Revista Art-emis
Amintiri ?i considera?ii privind adoptarea Legii Arhivelor Na?ionale - aprilie 1996 (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 04 Iunie 2014 22:32
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisDup? decembrie 1989, în disputa politic? din România s-au aflat ?i Arhivele Statului. Se p?rea c? românii au devenit brusc interesa?i de cunoa?terea istoriei „adev?rate”, pe baz? de documente. ?i cum cele mai multe  documente se aflau la Arhivele Statului, aceast? institu?ie a devenit obiect de controverse. În noiembrie 1991, când am preluat  eu func?ia de director general, disputa era în toi. În pres?  ap?reau aproape zilnic articole, la Radio ?i TV, dar ?i la sediul Grupului de Dialog Social (G.D.S.) din Calea Victoriei se organizau dezbateri, care vizau, în principal, dou? probleme: scoaterea Arhivelor Statului din structura Ministerului de Interne ?i accesul neîngr?dit la toate documentele. Fiind solicitat, nu m-am dat în l?turi s? acord interviuri ?i s? particip la dezbateri privind Arhivele Statului. Socoteam c? era o obliga?ie a mea. Una dintre ideile pentru care pledam ?i care prin transpunerea ei în practic? putea diminua avalan?a atacurilor era adoptarea unei noi legi, democratice a Arhivelor Statului. Sus?ineam c? o nou? lege era necesar?, întrucât cea din timpul regimului socialist-totalitar suferise numeroase modific?ri ?i se impunea o lege unitar?, care s? reflecte noua realitate istoric?.
 
 Din discu?iile avute cu mul?i politicieni ?i reprezentan?i ai „societ??ii civile” mi-am dat seama c? nu interesul ?tiin?ific prima, ci succesul mediatic ?i r?fuiala politic?. În ziare, mai ales în „România liber?”, ap?reau aproape zilnic documente despre unii oameni politici, cu scopul de a-i compromite, sau din contra de a-i prezenta ca diziden?i, opu?i regimului Ceau?escu.  Aceste documente fuseser? sustrase din arhiva Securit??ii, iar ziari?tii urm?reau s?  „pun? mâna” ?i pe documente de la Arhivele Statului, mai ales din Arhiva C.C. al P.C.R., unde se aflau dosarele de cadre ale activi?tilor P.C.R.
 
Într-un fel, tonul dela?iunii a fusese dat de Silviu Brucan, considerat ideologul noului regim, care în februarie 1990 a ap?rut la TVR cu dosarul s?u de cadre, „salvat” din arhiva Securit??ii, chiar în momentul când era s? fie ars, pentru a nu exista m?rturia c? el a luptat pentru d?râmarea lui Ceau?escu. Dosarul avea urme de fum ?i un col? lips?. ?tiam c? Silviu Brucan fusese unul dintre cei mai înver?una?i stalini?ti, care desf??urase în anii 1945-1948, prin ziarul „istorice ?i liderilor acestora - Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Br?tianu, Gheorghe Br?tianu etc. În 1983, când am publicat cartea privind istoria Partidului Na?ional-??r?nesc (P.N.?.), am citat articolul din 1 august 1947, în care se saluta arestarea liderilor P.N.?. ?i desfiin?area acestui partid, ca fiind o „sentin?? a istoriei”[1], dar nu am dat numele autorului, deoarece  Silviu Brucan, devenise un anonim oarecare. V?zând tupeul cu care acela?i personaj î?i aroga dup? 1989 rolul de promotor al democra?iei, în edi?ia a doua, din 1994, a acestei monografii am dat un amplu citat din respectivul articol, cu  titlul: Falimentul Partidului Na?ional-T?r?nesc - o sentin?? a istorie, ?i am men?ionat autorul acestuia:  Silviu Brucan.[2]
 
La 25 octombrie 1992, în timp ce participam la Ambasada Turciei, unde se s?rb?torea Ziua Na?ional? a acestei ??ri (29 octombrie), Silviu Brucan a venit la mine, întrebându-m?: „Ce nout??i mai sunt pe la Arhivele Statului ?” I-am r?spuns c? lucrez la  o adres? c?tre Tribunalul Municipiului Bucure?ti, prin care cer trimiterea lui în judecat? pentru sustragerea de documente din institu?ii publice. Ochii s?i alba?tru s-au învolburat, mi-a întors spatele ?i a plecat. Un asemenea demers în justi?ie era absolut legitim ?i Brucan ?tia prea bine c? se putea a?tepta la pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 4 ani. Dar, în atmosfera de atunci, o asemenea solicitare din partea mea putea fi considerat? ridicol?. În condi?iile în care se furau uzine întregi, care erau vândute la fier vechi f?r? ca justi?ia s? intervin?, cum ?i-ar fi consumat timpul cercetând sustragerea unui dosar din arhive? Unii sus?ineau c? Arhivele Statului ascundeau documente, care trebuiau scoase la lumin?, deoarece acum România nu mai avea secrete, mai ales fa?? de cei din Occident, care ne îndrum? pa?ii pe calea democra?iei. Nu era vorba doar de dorin?a de a cunoa?te trecutul, ci ?i de ceva mult mai practic. În martie 1990, din ini?iativa ministrului Culturii Andrei Ple?u, a fost adoptat decretul privind abrogarea legii patrimoniului cultural na?ional, prin care acesta a fost l?sat f?r? nici o protec?ie, fapt ce a permis devalizarea muzeelor ?i a altor institu?ii de cultur?. Ministerul de Interne a depus mari eforturi pentru a st?vili exodul peste grani?? a valorilor culturale, dar ac?iunea sa era taxat? ca o atitudine „comunist?”, c?reia trebuia s? i se pun? cap?t. Trecerea Arhivele Statului la Ministerul Culturii ?i eliminarea prin lege a oric?rei restric?ii privind accesul la documente oferea unora ?ansa de a duce o lupt? politic? eficient?, sau de a ob?ine sume consistente, la acest început de capitalism cu specific românesc.
 
A existat ?i ideea trecerii Arhivelor Statului în subordinea autorit??ilor locale. Unul dintre primele   telefoane pe care le-am primit pe „scurt” dup? instalarea mea în func?ia de director general, a venit de la pre?edintele Consiliului Jude?ean Covasna care, dup? ce m-a felicitat pentru numire în „înalta demnitate”, mi-a spus c? îmi va trimite, „pentru luare la cuno?tin??”, adresa cu numele celui care urmeaz? s? fie numit de Consiliul Jude?ean în func?ia de ?ef al filialei Covasna. Mi-a precizat c?, fiind un jude? cu o popula?ie covâr?itor maghiar?, acesta va fi un etnic ungur. I-am mul?umit pentru ur?ri ?i i-am spus c? democra?ia înseamn? înainte de toate respectarea legii. Conform legisla?iei actuale, ?eful de filial? este propus de directorul general ?i numit de ministrul de Interne. Mi-a mul?umit pentru informa?ie ?i a spus c? U.D.M.R. va solicita includerea în lege a unui articol privind  numirea ?efilor de arhiv? de consiliile jude?ene. Dup? aceast? discu?ie pentru mine a devenit clar c? se urm?rea preluarea Arhivelor Statului de c?tre autorit??ile politice ?i administrative locale.  Ca urmare, dac?, spre exemplu, un cercet?tor ar fi dorit s? cerceteze situa?ia românilor din jude?ul Covasna putea fi lesne refuzat de Consiliul jude?ean, cu o pondere majoritar maghiar?. Cu alte cuvinte, istoria trebuia scris? numai pe baza documentelor puse la dispozi?ie de respectivele consilii jude?ene. În aceea?i idee am primit scrisori de la ?efii unor culte religioase - catolic, greco-catolic, luteran - prin care se cerea ca Arhivele Statului s? le restituie documentele „confiscate de regimul comunist”. Le-am comunicat c? respectivele arhive nu au fost confiscate, ci predate, conform legii, la Arhivele Statului, unde puteau fi cercetate de oricine. Interesul nostru este ca documentele s? fie p?strate în condi?ii corespunz?toare, s? poat? fi studiate ?i s? se scrie o istorie real? despre cultele respective. În noua lege s-ar putea prevede ca aceste institu?ii s? primeasc? copii (xerox-uri sau microfilme) de pe documentele proprii.
 
?i Academia Român? avea preten?iile ei. Directorul Bibliotecii Academiei, Gabriel ?trempel, publica articole în pres?, adresa memorii Parlamentului, Pre?edintelui ?i Guvernului în care cerea s? i se restituie documentele “furate” de Arhivele Statului. Am considerat c? nu era firesc ca Arhivele Statului s? se confrunte cu cea mai prestigioas? institu?ie cultural-?tiin?ific? a României. Aflându-m? la sfâr?itul lunii noiembrie 1991 la Academia Român? pentru a discuta cu secretara Sec?iei de Stiin?e Istorice ?i Arheologie, doamna Dorina Rusu, despre elaborarea unui tratat de istoria României, mi-a venit idea de a m? întâlni cu pre?edintele Academiei, domnul Mihai Dr?g?nescu. Doamna Dorina Rusu a sunat la cabinet, de unde i s-a spus c? pre?edintele era gata s? m? primeasc?. Am avut cu pre?edintele Dr?g?nescu o discu?ie extrem de amiabil?. Domnia sa mi-a spus c? ?tia despre disputa dintre Academia Român? ?i Arhivele Statului, socotind c?  dreptatea era de partea lui ?trempel. Eu nu am ridicat problema apartenen?ei documentelor respective, ci a p?str?rii lor în bune condi?ii, precum ?i a posibilit??ii de a fi cercetate. I-am explicat c? acestea se aflau în cel mai bun depozit al Arhivelor Statului, unde se asigur? microclimatul necesar (c?ldur?, umiditate), paza foarte strict?, nimeni nu le putea sustrage sau distruge, aveau inventare, cercet?torii au la dispozi?ie o sal? de studiu mare ?i comod?, unde documentele pot fi studiate f?r? nici o îngr?dire. Biblioteca Academiei nu are asemenea condi?ii, ?i ca urmare ?i-ar asuma o r?spundere foarte mare în cazul deterior?rii documentelor, iar cele câteva locuri din sala de la Fondul Manuscrise, pe care o frecventasem, nu erau nici acum suficiente. L-am invitat  s? fac? o vizit? la Arhivele Statului pentru a se convinge. Pre?edintele Mihai Dr?g?nescu mi-a mul?umit pentru explica?iile date ?i mi-a m?rturisit c? era îngrijorat de faptul c? Academia Român? avea multe valori de patrimoniu, în special tablouri, dar ?i manuscrisele lui Eminescu, care nu sunt  bine conservate ?i asigurate. Ar fi bucuros ca Ministerul de Interne s? asigure paza acestora, iar Arhivele Statului s? restaureze unele manuscrise ?i c?r?i de patrimoniu. I-am propus s? semn?m un protocol de colaborare între Arhivele Statului ?i Academia Român?, iar dânsul a fost întrutotul de acord.
 
La pu?in timp dup? aceast? discu?ie a avut loc o sesiune ?tiin?ific? la Arhivele Statului, la care l-am invitat pe academicianul Mihai Dr?g?nescu, iar Domnia Sa nu numai c? a venit, dar a ?i rostit cuvinte elogioase la adresa acestei institu?ii ?i a directorului ei general A fost un moment istoric, prin care s-a pus cap?t unei dispute inutile (care avea s? se reia dup? plecarea mea, iar prin legea din 14 octombrie 2010, respectivele fonduri au fost scoase din patrimoniul Arhivelor Na?ionale ?i predate Academiei Române).Prin astfel de discu?ii am preg?tit, într-un fel, terenul propice pentru adoptatea unei noi legi a Arhivelor. Când am venit eu în fruntea Arhivelor Statului se lucra deja la proiectul legii Arhivelor, rolul cel mai important avându-l Corneliu Mihail Lungu - director, ?i Adrian Adamache - ?eful Serviciului Metodologie ?i Control. Se preconiza  schimbarea  numelui din Arhivele Statului în Arhivele Na?ionale, deoarece acestea de?ineau nu numai documente ale statului, ci ?i ale unor institu?ii (m?n?stiri, biserici, asocia?ii, uniuni, funda?ii etc) ?i particulare (fonduri personale). Era ?i o aliniere la denumirea unor mari institu?ii similare, ca de exemplu Arhivele Na?ionale ale Fran?ei sau Arhivele Na?ionale ale S.U.A.
 
Pe fondul campaniei privind trecerea Arhivelor Statului la Ministerul Culturii, prezentat ca un minister deschis ?i democratic, spre deosebire de MI, considerat un fel de relicv? comunist?, trebuia g?sit? o formul? benefic? pentru institu?ie ?i pentru salaria?ii acesteia. Pentru mine era clar scopul urm?rit de mul?i promotori ai acestei campanii, ambalat? într-o frazeologie anicomunist?:  posibilitatea de a sustrage documente de importan?? istoric?, adic? de a devaliza Arhivele Statului a?a cum reu?iser?, în bun? parte, cu muzeele. Ca urmare am devenit sus?in?torul ideii ca Arhivele trebuie s? r?mân? la Miniusterul de Interne, chiar dac? aveam s? suport criticile celor care declarau c? reprezint? societatea civil?. În acela?i timp, din discu?iile avute cu salaria?ii am în?eles c? pentru ei era bine ca Arhivele Na?ionale s? fac? parte din structura Ministerului de Interne, deoarece beneficiau de sporuri însemnate, specifice acestui minister, care se urcau la 30-40% din salariu. De asemenea, foarte important era faptul c? Ministerul de Interne asigura  baza logistic? a Direc?iei Generale ?i a filialelor din cele 41 de jude?e ale ??rii.
Problema cea mai complicat? a fost cea privind accesul la documente. Am adus de la Congresul Interna?ional al Arhivelor desf??urat în Canada în august 1992, un volum consistent, con?inând legile din domeniul arhivelor existente în mai multe state. Am rugat s? se fac? un tabel, pe ??ri, cu privind categoria de documente ?i limitele de acces. Am constatat c? cele mai restrictive erau arhivele din Marea Britanie, cu termene foarte lungi pentru acces. În general, termenul era 50 de ani. Am g?sit ?i câteva state în care accesul era permis dup? 30 de ani de la crearea documentului respectiv. Am hot?rât s? nu ne conducem dup? o lege anume, ci s? lu?m termenele cele mai scurte existente în oricare lege. Ca urmare, am înscris în proiectul de lege c? documentele pot fi consultate dup? 3o de ani de la crearea lor. S-a prev?zut c? documentele  care nu au împlinit acest termen puteau fi consultate  cu aprobarea conducerii unit??ii creatoare sau de?in?toare.
 
Pe m?sur? ce definitivam proiectul legii Arhivelor Na?ionale primeam telefoane, scrisori, vizite din partea unor cadre de conducere de la Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justi?iei, Serviciul Român de Informa?ii, Serviciul de Protec?ie ?i Paz?, Serviciul de Informa?ii Externe, Departamentul Cultelor care cereau  ca arhivele institu?iilor respective s? fie exceptate de la legea Arhivelor Na?ionale. Am reu?it s?-i conving c? nu se punea problema ca Arhivele Na?ionale s? preia arhivele respective, ci ca acestea s?-?i desf??oare activitatea pe baza unei singure legi. Ace?tia au în?eles, astfel c? situa?ia s-a calmat. Dup? ce colectivul de la Arhivele Statului a definitivat  proiectul de lege, în ziua de 30 septembrie 1992 l-am  trimis ministrului de Interne Victor Babiuc, cu rug?mintea de a-l promova în guvern ?i apoi în Parlament. La mijlocul lunii noiembrie 1992, proiectul legii Arhivelor Na?ionale a fost deput la Senat. În perioada urm?toare am avut discu?ii cu mul?i senatori pe care-i cuno?tean - între care Ion Aurel Stoica, Radu Timofte, Emil Tocaci, Ion Solcanu, Doina Ignat, Vasile Veti?anu, Ion Senciuc, Gheorghe Dumitra?cu - rugându-i s? ac?ioneze pentru luarea în dezbatere a proiectului de lege privind Arhivele Na?ionale. În cadrul discu?iilor s-a conturat ideea ca aceast? institu?ie s? fie organizat? la nivel de Departament, cu buget propriu.
In ziua de 7 februarie 1993, reprezentan?ii Arhivelor Statului au fost invita?i de Comisia senatorial? pentru Administra?ie Public?, Administra?ia Teritoriului ?i Echilibrul Ecologic pentru a participa la dezbaterea proiectului de lege. Au fost prezen?i Ioan Scurtu - director general, Corneliu Mihail Lungu ?i Virgil Teodorescu - directori, Adrian Adamache - ?ef serviciu. Pre?edintele Comisei, Augustin Crecan (P.U.N.R. - Partidul Unit??ii Na?ionale a Românilor), ne-a adresat dou? întreb?ri esen?iale:
1) Care ar trebui s? fie nivelul de organizare a Arhivelor Na?ionale: Direc?ie General? sau Departament ?
Noi, reprezentan?ii Arhivelor, am optat pentru Departament la nivel central ?i direc?ii la nivelul jude?elor, argumentând c? astfel vom ob?ine mai multe resurse financiare ?i vom rezolva mai bine multiplele probleme cu care ne confruntam.
2) Unde este mai bine s? fie plasate Arhivele Na?ionale, la Ministerul de Interne, sau la Ministerul Culturii?
Am apreciat c? la Ministerul de Interne, deoarece acesta dispune de o baz? logistic? puternic? în toate jude?ele, care poate fi utilizat? ?i de Direc?iile jude?ene ale Arhivelor Na?ionale, în timp ce Ministerul Culturii nu dispunea de suficiente resurse la nivelul jude?elor
Comisia a decis, prin vot, organizarea Arhivelor Na?ionale ca Departament în cadrul Ministerului de Interne, conduse de un secretar de stat, iar în jude?e ca Direc?ie, condus? de director
Urm?toarea ?edin?? a Comisiei s-a desf??urat în ziua de 8 martie 1993, când s-a analizat articol cu articol, fiind aduse mici modific?ri, specifice limbajului juridic.
Luni, 26 aprilie 1993, eram la Facultatea de Istorie, unde aveam curs, când am fost anun?at de la Secretariatul Senatului c? trebuia s? particip la dezbaterea în plen a proiectului Legii Arhivelor Na?ionale, planificat? de la orele 18,30. Am dat telefon secretarului de stat Nicolae Cr?ciun, care r?spundea de Arhive. Dânsul mi-a spus c? fusese anun?at, dar m-a rugat s? avem mai întâi o discu?ie, pentru c? s-a ivit o problem? delicat?. M-am deplasat la Minister, unde Nicolae Cr?ciun mi-a spus c? ministrul George Ioan D?nescu era foarte sup?rat pe mine, pentru c? am manevrat ca Arhivele s? devin? Departament. Chiar s-a exprimat: „Ce vrea profesorul Scurtu, s? fie secretar de stat ?i apoi ministru?” Am r?mas uimit, i-am declarat domnului Cr?ciun c? nici prin cap nu mi-a trecut a?a ceva, eu  sunt profesor universitar ?i nu doresc s?-mi abandonez meseria. Dup? cum  dânsul ?tie, eu la Arhive am venit prin cumul, neacceptând s?-mi p?r?sesc Catedra. Nu în?eleg s? fac figura?ie în acest post, ci s? lupt pentru ca institu?ia în fruntea c?reia m? aflu s? ob?in? statutul pe care îl merit?. Secretarul de stat mi-a mai zis c? ministrul D?nescu a cerut ca eu s? iau cuvântul în plenul Senatului ?i s? cer ca Arhivele Na?ionale s? r?mân? Direc?ie General? în cadrul Ministerului de Interne. I-am spus c? eu nu pot contesta hot?rârea unei Comisii parlamentare ?i am plecat la sediul Central al Arhivelor Statului. Peste câteva minute m-a sunat pe „scurt” generalul D?nescu ?i am avut urm?torul dialog:
-  De ce v? ?ine?i de prostii, domnule profesor ?
-  Nu ?tiu la ce v? referi?i, domnule ministru .
 - La legea Arhivelor, pe care vre?i s? le face?i Departament.
- Este decizia Comisiei senatoriale, nu a mea.
 - V? rog s? lua?i cuvântul la începutul ?edin?ei ?i s? spune?i c? Ministerul de Interne sus?ine ca Arhivele s? r?mân? Direc?ie General?.
 - Domnule ministru, eu nu pot vorbi în numele Ministerului, v? rog s?-l desemna?i pe domnul secretar de stat Cr?ciun, care are aceast? calitate.
La ora 18,15 m-am prezentat, conform program?rii, împreun? cu Nicolae Cr?ciun, la sala Omnia, unde se desf??urau lucr?rile Senatului. Aici am aflat de la domnul Dénes Seres, secretarul Comisiei pentru Administra?ie, c? Direc?ia Juridic? a Ministerului de Interne trimesese la Biroul Senatului o not? în care se cerea ca Arhivele Na?ionale s? r?mân? la nivelul de Direc?ie General?, dar Comisia î?i men?ine decizia luat?. ?edin?a a fost condus? de vicepre?edintele Senatului, Doru Ioan T?r?cil? (Partidul Democra?iei Sociale din România - P.D.S.R.). Dénes Sere? a prezentat Raportul Comisiei, dup? care pre?edintele de ?edin?? l-a invitat la tribun? pe reprezentantul Ministerului de Interne, ini?iatorul proiectului. Nicolae Cr?ciun a declarat, cam f?r? convingere, c? propunerea Ministerului este ca Arhivele Na?ionale s? fie Direc?ie General?. Au urmat discu?ii, vorbitorii sus?inând proiectul de lege, a?a cum a fost prezentat de Comisie. Vasile Veti?anu (P.N.L.) ?i Doina Ignat (P.U.N.R.) au cerut ca Departamentul Arhivelor Na?ionale s? aib? decizia actului de conducere, Ministerul de Interne r?mânând  numai cu rolul de a asigura baza logistic? ?i paza cl?dirilor în care erau depozitate documentele. La ora 20,00, Doru Ioan T?r?cil? a anun?at c? timpul s-a epuizat, discu?iile se vor relua  la o dat? care va fi anun?at?. A doua zi m-am întâlnit cu secretarul de stat Nicolae Cr?ciun, care mi-a m?rturisit c? ministrul D?nescu era extrem de nemul?umit de modul cum a „ap?rat” punctul de vedere al Ministerului ?i a cerut Direc?iei Juridice  s? întocmesc? o „not? beton”, în care s? argumenteze necesitatea ca Arhivele s? r?mân? Direc?ie General?. Nota s? fie semnat? de Nicolae Cr?ciun - secretar de stat, colonelul Lungu - ?eful Direc?iei Juridice ?i de Ioan Scurtu - directorul general al Arhivelor Statului. I-am spus domnului Cr?ciun c? eu nu am calitatea s? semnez în numele Ministerului de Interne.
 
Joi, 29 aprilie 1993 -  la Senat, continuarea discu?iilor în plen privind proiectul legii Arhivelor Na?ionale. S-a votat mai întâi luarea în considera?ie a proiectului de lege, dup? care i s-a dat cuvântul lui Nicolae Cr?ciun, care a citit Nota Ministerului de Interne, în care se propunea ca Arhivele Na?ionale la nivel central s? fie Direc?ie General?. A?a s-a stabilit prin legea din 1925 ?i este bine s? revenim la tradi?ia democratic?. Mi s-a cerut punctul de vedere. Am evitat s? intru în conflict cu ministrul de interne, drept care am f?cut „doar” câteva preciz?ri: Arhivele Statului au fost constituite ca Direc?ie General? înc? din 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar comparativ cu 1925, cantitatea de arhiv? este de zece ori mai mare. Între timp au ap?rut activit??i noi, precum microfilmarea, restaurarea, informatizarea, plus editarea de documente ?i alte publica?ii. S-a pus la vot propunerea ca Arhivele s? devin? Departament în cadrul Ministerului de Interne, iar la nivelul jude?elor s? fie  Direc?ii jude?ene. Rezultatul a fost: 76 voturi pentru, 6 contra, 10 ab?ineri.
 
A urmat discu?ia pe articole, în cursul c?rora s-au f?cut mai multe propuneri: Arhivele Na?ionale s?  preia arhiva na?oinal? de filme, s? recupereze documentele de la persoanele particulare care le-au sustras în timpul revolu?iei pentru a se pune astfel cap?t “dosariadei”,  din Consiliul Stiin?ific al Arhivelor Na?ionale s? fac? parte ?i persoane propuse de Academia Român? etc. Votul final: 75 pentru, 6 contra, 2 ab?ineri. Socoteam c? am ob?inut un important succes, pe care ostilitatea ministrului D?nescu putea s?-l anuleze, cel pu?in în parte. Temerea mea s-a adeverit.
 
În ziua de  11 mai 1993 am fost convocat la o ?edin?? a Colegiului Ministerului de Interne, f?r? s? mi se comunice ordinea de zi. Am trecut, ca de obicei, pe la Nicolae Cr?ciun, care mi-a spus c? a aflat diminea?? de la radio c? a fost schimbat din func?ia de secretar de stat. Ieri fusese toat? ziua în minister, discutase ?i cu generalul D?nescu, dar acesta nu i-a spus nimic despre o eventual? demitere. Am r?mas surprins de metod?, iar dânsul a afirmat c? demiterea ar putea s? fie ?i în leg?tur? cu pozi?ia sa fa?? de legea Arhivelor Na?ionale. La ?edin?a de Colegiu, ministrul D?nescu a anun?at triumf?tor eliberarea din func?ie a doi  secretari de stat: Nicolae Cr?ciun ?i Gheorghe Carp. Noul secretar de stat, care urma s? coordoneze activitatea Arhivelor, a fost numit Ghiciu Pa?cu, fost procuror în jude?ul Giurgiu. Ghiciu Pa?cu s-a dovedit a fi un domn elegant, cu mult respect fa?? de institu?ia Arhivelor. Peste aproape un an, în ziua de 6 martie 1994,  Doru Ioan T?r?cil?, jurist, a fost numit ministru de Interne, dar generalul George Ioan D?nescu r?mânea în acest minister în calitate de secretar de stat. Am crezut c? dup? adoptarea legii Arhivelor Na?ionale de c?tre Senat, în perioada imediat urm?toare va începere dezbaterea proiectului în Camera Deputa?ilor. M-am întâlnit de câteva ori cu pre?edintele Camerei, Adrian N?stase, mai ales la recep?ii oferite de unele ambasade din Bucure?ti, ?i de fiecare dat? mi-a spus c? proiectul nu a fost primit de la Senat. L-am rugat pe ministrul T?r?cil? s? intervin?, dar ?i dânsul mi-a dat acela?i r?spuns.
 
Am intervenit la zeci de deputa?i pe care-i cuno?team, rugându-i s? clarifice aceast? problem?. Singurul receptiv la solicitarea mea a fost Gabriel ?epelea, vicepre?edinte al P.N.?.-C.D., pre?edintele Comisiei de Cultur? din Camera Deputa?ilor, care a apelat la consilierul s?u Alexandru Badea (absolvent al Facult??ii de Istorie), pentru a-i da unele „clarific?ri”. Acesta m-a vizitat la Arhive în ziua de 15 noiembrie 1994, punându-mi dou? întreb?ri:
1) Este bine ca Arhivele Na?ionale s? depind? de Ministerul de Interne?
Am r?spuns c? din motive materiale este mai bine s? r?mân? în cadrul Ministerului de Interne.
2) Nu ar fi mai bine ca acestea s? devin? Agen?ie pe lâng? Guvern?
Am apreciat c? nu, deoarece la Guvern sunt foarte multe agen?ii, mai ales cu caracter economic, iar Arhivele ar r?mâne pe undeva la coad? ?i chiar uitate.
Trecuser? mai mult de doi ani de când legea fusese votat? de Senat ?i nu ajungea în dezbaterea Camerei Deputa?ilor, iar demersurile mele nu d?deau roade. M-am gândit s? intervin la pre?edintele Ion Iliescu, dar nu cerându-i audien??, ci într-un moment mai relaxat, nu neap?rat oficial. Prilejul s-a ivit în ziua de 30 noiembrie 1995, când am fost invitat la ceremonia festiv? de la Palatul Cotroceni, dedicat? Zilei Na?ionale a României. Dup? ce a rostit discursul, Ion Iliescu a venit s? ciocneasc? paharul de ?ampanie cu  participan?ii, prilej cu care schimba câteva vorbe cu fiecare. Când ajuns la mine, a întrebat: „Cum merg Arhivele?” Am r?spuns: Fac bine, v? invit s? le vizita?i”. A r?spuns: „Am s? vin !” ?i s-a îndreptat spre alt oaspete.
În ziua de 22 decembrie 1995 am fost sunat de consilierul Gheorghe Fulga, care m-a întrebat dac? sunt de acord ca pre?edintele Iliescu s? viziteze Arhivele între Cr?ciun ?i Anul Nou. Am r?spuns pozitiv. Apoi, la 27 decembrie, Fulga mi-a spus c? pre?edintele ar dori ca vizita s? aib? loc în ziua de 29 decembrie, de la 9,45 la 11,45, rugându-m? s? fac o propunere de program pe care s? o trimit prin fax la Cotroceni. Am discutat cu directorul Corneliu Mihail Lungu, am scris un „desf??ur?tor” pe ore ?i pe minute, pe care l-am trimis la Pre?edin?ie. Peste câteva ore, domnul Fulga mi-a comunicat c? pre?edintele este de acord cu programul propus de noi. L-am anun?at pe secretarul de stat Ghiciu Pa?cu, care r?spundea de Arhive, c? „este posibil” ca pre?edintele Iliescu s? ne viziteze în ziua de 29 decembrie. Dânsul mi-a spus c? „?tia”, probabil c? fusese informat pe linia serviciilor de informa?ii.
- Va urma -
---------------------------------------
[1] Ioan Scurtu, Din via?a politic? a României.1926-1947. Studiu critic privind istoria Partidului Na?ional-T?r?nesc, Bucure?ti, Editura Stiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1983, p. 533
[2] Idem, Istoria Partidului Na?ional-T?r?nesc, edi?ia a II-a, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1994, p.456
footer