Revista Art-emis
1 iunie 1946 - Asasinarea Mare?alului PDF Imprimare Email
Cristinel C. Popa   
Miercuri, 04 Iunie 2014 22:19
Mare?alul Ion Antonescu, 1946-2014Detalii din culisele tragicului eveniment al asasin?rii celor patru: Mare?alul Ion Antonescu, profesorii universitari Mihai Antonescu ?i George Alexianu ?i generalul Constantin (Pichi) Vasiliu.
 
Pe data de 1 iunie 1946, Ion Antonescu c?dea r?pus de gloan?ele plutonului de execu?ie în curtea închisorii Militare Jilava. La ie?irea din celul?, fostul ?ef al statului a fost împ?rt??it de confesorul pu?c?riei, preotul Teodor Totolici. Am aflat de la fiul p?rintelui cum, înainte de a p?r?si cl?direa închisorii, mare?alul a decupat o bucat? din tricolorul de la o carte de religie, ?i-a prins-o cu un ac de g?m?lie în piept, apoi s-a îndreptat înso?it de asisten?? în Valea Piersicilor din curtea unit??ii de deten?ie, acolo unde avea s? aib? loc ducerea la bun sfâr?it a execut?rii sentin?ei.
 
Fostul ?ef al statului a decupat de pe o carte bisericeasc? buc??i din tricolor pentru a le pune în piept, lui ?i colegilor s?i

Am stat de vorb? cu Mihail Totolici, un copil ce a intrat în anii ’40 în închisoarea Jilava. Fiul preotului Teodor Totolici avea pe atunci 16 ani. Faptul nu a constituit o pedeaps? pe care a trebuit s? o suporte,  acest lucru a fost posibil doar pentru c? tat?l s?u era confesorul închisorii.
Acesta era preotul ce se îngrijea de „sufletele” ajunse acolo. Dup? cum se ?tie, printre de?inu?i s-a aflat în 1946 ?i Mare?alul Antonescu. Mihail Totolici (83 de ani), cel cu care am stat de vorb?, a primit informa?ii importante de la tat?l s?u, care a trecut la cele ve?nice în 1978. Sunt informa?ii pe care le dezv?luie în premier? prin intermediul Jurnalului Na?ional, informa?ii referitoare la atitudinea ?i comportamentul Mare?alului în momentele dinainte de ie?irea din celul? în vederea execu?iei, acolo unde aparatul de filmat nu a mai ajuns. Sunt frânturi, momente pe care nicio camer? nu le-a surprins.

Nu Ion Antonescu, ci Mihai Antonescu a respins împ?rt??ania

Filmul execu?iei îl ?tie toat? lumea, l-a inclus ?i Sergiu Nicolaescu într-unul din controversatele lui filme: „Oglinda”. Pe genericul s?u, ca ?i pe cel al peliculei care circul? ast?zi în mediul virtual, figureaz? la loc de „cinste”, ca participant la execu?ie, ?i numele Teodor Octavian Totolici, confesorul închisorii Jilava, pe atunci preot în comuna Jilava. Mihail spune c? numele tat?lui s?u este trecut gre?it, chiar ?i în actele oficiale de la acel moment, în special în procesul verbal al execu?iei. Pe p?rintele s?u nu-l chema ?i Octavian.  „În afar? de aceast? inadverten?? legat? de numele s?u, o alt? informa?ie eronat?, inclusiv în filmul lui Nicolaescu, este aceea c? Mare?alul Antonescu a respins împ?rt??ania. Da, este adev?rat c? unul dintre Antone?ti a f?cut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat ?i el al?turi de Mare?al. Mihai Antonescu, fiind cel mai tân?r, nu a putut accepta ceea ce avea s? i se întâmple ?i poate de aceea a recurs la acel gest de frond? fa?? de reprezentantul bisericii. Asta e ce mi-a zis taic?-meu. Tata se a?tepta ca Ion Antonescu s? primeasc? împ?rt??ania, poate nu se gândea c? Mihai (Ic?) Antonescu s? refuze. Îns? ?i-a dat seama c? afectat nu a fost numai el, erau afecta?i to?i cei condamna?i al?turi de Antonescu, pentru c? Regele Mihai nu a semnat gra?ierea”, poveste?te Mihail Totolici. 
 
Mare?alul Antonescu la închisoarea militar? Jilava: „P?rinte, eu am fost tr?dat!”

„Tat?l meu, de câte ori mergea acolo, fie c? era miercuri sau vineri, ?i ajungea la el, îi vorbea. La un moment dat, cu o anumit? ocazie, i-a dat ni?te c?r?i cu caracter religios. În ziua execu?iei, operatorul care filma, Gologan sau cine a fost, n-a intrat în celule în momentul în care preotul Totolici (tat?l s?u - n. red.) i-a împ?rt??it pe cei patru condamna?i din lotul Antonescu. Tata a povestit cum, cu o alt? ocazie, când a ajuns la el, Antonescu i-a spus: p?rinte, eu am fost tr?dat!. Aceste cuvinte nu au fost men?ionate nic?ieri, nu le g?si?i niciunde.
Iar atunci când a fost execu?ia, avea ?i c?r?ile religioase acolo. Antonescu i-a spus: p?rinte pot s? iau o panglic? de la carte, taic?-meu avea panglici tricolore la toate c?r?ile. S? tai ?i s? pun în piept la to?i. Da, domnule Mare?al, i-a zis tat?l meu. Atunci a trimis un soldat ?i a adus foarfec? ?i ace de g?m?lie ?i Mare?alul a t?iat din panglic? ?i a pus ?i lui ?i la ceilal?i trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se ?tiu”, pove?te?te Mihail Totolici. De altfel, dac? se urm?re?te cu aten?ie filmul oficial al execu?iei, se poate observa, pe lâng? batista de la butoniera fiec?rui condamnat, câte o foarte mic? band? de tricolor. Este cea provenit? de la c?r?ile religioase ale p?rintelui Teodor Totolici. Fiul celui care l-a împ?rt??it pe Mare?al înainte de a fi executat spune c? tat?l s?u i-a m?rturisit c? nu a participat la ucidere, ci doar la momentele dinaintea acesteia. L-am întrebat pe Mihail dac? tat?l s?u ?i-a dat seama din întâlnirile pe care le-a avut cu Ion Antonescu dac? acesta era un om credincios, practicant. “Faptul c? a primit c?r?ile religioase de la tat?l meu preot, apoi acceptarea discu?iilor cu p?rintele în calitate de confesor al închisorii, iar înainte de execu?ie acceptarea împ?rt??aniei - toate acestea spun multe despre cât era sau nu Mare?alul de bisericos”.

Cum a ajuns Totolici preot la Jilava

„În 1930, când a ie?it el preot, dac? luai parohie în Bucure?ti, nu-?i d?dea cinci ani leaf?. Ulterior s-a m?rit la zece ani aceast? perioad?. Atunci a dat un concurs Pr Teodor Totolici & Mihail Totolicipentru un post în parohia Jilava. Acolo erau doi preo?i, ?i când a murit unul dintre ei, a câ?tigat postul. Parohia Jilava fiind cea mai apropiat? de închisoarea militar? cu acela?i nume, chiar dac? e pu?in în afara satului, f?cea ?i servicii biserice?ti la închisoare, atât cât permiteau comuni?tii. Teodor Totolici avea ?tampila confesorului închisorii. Împ?rt??ea, ?inea slujbe, Sfânta Liturghie, avea toate atribu?iile unui confesor de pu?c?rie. Venea ?i în timpul s?pt?mânii, dar mai ales de Pa?ti ?i de Cr?ciun. Uneori mergea pe jos, îns? de cele mai multe ori, în special de marile s?rb?tori, ?eful închisorii îi trimitea sania, dac? era iarn?, sau tr?sura comandatului pe vreme mai bun?”.

1 iunie 1946, ziua asasin?rii prin execu?ie

Mihail Totolici poveste?te c? tat?l s?u ?tia c? Antonescu este condamnat la moarte de c?tre ru?i. Nu se aflase îns? cu exactitate ziua execu?iei.
Cum era pe atunci obiceiul la ?ar?, se umbla cu botezul la fiecare început de lun?. Apoi comuni?tii au dat voie s? se fac? acest lucru doar trimestrial, apoi bianual, pân? ce, treptat, au f?cut s? dispar? aceast? leg?tur? cu biserica. Întâmplarea a f?cut ca tat?l meu, împreun? cu dasc?lul, care era mai b?trân, s? treac? pe la închisoare de 1 iunie. Când s-au apropiat de unitate au v?zut ma?ini multe. ?i atunci tata i-a zis dasc?lului: s? ?tii c? a venit completul de execu?ie. ?i într-adev?r a?a a fost”, î?i aminte?te Mihail Totolici. Poate c? dac? n-ar fi ajuns atunci acolo nu i-ar mai fi împ?rt??it pe cei condamna?i ?i n-ar mai fi fost înscris în cartea de istorie ca f?când parte din echipa care a participat la execu?ie!

P?rintele Teodor ?i-a amintit mai târziu c? cei de la pu?c?rie ar fi trebuit s? cheme un alt preot de la Bucure?ti.
S-au gr?bit ?i au uitat s?-l aduc?. Taic?-meu le spuseser? celor de la închisoare s? nu-l cheme la execu?ii pentru c? e o fire mai sensibil?, dar nu s-a putut sustrage. A fost o vreme când veneau ni?te preo?i de la diverse parohii din Bucure?ti, pe care tata îi cuno?tea. Dar atunci s-a întâmplat s?-i fie impus din grab? s? r?mân?. Pedeapsa a fost gr?bit? ?i pentru c? se apropia ziua de na?tere a lui Antonescu, care era pe 2 iunie”.

La Jilava, comuni?tii cântau Interna?ionala în timpul slujbei

„Se mai întâmpla o chestie, pe vremea când erau ?i de?inu?i comuni?ti. Închisoarea nu avea biseric?, a?a c? ?ineau slujba în curte. Îns? la un moment dat comuni?tii au început s? cânte Interna?ionala în timpul ceremonialului, nu neap?rat de c?tre cei prezen?i la Sfânta Liturghie. ?i atunci taic?-meu i-a sugerat comandantului s?-i oblige pe to?i s? vin? la slujb?. A?a i-a determinat pe cei care intonau imnuri comuniste s? tac?, de teama obliga?iei de a nu fi prezen?i cu to?ii s? asculte predica”. Revenind la întâlnirile cu Mare?alul, Mihail Totolici confirm? c? tat?l s?u a vorbit cu Ion Antonescu de mai multe ori. „De câte ori se ducea la închisoare înainte de execu?ie, taic?-meu îi vorbea”.

„Dac? ?tiam c? o s?-l împ?rt??esc înainte de execu?ie nu m? mai f?ceam preot”, a spus confesorul Totolici

Avoca?ii Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i Titus Stoika, art-emisL-am întrebat pe Mihail dac? tat?l s?u a povestit despre ce l-a impresionat la Antonescu. „Mi-a spus c? dac? ?tia c? o s? trebuiasc? s?-l împ?rt??easc? pe Antonescu, nu se mai f?cea preot”. El î?i aminte?te c? a fost un moment când l-a înso?it chiar pe tat?l s?u atunci când acesta a transmis un mesaj c?tre mama Mare?alului, ne?tiind ?i nici m?car b?nuind c? ar putea fi urm?ri?i. „Odat? nu ?tiu ce i-a transmis Mare?alul, c? apoi am fost chiar eu cu taic?-meu pe Calea C?l?ra?i la doamna Maria, mama Mare?alului. Aceasta locuia împreun? cu so?ia lui Antonescu. St?tea în ?ezlong, iar taic?-meu a vorbit ce a vorbit cu doamna Mare?al, eu n-am asistat, am stat mai încolo.
Tata i-a transmis ceva ce i-a spus probabil Mare?alul. Pe urm? am plecat, iar tata ?i-a dat seama c? acea cas? este urm?rit?”. Pe atunci, oamenii nu înv??aser? s? se fereasc?. Nu tr?iser? înc? în comunism. „Când am v?zut c? suntem urm?ri?i, tata a zis: nu e nimic, c? n-am f?cut cine ?tie ce. Era obi?nuit ca de fiecare dat? când se ducea la închisoare s? vorbeasc? cu Mare?alul”.

Triste?ea preotului din seara execu?iei
 
„Când a venit acas?, la ?apte f?r? un sfert, c? aproape de ora 18.00 s-a sfâr?it cu execu?ia, era cu lacrimi în ochi. Noi nu ?tiam ce s-a întâmplat, dar parc? îl v?d cum a intrat în buc?t?rie ?i a spus: l-au executat pe Mare?al!”. Insist asupra comportamentului Mare?alului în închisoare atât timp cât acesta se afla în preajma confesorului bisericesc. „El nu vroia s? par? umilit, era demn. Avea chiar ?i moralul ridicat, nu chiar d?râmat. De altfel, în 1946 tata a v?zut c? Ion Antonescu înc? era iubit. Circula legenda c? au fost dou? echipe de execu?ie. ?i ini?ial au refuzat s? trag?.
Au chemat gardienii de la Poli?ia capitalei ?i ?ia au refuzat s? trag?”. Atrag aten?ia asupra faptului c? exista riscul ca sovieticii s?-i pedepseasc? drastic pe cei care se abat. Îns? era scuzabil gestul având în vedere c? omul de rând înc? nu-?i d?dea seama cine a cucerit ?ara ?i cum se petrec lucrurile.

Solda?i în curtea închisorii cu ochii în lacrimi

De altfel, comuni?tii înc? nu prinseser? pe deplin frâiele în mân?.
Dac? erau tolerate astfel de acte de indisciplin?? În orice caz, tata mi-a povestit c? erau solda?i în curtea închisorii care plângeau. Stau ?i m? întreb cine au fost cei care au refuzat”. Nu riscau ei s? fie pedepsi?i? Poate c? au existat repercursiuni. „Toat? lumea vorbea c? el a vrut s? fac? bine ??rii. Pentru a-l împ?ca cu ideea execu?iei, tata i-a dat c?r?i biserice?ti, s? aib? ce s? citeasc?. În regimul de atunci, comuni?tii care erau aresta?i aveau drepturi ca detinu?i politici, primeau pachet ca oricare pu?c?ria?. La Antonescu erau patru în celul?. La Jilava erau închi?i mai mult militari, de aia se ?i chema închisoare militar?”.

„Militarii aveau dreptul s? nu care hârd?ul sau hârd?ul lui Petrache, cum se zicea pe atunci. Acolo erau ?trân?i al?turi de Antonescu to?i cei care dezertau, ofi?eri cu fapte grave, dar ?i de?inu?i de drept comun. Îns? nu conta c? erai inginer sau altceva, erai obligat s? te duci cu hârd?ul. Evident, Antonescu nu a fost obligat s?-l care”. Îl întreb pe Mihail Totolici dac? ?tia sau î?i imagina ce discuta Antonescu cu colegii de celul?. „Cu ei discuta probabil lucruri legate de împ?carea cu situa?ia dat?. Tata mergea la ei, f?cea slujba ?i apoi se ducea prin închisoare”. De la urma?ul preotului Totolici mai aflu c? familia sa a avut un destin marcat de faptul c? Teodor Totolici a fost cel care l-a împ?rt??it înainte de moarte pe fostul ?ef al statului.

O rud? de-a lui Totolici a sc?pat de la pedeapsa capital? doar pentru c? se înrudea cu Teodor, ultimul preot al lui Antonescu. „Am avut un unchi care a fost arestat ?i judecat de un complot mai mare ?i în urma c?ruia urma s? fie condamnat la moarte. Cei din completul de judecat?, auzind c? e rud? cu tata, i-au dat 25 de ani de închisoare, apoi i-au înjum?t??it pedeapsa, dup? care au redus-o la câ?iva ani, ca în cele din urm? s? fie eliberat.
A fost anchetat de securi?ti, iar ace?tia au aflat cu cine au de-a face. Ofi?erul chiar s-a interesat de am?nunte, vroia s? ?tie cum a fost treaba”. Apoi, comuni?tii l-au chemat ?i pe Teodor Totolici s? povesteasc?. „L-a chemat ?i pe tata pe strada Uranus, era închisoare mare acolo, era ?i un fel de centru al cercet?rilor, anchete dure f?cute sub tortur? de cei de la Securitate. I-au spus s? povesteasc? ce a fost. Îns? tata nu era obligat s? raporteze ce a spus ?i ce a f?cut Antonescu, cu toate c? a vorbit cu el”. Pe atunci, comuni?tii înc? nu se purtau cu duritate cu reprezentan?ii bisericii. „Lucrurile relativ bune au ?inut pân? prin ’48, pentru c? dup? doi ani a fost scoas? biserica din armat? ?i din ?coli. A disp?rut religia din manualele copiilor”, mai spune Mihail Totolici.

Portret Teodor Totolici

Preot iconom stavrofor Teodor Totolici, cel care i-a împ?rt??it pe cei patru condamna?i la moarte în lotul Antonescu, s-a n?scut în 1907 ?i a trecut la cele ve?nice în 1978. A slujit mai bine de 47 de ani la parohia Jilava, jude?ul Ilfov. Totolici a fost o figur? distins?, cu alese preocup?ri artistice. Pasionat ?i un bun cuosc?tor al Recursul avocatului Titus Stoica la sentinta din 17 mai 1946, art-emismuzicii psaltice biserice?ti, p?rintele a iubit pân? la jertf? folclorul popular românesc ?i muzica coral?. Teodor Totolici a absolvit Conservatorul din Bucuresti ?i a fost membru al Societ??ii corale Carmen. De asemenea, a fost profesor de muzic? la Liceul militar de la M?n?stirea Dealu ?i membru al Coralei preo?ilor din Capital? înc? de Ia înfiin?area acesteia. N?scut în Bucure?ti, a urmat cursurile ?colii primare ?i ale liceului Sfântul losif, perioad? în care s-a sim?it atras de religie. Adev?rata chemare a bisericii a venit odat? cu absolvirea cursurilor seminariale din Constan?a ?i, ulterior, cu ob?inerea licen?ei în teologie.

La vârsta de 23 de ani a fost hirotonit preot în parohia Jilava, pe care a p?storit-o pân? la moarte. Blajin ?i în?elept, gata s? ajute pe oricine ?i oricând, bun ?i milos, modest, cu noble?e sufleteasc? ?i spirit de jertf? pentru biseric? ?i pentru familie, a fost iubit de lumea bisericii ?i mai ales de sutele de enoria?i. Preotul Totolici le-a acordat o p?rinteasc? în?elegere tuturor celor care veneau s?-i solicite ajutorul. Ca membru al coralei preo?ilor din Bucure?ti a fost prezent la lucr?rile de înregistrare ?i filmare prin serviciul cinematografic al Centrului Eparhial Bucure?ti la toate evenimentele irnportante ale bisericii, de culturalizare a tinerilor seminari?ti ?i studen?i. A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri.

Totolici, o rela?ie bun? cu George Enescu de la care are o dedica?ie impresionant?. În 1955, prin grija sa, a fost restaurat? biserica Jilava. „A f?cut parte din Corul Carmen dirijat de Gheorghe Chirescu ?i ini?ial de Dumitru Georgescu Kiriac. La 26 octombrie 1932 a participat la momentul dezvelirii bustului lui D.G. Kiriac, prilej cu care compozitorul George Enescu i-a oferit o semn?tur? special? pe cartea cu notele sale. Având o rela?ie deosebit? cu Enescu, apare al?turi de acesta ?i de Mihail Jora într-o fotografie f?cut? la Ateneu”.

Procesul lui Antonescu

Facem leg?tura cu cele descrise mai sus prezentându-v? ?i informa?iile legate de evenimentul din 1946 descrise de colonel dr. Alexandru Du?u.  “În vârst? de 64 de ani, mare?alul României fusese  condamnat, la 17 mai 1946, de Tribunalul Poporului, de ?ase ori la pedeapsa cu moartea, de dou? ori la temni?? grea pe via??, de trei ori la deten?ie grea timp de 20 de ani, o dat? la deten?ie riguroas? timp de 20 de ani ?i de 14 ori la degradare civic? pe timp de 10 ani. Completul 1 de judecat? al Tribunalului Poporului considerase c? Ion Antonescu a militat pentru „hitlerism ?i fascism”,  instaurând “cel mai crunt regim de dictatur? cunoscut în istoria ??rii noastre”, c? „invitase armatele hitleriste s? intre pe teritoriul ??rii” ?i a decis „aderarea la Pactul Tripartit”, preg?tind apoi agresiunea „contra popoarelor din Balcani ?i contra U.R.S.S.”, dup? care a s?vâr?it „cea mai mare crim? petrecut? în istoria poporului român, al?turându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietic?, care doreau o colaborare pa?nic? cu poporul român”, punând  ?ara ?i în stare de r?zboi cu Marea Britanie ?i cu Statele Unite ale Americii. În timpul r?zboiului, au mai apreciat judec?torii mare?alului, acesta
- „nu a respectat regulile interna?ionale, dând ordine de suprimare a popula?iei civile din spatele frontului pe motiv c? cet??enii au fost partizani;
- a favorizat pe acei îns?rcina?i cu supravegherea lor (prizonierilor - n.n.) spre a fi supu?i la un tratament inuman;
- a ordonat acte de teroare;
- a luat m?suri ca to?i lupt?torii antifasci?ti s? fie interna?i în lag?re în scop de persecu?ie politic? ?i din motive rasiale a ordonat deportarea popula?iei evreie?ti din Bucovina ?i Basarabia, cum ?i parte din Vechiul Regat, în Transnistria, unde - în cea mai mare parte - a fost executat?”…
Foarte important îns? pentru jus?i?ie ?i pentru istorie ar fi fost s? se stabileasc? sigur, ?i f?r? nici un dubiu, dac? mare?alul a fost sau nu vinovat de toate cele ce i s-au imputat. Neclarificarea acestor probleme face ca, la peste 68 de ani de la execu?ia sa, Ion Antonescu s?  fie  contestat, denigrat sau elogiat, a?a cum a fost, de altfel, ?i în timpul vie?ii.

La 17 mai 1946, cei care l-au judecat, l-au considerat criminal de r?zboi, responsabil de dezastrul ??rii ?i l-au condamnat la moarte. Aflând verdictul, mare?alul i-a împuternicit pe avoca?ii s?i (Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i Titus Stoika)[2], în aceea?i zi, printr-o  procur? autograf?, „s? redacteze ?i s? sus?in? motivele de recurs împotriva sentin?ei de condamnare a subsemnatului dat? de Tribunalul Poporului, precum ?i a prezenta cerea de gra?iere în numele meu”. în baza acestui document, avoca?ii au întocmit cererea de gra?iere (dactilografiat?, dar f?r? semn?tura autograf? a mare?alului)  c?tre regele Mihai I. Cereri de gra?iere au mai adresat, la 31 mai 1946, avocatul Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i mama Mare?alului, Li?a Baranga, în vârst? de 88 de ani, care implora „cu lacrimi în ochi „m?rinimia Majest??ii Voastre ca s? binevoi?i a acorda înalta gra?ie de a comuta pedeapsa cu moartea dat? de Tribunalul Poporului în ziua de 17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu”. Autorit??ile au avut o pozi?ie contradictorie fa?? de condamnarea la moarte a Mare?alului Ion Antonescu, Lucre?iu P?tr??canu, ministru Justi?iei, supunând ?i el „înaltei hot?râri” a regelui, în conformitate cu prevederile art. 641 din Codul de Procedur? Penal?, cererile de gra?iere pentru Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca, Eugen Cristescu ?i Constantin Pantazi. Printr-un alt raport îns?, „în numele ?i din îns?rcinarea guvernului”, tot Lucre?iu P?tr??canu a propus regelui Mihai I „pentru înalte ra?iuni de stat respingerea cererilor de gra?iere f?cute de Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu ?i Gheorghe Alexianu ?i comutarea în munc? silnic? pe via?? a pedepsei cu moartea aplicat? condamna?ilor  Constantin Pantazi, Radu Lecca ?i Eugen Cristescu”.

Execu?ia „Cer s? nu fiu legat la mâini ?i nici la ochi când se va trage în mine”

La 1 iunie 1946, dup? respingerea cererilor de gra?iere, procurorii Alfred Petrescu ?i G. S?ndulescu au fost desemna?i cu “aducerea la îndeplinire a sentin?ei no. 17/1946 a Tribunalului Poporului”. La scurt timp, grupul de deta?amente de gardieni publici a constituit un pluton format din 30 de gardieni, comandat de Vasile Frugin?, care, în dup?-amiaza zilei, s-a deplasat la închisoarea Jilava. La orele 16.45, procurorii Alfred V. Petrescu  ?i Gheorghe S?ndulescu, înso?i?i de Gheorghe Colac, grefier la Tribunalul Poporului, colonelul Dumitru Pristavu, comandantul închisorii militare Jilava, ?i avoca?ii Constantin Paraschivescu-B?l?ceanu ?i Constantin Stroe, au vizitat, în celulele lor, pe fiecare condamnat în parte. Întrebat care îi este ultima dorin??, Ion Antonescu a declarat: „Cer s? nu fiu legat la mâini ?i nici la ochi când se va trage în mine”. Între timp, la închisoarea Jilava a sosit ?i inspectorul de poli?ie Mihail Gavrilovici de la Direc?ia General? a Poli?iei, delegat de Ministerul de Interne, care a asistat la „convorbirile ce trebuiau s? aib? loc între marii criminali de r?zboi ?i rudele lor”. Din raportul întocmit de acesta la 3 iunie, afl?m c? discu?ia dintre Ion Antonescu ?i so?ia sa, Maria, a durat 30 de minute ?i s-a desf??urat în limba francez?, fiind sintetizat? astfel de Mihail Gavrilovici: „Ion Antonescu recomanda so?iei sale s? fie tare ?i s? suporte cu senin?tate vitregia soartei. Maria Antonescu s-a plâns c? nu mai poate îndura torturele interogatoriului ?i situa?ia în care se g?se?te... La desp?r?ire au plâns amândoi”. În timpul întâlnirii cu mama sa, mare?alul i-a declarat: „Fiecare român trebuie s? moar? pentru patrie ?i eu m? consider c? mor pentru fericirea ?i idealul ??rii Române?ti”. Dup? orele 17.30, preotul Teodor Totolici, confesorul închisorii, a împ?rt??it condamna?ii, înso?indu-i pân? la stâlpul de execu?ie (informa?ie infirmat? de fiul p?rintelui, Mihail Totolici - n. red.).

La orele 17.45, condamna?ii la moarte au fost  escorta?i de patru gardieni ai închisorii spre locul de execu?ie. În primul rând au mers Ion Antonescu ?i Constantin Vasiliu, în al doilea rând Gheorghe Alexianu ?i Mihai Antonescu. La ie?irea pe poarta principal?, v?zând gardienii din plutonul de execu?ie, Constantin Vasiliu a exclamat: „??tia nu ?tiu s? trag?, o s? ne ciuruiasc?”. În dreptul Pavilionului administrativ, convoiul a fost întâmpinat de reporteri de la ziare str?ine ?i române, f?cându-se mai multe fotografii. Conform dispozi?iilor Pre?edin?iei Consiliului de Mini?tri, primul-procuror a primit ordin s? ridice dup? execu?ie aparatele de fotografiat ?i filmat, s? developeze cli?eele ?i filmele, s? le trimit?, sigilate,  la Ministerul de Justi?ie ?i numai dup? aceea s? restituie aparatele „celor în drept”. La scurt timp dup? execu?ie, procurorul Gheorghe S?ndulescu, în urma ordinului telefonic primit de la Lucre?iu P?tr??canu, a predat lui Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de Interne, trei casete de film ?i patru rolfilme.

La orele 18.00, dup? ce comandantul grupei de execu?ie a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac s? citeasc? con?inutul Hot?rârii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului ?i s? prezinte o scurt? expunere a faptelor s?vâr?ite de condamna?i.În momentul în care s-a încercat s? se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 ?i s? se lege condamna?ii la ochi ?i de stâlpul de execu?ie, to?i au declarat c? „vor s? stea cu fa?a c?tre grupa de execu?ie ?i nelega?i, cu excep?ia condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut s? fie legat la ochi, cu propriul s?u fular”.

„Dup? îndeplinirea tuturor formalit??ilor de mai sus - raporta ceva mai târziu procurorul Petrescu - la orele 18.03, am ordonat comandantului grupei de execu?ie executarea. Conformându-se dispozi?iunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat preg?tirea armelor, ochirea ?i focul , care s-a executat cu arme de tip militar”. „În urma salvei - avea s? raporteze ?i inspectorul de poli?ie Mihail Gavrilovici - au c?zut to?i la p?mânt. în clipa urm?toare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mân? ?i a strigat: « Domnilor, nu m-a?i omorât », dup? care efort a c?zut jos. Alexianu ?i Mihai Antonescu au r?mas nemi?ca?i, iar Constantin Vasiliu se zb?tea gemând”. Dup? încetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat c? „cei executa?i d?deau înc? semne de via??”. În acest context, comandantul grupei de execu?ie „a executat loviturile de gra?ie, tr?gând cu revolverul în capul fiec?rui condamnat”. Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezult? c? „în Constantin Vasiliu s-a tras ?i cu arm? fiindc? tot se mai zb?tea”. La ora 18.15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fuseser? împu?ca?i, cadavrele r?mânând pe loc, sub paza unei g?rzi formate din gardieni publici.

Dup? circa o or?, sub supravegherea procurorului Gheorghe S?ndulescu, cadavrele au fost perchezi?ionate de un gardian public din grupa de execu?ie ?i de grefierul închisorii Jilava, ?tefan Craioveanu. Asupra lui Ion Antonescu s-au g?sit dou? batiste, o icoan? ?i o p?l?rie de culoare maro. Înc?rcate în dou? ambulan?e ale Salv?rii, cadavrele au fost duse la crematoriul Cenu?a, înso?ite de bricul Prefecturii. „Aici a fost totul preg?tit, îns? medicul legist a declarat c? lipsesc certificatele de verificare a mor?ii”, relateaz? Mihail Gavrilovici. Prim-procuror S?ndulescu s-a opus la incinerare ?i a trebuit s? se piard? timp pân? la ora 21.15 minute, când a început incinerarea. Incinerarea fiec?rui cadavru a durat o or? ?i jum?tate. Dup? fiecare incinerare, cenu?a a fost pus? într-o urn? introducându-se un bilet cu numele executatului; de asemenea, s-a scris ?i pe capacul urnei numele fiec?ruia.
Incinerarea au luat sfâr?it la ora 2.00, la ziua de 2 iunie 1946. Urnele au fost transportate de prim-procuror S?ndulescu ?i subsemnatul la Prefectur?, luându-se semn?tura comisarului Simion pentru primirea lor”. Cu pu?in timp înainte de execu?ie, mama Mare?alului solicitase primului-procuror s?-i fie predat corpul fiului „spre a-l îngropa în cavoul familiei, la cimitirul Iancu Nou”. În caz de incinerare, rugase s? i se predea cenu?a. Acela?i lucru îl solicitase ?i so?ia generalului Constantin Vasiliu, dr. Gabriela Paraschivescu-Vasiliu.
Ultima dorin?? a b?trânei doamne, Li?a Baranga, mama Mare?alului  nu a fost îns?  îndeplinit?. ?i  nici cea a lui Ion Antonescu, care, la 17 mai 1946,  în ultima scrisoare adresat? so?iei, consemnase: „Am s? m? rog s? fiu îngropat lâng? cei care mi-au fost str?buni ?i c?l?uzitori, la « Iancu Nou ». Acolo voi fi printre acei cu care în copil?rie am cunoscut ?i bucuriile ?i lipsurile”.

Ucis cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani, mare?alul Ion Antonescu a c?zut sub gloan?ele plutonului de execu?ie, convins c? î?i f?cuse datoria fa?? de ?ar? ?i fa?? de poporul român, a?a cum rezult? dintr-o scrisoare adresat? so?iei la 17 mai 1946: „Nimeni din aceast? ?ar? n-a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune ?i dezinteresare cum am f?cut eu.  Am dat de la munc? pân? la banul nostru, de la suflet pân? la via?a noastr?, f?r? a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lor p?tima?e de azi nu ne înjose?te ?i nici nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi sigur? ?i dreapt? ?i ne va în?l?a; sunt preg?tit s? mor, dup? cum am fost preg?tit s? suf?r. Tu ?tii c? toat? via?a mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar, dar a fost în?l??tor ?i va fi nepieritoare. Împrejur?rile ?i oamenii nu au îng?duit s? facem binele pe care l-am dorit cu atâta pasiune ??rii noastre. Suprema voin?? a decis altfel, am fost un învins, au fost ?i al?ii ...mul?i al?ii! Numai dreapta judecat? - Istoria - i-a pus la locul lor, ne va pune ?i pe noi. Popoarele, în toate timpurile ?i peste tot, au fost ingrate; nu regret nimic ?i nu regreta nimic. S? r?spundem la ur? cu iubire, la lovituri, cu mângâiere, la nedreptate, cu iertare”.[1]
Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------
[2] Manuscris titus stoika, Fila din dosarul de recurs la sentin?a din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului
footer