Revista Art-emis
Senatorul - General Ioan Emanoil Florescu (1) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 25 Mai 2014 15:04

General Ioan Emanoil Florescu, art-emisTr?ind în veacul marilor reforme modernizatoare care au propulsat România de la vechile rânduieli feudale, pe calea dezvolt?rii capitaliste, dar mai ales, a f?uririi unirii sale ?i a independen?ei, generalul Florescu al?turi de Costache Negri, Mihail Kog?lniceanu ?i Emanoil Kretzulescu, a fost unul din cei patru cei mai apropia?i colaboratori ai colonelului Alexandru Ioan Cuza, unificatorul de fapt ?i de drept, al celor dou? principate române?ti Moldova ?i Valahia. Drept recuno?tin?? pe soclul statuii domnitorului Al. I. Cuza din Pia?a Unirii din Ia?i, al?turi de Negri, Kog?lniceanu ?i Kretzulescu str?juie?te cu aliura-i falnic? ?i chipe?ul general Florescu. S-a n?scut la 7 august 1819 în comuna Vizure?ti din districtul Râmnicu Vâlcea, într-o familie de mari proprietari Manolache Florescu ?i Tinca Faca. D?inuind, probabil, din vremuri str?vechi pe aceste meleaguri, familia Flore?tilor se afl? în documentele istorice printre primele familii boiere?ti men?ionate ca atare înc? din secolul al XV lea. Din anul 1832 îl g?sim înscris în matricolele Colegiului Na?ional Sf. Sava, cunoscut în epoc? atât pentru profesorii s?i lumina?i cât ?i pentru calitatea elevilor, viitori reformatori ai societ??ii române?ti. La colegiu, elevul Emanoil Florescu a avut colegi pe majoritatea tinerilor patrio?i progresi?ti de mai târziu printre care: Dimitrie Br?tianu, Ion Br?tianu, Grigore Filipescu, Scarlat Filipescu, Ion Brezoianu, Costache B?l?ceanu, Costache Rosetti, Iorgu (Ion) Ghica, Alexandru Or??anu ?.a.

Ca majoritatea fiilor de boieri lumina?i, tân?rul I. Em. Florescu, în anul 1833, în vârst? de numai 14 ani, a fost încorporat în armat? cu gradul de iunc?r. În anul 1836 a fost înscris pentru patru ani la liceul Saint Louis Le Grand ?i apoi 2 ani la specializare militar? la prestigioasa ?coal? de Stat Major parizian? comandat? la acea vreme de generalul Aupic, care, la rug?mintea lui Alexandru Ghica s-a ocupat în mod special de preg?tirea militar? a tân?rului sublocotenent. În timpul studiilor în Fran?a, la 30 aprilie1838, a fost înaintat la gradul de locotenent ?i înscris în eviden?a cadrelor Regimentului 2 infanterie. Împlinise 23 de ani, în anul 1842, când protectorul s?u, domnitorul Alexandru Ghica a fost demis. Nevoit s? se întoarc? în ?ar? Ion Emanoil Florescu se dedic? aproape exclusiv muncii didactice ?i culturale pentru ca numai dup? câ?iva ani, noul domn ales de Ob?teasca Adunare, Gheorghe Bibescu, având în vedere preg?tirea sa militar? de excep?ie s?-l cheme ?i s?-l îns?rcineze a organiza armata român? în limitele prevederilor Regulamentelor Organice care func?ionau la acea vreme în Principate. La 27 ianuarie 1843 a fost numit aghiotant al domnitorului Gheorghe Bibescu, care fiind foarte mul?umit de serviciile sale ?i stagiul de cinci ani în gradul de locotenent fiind atins, în decembrie 1843 îl avanseaz? la gradul de c?pitan. Pe deplin satisf?cut de aportul aghiotantului s?u, la instruirea militar? a tinerilor fii de boieri, dar ?i de serviciul în slujba domnului, Gheorghe Bibescu accept? cu mare satisfac?ie c?s?toria lui Ion Emanoil Florescu cu fiica sa, Ecaterina, în februarie 1845, iar drept recompens?, la 22 aprilie acela?i an, îl înainteaz? la gradul de maior.

Evenimentele de la 1848, l-au g?sit cu gradul de colonel - fusese avansat de Gheorghe Bibescu la 23 aprilie 1848 - ?i numit vornic al temni?elor (director general al închisorilor - n.n.) slujb? pe care o îndeplinise ?i tat?l s?u ?i pe care o va exercita în continuare atât sub domnia lui Barbu ?tirbei, cât ?i în vremea c?im?c?miei (1858 - n.n). Devotat convingerilor sale conservatoare dar ?i na?ionalist progresiste, ?i aflându-se în slujba domnului ?i ginere al acestuia, Ion Emanoil Florescu nu s-a înscris de partea tinerilor ofi?eri revolu?ionari români precum Cristian Tell, Nicolae Ple?oianu sau Gheorghe Magheru. Când revolu?ionarii l-au debarcat pe domnitorul Gheorghe Bibescu ?i au instalat Guvernul Provizoriu, colonelul Florescu a fost demis din armat? ?i l-a urmat pe domnitor în exil la Bra?ov. Apoi a ales s? se înroleze în armata ruseasc? p?strându-?i gradul de colonel. Sub comanda generalului Lüders, Florescu a luat parte în statul major al acestuia, la interven?ia armatelor ruse?ti în Transilvania ?i Ungaria pentru în?bu?irea revolu?iei ungare condus? de Kosuth. Pentru meritele sale în aceast? campanile a fost decorat de ru?i.

Este ?tiut c? guvernul revolu?ionar provizoriu, prin interven?ia trupelor ruse?ti ?i otomane, a fost destituit în luna septembrie. ?arul, peste capul puterii suzerane, a instituit în ambele principate un regim de ocupa?ie militar? care va dura pân? la semnarea de c?tre guvernul de la Petrograd cu guvernul otoman, a conven?iei de la Balta Liman la 19 aprilie 1849. În baza documentului citat, noul domn numit în ?ara Româneasc? a fost Barbu ?tirbei, fratele vitreg al lui Gheorghe Bibescu. În ceea ce-l prive?te pe Florescu, noul domnitor l-a reintegrat în armata ??rii ?i l-a numit în posturile de?inute înainte de revolu?ie, recunoscându-i competen?ele ?i acordându-i ?i alte noi îns?rcin?ri. Generalul Radu Rosetti, într-o conferin?? ?inut? la Ateneul Român la 11 decembrie 1936, intitulat? „Un uitat, generalul Ion Emanoil Florescu” enumer?, foarte documentat, toate func?iile în care a slujit sub Barbu ?tirbei, generalul Florescu. Astfel, acesta sublinia c? generalul Florescu a îndeplinit slubele de adjutant domnesc, de vornic al temni?elor, de efor drumurilor, de efor al ?coalelor, de membru în comisia tehnic? a direc?iei lucr?rilor publice ?i, în sfâr?it, de membru în comisia de organizare a ?colii militare de ofi?eri ?i profesor de art? militar?, curs pe care-l preda de trei ori pe s?pt?mân?. Iat? a?adar, o implicare profund? a generalului Florescu în ansamblul activit??ilor civile (politice - n.n.) concomitent cu cele militare.

Odat? cu ocupa?ia rus?, I. Em. Florescu î?i d?, pentru a doua oar?, demisia din armata ??rii Române?ti ?i se încadreaz? din nou sub comanda generalului Lüders în armata ruseasc?, luând parte împreun? cu al?i tineri inclusiv români, cum au fost Gheorghe Filipescu ?i Panait Moruzi la luptele din Crimeea. Victoria puterilor occidentale în r?zboiul Crimeii urmat? de Congresul de pace de la Paris (1856) cu implica?iile sale nemijlocite în privin?a viitorului Principatelor Române care au fost eliberate de sub tutela ruseasc? r?mânând sub suzeranitatea turceasc?, dar beneficiind de acum de protec?ia colectiv? a marilor puteri europene, au readus în prim planul ac?iunilor române?ti ca un obiectiv imediat, unirea. Colonelul Florescu în?elegând semnifica?ia acordat? de for?ele politice progresiste n?zuin?elor de unitate ?i emancipare a românilor, nu ezit? s? demisioneze din armata ruseasc? ?i s? se consacre în exclusivitate, cu toat? energia, în lupta pentru unire, aflându-se de partea lupt?torilor unioni?ti, majoritatea reveni?i în ?ar? din exil. Era, într-un anume fel, începutul activit??ii sale politice, fiind ales atât în Adun?rile Ad-hoc cât ?i în Adunarea Electiv? a ??rii Române?ti. Încerca acum ?i în politic? ceea ce îi reu?ise pe deplin în domeniul militar.

A fost foarte activ ca deputat în Divanul ad-hoc al ??rii Române?ti, militând de data aceasta contar orient?rii boierilor consevatori, de partea for?elor radical na?ionaliste care sus?ineau unirea. ?i-a pus totodat? casa din Bucure?ti la dispozi?ia unioni?tilor, aici discutându-se, în premier?, am putea spune, arz?toarele probleme ale unirii. Aici, în casa sa, s-a desf??urat întrunirea membrilor de dreapta ai Adun?rii Elective a ??rii Române?ti din 23 ianuarie 1859, care avea s? aleag? a doua zi pe Domnitorul colonel Al. I. Cuza, dup? ce, la 5 ianuarie 1859, acesta fusese ales domn de Adunarea Electiv? a Moldovei. Puse în fa?a faptului împlinit, Marile Puteri s-au întrunit din nou la Paris pentru a analiza noua întors?tur? a evenimentelor din Principate. De?i Austria ?i Turcia au ridicat obiec?ii, împotrivindu-se ini?ial unirii, în ansamblu Marile Puteri nefiind dispuse s? redeschid? chestiunea româneasc?, la 26 august 1859 au votat pentru acceptarea dublei alegeri a lui Alexandru Ioana Cuza.

Pentru a putea duce la bun sfâr?it una dintre cele mai grele reforme menite a asigura ap?rarea la caz de nevoie a unirii, aceea a reoganiz?rii ?i unific?rii armatei prin contopirea o?tirilor celor dou? principate într-un singur corp, prin sporirea efectivelor ?i a dot?rii precum ?i sporirea gradului de instruire, Domnitorul Cuza l-a rechemat pe col. Florescu în armat? prin Decretul nr.88 din 19 noiembrie 1859.

Imediat dup? alegerea sa ca domn al celor dou? principate ?i realizarea unirii nominale, Alexandru Ioan I, a?a cum se va numi el ca domn, împreun? cu Adun?rile Elective ?i guvernele de la Ia?i ?i Bucure?ti, ?i-a stabilit ca obiectiv prioritar, des?vâr?irea Unirii ?i recunoa?terea interna?ional? a acesteia. În acest scop, în perioada februarie 1859 - decembrie 1861, Domnitorul împreun? cu cei apropia?i, au adoptat o serie de m?suri legislative în domeniile administrativ, juridic ?i militar, în special.

Pilonul în jurul c?ruia s-a consolidat edificiul Unirii l-a reprezentat armata, unificarea organizatoric? a o?tirii moldovene cu cea muntean? fiind considerate de contemporani ca elementul indispensabil în atingerea obiectivului propus.

În vedera realiz?rii acestui deziderat, Domnitorul a g?sit un sprijin de n?dejde în generalul Ion Emanoil Florescu. De fapt, în întrega perioad? de domnie a lui Cuza, generalul Florescu a fost, a?a cum de altfel am anticipat, unul dintre cei mai apropia?i ?i devota?i colaboratori, activitatea sa în sprijinul domnitorului ?i a des?vâr?irii unirii, de fapt s-a desf??urat în dou? planuri distincte, cel militar în primul rând ?i cel politic.

În domeniul militar, generalul Florescu, cu studii militare superioare în Fran?a, era unul dintre cei mai bine preg?ti?i ofi?eri, capabil s?-?i pun? cuno?tin?ele militare acumulate în slujba operei de reorganizare modern? a armatei. Con?tient de valoarea sa militar?, Domnitorul Al.I.Cuza, dup? ce l-a rechemat în armat?, i-a încredin?at succesiv func?iile de ministru de r?zboi ?i ?ef al Statului Major General[1][1], mai întâi separat în Moldova ?i Muntenia, apoi dup? ianuarie 1862, în Principatele Unite. În statornicirea bazelor armatei moderne na?ionale, consiliat îndeaproape de gen. Florescu, Cuza folosindu-se, cu mult? abilitate, de prevederile Conven?iei de la Paris în domeniul militar, care înscriau libertatea ca cele dou? armate s? se organizeze identic, pentru a putea constitui cu aprobarea Por?ii, la nevoie, o singur? armat?, a reu?it s? contureze structurile esen?iale ale noii armate române.

Pornind de la situa?ia concret? a o?tirilor celor dou? principate la începutul anului 1859: o structur? modest?, efective reduse, lipsa de cadre cu o preg?tire adecvat?, administra?ie excesiv de centralizat?, lipsa unei jurisdic?ii militare ?i a unei logistici corespunz?toare, generalul Florescu ?i sfetnicii s?i apropia?i, gen.Savel Manu ?i col. George Adrian, în ?ara Româneasc? sau gen. Alexandru Iacovache în Moldova, au trecut grabnic la c?utarea unor solu?ii care s? faciliteze, concomitent cu perfec?ion?rile în plan teoretc-organizatoric, o adev?rat? consacrare a unor modalit??i pentru contopirea celor dou? o?tiri ?i preg?tirea unitar? a acestora.

Ca modalit??i de îndeplinire a dezideratului unific?rii armatelor celor dou? principate ?i formarea unui organism militar unic, generalul Florescu a recurs ini?ial la disloc?ri de trupe dintr-un principat în altul, continuate prin realizarea unei preg?tiri omogene în tabere de instruc?ie comune. Concomitent s-a pus problema unor uniforme ?i înzestr?ri asem?n?toare unific?rii structurilor de comand? ?i crearea de noi corpuri de trup? sau noi specialit??i militare, folosindu-se efective mixte. Astfel, în martie 1859, s-a efectuat prima redislocare reciproc? de trupe. La Bucure?ti au fost dislocate din oastea Moldovei, bateria de artilerie c?l?rea?? precum ?i dou? batalioane din Regimentul de mu?chetari comandat de col. Ioan Duca, iar pe 14 aprilie la Ia?i, sosea Regimentul 3 infanterie din armata muntean?, comandat de col.Emanoil Caloglu. Presa vremii semnala din plin, entuziasmul cu care erau primite aceste unit??i ?i mari unit??i în cele dou? capitale surori.

Pentru realizarea unei uniforme unice, în martie 1859, s-a organizat la Foc?ani o comisie mixt? alc?tuit? din trei ofi?eri moldoveni ?i trei munteni care sub coordonarea colonelului medic Carol Davila a reu?it ca pân? la sfâr?itul anului 1862 s? creeze noile uniforme moderne diferen?iate pe categorii de militari (specialit??i) ?i pe grade, care vor d?inui în armata român? pân? la începutul secolului al XX-lea.

Generalul Florescu a pus un accent deosebit pe omogenizarea instruc?iei ?i mai ales sudarea colectivelor de militari. În acest sens, împreun? cu Domnitorul Cuza a înfiin?at tab?ra de la Flore?ti, jude?ul Prahova. Menit? instruirii în comun, tab?ra de la Flore?ti a func?ionat din mai pân? în 23 august 1859. Au fost dislocate sub comanda generalului moldovean Constantin Milicescu, trupe de elit? din toate armatele existente în num?r ?i propor?ii egale, atingându-se cifra de 11.000 de militari. Trebuie precizat c?, înfiin?area tab?rei de la Flore?ti, în concep?ia lui Cuza, a jucat ?i un important rol politic, fiind preconizat? a exercita presiuni asupra guvernelor de la Viena ?i Constantinopol care tergiversau recunoa?terea dublei alegeri, într-un context mai amplu, al agrav?rii rela?iilor franco-austriece ?i a izbucnirii r?zboiului austro-franco-sard în aprilie 1859.

Foarte curând dup? aceea generalul Florescu avea s? de?in? unicul portofoliu al ministerului de r?zboi pe întreaga ?ar? la Bucure?ti, armata fiind prima institu?ie guvernamental? important? care a fost unificat? cu doi ani înainte de formarea primului guvern unitar (ianuarie 1862).

----------------------------------

[1] Ministru de R?zboi a fost, în ?ara Româneasc? între 28 nov.1859-28 mai 1860 ?i 30 aug.1860-17 aprilie 1861, iar ?ef al Marelui Stat major între 30 mai 1860-30 august 1860. În Moldova a fost ministru de r?zboi între 14 iulie 1860-17 ianuarie 1861 ?i 18 ianuarie -17 aprilie 1861. În Principatele Unite, gen. Florescu a fost Ministru de R?zboi între 30 sept.1862-11 oct.1863 iar ?ef al Marelui Stat Major între 21 aprilie 1864-1 mai 1866



 
footer