Revista Art-emis
Amintiri ?i considera?ii privind adoptarea Legii Arhivelor Na?ionale - aprilie 1996 (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 08 Iunie 2014 19:04

Prof. univ. dr. ioan Scurtu, art-emisÎn diminea?a zilei de 28 decembrie a avut loc ?edin?a Colegiului Ministerului de Interne, din care f?ceam parte în calitate de director general al Arhivelor Statului. A fost o întâlnire de sfâr?it de an, cu felicit?ri ?i  ur?ri de mul?i ani. Când m-am întors la Arhive, aici era un adev?rat ?antier: era înlocuit? mocheta de pe scara principal?, s-a pus un uria? covor în holul de la intrare, se sp?lau geamuri, se puneau becurile lips?, se aduceau scaune în sala de Consiliu. Colonelul Buzatu mi-a spus c? executa ordinul ?efului Direc?iei Generale de Logistic?, viceamiralul Cico Dumitrescu. Vineri, 29 decembrie 1995, la ora 9 a venit la Arhive consilierul preziden?ial Gheorghe Fluga, împreun? cu care am parcurs traseul comunicat. Nu a avut nici o observa?ie. Când am coborât la etajul I am constatat c? deja se instalaser? SPP-i?ti. Fulga m-a asigurat c? „dispozitivul” va fi ridicat imediat dup? plecarea pre?edintelui. În biroul meu sosiser? deja ministrul de Interne Doru Ioan T?r?cil?, secretarul de stat Ghicu Pa?cu, consilierii preziden?iali Mi?u Negri?oiu ?i Traian Chebeleu. Peste câteva minute am fost anun?a?i c? pre?edintele a sosit. Am coborât cu to?ii în hol, Iliescu tocmai intra pe poart?, a dat mâna cu ministrul T?r?cil? ?i cu mine, apoi ?i cu ceilal?i oficiali. L-am invitat la Sala de Consiliu de la etajul I, unde am avut o discu?ie extrem de lejer?. Iliescu a început cu: „Am venit, pentru c? m-ai invitat dumneata, am v?zut programul ?i l-am acceptat a?a cum l-ai propus”. Apoi tot dânsul a spus c? ?tie c? st?m prost cu spa?iul, m-a întrebat dac? „exist? ceva perspective”. I-am r?spuns c? Arhivele Statului se aflau în criz? de spa?iu de dinainte de 1989, mai ales dup? ce s-au demolat cl?dirile din incinta m?n?stirii Mihai Vod?. Ini?ial ni s-a oferit cl?direa Muzeului Na?ional, aflat? în construc?ie, dar speciali?tii din Minister au apreciat c? amenajarea ei pentru Arhive era extrem de costisitoare ?i s-a renun?at. Am spus c? exista un spa?iu foarte bun pe strada Ministerului, unde fusese depozitat? Arhiva C.C. al P.C.R., dar am constatat c? blocul respectiv, de ?ase etaje, fusese preluat de anumite persoane particulare. Am f?cut demersuri pentru reuperarea acestui spa?iu, dar în zadar. Dup? opinia mea, dislocarea Arhivei C.C. al P.C.R., în ianuarie 1990, a fost o gre?eal?, în Bucure?ti situa?ia se calmase, nu era nici un pericol s? fie devalizat?. Iliescu s-a declarat întrutotul  de acord. Am spus apoi c? noi ne str?duim s? valorific?m informa?iile din arhive, publicând volume de documente ?i alte lucr?ri prin efort propriu. Iliescu a în?eles c? nu pl?team drept de autor, ?i ne-a povestit c? a cunoscut  câ?iva scriitori foarte avizi de bani. Între ace?tia, Mihail Sadoveanu, care accepta s? discute timp de o or? cu pionierii, numai dac? i se oferea o sum? consistent?, cam de dou? ori salariul mediu al unui muncitor pe timp de o lun?. Am relatat ?i eu ceea ce-mi spusese profesorul Alma?, unchiul meu, în leg?tur? cu Arghezi. Când s-a scos revista „Magazin istoric”, în 1967, Leonte R?utu, secretar al C.C. al P.C.R., a cerut s? se solicite cuvinte de „bun venit” unor personalit??i importante. Alma?, pre?edintele Colegiului de redac?ie, a mers la Tudor Arghezi, care a fost de acord, cu condi?ia s? i se pl?teasc? 100 de lei de semn. Dup? ce a ap?rut revista, Alma? a mers la Arghezi, oferindu-i primul num?r ?i plicul cu bani. Arghezi a scos banii, i-a num?rat ?i l-a înapoiat: „Lipsesc 200 lei”. Alma? a r?mas mirat, num?rase de mai multe ori literele ?i hârtiile de 100 lei ?i ie?ise bine. V?zându-l nedumerit, Arghezi a precizat: „Eu am spus 100 lei de semn, nu de liter?. ?i punctul este semn, ?i semnul exclam?rii este semn”. Alma? s-a întors la CC unde a discutat cu R?utu, acesta a dispus s? se mai adauge 200 lei, care au fost înmâna?i lui Arghezi cu scuzele de rigoare.

Dup? aceste povestiri, l-am invitat pe pre?edintele Iliescu s? vizit?m câteva Servicii. Am urcat la etajul II, la Serviciul Tehnic, unde se microfilmau documente pentru Muzeul Holocaust. Nu era ceva  aranjat, doamna Gra?iela Bobulescu a explicat c? se executa o nou? comand? primit? de la  Muzeul Holocaust din Washington. Aflasem c? în timpul vizitei pre?edintelui în S.U.A., în septembrie 1993, cei de la Muzeul Holocaust ne reclamaser? c? nu vrem s? cooper?m cu ei, nu le trimitem microfilme dup? documemtele comandate. I-am precizat pre?edintelui c? realitatea o vede cu ochii s?i. Iliescu a dat din cap, în semn de aprobare, le-a urat succes ?i „La mul?i ani” celor de aici, dup? care am coborât la parter. În depozitul de documente medievale, ?eful de serviciu Marcel Ciuc? a prezentat mai multe documente, frumos scrise ?i ornamentate. Mi?u Negri?oiu a rugat s? i se arate un document con?inând “capitula?iile”, precizând c? dânsul a citit multe despre aceste contracte între ??rile Române ?i Poarta Otoman?. Ciuc? a explicat c? în realitate nu au existat asemenea documente, ci doar  afirma?ii ale unor istorici români.  Apoi a scos din raft  condica m?n?stirii Cotroceni, demolat? în timpul lui Ceau?escu. Iliescu a precizat c? în vechiul Palat domnesc este amenajat Muzeul Na?ional Cotroceni, iar Pre?edin?ia României func?ioneaz? în corpul de cl?dire construit de Ceau?escu. Demolarea bisericii a fost o „abera?ie”,  acum se elaboreaz? documenta?ia pentru reconstruirea acestei biserici. La depozitul de documente privind istoria modern? ?i contemporan?, directorul Corneliu Mihail Lungu a prezentat oaspe?ilor actul de abdicare a lui Alexandru Ioan Cuza, precizând c? acesta a fost semnat pe spatele unui militar în noaptea de 10/11 februarie 1866, domnitorul fiind  realmente amenin?at cu pistolul. Apoi a ar?tat actul  de abdicare a regelui Mihai, semnat în ziua de 30 decembrie 1947,  pe biroul din Palatul Elisabeta.

Dup? aceste vizite am urcat la etajul I, unde în sala de Consiliu se adunaser? ?efii de servicii ?i de birouri, precum ?i oficiali din Ministerul de Interne ?i de la Administra?ia Preziden?ial?.

La biroul din fa?? s-au a?ezat Ion Iliescu, Doru Ioan T?r?cil?, Ghiciu Pa?cu, Gheorghe Fulga ?i Ioan Scurtu. În calitate de gazd?, am deschis reuniunea cu cuvintele: “Doamnelor ?i Domnilor!  Tr?im un moment istoric. Pentru prima dat? în existen?a de 164 de ani a institu?iei noastre, un ?ef de stat ne viziteaz?”. Cuvintele au fost primite cu zâmbete, deoarece to?i au în?eles c? am folosit cuvintele rostite de Ion Iliescu în seara zilei de 22 decembrie 1989:

„Cet??eni ?i cet??ene,

Tr?im un moment istoric. Clanul Ceau?escu, care a dus ?ara la dezastru, a fost eliminat de la putere”. Am f?cut un istoric al Arhivelor Statului, subliniind  câteva idei: Arhivele Statului reprezint? una dintre cele mai vechi ?i importante institu?ii ale României; valoarea excep?ional? a documentelor pe baza c?rora se scrie adev?rata istorie; calificarea superioar? a personalului, care lucreaz? cu documente scrise în mai multe limbi;  înfiin?area în 1992 a Facult??ii de Arhivistic? prin care se asigur? formarea, în continuare, de speciali?ti; efortul de valorificare prin publicare a documentelor; organizarea de expozi?ii, simpozioane ?i alte manifest?ri cultural-?tiin?ifice; implicarea Arhivelor Statului din România în comunitatea interna?ional? a arhivi?tilor. Am oferit pre?edintelui dou? volume recent ap?rute: „Minorit??ile na?ionale din România. 1918-1925” (coordonator Ioan Scurtu) ?i „Diploma?ia european? ?i mi?carea Memorandist?” (autor Corneliu Mihail Lungu). Am prezentat apoi greut??ile cu care ne confruntam, în primul rând lipsa spa?iilor de depozitare a documentelor, a aparaturii necesare – calculatoare, xerox-uri etc. Am insistat asupra necesit??ii adopt?rii unei legi noi, moderne ?i democratice, declarând c? nu-mi pot explica de ce o lege adoptat? de Senat în 1993, nu era introdus? în dezbaterea Camerei Deputa?ilor. Mi-am exprimat speran?a c?  domnul pre?edinte, cu influen?a sa bine cunoscut?,  ne va sprijini. Am mul?umit pentru vizit? ?i l-am rugat s? ne spun? impresiile sale.

Ion Iliescu a declarat c? a fost pl?cut impresionat de activitatea care se desf??oar? în aceast? institu?ie, de profesionalismul ?i responsabilitatea personalului. A subliniat importan?a Arhivelor pentru societatea româneasc? ?i necesitatea ca „factorii responsabili” s? se implice mai mult în sprijinirea acestora. Se pot g?si solu?ii privind spa?iile de depozitare, de exemplu în subsolul cl?dirii Parlamentului, care era liber. A argumentat pe larg necesitatea ca România s? se integreze în Europa democratic? ?i a apreciat c? societatea viitorului va fi una informatizat?, bazat? pe cunoa?tere. A încheiat prin a ura tuturor „s?n?tate ?i la mul?i ani!” L-am rugat s? scrie în Cartea de Onoare a Arhivelor Statului, pentru a r?mâne, peste timp, o m?rturie a prezen?ei sale în aceat? institu?ie. A r?spuns cu pl?cere invita?iei ?i a scris: „M? bucur s? fi avut prilejul de a vizita sediul central al Arhivelor Statului - institu?ie fundamental?, p?str?toarea celui mai pre?ios tezaur na?ional - documente ?i m?rturii asupra faptelor înainta?ilor no?tri - component? esen?ial? a patrimoniului na?ional.

Cu sentimente calde de pre?uire ?i ur?ri de bine,

 I. Iliescu.

29. XII. 95”.

Apoi a acordat autografe. Pe cartea „Revolu?ia tr?it?”, aflat? în Biblioteca Arhivelor Statului, a scris: „Arhivelor Statului – institu?ie p?str?toare a celui mai pre?ios tezaur na?ional - m?rturie a acumul?rilor în timp a faptelor înainta?ilor.

Cu stim? ?i considera?ie pentru munca celor ce p?streaz? ?i faciliteaz? valorificarea acestui tezaur.

I, Iliescu

dec. 1995”

Pe cartea „Revolu?ie ?i reform?” pe care i-am prezentat-o, a scris:

„Domnului prof. I. Scurtui - un fragment de istorie condensat?, decisiv? pentru dezvoltarea României contemporane.

 Cu stim?,

 I.Iliescu

29 dec. 1995”.

A acordat autografie ?i altor colegi, care au intrat în sala de Consiliu cu c?r?ile semnate de Iliescu în mân?. Se aflase de vizita pre?edintelui, astfel c? multe persoase se adunaser? s?-l salute. La plecare, Iliescu a dat mâna cu to?i cei prezen?i, mai multe doamne l-au s?rutat, gest ce i-a f?cut pl?cere. În holul central a r?spuns unor întreb?ri puse de  reporterii  Radio ?i  TV, între care ?i de ce a vizitat Arhivele Statului? Iliescu a r?spuns în sensul celor afirmate cu câteva minute mai înainte.  Am fost ?i eu întrebat ce semnifica?ie are aceast? vizit? ?i am r?spuns: „Este prima vizit? pe care un ?ef de stat o face la Arhivele Statului, fapt ce constituie o m?rturie a importan?ei ce se acord? acestei institu?ii”. În câteva minute dup? plecarea lui Iliescu a fost ridicat ?i „dispozitivul” S.P.P.-i?tilor, astfel c? totul a revenit la normal. Ministrul Doru Ioan T?r?cil? m-a felicitat c? am reu?it s?-l aduc la Arhive pe „domnul pre?edinte” ?i a apreciat c? vizita a fost foarte bun?. Aceea?i idee a rezultat ?i din discu?ia pe care am avut-o cu directorii, ?efii de servicii ?i de birouri.

Vizita pre?edintelui României a avut un puternic impact mediatic - radioul, televiziunea, o bun? parte a presei - relatând evenimentul, Arhivele Statului aflându-se timp de câteva zile în aten?ia opiniei publice. Dar, pentru mine, mult mai important era efectul practic, care nu a întârziat s? se produc?. În ziua de 15 ianuarie 1996 am fost invitat la Comisia pentru Administra?ia Public? de la Camera Deputa?ilor, în vederea discut?rii legii Arhivelor Na?ionale. Am mers împreun? cu directorul Corneliu Mihail Lungu. Am fost bine primi?i de pre?edintele Comisiei, Mircea Ciumara (P.N.?.- C.D.), pe care-l cuno?team de la Institutul Na?ional de Cercet?ri Ecomomice. Acesta a spus c? Ministerul de Interne insist? ca Arhivele Statului s? fie reprezentate la nivel de Direc?ie General?, nu avea rost s? mai discut?m, respectivul articol va fi  trimis la Comisia Comun? de mediere a Senatului ?i Camerei Deputa?ilor. Cele mai aprinse discu?ii au vizat articolul 22, care prevedea: „Documentele a c?ror cercetare poate afecta interesele na?ionale, drepturile ?i libert??ile cet??enilor, prin datele pe care le con?in, sau cele a c?ror integritate fizic? este în pericol nu se dau în cercetare”, decât dup? anumite termene, care dep??eau 30 de ani. ?erban R?dulescu-Zoner cerea eliminarea acelui articol, sub motiv c? prevederile sale erau de sorginte „comunisto-ceau?ist?”. Acum România trebuia s? se integreze în Europa, unde nu se mai promoveaz? interesele na?ionale, ci doar cele europene. Am încercat, eu ?i Lungu, dar ?i mai mul?i membri ai Comisiei s? argument?m c? Europa nu este o no?iune fictiv?, ci o comunitate de state na?ionale, dar în zadar, R?dulescu-Zoner parc? era în trans?, nu voia s? aud? decât propriile sale vorbe. Au urmat alte dou? ?edin?e, în 15 ?i 21 februarie 1996, au fost votate toate articolele, cu excep?ia articolului 22, care urma s? fie trimis la Comisia Comun? de mediere, alc?tuit? din patru senatori ?i patru deputa?i.

În ziua de 4 martie 1996 a avut loc ?edin?a Comisiei de mediere, la  care reprezentan?ii Camerei ?i ai Senatului au decis ca nivelul de organizare a Arhivelor Na?ionale s? nu fie prev?zut strict prin aceast? lege, în ideea c? atunci când Ministerul de Interne nu va mai obiecta la conferirea statutului de Departament pentru Arhivele Na?ionale s? se poat? realiza, f?r? lungi dezbateri, acest obiectiv. Pân? atunci în lege se  men?iona c? aprobarea Regulamentului de func?ionare a Arhivelor Na?ionale, precum ?i a creatorilor ?i de?in?torilor de arhiv? care putea de?ine documente care f?ceau parte din Fondul Arhivistic Na?ional trebuiau aprobate de directorul general al Arhivelor Na?ionale. La discutarea articolului 22 s-a autoinvitat ?erban R?dulescu Zoner, care nu f?cea parte din aceast? Comisie, dar a ?inut s?-?i exprime, ca istoric – persoan? calificat? - punctul de vedere. A pledat cu aceea?i înver?unare, dar Comisia nu a fost convins?, astfel c? a decis ca în plenul Camerei Deputa?ilor s? se p?streze textul existent, în care s? se fac? trimitere la o anex?. Împreun? cu Corneliu Mihail Lungu am redactat pe loc respectiva anex? (despre categoriile de documente ?i termenele de  punere la dispozi?ia public? discutasem de zeci ?i zeci de ori). Anexa a primit numele „Lista termenelor dup? care pot fi date în cercetare  documentele privind interesele na?ionale, drepturile ?i libert??ile cet??enilor”. Aceasta a fost aprobat? de Comisia de mediere. În aceea?i zi de 4 martie 1996, s-a considerat c? Legea Arhivelor Na?ionale a fost adoptat? de Senat, dup? ce trecuser? patru ani de la votul în plen. Pe mine m? intriga înver?urarea lui R?dulescu-Zoner, pe care-l cuno?tean de la Institutul de Istorie „N. Iorga” ?i-l apreciam mai ales pentru cartea ”România ?i Tripla Alian??”, pe care o publicase în colaborare cu Nicolae Gh. C?zan, lector la Facultatea de Istorie. De-a lungul anilor, m? întâlnisem ?i discutasem de foarte multe ori cu domnul Zoner la Facultatea de Istorie, unde so?ia sa, Marie Lise, era bibliotecar?. Atitudinea sa de acum, mi se p?rea cel pu?in bizar?. Din ini?iativa sa, în ziua de 8 martie 1996 a avut loc la sediul Alian?ei Civice din Calea Victoriei o dezbatere privind Legea Arhivelor Na?ionale. Moderator era Sorin Antohi, despre care avea s? se afle c? se erijase la Budapesta în conduc?tor de doctorat, de?i el însu?i nu avea titlul ?tiin?ific de doctor. “Eu nu am citit textul legii” a ?inut s? declare Sorin Antohi, astfel c? era un moderator sui generis. Pe parcurs am aflat c? numai R?dulescu-Zoner cuno?tea legea ?i putea discuta în cuno?tin?? de cauz?.  Cel mai  incisiv a fost Stelian T?nase, care a criticat conducerea Arhivelor Statului c? nu asigura accesul neîngr?dit la documente ?i a men?ionat Fondul Gheorghiu-Dej, din care a cerut mai multe dosare, dar nu i s-au pus toate la dispozi?ie. Am replicat c? “peste tot în lume” nu se dau în cercetare fonduri neinventariate, iar pentru dânsul s-a f?cut o excep?ie, aducându-i-se dosare de la Pite?ti din aceast? arhiv?, pe m?sur? ce era inventariat?. Corneliu Lungu a men?ionat c? Arhivele Statului au xeroxat pentru Stelian T?nase peste 1.000 de file document. Stelian T?nase a recunoscut aceast? realitate, iar eu am rugat s?  nu se recurg? la principii pentru rezolvarea unor interese personale.

Dinu C. Giurescu a afirmat c? studen?ii ?i doctoranzii s?i, c?rora le-a stabilit teme privind perioada de dup? 1944, au studiat la Arhivele Statului, f?r? nici o îngr?dire.

R?dulescu-Zoner a relatat „lupta” sa împotriva celor care, anima?i de concep?ii comuniste ?i na?ionaliste, vor s? introduc? într-un articol de lege ap?rarea intereselor na?ionale, concept comunisto-ceau?ist, ?i antieuropean. S-a angat s? continuie „b?t?lia” în plenul Camerei Deputa?ilor.

Am replicat c?, într-un stat democratic, decizia Parlamentului trebuie respectat?.

În ziua de 12 martie 1996, am fost convocat la Camera Deputa?ilor, unde urma s? se dezbat? Legea Arhivelor Na?ionale. Am mers la sediul din Dealul Patriarhiei împreun? cu Ghiciu Pa?cu. În ma?in? acesta m-a rugat s? prezint eu punctul de vedere al Arhivelor, pentru c? sunt în problem?. Pre?edinte de ?edin?? era Ion Ra?iu (P.N.?.-C.D.), vicepre?edinte al Camerei Deputa?ilor. Înc? de la început, acesta a dorit s? ?tie cine va sus?ine punctul de vedere al Arhivelor, iar Ghiciu Pa?cu a spus: Domnul profesor Scurtu. Pre?edintele de ?edin?? m-a invitat la tribun? pentru a da r?spuns la eventuale nel?nuriri ?i întreb?ri. M-am conformat.

În Camera Deputa?ilor discu?iile au fost mult mai aprinse decât la Senat. S-au f?cut multe propuneri, mai ales din partea deputa?ilor U.D.M.R. care cereau: numirea directorilor de c?tre Consiliile jude?ene; restituirea documentelor apar?inând cultelor religioase; eliminarea referirii la Facultatea de Arhivistic? etc.  De fiecare dat? se ridicau din sal? al?i deputa?i, care sus?ineau prevederile din textul legii. La rândul meu, interveneam din când în când cu argumente suplimentare. Neavând succes,  U.D.M.R. a adoptat  o alt? tactic?: un deputat al s?u cerea ca la votul fiec?rui articol s? se fac? mai întâi prezen?a nominal?. Domnul Ra?iu se conforma, începea strigarea “catalogului”, mul?i deputa?i spuneau “prezent” ?i apoi ie?eau din sal?.

Aveam emo?ii c? nu va exista cvorum, sau c? discu?iile se vor prelungi ?i legea nu va putea fi adoptat?. Aceste emo?ii mi-au sporit, când domnul ?erban R?dulescu Zoner insista ?i iar insista s? se elimine din lege referirea la interesul na?ional ?i la categoriile de documente care puteau fi date în cercetare peste limita de 30 de ani. A mers pân? acolo încât a afirmat c? dânsul a fost „recent” la Arhivele Na?ionale din Fran?a, unde a constatat c? nu exista nici o limitare de acces. Nu m-am mai putut ab?ine ?i am declarat, de la tribuna la care m? aflam, c? „domnul deputat spune un mare neadev?r”. Am citat din legea francez?, care stabilea c? termenul de acces la documente este de 50 de ani, iar pentru unele categorii de documente de 200 de ani. Am precizat c? eu însumi am cerut în 1993 un document din 1926 despre optan?ii unguri ?i nu mi s-a dat. Mi s-a sugerat s? fac o cerere c?tre pre?edintele Fran?ei ?i m-am conformat, iar aprobarea mi-a venit dup? ?ase luni, cu precizarea c? nu aveam dreptul s?-l copiez sau s? folosesc informa?iile din acel dosar. Tahsin Gemil din sal? a completat cu glas tare: „Domnul deputat Zoner minte!” S-a creat o stare tensionat? ?i pentru a calma spiritele, Adrian N?stase, sosit între timp ?i a?ezat în banc?, a propus sistarea discu?iilor asupra Legii Arhivelor Na?ionale ?i trimiterea articolului 22 la Comisia de mediere. Am replicat imediat c? acest articol a fost la mediere, iar Comisia a hot?rât men?inerea lui în forma existent?. Mircea Ciumara a confirmat spusele mele. Ion Ra?iu a apreciat c? „ar fi p?cat” s? întrerupem discu?iile, nic?eri în lume nu exista acces nelimitat la documentele de arhiv?, dânsul cunoa?te situa?ia din Marea Britanie, unde termenele sunt mai lungi decât cele prev?zute în legea noastr?.

Au mai fost unele ?icane privind cvorumul, dar pân? la urm? proiectul legii Arhivelor Na?ionale a fost adoptat în aceea?i zi. Am fost atât de obosit ?i enervat de situa?iile prin care am trecut, încât nu mi-am notat num?rul de voturi, dar mi s-a spus c? au fost cu mult peste peste cele dou? treimi, cerute pentru o lege organic?. Legea a fost promulgat? de pre?edintele Ion Iliescu la 1 aprilie 1996 ?i publicat? în “Monitorul oficial al României”, nr.71 din 9 aprilie 1996, fiind cunoscut? ?i sub numele le Legea 16. Legea din 1996 a marcat un moment istoric în existen?a Arhivelor: trecerea de la Arhivele Statului la Arhivele Na?ionale.[3] A fost o lupt? de uzur?, desf??urat? pe parcursul a patru ani, soldat? cu rezultate pozitive. Am pledat pentru cre?terea rolului Arhivelor în societarea româneasc? ?i am reu?it în bun? parte. Faptul c? un corp legiuitor, Senatul României, a votat aproape în unanimitate ca Arhivele Na?ionale s? devin? Departament cu buget propriu reprezint? cel mai reidicat nivel atins vreodat? de institu?ia Arhivelor din ?ara noastr?. Nu am  reu?it pân? la final, datorit? opozi?iei unor cadre de conducere din Ministerul de Interne ?i în primul rând a ministrului  George Ioan D?nescu. Totu?i, am ob?iut urcarea filialelor de la nivelul de servicii la cel de Direc?ii Jude?ene. În 1996, România avea una dintre cele mai moderne ?i democratice legi pentru Arhive, fapt recunoscut ?i de Comitetul Interna?ional al Arhivelor. Evident, pe parcursul anilor au fost aduse unele perfec?ion?ri, ?inând seama de noile realit??i, ?i în primul rând de necesitatea instituirii sistemului informatic ?i de rela?iile cu creatorii de arhive electronice. Dar, în esen?a ei, legea din 1996 s-a dovedit a fi o lege bun?, care a dep??it deja 18 ani de existen??. Pe baza acestei legi s-a desf??urat un proces de modernizare ?i de deschidere a Arhivelor spre societate. O bun? bucat? de timp, institu?ia Arhivelor s-a aflat în aten?ia factorilor de conducere din România - Guvern, Parlament, Pre?edin?ie - fapt ce a permis o îmbun?t??ire a dot?rii cu aparate de multiplicat, calculatoare, automobile etc De asemenea, prin eforturi st?ruitoare din partea conducerii acestei institu?ii, s-a putut ob?ine o sporire a num?rului de angaja?i. Dac? în noiembrie 1991, când am preluat func?ia de director general, Arhivele Statului aveau 632 de posturi, la plecarea mea, în decembrie 1996, acestea au ajuns la 912 posturi, ceea ce înseamn? un spor de 280 de posturi.

Acest trend pozitiv a fost blocat dup? circa un deceniu.[4] Profitând de criza economic?, dar mai ales dintr-un dispre? nedisimulat fa?? de ?tiin?? ?i cultur?, precum ?i fa?? de slujitorii lor, guvernan?ii s-au n?pustit ?i asupra Arhivelor Na?ionale. Prin „reforma statului” s-a urm?rit diminuarea rolului institu?iilor de ?tiin?? ?i cultur?, cu deosebire a celor care au un rol important în promovarea istoriei ?i con?tiin?ei na?ionale. Acest obiectiv s-a realizat cu complicitatea celor care s-au aflat în fruntea acestor institu?ii, care au adoptat o atitudine defetist?, fiind preocupa?i mai mult de men?inerea lor în posturile pe care le ocupau, decât de promovarea, în cazul de fa?? a Arhivelor Na?ionale, pe o treapt? cât mai înalt? în societatea româneasc?.

Prin Hot?rârea de Guvern din 25 noiembrie 2009, Arhivele Na?ionale au fost retrogradate la nivelul de Direc?ie, adic? mai jos de statutul pe care l-au avut din 1862. Timp de 147 de ani, România a trecut prin dou? r?zboaie mondiale, a cunoscut mai multe regimuri autoritare ?i dictatoriale, inclusiv ocupa?a str?in? (sovietic?), dar nimeni nu a îndr?znit s? retrogradeze institu?ia Arhivelor de la statutul de Direc?ie general? la nivel de Direc?ie. A fost chiar o tantativ?, reu?it? par?ial, prin votul Senatului României din 1993, de a le acorda la statutul de Departament. Ca urmare a acestei Hot?râri din 2009, Arhivele Na?ionale sunt conduse de un director, func?ia de director general fiind desfiin?at?, iar Direc?iile de la nivel central au fost transformate în servicii,

Direc?iile jude?ene ?i Direc?ia Municipiului Bucure?ti ale Arhivelor Na?ionale au fost retrogradate la nivelul de servicii, conduse de câte un ?ef de serviciu.  S-a ajuns ca ?apte direc?ii jude?ene (C?l?ra?i, Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Olt, Tulcea ?i Vaslui) s? fie retrogradate la nivel de birouri, conduse de câte un ?ef de birou. Dintr-o anumit? jen? pentru situa?ia în care au ajuns,  serviciile ?i birourile jude?ene men?in pe site-ul lor denumirea de Direc?ii jude?ene, dar conduse de ?efi de servicii sau de birouri.

În 2011 s-a mers ?i mai departe pe linia demol?rii acestei institu?ii. Prin Hot?rârea de Guvern din 30 iunie 2011, s-a stabilit ca num?rul maxim de posturi ale Arhivelor Na?ionale este de 729, de?i între timp cantitatea de arhiv? a crescut, iar opera?iunile arhivistice au devenit mai complexe. Aceast? politic? nu a fost caracteristic? doar unui guvern sau regim. Dovad? este c? prin Hot?rârea de Guvern din 3 decembrie 2013 s-a stabilit: “Num?rul maxim de posturi pentru Arhivele Na?ionale este de 714”.[5] Astfel s-a ajuns ca în 2014 num?rul de posturi s? fie cu 198 mai pu?ine comparativ cu 1996. Prin blocarea posturilor, absolven?ii Facult??ii de Arhivistic?, nu mai pot fi încadra?i în Arhivele Na?ionale, iar facultatea îns??i, înfiin?at? în 1992, risc? s? fie lichidat?. În Raportul prezentat de directorul Arhivelor Na?ionale la adunarea de bilan? din februarie 2014, se aprecia: „S-a accentuat în 2013 discrepan?a tot mai îngrijor?toare dintre sarcinile institu?iei – în mod obiectiv în cre?tere continu? – ?i resursele umane ?i materiale existente, în regres. În regres pare s? fie, din p?cate, ?i motiva?ia profesional? a angaja?ilor, frustra?i de condi?iile materiale extrem de precare în care sunt obliga?i majoritatea s?-?i desf??oare activitatea”.[6] O apreciere trist?, dat adev?rat?. Este de în?eles c? în acest context, munca înainta?ilor este trecut? sub t?cere sau chiar blamat?, pentru a face loc vorbelor despre „reformarea statului”, „democratizarea arhivelor”, „competen??” etc.  Numai c?, adev?rul, mai devreme sau mai târziu, iese la iveal?. Între care ?i cel privind munca desf??urat? pentru adoptarea legii Arhivelor Na?ionale din aprilie 1996.


[1] Ioan Scurtu, Din via?a politic? a României.1926-1947. Studiu critic privind istoria Partidului Na?ional-T?r?nesc, Bucure?ti, Editura Stiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1983, p. 533
[2] Idem, Istoria Partidului Na?ional-T?r?nesc, edi?ia a II-a, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1994, p.456
[3] Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Un moment istoric: trecerea de la Arhivele Statului la Arhivele Na?ionale, în “Hrisovul” , tom II, 1996; republicat în volumul Ioan scurtu, Politic? ?i via?? cotidian? în România în secolul al XX-lea ?i începutul celui de-al XXI-lea, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2011
[4] Vezi, pe larg, Ioan Scurtu, Locul ?i rolul Arhivelor Na?ionale în sistemul institu?ional al României, în revista „Clipa”, octombrie 2013; republicat în revista „Art-Emis Academy” din 30 octombrie 2013 cu titlul „Deomcratizarea” Arhivelor Na?ionale.
[5] „Monitorul oficial” , nr. 747 din 3 decembrie 2013
[6] www.arhivelenationale.ro
footer