nu era preg?tit? pentru ac?iuni militare de o asemenea amploare. Dup? înfrângerea o?tilor ruso-moldovene la St?nile?ti, Brâncoveanu prev?z?tor a început s? strâng? tot mai mult rela?iile cu Austria, ceea ce avea s?-l coste foarte mult.

Concomitent cu o politic? extern? în favoarea ??rii Române, Brâncoveanu s-a preocupat în permanen?? pentru dezvoltarea economic? a ??rii. Au cunoscut progrese semnificative agricultura, me?te?ugurile, mineritul ?i comer?ul. Al?turi de ora?ele ?i târgurile mai vechi, apar noi a?ez?ri care marcheaz? trecerea de la sat la ora?. Dup? relat?rile lui Del Chiaro, Bucure?ti avea o popula?ie de 50.000 de locuitori, iar Târgovi?te 20.000 de locuitori. Dintre to?i domnitorii ??rii Române?ti nici unul n-a pre?uit ?i sprijinit într-o asemenea m?sur? cultura ca Brâncoveanu. Înv???mântul a cunoscut o deosebit? dezvoltare. În ?ar? au func?ionat în aceast? perioad? ?coli m?n?stire?ti, episcopale ?i domne?ti. Dintre ?colile domne?ti care au func?ionat în anii domniei lui Brâncoveanu, cea mai important? a fost Academia de la Sf. Sava, înfiin?at? de domn în 1695, din a c?rui evolu?ie a rezultat Universitatea din Bucure?ti. În fruntea acestei Academii a fost adus de Brâncoveanu umanistul Sevastos Kyminites, originar din Trapezunt (Asia Mic?), care-?i f?cuse studiile la Constantinopol ?i în Italia.

Tiparul a început s? cunoasc? o dezvoltare deosebit? în anii domniei lui Brâncoveanu. În afara domnitorului, au contribuit la dezvoltarea tiparului stolnicul Constantin Cantacuzino, mitropolitul Antim Ivireanul ?i Mitrofan, episcopul Buz?ului. Au fost tip?rite zeci de c?r?i, dintre care cele mai importante sunt Istoria ??rii Române?ti sau Letopise?ul cantacuzinesc, Istoriile domnilor ??rii Române?ti sau Letopise?ul B?lenilor, Biblia de la Bucure?ti. Despre domnia lui Brâncoveanu au fost scrise dou? cronici a lui Radu Greceanu, Anonimul Brâncovenesc ?i Via?a lui Constantin Brâncoveanu, care prezint? o importan?? deosebit? pentru istoria neamului. Dac? înv???mântul, tiparul, literatura religioas?, beletristic?, juridic? ?i istoric? au cunoscut în aceast? perioad? o evident? dezvoltare, pasul cel mai însemnat l-a f?cut arta, atât prin amploarea ?i diversitatea ei, cât mai ales prin haina proprie pe care a îmbr?cat-o ?i care a primit numele de „stilul brâncovenesc”. Domnitorul Brâncoveanu a ridicat multe biserici ?i m?n?stiri în ?ara Româneasc?, în Transilvania, ca ?i în afara ??rilor române. Cele mai semnificative sunt cele de la Potlogi, Mogo?oaia, V?c?re?ti, Hurez, Brâncoveni, Râmnicu S?rat, Sf. Gheorghe-Nou din Bucure?ti, Sâmb?ta de Sus, F?g?ra?, Ocna Sibiului, iar peste hotare la Ismail ?i Galata. A f?cut în repetate rânduri importante dona?ii în bani, mo?ii, c?r?i, diferite obiecte, a trimis me?teri la Mitropolia ortodox? din Alba Iulia, înfiin?at? de Mihai Viteazul. A ridicat monumente arhitectonice laice: Curtea domneasc? din Bucure?ti, Chindia Cur?ii domne?ti din Târgovi?te, palatele de la Potlogi, Mogo?oaia, Bra?ov, Poiana M?rului, Recea, iar peste hotare la Arb?na?i în Bulgaria, San ?tefano în Turcia. Printre me?terii români care au contribuit la ridicarea construc?iilor brâncovene?ti cei mai renumi?i sunt Manea, Istrate iar ?coala de pictur? este dominat? de Pârvu Mutul. Toate acestea au putut fi realizate deoarece Brâncoveanu a iubit arta ?i cultura, a fost un domn foarte bogat. Dup? evalu?rile de la Constantinopol, Brâncoveanu de?inea 4.000.000 de galbeni, pentru perioada aceea o avere colosal?. ?i aceasta a fost una dintre cauzele mazilirii domnului muntean.

La 3 aprilie 1714 a sosit la Bucure?ti capugi-ba?a Mustafa-Aga trimis de sultanul Ahmed al III-lea, spre a da citire „tâlhî?ului” (hot?râre de scoatere din domnie). Brâncoveanu a fost acuzat de rela?ii ascunse cu Rusia, Austria, Polonia, Vene?ia, de schimburi de scrisori cu împ?ra?ii hasburgici, de trimiterea de informa?ii secrete despre turci Vienei ?i Moscovei, de stabilirea neoficial? a capitalei la Târgovi?te, de unde putea fugi mai u?or în Transilvania, de cump?rarea de mo?ii ?i construirea de palate peste mun?i, de depunerea de bani la b?ncile din Viena ?i Vene?ia, de fuga lui Toma Cantacuzino la ru?i, iar faptul c? era foarte bogat a fost în defavoarea sa, întrucât turcii doreau s? pun? mâna pe averea sa. Intriga Cantacuzinilor s-a f?cut în cel mai mare secret, Brâncoveanu a reu?it s? afle despre ea prin intermediul medicului s?u Anton Corea, dar, din nefericire pentru el, domnitorul nu i-a dat nici o importan??. Sosi, apoi ?i îmbrohorul (?ef al grajdurilor imperiale) care avea misiunea de a-l duce pe domnitor la Constantinopol. În caz c? boierii ?i apropia?ii s?i se opuneau, ?ara era amenin?at? cu invazia de c?tre turci ?i t?tari. Dup? trei s?pt?mâni, r?dvanul cu familia Brâncoveanu intra în Constantinopol. Brâncoveanu a fost închis imediat la Edicule, iar ceilal?i membri ai familiei au fost întemni?a?i la Ceaus-Emini ?i Ba?baciculi. A existat ?i o mic? speran?? când un dreg?tor turc a a?ezat pe umerii lui Brâncoveanu „caftanul iert?rii”. Dar speran?a s-a spulberat repede, în diminea?a zilei de 15 august 1714, în ziua în care domnitorul împlinea 60 de ani, a avut loc executarea sentin?ei. Uciderea lui Brâncoveanu ?i a fiilor s?i s-a desf??urat în prezen?a sultanului, a vizirului Gin-Ali-Pa?a, a cur?ii imperiale, a ambasadorilor, la locul numit Iali-Chio?c, aproape de Serai. Primul a fost executat Matei, un tân?r de 17 ani, apoi Radu, ?tefan ?i Constantin. Aceast? scen? barbar? a avut loc sub ochii domnitorului, apoi a fost executat ?i Brâncoveanu. Trupurile lor au fost plimbate pe str?zile ora?ului, iar capetele ?intuite de poarta cea mare a Seraiului. Seara le?urile lor au fost aruncate în mare. Pescuite din apele M?rii de Marmara, cele cinci cadavre au fost îngropate în cripta vechii m?n?stiri din insula Chalke. Târziu, dup? mul?i ani, osemintele fostului domnitor au fost aduse în ?ar? ?i îngropate în biserica fostei m?n?stiri Sf. Gheorghe din Bucure?ti, una din ctitoriile sale.

A?a s-a sfâr?it domnul Constantin Brâncoveanu dup? o domnie de aproape 26 de ani, în care a c?utat, cu un remarcabil talent diplomatic s? duc? o politic? de echilibru între marile imperii, care pe rând urm?reau anexarea ??rilor Române ?i î?i disputau domina?ia ?i influen?a în aceast? parte a Europei. Istoria neamului s?u avea s? se repete. Tat?l domnului, Papa Brâncoveanu, î?i pierduse via?a ucis de seimeni, în 1655, sub poalele Mitropoliei bucure?tene, când C. Brâncoveanu avea doar 5 ani, pieirea amenin?ase, de asemenea ?i pe viitorul domn, iar Preda Brâncoveanu, bunicul s?u, fusese ucis la Târgovi?te din porunca lui Mihnea al III-lea, în 1658. Moartea violent? l-a lovit, la cap?tul unei lungi domnii ?i pe Constantin Brâncoveanu , ca ?i pe cei patru fii ai s?i. A preferat s? se sacrifice pentru credin?a str?mo?easc? ?i neamul românesc, în loc s? plece peste Carpa?i în Transilvania unde avea multe domenii, bani la diferite b?nci, titluri nobiliare, rela?ii în mai multe ora?e. Având ca doamn? pe Marica, fiica lui Neagu, postelnicul din Negoe?ti ?i nepoata lui Antonie Vod? din Pope?ti, domn al ??rii Române?ti în anii 1669-1672, Brâncoveanu a avut patru fii ?i ?apte fiice. Marica Brâncoveanu va depune st?ruitoare eforturi pentru a intra în posesia banilor pe care domnescul ei so? îi depusese la b?nci, sau îi împrumutase unor negustori bra?oveni, pân? la moartea sa în 1729. Faptul c? to?i cei patru fii ai lui Brâncoveanu au fost uci?i, faimosul neam brâncovenesc a avut mult de suferit. Dup? câteva genera?ii, în secolul XIX, mai tr?ia doar Grigore Brâncoveanu, iar prin moartea acestuia în 1832, disp?rea ?i ultimul b?rbat purtând numele de Brâncoveanu, dar ulterior ?i al?i descenden?i din neamul brâncovenesc au primit numele Brâncoveanu.

Prin întreaga sa activitate Constantin Brâncoveanu, omul ?i epoca lui au reprezentat o adev?rat? culme a istoriei noastre feudale, domnia lui fiind ultima mare domnie româneasc?. Începeau domniile fanariote, când pe perioada acestora au fost smulse din trupul ??rii nordul Bucovinei, iar mai târziu ne-a fost r?pit? Basarabia. Sfâr?itul tragic al domnitorului a contribuit la amplificarea meritelor sale, Brâncoveanu devenind fil? de legend?. Îl putem considera pe Brâncoveanu „Erou ?i martir al na?iunii române”. Datorit? meritelor sale, acest an este numit „anul Brâncoveanu” sau „Constantin Brâncoveanu-300”.

În anul 1992 a avut loc ceremonia canoniz?rii Sfin?ilor Martiri Brâncoveni , Constantin Vod? cu cei patru fii ai s?i: Constantin, ?tefan, Radu, Matei ?i sfetnicul Ianache, ziua de pomenire fiind fixat? la 16 august. Datorit? rolului jucat în istorie ?i pentru importantul sprijin acordat Mitropoliei ortodoxe înfiin?ate de Mihai Viteazul, sus?in ca domnitorului ??rii Române?ti, Constantin Brâncoveanu, s? i se realizeze un monument în Alba Iulia.

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer