Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Florin Constantiniu   
Miercuri, 28 Mai 2014 16:47
Acad. Florin Constantiniu, art-emisAmintit în lucr?ri ?i dezbateri, denun?ul lui Emil Bodn?ra? vizând abateri ?i gre?eli politice ale lui Gheorghiu-Dej ?i înmânat generalului I.Z. Susaikov, loc?iitorul pre?edintelui Comisiei Aliate de Control din România, r?mâne, practic, necunoscut speciali?tilor ?i marelui public din pricina barierii limbii: redactat, poate, de Bodn?ra? direct în ruse?te, el a fost trimis de generalul Susaikov, la 10 iunie 1947, lui M.A. Suslov, secretar al C.C. al P.C.(b), în limba rus? ?i editat ca atare în culegerea de documente „Vostocinaia Evropa v dokumentah rossiiskih arhivov, 1944-1953”[1] În lungul ?i am?nun?itul text acuzator al lui Emil Bodn?ra? figureaz? ?i urm?toarea învinuire: „La 7 mai (1947 - n. n.), la prânzul de la Holman (Adrian Holman, ministrul Marii Britanii la Bucure?ti - n. n.), acesta din urm?, stând de vorb? cu Dej, l-a l?udat pentru c? este un «comunist na?ional» ?i nu «interna?ional». Astfel, Holman, f?r? niciun pic de jen? ?i cu impertinen??, l-a împins pe Dej pe calea opunerii intereselor României intereselor U.R.S.S.. Dej nu a f?cut nicio obiec?ie împotriva demersului lui Holman ?i, astfel, a reie?it c? Dej este de acord, tacit, cu Holman. Declara?ia lui Holman despre «comunismul na?ional» al lui Dej a produs o mare impresie asupra celui din urm?; el a comparat-o cu observa?ia f?cut? de tovar??ul Stalin lui Dej, la primirea de la Moscova, referitoare la faptul c? Partidul Comunist trebuie s? fie «de clas? ?i nu de ras?». Dej consider? c? cineva dintre reprezentan?ii sovietici de aici (în text: „locali” - n. n.), în scopul de a-l provoca ?i de a-l compromite pe Dej, i-a informat pe englezi despre observa?ia tovar??ului Stalin. Este de presupus c?, într-adev?r, englezii au ?tiut despre aceasta ?i declara?ia lui Holman nu este întâmpl?toare deoarece atât Gheorghiu-Dej, cât ?i al?ii au relatat despre observa?ia tovar??ului Stalin unui mare num?r de persoane, ?i despre aceasta a ?tiut ?i Maurer, care, la be?ie, se distinge printr-o mare p?l?vr?geal?. Gheorghiu-Dej a întocmit o not? despre discu?ia cu Holman, dar, nu se ?tie de ce, nu a dorit s? mearg? la tovar??ii Kavtaradze ?i Susaikov, ci numai le-a transmis-o, cu rug?mintea de a cunoa?te p?rerea lor în aceast? problem? ?i, în special, despre sursa informa?iei lui Holman”.[2]
 
Pentru a în?elege referirile la observa?ia lui Stalin c? PCR trebuie s? fie un partid „de clas? ?i nu de ras?”, este de amintit c?, în cursul primirii lui Gheorghiu-Dej ?i a Anei Pauker de c?tre Stalin (2 februarie 1947), apoi numai a lui Gheorghiu-Dej (10 februarie 1947), liderul sovietic a f?cut o astfel de „recomandare”. El fusese informat despre nemul?umirile lui Gheorghiu-Dej, comunicate lui A.I. Vî?inski (23 ianuarie 1947), privind dificult??ile create în conducerea de partid de Ana Pauker ?i Vasile Luca, care se opuneau, de regul?, secretarului general al C.C. al P.C.R.; Dej spusese c? cei doi str?ini - o evreic? ?i un ungur - ar afecta imaginea partidului (liderul român dorea ca Ana Pauker s? devin? reprezentanta României în conducerea Federa?iei Interna?ionale a Femeilor, cu sediul la Paris, pentru a o înl?tura, astfel, din conducere). În prezen?a Anei Pauker, Stalin nu a discutat despre aceast? inten?ie a lui Dej, dar, în convorbirea cu cel din urm? (din 10 februarie), Stalin l-a criticat pe secretarul general al C.C. al P.C.R. pentru c? nu îi vorbise „pe de-a întregul ?i foarte sincer despre devierea na?ionalist? din interiorul partidului” (avea, desigur, în vedere cazul P?tr??canu) ?i i-a repro?at faptul c? „a pus problema în fa?a tovar??ului Vî?inski a necesit??ii de a o trimite pe Pauker la Paris. Aceasta - a spus Stalin - este o pozi?ie gre?it? ?i d?un?toare”. „România - a mai spus liderul sovietic - este un stat multina?ional. În ea sunt mul?i evrei, unguri ?i slavi. Comuni?tii români vor s?-?i construiasc? partidul lor numai din români? Ei trebuie s? ?in? minte c?, dac? partidul lor va fi de clas?, social, atunci el se va dezvolta, iar dac? va fi de ras?, atunci va pieri deoarece rasismul duce la fascism”.[3] A?a cum se poate lesne constata, la acea dat?, Stalin era hot?rât s? men?in? pe Ana Pauker ?i Vasile Luca în conducerea P.C.R. (pozi?ia lui avea s? se schimbe în 1952 ?i s? duc? la eliminarea lor!) întrucât considera c? servesc eficace interesele sovietice în România. Condamnarea discrimin?rii etnice acoperea, în realitate, preocuparea liderului sovietic de a avea în ??rile din sfera de hegemonie a URSS, instrumente fidele ?i eficiente recrutate din rândurile minoritarilor etnici.
 
„Elogiul” lui Adrian Holman la adresa lui Gheorghiu-Dej nu se referea îns? la aspectul etnic al conducerii de partid din România. Diplomatul britanic dorea s? sublinieze c?, în percep?ia Londrei, Dej era un comunist preocupat, în primul rând, de interesele ??rii sale („comunist na?ional”) ?i numai dup? aceea de interesele U.R.S.S. („comuni?tii interna?ionali”, în fapt „interna?ionali?ti”, care d?deau prioritate intereselor Moscovei). În?elegerea corect? a spuselor lui Holman - în sens politic, nu etnic - apare în discu?ia dintre Ana Pauker ?i V.I. Lesakov, un activist al Sec?iei de politic? extern? a Partidului Comunist (bol?evic), aflat la Bucure?ti în perioada 7-20 august 1947 pentru a l?muri situa?ia din conducerea P.C.R., adus? în aten?ia lui Stalin de discu?iile din februarie 1947 cu Dej ?i de denun?ul lui Emil Bodn?ra? împotriva secretarului general al C.C. al P.C.R..
 
În raportul lui V.I. Lesakov, din 26 august 1947, acesta relateaz? ?i discu?ia sa cu Ana Pauker, din 19 august 1947: „În problema trimiterii lui Auschnitt ?i Malaxa în SUA, ea a spus c?, ini?iativa lui Maurer, aprobat? de Dej, a pornit de la faptul c? ei, «comuni?tii na?ionali», trebuie s? se preocupe de economia ??rii, iar «grupul de la Moscova» (Ana Pauker ?i Vasile Luca - n. n.) se gândesc mai mult la Uniunea Sovietic?”.[4]
 
Declara?ia Anei Pauker trebuie în?eleas? în contextul luptei pentru putere de la vârful P.C.R.. Grupul „moscovit” - Ana Pauker ?i Vasile Luca se aflaser? în U.R.S.S. din 1941 ?i, respectiv, 1940 - privea cu mari rezerve pe Gheorghiu-Dej, devenit secretar-general al C.C. al P.C.R.. Dup? Conferin?a na?ional? a P.C.R., din octombrie 1945, Vasile Luca a propus chiar ca Dej s? r?mân? doar formal secretarul general al partidului, iar conduc?torul de fapt s? fie Ana Pauker, care avea o experien?? politic? mult mai bogat? decât titularul func?iei. Ana Pauker a evitat o pozi?ie r?spicat? ?i a ac?ionat, pân? în 1952, ca „tampon” între Dej ?i Vasile Luca, de?i Dej o considera, în acea perioad? ?i, mai ales, în 1947, ca principalul s?u rival.
 
În convorbirea cu V.I. Lesakov, Ana Pauker a dorit s? discrediteze grupul Dej (ai c?rui reprezentan?i de marc? erau, la acea dat?, dup? cum reiese din documentele sovietice, Ion Gheorghe Maurer, Gh. Gaston Marin ?i Simion ?aigher/Zeigher), prezentându-l ca „na?ional/na?ionalist”, o acuza?ie de gravitate deosebit?, într-o perioad? când Stalin se desprindea progresiv de teza „c?ii proprii spre socialism”, pozi?ie care ?inea seama de particularit??ile na?ionale în edificarea socialismului, ?i se îndrepta spre impunerea modelului sovietic în toate ??rile din sfera de hegemonie a U.R.S.S..
 
Se cuvine amintit c?, într-un raport al Lega?iei S.U.A. din Bucure?ti, din 24 august 1948, a?adar, la un an dup? discu?ia Ana Pauker-V.I. Lesakov, raport în care se discuta situa?ia politic? din România, în urma rezolu?iei Cominformului privind Partidul Comunist din Iugoslavia, se pot citi urm?toarele: „Repercusiunile imediate (ale public?rii rezolu?iei Cominformului - n. n.) au fost plasarea dl. Gheorghiu-Dej într-un anumit con de umbr? din moment ce acesta avea în rândurile popula?iei reputa?ia, care poate s? fie sau nu justificat?, de a fi mai na?ionalist decât colegii s?i ?i de a fi fost, nu odat?, în dezacord cu ramura interna?ional? a Partidului, condus? de Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chi?inevschi ?i Emil Bodn?ra?, asupra gradului de absorb?ie a României în sistemul sovietic. Statutul lui Gheorghiu-Dej nu este în întregime clar ?i, cu toate c? ?i-a p?strat pozi?iile de secretar-general al Partidului Muncitoresc ?i vice-pre?edinte al Consiliului de Mini?tri, se crede c? activit??ile sale sunt circumscrise cu grij? ?i c? el nu este un factor în întregime liber. Apare înc? în public ?i articole ce-i sunt atribuite apar din când în când în publica?ii comuniste dar se consider?, pe scar? larg?, c? influen?a sa este neglijabil?”.[5] Din documentele cunoscute ast?zi se constat?, a?adar, c? termenii de „comunism na?ional/comuni?ti na?ionali” apar din 1947 ?i c? ei sunt folosi?i întâia oar? (din documentele cunoscute pân? acum) de Ana Pauker pentru a-i discredita pe Gheorghiu-Dej ?i pe colaboratorii s?i cei mai apropia?i. Este, de asemenea, de semnalat, c? imaginea lui Gheorghiu-Dej de „comunist na?ional” era împ?rt??it? de diploma?ii englezi ?i americani, în 1947-1948, cei din urm? considerându-l, în 1948, într-o pozi?ie dificil? în raport cu rivalii s?i. Politician abil, înzestrat cu un mare tact politic, Gheorghiu-Dej avea s? ias? din aceast? situa?ie ?i s?-?i vad? adversarii îndep?rta?i ca urmare a nemul?umirii lui Stalin fa?? de Ana Pauker ?i Vasile Luca, în prima jum?tate a anului 1952.
------------------------------------------------
[1] sub redac?ia Galinei P. Mura?ko, vol. I, 1944-1948, Moscova-Novosibirsk, Ed. Sibirskii Hronograf, 1997, p. 637-641; comentariul lui I.Z. Susaikov, p. 636-637.
[2] Vostocinaia Evropa…, vol. I, p. 640-641.
[3] Ibidem, p. 582.
[4] Ibidem, p. 700.
[5] Florin Constantiniu, Adrian Pop, Schisma ro?ie. România ?i declan?area conflictului sovieto-iugoslav, 1948-1950, Bucure?ti, Compania, 2007, p. 151.
footer