Revista Art-emis
Senatorul - General Ioan Emanoil Florescu (4) 4 PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 08 Iunie 2014 18:44

Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, art-emisDup? c?derea guvern?rii br?tianiste la care pusese ?i el um?rul prin semn?tura pus? pe manifestul opozi?iei unite, generalul I.Em.Florescu revine în politic?, înscriindu-se al?turi de liberal-conservatori, pe linia elabor?rii unui proiect de program de reforme destul de ambi?ioase, atât în domeniul social cât ?i în cel politic, fiind ales în 4 noiembrie 1888 ca senator ?i apoi chiar Pre?edinte al Senatului României, la concuren?? cu N.Kretzulescu, care reprezenta grupul conservatorilor junimi?ti, ob?inând 57 de voturi, în timp ce Kretzulescu adunase doar 37. Exprimându-?i recuno?tin?a, în fa?a ?edin?ei Senatului din 4 noiembrie Florescu, con?tient de r?spunderile ce-?i asuma, cerea colegilor s?i de Camer? angajarea cu seriozitate asupra elabor?rii, discut?rii ?i amend?rii legilor, lucrare de care depinde tot viitorul ??rii. În ?edin?a din 11 noiembrie, în calitatea de pre?edinte al Senatului, aducea la cuno?tin?? c? în seara zilei precedente, fusese chemat împreun? cu pre?edintele Camerei Deputa?ilor, Lasc?r Catargiu, la regele Carol I ?i ?i-a dat acordul asupra componen?ei noului cabinet condus de Theodor Rosetti, urmând ca regele s? prezinte în fa?a camerelor reunite, noul guvern. P?rea c? între diferitele grup?ri conservatoare aflate la cârma ??rii s-a instaurat o oarecare lini?te. Lucrurile erau numai în aparen?? pentru c?, în realitate, între vechii conservatori, reprezenta?i prin L.Catargiu, Florescu, Epureanu ?.a. ?i mai noii veni?i, conflictele izbucneau de multe ori f?r? o motiva?ie serioas?. Acest lucru l-a determinat pe Florescu , ca pre?edinte al Senatului s?-?i sporeasc? grija ?i preocup?rile pentru desf??urarea în bun? armonie a lucr?rilor Senatului mai ales c? înc? din primele ?edin?e avea s? se confrunte cu atitudinea ostil? a unora dintre fo?tii s?i adversari politici a?a cum a fost cazul senatorului N.Fleva, care contesta ori de câte ori avea prilejul, decizia Senatului de aprobare a componen?ei noului guvern.

Este o datorie sacr? a pre?edintelui Senatului s? respecte regulamentul ?i s? observe cea mai mare impar?ialitate ?i dreptate în aplicarea regulamentului, fie pentru majoritate, fie pentru minoritate, fie pentru oricare alternativ?, spunea Florescu într-o asemenea situa?ie, cerând îns? maximum de seriozitate în discu?ii. ?i mai spunea: ”Cât sunt pe aceast? banc?, nu sunt un om mare, dar sunt un om onest!”. Sub aceste auspicii a condus adun?rile Senatului din sesiunea 1888 dar ?i 1889, când la diferen?? de un vot numai de N.Kretzulescu, a fost din nou ales pre?edinte al celui mai înalt for politic din stat. La acea perioad?, poate gra?ie ?i conducerii sale de c?tre generalul I.Em.Florescu, Senatul devenise o institu?ie matur?, aplecându-se cu mai mult? grij? asupra celor mai stringente probleme, cele economice, dar mai ales cele sociale (situa?ia ??r?nimii în zonele agricole) devenind de maxim? prioritate.

Când a fost reales în fruntea Senatului, la 15 noiembrie 1889, generalul I.Em.Florescu se adresa colegilor s?i: ”La începutul sesiunii de anul trecut când mi-a?i f?cut onoarea de a m? alege pre?edinte al acestui înalt Corp, am început prin a nu vedea decât marea onoare ?i pozi?iunea înalt? pe care a?i binevoit a crea. dar, nu a trecut mult timp ?i am început a vedea cu mai mult? seriozitate ?i mai presus de aceast? onoare, marile ?i grelele îndatoriri ce erau asupr?-mi. realegerea mea de acum, pe lâng? satisfac?iunea ce-mi d?, permite?i-mi a crede c? e ?i o prob? c? mi-am f?cut bine datoria. V? f?g?duiesc c? voi conduce lucr?rile noului Senat cu aceea?i impar?ialitate ?i independent de partidul politic din care fac parte” iar senatorul C.Esarcu afirma: ”Când noi, liberalii conservatori din acest Senat, am dat votul nostru domnului general Florescu ca pre?edinte, nu am voit altceva decât a afirma dreptul ce avem de a face s? triumfe un candidat pe care-l credem expresiunea cea mai înalt? a majorit??ii liberal-conservatoare”.

Un ultim episod din via?a ?i rodnica activitate politic? a lui I.Em.Florescu l-a constituit conducerea de c?tre acesta a guvernului încredin?at de rege la 21 februarie 1891 pân? la 26 noiembrie acela?i an. Nu era un guvern prea puternic. Prin compunerea sa, cu Lasc?r Catargiu la interne, gen.Iacob Lahovari la r?zboi, Ctin.Ol?nescu la lucr?ri publice, D.Vernescu la finan?e ?.a. ?i în frunte cu un general, acest cabinet nu putea fi decât un guvern de ordine.

Dac? în planul vie?ii economice, în afara stabilirii unor noi tarife vamale, guvernul Florescu nu înregistreaz? prea multe alte înf?ptuiri, r?mân de semnalat doar câteva evenimente care au marcat profund societatea româneasc?, în ansamblul ei. A?a a fost cazul înregistr?rii la 5 mai 1891 a mor?ii lui I.C.Br?tianu ?i reorganizarea liberalilor sub fratele acestuia, Dumitru, apoi s?rb?torirea la 10 mai a 25 de ani de domnie a lui Carol I, cu un fast deosebit estompat întrucâtva de evenimentul anterior. O lun? mai târziu, moare un alt titan al politicii române?ti, Mihail Kog?lniceanu, odat? cu el ?i cu I.C.Br?tianu, o epoc? din istoria modern? a României luând sfâr?it.

Un eveniment mai mult monden decât politic l-a constituit încercarea nereu?it? a Reginei Elisabeta de a-l c?s?tori pe prin?ul mo?tenitor Ferdinand cu tân?ra sa domni?oar? de onoare, Elena V?c?rescu. În acest caz, guvernul era chemat s? împiedice o criz? dinastic?, ceea ce a ?i reu?it, r?mânând celebr?, dup? cum ne relateaz? Bacalba?a replica dat? de L.Catargiu, ministru de interne, suveranului : Majestate, aiasta nu se poate!

O situa?ie inedit? i-a fost rezervat? primului-ministru Florescu de regele Carol cu ocazia unei vizite pe care acesta a întreprins-o în Italia, între 18-30 septembrie 1891. Regele Carol ?i gen.Florescu s-au întâlnit la Monza cu regele italian ?i primul ministru, Di Rudini, care avea misiunea de a-l convinge pe gen.Florescu despre importan?a reînnoirii tratatului secret de alian?? dintre România cu Imperiul German ?i cu Austro-Ungaria, un tratat încheiat în 1883, care nu fusese supus Parlamentului ?i era totalmente necunoscut publicului românesc. Adversar convins al acestei alian?e, ca orice român patriot, de altfel, dat fiind situa?ia tragic? a românilor din Transilvania ?i politica de dezna?ionalizare practicat? de Imperiul Austro-ungar la adresa acestora, în ultima jum?tate a secolului al XIX-lea, cu mult? diploma?ie, generalul român patriot i-a r?spuns omologului s?u italian c? România inten?ioneaz? s? strâng? într-o zi to?i românii din imperiul austro-ungar, adic? Transilvania, Banat ?i Bucovina, într-un singur stat, realizând unirea deplin?, a?a cum ?i italienii procedaser? nu cu mult timp în urm?. Numai când acest obiectiv ve fi îndeplinit, România va stabili rela?ii prietene?ti cu puterile Centrale ?i mai ales cu imperiul bicefal.

Reîntors în ?ar?, generalul este confruntat cu o criz? ministerial?, pe care Regele Carol I se gr?be?te s? o rezolve parc? mai abitir decât de alte d??i, dând sarcina constituirii unui nou guvern, lui Lasc?r Catargiu. Obosit ?i de ce nu, scârbit, generalul se întoarce pentru ultimii s?i ani de via?? pe mo?iile sale de la Vizure?ti, S?lcu?a ?i Odobe?ti.

Atunci când s-a îmboln?vit, pe la începutul anului 1892, gen. Florescu s-a stabilit la Paris în speran?a unei mai bune îngrijiri medicale. De aici pentru ultima dat?, lua parte la un eveniment politic, în decembrie 1892, când a fost invitat la Sigmaringen pentru a participa la c?s?toria prin?ului mo?tenitor Ferdinand cu principesa Maria de Saxa-Caburg ?i Gotha. Reîntors în Fran?a, generalul I.Em.Florescu s-a internat într-un sanatoriu din Paris unde a încetat din via?? în ziua de 10 mai 1893, în vârst? de 74 de ani. Dup? funeraliile la cel mai înalt nivel organizate la Paris cu onoruri militare ?i participarea inclusiv a pre?edintelui Fran?ei, Paul Cambon ?i a multor altor membri ai administra?iei franceze precum ?i reprezentan?ii diploma?iei române acreditate în capitala Fran?ei, conform ultimei sale dorin?e, corpul neînsufle?it al marelui disp?rut a fost adus în ?ar?, sosirea trenului mortuar la Bucure?ti, în ziua de 21 mai, s?vâr?indu-se într-o atmosfer? de doliu na?ional.

Convoiul funebru, înso?it de cei ce l-au iubit printre care: Lasc?r Catargiu - pre?edintele Consiliului de mini?tri; G.Cantacuzino - pre?edintele Senatului României; general Gh. Manu - pre?edintele Camerei Deputa?ilor; general Iacob Lahovari - ministrul de r?zboi; colonel Gh.Tell ?i general Eraclie Arion - comandantul Corpului II de armat? s-a deplasat la Biserica Sf.Gheorghe Nou, unde a fost oficiat serviciul religios ?i de aici la cimitirul ?erban Vod?. De fa?? la slujb? a fost prezent ?i principele Ferdinand, mo?tenitorul tronului, înso?it de generalul Vl?descu, ?eful casei Militare a Suveranului.

Cu lacrimi în ochi, generalul Lahovary a rostit un înduio??tor necrolog, printre altele spunând: „Am cernit drapelele, am cernit spadele, am cernit inimile noastre, c?ci am pierdut pe ?eful care ne-a iubit mai presus de toate în via??. Da! Ne-a iubit cu o dragoste nem?rginit?, ne-a iubit ?i ne-a crescut pe to?i, noi, ast?zi conduc?torii scumpei sale armate!... Niciodat? nu era mai fericit decât în fa?a trupelor!... Când venea c?lare, falnic, cu steaua în piept, cu steaua în frunte, în sunetul muzicilor ?i ne striga „S?n?tate, copii!” sim?eam to?i c? strig?tul lui era voios ?i fericit, c? eram iubi?i de el ?i tinerile noastre inimi b?teau tare în piepturile noastre; aveam atunci viziunea unei Românii mari!... El ne-a dat primul înv???mânt pentru conducerea trupelor ?i el dirija manevre cu mica noastr? armat?, atunci când armate mari nu începuser? înc? aceast? instruc?ie”.

?i apoi, în bubuitul artileriei ?i pe fondul imnului funebru al muzicii militare a fost coborât în cript? de c?tre ofi?eri, osta?i ?i elevi ai ?colii Normale, c?rora le fusese un neobosit dasc?l.

A?a s-a sfâr?it, cel ce pe drept cuvânt, îl putem numi înc? ?i ast?zi întemeietorul ?i organizatorul o?tirii, a?a cum l-a intitulat, în via?? fiind, prietenul s?u, poetul Vasile Alecsandri, iar noi ad?ug?m c?, prin capacitatea, preg?tirea ?i activitatea sa politic? în calitate de simplu senator, dar mai ales pre?edinte al Senatului României, vicepre?edinte al aceleia?i institu?ii ?i pre?edinte al Consiliului de mini?tri în diferite perioade ale istoriei moderne a României, generalul de divizie Ion Emilian Florescu a binemeritat de la patrie.

Bibliografie:

Acte ?i documente relative la istoria rena?terii României, vol.1, Bucure?ti, 1888

- Academia Român?. Memoriile sec?iunii istorice

- Monitorul oastei, 1859-1882

- Berindei Dan, Epoca Unirii, Bucure?ti, 1979

- Berindei Dan, Epoca Unirii, edi?ie rev?zut? ?i ad?ugit?, Corint, Bucure?ti,2000

- Georgescu D.I., Istoria armatei române ?i a r?zboaielor poporului român, Bucure?ti,1929

- Dezbateri parlamentare, Senatul, 1864-1891

- Gion G.I.Ionescu, Din istoria contemporan? a României, generalul Florescu, Bucure?ti,1894

- Istoria militar? a poporului român, vol.IV, Epoca revolu?iilor de eliberare na?ional? ?i social?. De la revolu?ia popular? din 1784 la cucerirea independen?ei depline: 1877-1878, editura Militar?, Bucure?ti, 1987

- Istoria militar? a poporului român, vol.V, Evolu?ia organismului militar românesc de la cucerirea independen?ei de stat pân? la înf?ptuirea Marii Uniri din 1918. România în anii primului r?zboi mondial, editura Militar?, Bucure?ti, 1988

- Istoria românilor, vol.VII, tom I, Constituirea României moderne (1821-1878), editura enciclopedic?, Bucure?ti, 2003

- Iorga Nicolae, Istoria armatei române, Bucure?ti, 1970

- Istoria Senatului României, Monitorul Oficial, Bucure?ti, 2004

- Ion Mamina, Ion Bulei, Guvern ?i guvernan?i, 1866-1916, Silex, Bucure?ti, 1994

- Muzeul Militar Na?ional, Armata român? în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, 1859-1866, Bucure?ti, 2003

- Niculescu Gheorghe, Parlamentul român. Scurt? expunere în ordine cronologic? a regimului nostru parlamentar de la 1866 pân? ast?zi, Bucure?ti, 1903

- Neagoe Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 - pân? în zilele noastre, Bucure?ti, 1995

- Rosetti, Radu R., Un uitat, generalul Ion Em. Florescu, Bucure?ti, 1937

- Florescu, R. Radu, Generalul Ion Emanoil Florescu, organizator al armatei române moderne, editura Militar?, Bucure?ti, 2004

- România în timpul domniei glorioase a lui Carol I, Întemeietorul Regatului român, 1866-1914, Bucure?ti

- Enciclopedie de istorie a României, editura Meronia, Bucure?ti, 2000

footer