Revista Art-emis
Senatorul - General Ioan Emanoil Florescu (2) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 28 Mai 2014 16:42

Comandor (r) Prof. univ. dr. JipaRotaru, art-emisÎn timp ce pe plan intern transform?rile institu?ionale ?i legislative î?i urmau cursul spre unificarea deplin? a celor dou? principate, institu?ia militar? aflându-se prima în ordinea priorit??ilor pe ordinea de zi, pe plan extern s-au întreprins eforturi sus?inute pentru ob?inerea acordului Marilor Puteri, al puterii suzerane în mod deosebit, pentru realizarea unit??ii depline. Dup? lungi ?i abile tergivers?ri ?i mai multe nejustificate amân?ri, în noiembrie 1861, Puterile garante au recunoscut unirea administrativ? ?i politic? a celor dou? Principate, iar la 20 noiembrie, guvernul otoman ca putere suzeran?, a emis firmanul de organizare administrativ? a Moldovei ?i Valahiei prin care se consfin?ea des?vâr?irea unirii celor dou? Principate cu specifica?ia c? aceasta este provizorie ?i urmeaz? s? înceteze la sfâr?itul domniei lui Cuza. Cu toate restric?iile impuse, care nemul?umeau pe domnitor, la 3 decembrie 1861 Cuza adresa ??rii o proclama?ie prin care anun?a succesul ob?inut în realizarea unirii depline. În fa?a Adun?rii Elective de la Bucure?ti el spunea : În zilele de 5 ?i 24 ianuarie a?i depus toat? a voastr? încredere în alesul na?iunii, a?i înt?rit speran?ele voastre într-un singur domn. Alesul vostru v? d? ast?zi o singur? Românie iar corpului ofi?eresc care îi adresase felicit?ri cu acela?i prilej, Alexandru Ioan Cuza îi r?spundea: „Atitudinea demn? ?i hot?râtoare a armatei române la toate întâmpl?rile urmate de când din sânurile voastre ne-am în?l?at pe tronul României desp?r?ite, a contribuit mult la înfiin?area unei singure Românii. Voi a?i dovedit c? stindardul vostru este acela al na?ionalit??ii, al ordine ?i al legalit??ii. Împrejurul stindardului dar ?i o singur? Românie este în veci statornic?”. La rândul lor, deputa?ii ?i-au manifestat deplinul entuziasm punctând: „Depunem la picioarele tronului, omagiile noastre de recuno?tin?? ?i devotament ?i v? ur?m s? v? înzileasc? Dumnezeu pe acest tron care nu va mai putea fi zdrobit decât cu via?a a cinci milioane de români iar liderul grup?rii conservatoare din adunare, Barbu Catargiu cel care va deveni primul prim ministru al României moderne unite rostea: S? tr?iasc? Domnitorul nostru, care singur prin a sa st?ruin?? ne-a dat aceast? zi atât de str?lucit?”.

Dup? realizarea unit??ii depline ?i constituirea unei singure adun?ri, a unui singur guvern, a unei singure capitale ?i desfiin?area Comisiei Centrale de la Foc?ani, într-un cuvânt a unui regim politic unitar, în prim planul preocup?rilor generalului Florescu se afla în continuarea perfec?ion?rii armatei, ca dotare, administra?ie, instruire ?i mai ales capacitate de manevr?. Pân? la aceast? dat?, prin reformele s?vâr?ite, majoritatea dintre acestea purtând girul generalului Florescu, se crease cadrul necesar func?ion?rii armatei unice a Principatelor Unite. În continuare, chiar din primul p?trar al anului 1862, se impuneau m?suri pentru perfec?ionarea ?i diversificarea organelor de comandament (conducere, comand? ?i control) încât acestea s? poat? r?spunde nevoilor unui organism militar na?ional din ce în ce mai complex ?i mai numeros. Sporirea sarcinilor militare ?i cre?terea efectivelor a impus crearea unor organisme care s? faciliteze un grad sporit de operativitate ?i dinamism în coordonarea activit??ilor relative de administra?ie ?i instruc?ie, s? elaboreze programe ?i regulamentele necesare. A?a a luat fiin?? prin înalt ordin de zi nr.370 din 1 martie 1866, Consiliul permanent al instruc?iunii oastei al c?rei ini?iator a fost tot gen. Florescu care de?i nu mai era ministru de r?zboi ci ministru de interne, s-a implicat necondi?ionat pentru constituirea acestui organism de conducere care era absolut necesar. De altfel, în noua sa calitate de ministru de interne, în anii 1865-1866, generalul Florescu a mai semnat o serie de documente ?i ordine de zi care reglementau problematica instruc?iei trupelor teritoriale, a gloatelor ?i a absolven?ilor ?colilor primare.

Armata instruit? ?i dotat? prin contribu?ia benefic? nemijlocit? a generalului I. Em. Florescu a fost pus? în situa?ia de a sus?ine proba de foc a gradului de preg?tire atins cu prilejul unui episod nefericit din vara anului 1863. Ciocnirea de la Constangalia, cum a fost denumit? în epoc? confruntarea militar? direct? din vara anului 1863, dintre deta?amentele revolu?ionare poloneze (în ianuarie 1863 pe teritoriul polonez ocupat de imperiul rus s-a dezl?n?uit revolu?ia na?ional?) care, nerespectând în?elegerea dintre domnitorul Cuza ?i principele Adam Czartoryski de a tranzita sau a se refugia pe teritoriul Principatelor Unite, dar numai f?r? arme, au fost debarcate înarmate pe teritoriul Basarabiei, între Reni ?i Ismail, urmând a tranzita teritoriul românesc pentru a p?trunde pe teritoriul imperiului ?arist. Fiind pus? în pericol situa?ia ??rii, prin înc?lcarea neutralit??ii ?i implicarea statului român în insurec?ia polonez? odat? în începerea mar?ului revolu?ionarilor polonezi, colonelul C?linescu, comandantul Rg.3 linie, din ordinul generalului Florescu, a cerut polonezilor s? depun? armele ?i s? se întoarc? la punctul de debarcare, în caz contrar urmând s? foloseasc? for?a. Colonelul Z.Milkovski, comandantul deta?amentului polonez a refuzat s? se supun? soma?iei ?i a continuat mar?ul. Atunci, Ministrul de R?zboi cu avizul Domnului, a ordonat urm?rirea deta?amentului polonez care se deplasa în mar? for?at spre nord. În cele din urm? s-a ajuns la confruntarea armat? în diminea?a zilei de 3/15 septembrie în satul Costangalia (B?jenari).

Lupta a fost deosebit de dur?, dat fiind preg?tirea superioar? a trupelor poloneze ?i s-a desf??urat pân? în jurul orei 15.00 când s-a sunat semnalul de retragere. Polonezii, profitând de încetarea luptei ?i confuzia creat?, au reluat mar?ul. S-au înregistrat pierderi de ambele p?r?i, cele mai numeroase, 18 mor?i ?i 45 de r?ni?i din partea românilor, polonezii l?sând pe câmpul de lupt? 16 mor?i ?i 31 de r?ni?i. Pân? la urm?, cu for?e înt?rite, armata român? a reluat urm?rirea ?i la 5/17 iulie, în satul Rânze?ti, colonelul C?linescu cu efectivele sporite a reu?it s?-i for?eze pe polonezi s? depun? armele. Lupt?torii polonezi au fost interna?i la Cahul ?i mai apoi li s-a permis s? se refugieze în Turcia sau Austria. Dincolo de semnifica?ia sa politic?, acest episod a reprezentat un test important privind preg?tirea armatei române, concluziile desprinse în urma analizei, la Statul Major General fiind de natur? a contribui la sporirea m?surilor de modernizare a instruc?iei dar ?i a dot?rii cu armament, la nivelul celorlalte armate europene.

În plan politic, dup? 1864, au urmat aprofundarea încord?rii rela?iilor Domnitorului cu o mare parte a clasei politice ?i a unei infime p?r?i a corpului ofi?erilor, care era orientat? spre for?ele politice din opozi?ie ?i care s-a pus la dispozi?ia organizatorilor loviturii de stat din 11/13 februarie 1866 finalizat? cu abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, primul ?i singurul domn p?mântean al României Unite. Pe lâng? contribu?ia nemijlocit? ?i sprijinul acordat lui Al.I.Cuza pe timpul domniei acestuia în domeniul militar punându-?i competen?a ?i patriotismul în slujba dezvolt?rii ?i moderniz?rii armatei, generalul I. Em. Florescu a fost totodat?, unul dintre cei mai apropia?i ?i credincio?i colaboratori ai s?i, în plan politic.

I. Em. Florescu a fost desemnat înc? din prim?vara anului 1859 membru al Comisiei Centrale de la Foc?ani, institu?ie central? creat? în baza Conven?iei de la Paris din august 1858, menit? a s?vâr?i unificarea legislativ?, elaborarea legilor de interes general ?i codificarea legisla?iei existente. Dat fiind misiunile Comisiei Centrale de la Foc?ani de natur? exclusiv legislativ?, pe drept cuvânt, aceasta poate fi socotit? ca primul senat al Principatelor Române din istoria modern?. Înfiin?at? în baza art. 27-37 din Conven?ia de la Paris din 7/19 august 1858, pentru a veghea la aplicarea îndeplinirii prescrip?iunilor acestui document ce emana de la puterile europene garante ca ?i la respectarea dispozi?iilor constitutive ale noii organiz?ri a Principatelor, Comisia central?, al c?rui sediu, în mod cu totul simbolic, a fost ales ora?ul Foc?ani, era compus? din 16 membri – câte 8 de fiecare Principat – dintre care 4 erau desemna?i de Domnitor ?i 4 de Adunarea legislativ? dintre membrii s?i. Ca ?i orientare politic?, de?i înc? nu fuseser? create partidele istorice, Comisia era dominat? de aripa conservatoare. Un num?r de 8 membri din cei 16 erau conservatori, 6 erau liberali, iar 2 nici conservatori, nici liberali, votând când cu unii când cu ceilal?i.[1]

I.Em.Florescu, apar?inând clasei boiere?ti, se manifesta cel pu?in în prima parte a carierei sale politice, ca un conservator moderat. În primele sale ?edin?e, începând din 10 mai 1859, Comisia ?i-a ales organele de conducere, Biroul permanent ?i secretariatul, a trecut apoi la elaborarea regulamentului interior de func?ionare a Comisiei ?i ?i-a stabilit comitetele de specialitate. Col.I.Em.Florescu a fost ales în ?edin?a comisiei din 12 mai 1859, cu o majoritate covâr?itoare, vicepre?edintele Comisiei Centrale de la Foc?ani. În aceast? calitate, I.Florescu va avea ocazia s? se pronun?e, cu prioritate, am putea spune, în majoritatea problemelor majore pe care Comisia le avea de rezolvat. Competen?a sa ?i spiritul organizatoric ce-l caracteriza, i-a atras respectul colegilor ?i drept urmare, a fost solicitat în comitetele de specialitate sau cele provizorii, ori de câte ori în fa?a comisiei se aflau chestiuni mai dificile de rezolvat. Pentru început, Florescu a fost ales în comitetul pentru redactarea r?spunsului Comisiei Centrale de la Foc?ani la mesajul domnesc, sarcin? de care s-a achitat cu mult? competen??. În dezbaterea pe marginea con?inutului mesajului, I.Em.Florescu a intervenit cu unul dintre cele mai semnificative lu?ri de pozi?ie în favoarea sus?inerii necesit??ii sprijinirii îndeaproape a lui Al.I.Cuza, în m?surile ce le va adopta pentru des?vâr?irea ?i recunoa?terea Unirii. Cât prive?te problematica des?vâr?irii unirii prin aducerea unui prin? str?in, conservator convins la acea vreme, Florescu s-a înscris pe aceast? pozi?ie, acceptând fraza din Mesaj care con?inea acest deziderat ?i care, dup? cum ?tim avea s?-l supere pe Domnitor. În ?edin?ele urm?toare, I.Em.Florescu s-a manifestat cu aceea?i perseveren?? pentru trecerea grabnic? la solu?ionarea unor probleme stringente pentru organizarea administrativ-func?ional? a Principatelor. În ?edin?a din 11 iunie 1859 fiindu-i recunoscute aptitudinile de foarte bun manager dar ?i preg?tirea necesar?, I.Em.florescu a fost ales în dou? dintre cele mai importante comitete de specialitate ale Comisiei Centrale, în Comitetul II îns?rcinat cu revizuirea capitolelor administrative ale Regulamentelor organice ?i dezvoltarea institu?iilor municipale; completarea legii electorale precum ?i lucr?rile publice, po?ta, telegraful, m?suri ?i greut??i ?i în comitetul V care era menit a se ocupa cu revizuirea capitolelor militare ale Regulamentelor organice ?i elaborarea proiectului de lege pentru organizarea puterii armate, acest din urm? obiectiv fiind trecut printre sarcinile prioritare ale Comisei Centrale.

Comisia Central? de la Foc?ani a func?ionat aproape trei ani, între 10/22 mai 1859 ?i 12/24 februarie 1862 când, încheindu-se procesul de des?vâr?ire a unirii celor dou? principate, s-a constituit o singur? Adunare Electiv? a României, un singur guvern ?i o singur? capital? a Principatelor Unite, la Bucure?ti. Activitatea comisiei s-a desf??urat în trei sesiuni anuale. Dup? cum se poate deduce din protocoalele ?edin?elor sale, dezbaterile acesteia s-au axat pe marginea unor importante proiecte de legi, fiind votate zece astfel de documente, în prima sesiune, 22 în cea de-a doua ?i ?ase în a treia sesiune. În afar? de proiectele de legi, sesiunile comisiei au mai avut pe ordinea de zi o serie de probleme stringente asupra c?rora a trebuit s? se pronun?e emanând de la: domnitor, Adun?rile Elective, consiliile de mini?tri sau propunerile unora dintre membrii Comisiei. A?a au fost, în primul rând, mesajele domnului la deschiderea sesiunilor ?i alte documente emanând de la cancelaria domnului; proiecte elaborate de cele dou? consilii de mini?tri care necesitau discutarea ?i avizul comisiei precum ?i o serie de amendamente ale membrilor comisiei. Cele mai importante proiecte dezb?tute, în Comisie, unele dintre ele fiind adoptate prin votul deputa?ilor au fost: Constitu?ia, Legea electoral?, Legea rural?, Reforma puterii judec?tore?ti, înfiin?area Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie, Reorganizarea finan?elor, a comer?ului ?i a transporturilor, organizarea administrativ?, organizarea armatei, organizarea înv???mântului.

În toate cele trei sesiuni cât a func?ionat: a) mai-decembrie 1859; b) decembrie 1859-decembrie 1860 ?i c) decembrie 1860-decembrie 1861- dup? desemnarea candida?ilor, Comisia a luat în dezbatere ?i a adoptat un num?r de 18 proiecte de legi. În prima sesiune, 10/22 mai 1859 - decembrie 1859, având ca pre?edinte pe Radu Rosetti, Comisia Central? de la Foc?ani a ?inut 88 de ?edin?e, luând în dezbatere 10 proiecte de legi, în cea de a doua sesiune, între decembrie 1859-decembrie 1860, cea mai productiv? de-altfel, sub pre?edin?ia lui ?tefan Golescu s-au desf??urat 90 de ?edin?e ?i au fost abordate 10 proiecte de legi, iar în cea de a treia ?i ultima sesiune, între decembrie 1860-decembrie 1861, prezidat? de N.Golescu, Comisia a ?inut 48 de ?edin?e, luând în discu?ie doar ?ase proiecte de legi. În Comisia Central? de la Foc?ani, generalul I.Em.Florescu a activat pân? în noiembrie 1859, când calit??ile sale ?i mai ales cariera militar? des?vâr?it?, l-au determinat pe Al.I.Cuza s?-l solicite a se ocupa de unificarea celor armate ale principatelor. Pentru felul cum s-a achitat de sarcinile privind unificarea ?i dezvoltarea organismului militar, Al.I.Cuza ?i-a exprimat în mai multe rânduri mul?umirea fa?? de gen.Florescu a?a cum a f?cut-o , spre exemplu, cu ocazia p?r?sirii de c?tre acesta a postului de ministru de r?zboi odat? cu demiterea guvernului Kretzulescu ?i aducerea la guvernare a unei echipe liberale, în frunte cu Mihail Kog?lniceanu în 1863. For?at fiind de împrejur?ri s?-l îndep?rteze pe Florescu de la ministerul de r?zboi, domnitorul nu poate renun?a la serviciile sale ?i în consecin?? îl nume?te Comandant al armatei, demnitate special înfiin?at?. Este important ?i trebuie re?inut c? din 1863, pe fondul unor tendin?e autoritare manifestate de domn, învinuit de înc?lcarea principiilor constitu?ionale, apelul la puterile str?ine pentru o nou? lege electoral?, ca ?i de dezordinea financiar?, se n??tea în România acea în?elegere dintre elementele mai radicale atât de dreapta cât ?i de stânga, arhicunoscut? drept monstruoasa coali?ie. Au intrat în coali?ie o serie de ilu?tri politicieni ?i din partea stâng? ?i din cea dreapt? a Adun?rii:I.C.Br?tianu, C.A.Rosetti, An.Panu, St.Golescu al?turi de G.?tirbei, I.Ghica, Gr.Sturdza, Ap.Arsache ?i D.Ghica. Au r?mas în afara monstruoasei coali?ii, sprijinindu-l în continuare pe domn, personalit??i politice de seam?, printre care N.Kretzulescu în fruntea grupului liberalilor modera?i, grupul liberalilor democra?i condu?i de M.Kog?lniceanu ?i, spre cinstea lor, un grup de consevatori-modera?i, printre care al?turi de N.Catargiu, Barbu Bellu se afla ?i generalul I.Em.Florescu. Acestora li s-au mai al?turat, sprijinindu-l pe domnitor, câ?iva mari boieri moldoveni ?i o frac?iune a liberalilor democra?i, în frunte cu Christian Tell, Cezar Boliac ?i C.D. Aricescu.

Fr?mânt?rile din via?a politic? aveau s? se încheie cu lovitura de stat din 1864 dat? de domnitor cu sprijinul lui M.Kog?lniceanu, prin care domnitorul, for?ând nota, î?i propune s? înl?ture opozi?ia ?i s? treac? la înf?ptuirea unor reforme structurale radicale mai ales în domeniul rural ?i electoral. Prin Statutul dezvolt?tor al Conven?iei de la Paris ?i noua lege electoral?, supuse aprob?rii na?iunii prin plebiscit la 10-14 mai 1864, Cuza preconiza o nou? structur? politic?. Puterea legiuitoare se împ?r?ea între Domn, Corpul ponderator ?i Adunarea electiv?, celui dintâi revenindu-i o pozi?ie dominant?. Consiliul de Stat, nou înfiin?at, era destinat a elabora legile conform ini?iativei domne?ti. Primul Senat al României cum poate fi socotit Corpul ponderator nou înfiin?at, alc?tuit din mitropoli?i ?i episcopi, pre?edintele Cur?ii de Casa?ie, generalul cel mai vechi în grad, ca membri de drept ?i 64 de membri numi?i de domn, parte din personalit??i politice, recomandabile prin meritul ?i experien?a lor ?i parte dintre membrii consiliilor jude?ene, ?i-a deschis lucr?rile în decembrie 1864. La aceea?i dat?, în noua formul? rezultat? din aplicarea noii legi electorale, adoptat? dup? lovitura de stat ?i plebiscitul organizat de Al. I. Cuza pentru a-?i legitima ac?iunea, ?i-a deschis lucr?rile ?i Adunarea Electiv?.

Ca expresie elocvent? a prestigiului de care se bucura ?i a sprijinului acordat lui Al. I. Cuza ?i lui M. Kog?lniceanu cu prilejul înf?ptuirii loviturii de stat, pe generalul Florescu îl vom întâlni în ambele institu?ii politice nou create. La Corpul ponderator, numit fiind de domn, generalul a fost ales ?i vicepre?edinte, iar în Adunarea electiv?, acesta se reg?sea printre pu?inii fo?ti deputa?i din perioada anterioar? precum Ch. Tell, N. Lahovari, Gr. Cuza, Al. Teriachiu, Sc.Voinescu ?.a. Prin interven?iile sale în ?edin?ele Corpului Ponderator, generalul s-a situat întotdeauna ?i a sus?inut cu convingere proiectele de reform? propuse de Cuza. Mai mult, în vara fierbinte a anului 1865, din calitatea de Ministru de interne, al Agriculturii ?i Lucr?rilor Publice în guvernul N.Kretzulescu adus la putere la 14 iunie 1865, generalul Florescu a dejucat o lovitur? de stat pus? la cale de opozi?ie pentru r?sturnarea lui Cuza, aflat la tratament la Ems în Germania, prin manipularea, în folos propriu a unei nemul?umiri a comercian?ilor din pie?ele bucure?tene fa?? de unele m?suri adoptate de prim?rie. Generalul Florescu a fost nevoit s? scoat? armata în strad? pentru a potoli mi?carea opozi?iei sub amenin?area armelor. Întors grabnic de la Ems, încuno?tiin?at fiind de c?tre general despre ac?iunea opozi?iei, Al.I.Cuza p?truns de gravitatea situa?iei, (evenimentul din 3/15 august încheindu-se cu vreo 20 de mor?i ?i foarte mul?i r?ni?i) a acordat amnistie tuturor celor 80 de aresta?i în urma revoltei din pia??.

Falsa revolu?ie popular?, cum nume?te N.Iorga revolta comercian?ilor din vara lui 1865, a avut îns? ca rezultat o reactivare a monstruoasei coali?ii împotriva regimului instituit la 2 mai 1864, cu obiectivul precis al r?sturn?rii domnitorului. Mi?carea opozi?ionist? la adresa guvernului s-a extins ?i în exterior, o contribu?ie important? aducându-?i presa vremii ?i loja francmasonic? În?elep?ii din Heliopolis în care se g?seau oameni politici din opozi?ie ?i militari (circa 70-80). Printre cei mai înfoca?i, asumându-si conducerea mi?c?rii se aflau frunta?ii liberal-radicali ?i liberal-modera?i ca C.A.Rosetti, I.C.Br?tianu, D.A.Sturdza, Ion Ghica, Dimitrie Ghica ?.a. I.C.Br?tianu a fost trimis în apus pentru a lucra din exterior la deteriorarea imaginii domnitorului, iar C.A.Rosetti a luat conducerea complotului intern. Deschiderea sesiunilor ordinare ale corpurilor legiuitoare, în decembrie 1865, au avut darul de a eviden?ia, o concentrare cu totul deosebit? a opozi?iei în vederea atacului decisiv la adresa sistemului de guvern?mânt al domnitorului. Dezbaterile asupra R?spunsului la Mesajul tronului, din luna ianuarie 1866, din ambele camere au marcat punctul culminant al ac?iunilor opozi?iei. Atacat dur, atât în Adunarea deputa?ilor cât ?i în Corpul ponderator, guvernul procuzist, condus de N.Kretzulescu ?i-a depus la 26 ianuarie demisia. Domnitorul a respins demisia guvernului, acceptând înlocuirea doar a generalilor Florescu ?i Manu, mini?tri de interne ?i de r?zboi, cei mai contesta?i pentru interven?ia în for?? cu prilejul evenimentelor din august 1865. Astfel se încheie cariera politic? dar ?i militar? a generalului I.Em.Florescu al?turi de Al.I.Cuza pe care-l slujise cu devotamentul ?i credin?a unui adev?rat general patriot. A urmat complotul ?i detronarea Domnitorului Al.I.Cuza de la 11 februarie 1866.

Imediat dup? detronarea lui Cuza, puterea a fost preluat? de o Locotenen?? Domneasc?, alc?tuit? din Dimitrie Sturdza (care-l reprezenta pe ?eful grup?rii conservatoare Lasc?r Catargiu, absent din ?ar? la data respectiv?), generalul Nicolae Golescu, reprezentant al liberalilor-radicali ?i colonelul Nicolae Haralambie, ca reprezentant al armatei. Prin decret al Locotenen?ei Domne?ti, în aceea?i sear? (11 februarie) a fost numit un guvern provizoriu prezidat de liberalul modern muntean Ion Ghica cuprinzând reprezentan?i ai tuturor grup?rilor politice participante la detronare. Locotenen?a Domneasc? ?i noul guvern au condus ?ara, la începutul noii perioade cu concursul celor dou? corpuri legiuitoare alese pe vremea lui Cuza. Principalul obiectiv, ini?ial, l-a constituit aducerea ?i validarea principelui str?in, atins în 10 mai 1866 prin întronarea lui Carol I de Hohenzolern Sigmaringen, apoi grabnica elaborare a unei noi constitu?ii care s? consfin?easc? reformele înf?ptuite pân? acum ?i apoi s? des?vâr?easc? m?surile de modernizare. ?i acest obiectiv a fost înf?ptuit prin elaborarea ?i aprobarea de c?tre Adunarea Constituant? a României, a noii constitu?ii a ??rii ?i promulgarea de c?tre Domnitor a acesteia la 1 iulie 1866. Imediat Constituanta a luat în dezbatere apoi, proiectul noii legi electorale, promulgat? ?i aceasta de Carol I, la 23 iulie 1866. Prin cele dou? documente se puneau fundamentele societ??ii noi capitaliste române?ti, statului de drept ?i principiilor moderne ale separ?rii puterilor în stat. Fa?? cu aceste evenimente, gen. Florescu s-a situat printre ofi?erii care s-au opus loviturii de stat. El nu s-a implicat direct, retr?gându-se pentru un interval de timp la mo?ia sa, mai ales c? în acela?i an, 1866 î?i pierduse prima so?ie, pe Ecaterina Bibescu. Înainte de aceasta îns?, dup? cum relateaz? generalul Radu Rosetti, I.Em.Florescu împreun? cu gen. Manu se aflau în fruntea unui grup alc?tuit din 7 colonei, 7 locotenent-colonei, 12 maiori, 40 c?pitani, 38 locotenen?i ?i 48 sublocotenen?i care au redactat ?i înmânat Domnitorului Carol I un protest contra r?mânerii în armat? a ofi?erilor vinova?i de fapta din noaptea de 11 februarie. De altfel, trebuie men?ionat c? spre cinstea lui, corpul ofi?eresc s-a situat în majoritatea lui pe o pozi?ie potrivnic? comploti?tilor, socotind c? ace?tia au înc?lcat jur?mântul fa?? de domnitor ?i au p?tat, ca atare, onoarea o?tirii.

În perioada cât a stat retras din via?a politic? (1866-1871), gen. Florescu a fost b?nuit c? ar fi ini?iatorul unei mi?c?ri împotriva aducerii prin?ului str?in ?i ca urmare urm?rit, iar unul dintre vajnicii s?i adversari D.A.Sturdza, a pornit prin pres? o campanie de def?imare ?i acuzare a generalului. Au fost fabricate ?i date publicit??ii, referate ?i bro?uri acuzându-l c?, în calitatea sa de ministru de interne ?i al lucr?rilor publice în ultima guvernare de sub domnia lui Cuza, a înc?lcat în nenum?rate situa?ii legisla?ia. Urmându-i generalului Florescu la conducerea acestui minister, D.A.Sturdza se socotea îndrept??it a întocmi un adev?rat îndreptar al faptelor de abuz ?i înc?lcarea legisla?iei. În fondurile bibliotecii Academiei române, se p?streaz? cele ?apte bro?uri ?i dou? referate aruncate pe pia?a media de atunci de c?tre Sturdza precum ?i o bro?ur? cu r?spunsul generalului Florescu la acestea. În general, acestea cuprind o în?iruire de legi ?i articole înc?lcate de ministerul lucr?rilor publice cât timp în fruntea acestuia s-a aflat predecesorul s?u, pe parcursul aprob?rii ?i execut?rii unor lucr?ri importante.

F?r? a în?irui toate inep?iile lui Sturdza, not?m doar c?, gen.Florescu era învinuit în principal, c? a înc?lcat legea bugetului, legea contabilit??ii generale a statului, legea concesiunii de lucr?ri publice ?i alte legi ?i reglement?ri. Toate acestea pe parcursul aprob?rii ?i trecerii la execu?ia unor lucr?ri precum : repararea pavelelor capitalei, lucr?rile de art? de la Râmnic la Foc?ani, amenajarea gr?dinilor publice ale capitalei : Ci?migiu, Cotroceni ?i cur??irea cursului Dâmbovi?ei; pavarea cu piatr? cubic? a C?ii Mogo?oaia, ?oseaua C?lug?reni (calea Giurgiului); aprovizionarea pietri?ului necesar la între?inerea ?oselei cuprins? între ?an?uri ?i T?rt??e?ti etc. Toate aceste acuza?ii, sunt atacate punctual de I.Em.Florescu printr-o bro?ur? ce o d? publicit??ii în august 1866, care de asemenea poate fi studiat? în fondurile Bibliotecii Academiei române. Atacând în parte fiecare dintre acuza?iile aduse, fostul ministru al lucr?rilor publice din ultimul an de domnie al lui Al.I.Cuza, eviden?ia c? to?i mini?trii dinainte de 11 februarie au fost condu?i numai de dorin?a de a face bine ??rii ?i de a o pune într-o pozi?ie mai fericit?.

„Am servit aproape 30 de ani, scria I. Em. Florescu, poate c? în acest timp am f?cut ?i eu oarecare bine în ?ara mea, dar constat cu mândrie c? pentru întâia oar?, a trebuit s? fie D.A.Sturdza care s? cread? c? m? poate lovi cu mijloacele de care numai dumnealui se putea servi.” ?i apoi se întreab?: Cum poate fi Sturdza un atât de zelos acuzator la adresa guvernelor din vremea lui Cuza, atât timp cât acesta a fost secretarul intim al Domnului ?i chiar de dou? ori ministru? Ceea ce îl doare cel mai mult pe generalul patriot ?i, ca atare, îi repro?eaz? lui D.Sturdza este faptul c? acesta a stopat toate lucr?rile de utilitate public? începute din vremea ministeriatului s?u, lucru absolut d?un?tor interesului public. Încheind, I.Em.Florescu scria cu profund? indignare: „Sistemul inaugurat în ?ara noastr? de domnul D.Sturdza nu poate avea decât tristul efect de a reprezenta societatea noastr? cu culorile de-i sunt proprii dumnealui!”

- Va urma -

---------------------------------------------------

[1] Este interesant tabloul componen?ei politice a comisiei:conservatori erau 4 din Muntenia :C.N.Br?iloiu, Constantin Filipescu, col.I.Em.Florescu ?i Apostol Arsachi, din Moldova tot 4 :P.Rosetti(I.B?l?nescu),Grigore M.Sturdza, R?ducanu Rosetti ?i Ioan Sturdza; liberalii, de-asemenea în num?r egal erau 3 din Muntenia:Grigore Arghiropol, ?tefan Golescu ?i Evghenie Predescu iar din Moldova:Mihail Kog?lniceanu, Vasile M?linescu ?i dr.Ludovic Steege iar f?r? o apartenen?? politic? clar exprimat?, f?ceau parte din comisie: Christian Tell din ?ara Româneasc? ?i Alecu Grigoriu, din Moldova.

footer