Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Duminică, 18 Mai 2014 12:37

Cristian Troncot?, Duplicitarii„Cei ce hot?r?sc s? piard? sunt ?i cei mai puternici”. [Bundesnachrichtendienst (B.N.D.)]

Dac? secolul al XIX- lea, în a doua sa jum?tate, a însemnat institu?ionalizarea serviciilor secrete, secolul urm?tor a dus la o dezvoltare pe toate planurile: structural, organizatoric, legislativ, al metodelor, mijloacelor ?i practicilor folosite în ac?iunile operative, al dot?rii cu cele mai moderne tehnologii, ?i nu în ultimul rând, al disponibiliz?rii unor uria?e fonduri publice. Practic, nu exist? eveniment important în istoria secolului al XX-lea f?r? ca serviciile secrete s? nu fi fost implicate într-o m?sur? mai mare sau mai mic?. Cu succesele ?i insuccesele repurtate în timpul celor dou? r?zboaie mondiale, astfel de institu?ii au ie?it mai consolidate, iar cu experien?a acumulat? au convins oamenii politici c? r?zboaiele calde nu mai pot constitui o solu?ie pentru aranjamente la nivel global. Mai mult, confruntarea pe frontul secret al informa?iilor, incluzând aici ?i opera?iunile speciale, s-au dovedit mai pu?in costisitoare dar ?i mai eficiente. Exist? desigur ?i mari riscuri în folosirea armei informa?iilor, în sensul c? e?ecurile pot fi uneori ireparabile. Oricum, istoria secolului al XX-lea a dovedit, mai ales pentru ??rile mici ?i mijlocii sau cu interese limitate, c? merit? riscul angaj?rii cu toat? responsabilitatea în confruntarea pe frontul secret. ?i aceasta pentru c? în mai toate cazurile nu prea exist? alternativ? în a supravie?ui ca stat ?i na?iune dac? nu te la?i prins în joc. În esen??, este vorba despre o permanent? curs? a inteligen?elor puse s? lucreze în slujba intereselor na?ionale, regionale ori globale ce ?in de stabilitatea unui sistem. Este o disput? în care to?i, dar absolut to?i, cei implica?i au o ?ans?. ??rile mici ?i mijlocii care au dispus de servicii secrete puternice - în sensul c? au fost bine dotate, judicios organizate ?i cu un personal de înalt? calificare - au c?p?tat de regul? o ?ans? în plus spre promovarea politicilor de ap?rare în fa?a sau la masa tratativelor, al?turi de cei mari ?i boga?i, mai precis acolo unde s-au f?cut jocurile politice, s-au desenat h?r?i, ori s-au stabilit zonele de influen?? ?i interfa??.

Sfâr?itul r?zboiului rece - care în esen?? a însemnat o confruntare aspr? între dou? blocuri militare, N.A.T.O. ?i Tratatul de la Var?ovia, cu interese ?i ideologii ce se excludeau reciproc - a marcat ?i începutul unei noi ere în istoria serviciilor secrete. „Focusul”, adic? ?intele ?i regulile jocului par s? se fi modificat, dar nu ?i mentalit??ile. Reciclarea lor, sau dup? o expresie mai nuan?at?, „adaptarea la noile condi?ii geopolitice ?i geostrategice”, reclam? o perioad? de tranzi?ie. Aceasta nu înseamn? îns? ?i o pauz? operativ?, întrucât a?a ceva nu exist?, ?i nu a existat niciodat? pe frontul secret. „Cârti?ele” sovietice, precum Aldrich Ames, Harold Nicholson, Robert Lipka ori Robert Hansen au spionat în favoarea Kremlinului atât înainte cât ?i dup? pr?bu?irea U.R.S.S.. Acest din urm? aspect îi face pe mul?i anali?ti „independen?i”, deci neînregimenta?i politic sau ideologic s? vad? cu luciditate c? reciclarea sau schimbarea mentalit??ii ofi?erilor de informa?ii din perioada r?zboiului rece n-ar reprezenta altceva decât simple slogane pur propagandistice din partea celor care militeaz? pentru globalizare, fie ea ?i multipolar?. Desigur c? riscul practic?rii unei astfel de „propagande” este imens. Dac? la început au putut fi convin?i (sau fraieri?i) doar inocen?ii, cu timpul societatea civil? pe ansamblu, dincolo de eterogenitatea ei, va ajunge s? în?eleag? faptul c? restructurarea serviciilor secrete nu reprezint? decât o banal? expresie pur teoretic? ?i f?r? nici o leg?tur? direct? cu ceea ce se întâmpl? de fapt în lumea serviciilor secrete.

Au existat ?i vor mai exista probabil paradoxuri. Istoricii care se ocup? de trecutul serviciilor secrete au reu?it s? documenteze, prin probe indubitabile, existen?a unei continuit??i absolut necesare pentru activitatea de informa?ii. Referirea vizeaz? interesul na?ional care a func?ionat sub cele mai subtile forme dincolo de orice ideologie, chiar ?i în perioada r?zboiului rece. De exemplu China, ?ar? comunist? ?i S.U.A., pentru mul?i un adev?rat simbol al democra?iei, au avut momente de bun? conlucrare a institu?iilor lor specializate pe frontul secret. Concret, în octombrie 1983, ministrul afacerilor externe chinez, Wu Xiequan, aflat în vizit? în S.U.A., a discutat cu directorul C.I.A., Bill Casey, despre necesitatea unor opera?iuni comune (joint ventures, cum le denumesc americanii), ceea ce a însemnat: sus?inerea paramilitar? a kmerilor ro?ii (tutela?i dintotdeauna de chinezi) ?i a mudjahedinilor afgani, aproviziona?i în parte cu arme de provenien?? american? prin China. O s?pt?mân? mai târziu, generalul Eugen Tighe, ?ef al Defence Intelligence Agency (D.I.A.) serviciul militar de informa?ii al S.U.A., s-a aflat la Beijing pentru a pune la punct împreun? cu generalul chinez Huang Zhengji modalit??ile de realizare a acestor opera?iuni comune sino-americane. [1]

În atari condi?ii, ne explic?m acum mai bine ca oricând unele evenimente ale istoriei foarte recente. Având la baz? deja tradi?ia unei asemenea cooper?ri, guvernul de la Beijind s-a gr?bit, dup? tragicele evenimente de la Washington ?i New York din 11 septembrie 2001, s? se declare de partea S.U.A. în r?zboiul lor proclamat contra terorismului interna?ional. R?zboi care, dup? unii eminen?i politicieni, nu ar avea menirea „de a descuraja terorismul, ci chiar de a-l amplifica”. Iat? doar un exemplu ce demonstreaz? c? ra?iunile de stat determinate de interesele na?ionale, bine ancorate istoric pe frontul secret, pot spulbera orice îngr?diri ideologice. Iar „anali?tii” (sau propagandi?tii) de ocazie nu mai au aurgumente pentru a-i împ?r?i pe combatan?ii frontului secret în buni ?i r?i. Temerile, justificate de altfel din partea societ??ii civile, sunt de cu totul alt? natur?. Pentru a nu se mai repeta gravele înc?lc?ri ale drepturilor omului din perioada r?zboiului rece - ?i aceasta pentru c? activitatea serviciilor secrete s-a desf??urat „la limita interpret?rii legilor”, ca s? nu spunem a ignor?rii lor, dar fiind motivat? de a?a numite „ra?iuni de stat” - s-a pus problema unui control strict, complex ?i institu?ionalizat, inclusiv din partea societ??ii civile. Au ap?rut comisiile de control ministeriale, parlamentare sau preziden?iale care ?in sub o strict? supraveghere, ?i în cadrul legii, activitatea serviciilor secrete. Fiind percepute - ?i poate c? nu în totdeauna eronat - ca „organiza?ii suprastatale” ori „guverne din umbr?”, serviciile secrete ar trebui s? dea dovad? de transparen??. Este ?i motivul pentru care societatea civil? a reclamat mai tot timpul cunoa?terea acestor institu?ii. Pentru sporul de credibilitate, cunoa?terea trebuie s? se bazeze pe o solid? investiga?ie documentar-istoric? ?i s? se realizeze cu metode ?i mijloace ?tiintifice. Poate c? nu întâmpl?tor la cel de al XIX-lea Congres Interna?ional de ?tiin?e Istorice de la Oslo, din 6-13 august 2000, s-a organizat pentru prima oar? o sec?iune care a abordat ca tematic? istoria serviciilor secrete. Mai mult, în Alexandria, statul Virginia (S.U.A.) func?ioneaz? de câ?iva ani cu bune rezultate un Centru de studii pentru Contraspionaj ?i Securitate[2], iar în capitala Germaniei, la Berlin, a luat fiin?? la începutul lunii iulie 2003 „Cercul de discu?ii al serviciilor de informa?ii”, asocia?ie deschis? oamenilor de ?tiin??, fo?tilor agen?i din conducerea serviciilor secrete germane, politicienilor, jurnali?tilor, reprezentan?ilor justi?iei ?i economiei, precum ?i angaja?ilor institu?iilor guvernamentale care se ocup? de serviciile de informa?ii germane.[3]

Exist? desigur ?i o serie de probleme cu care se confrunt? istoricii în acest domeniu. S? amintim mai întâi o legend?, descurajatoare prin morala ei, ce circul? în rândul tinerilor istorici ?i care pleac? se pare de la un fapt real. Se spune c? un diplomat chinez a fost întrebat la un moment dat - începutul anilor ’90 - de c?tre un ziarist occidental, ce p?rere are despre rolul ?i consecin?ele revolu?iei franceze de la 1789-1794 în istoria universal?. R?spunsul a venit prompt: „Este o istorie prea recent? ca s?-i putem descifra sensurile”. Trecând peste aceast? lec?ie de filozofie a istoriei de tip asiatic, va trebui s? recunoa?tem c? cei ce se încumet? la studiul „istoriei recente” - dup? al?i autori chiar „prea recent?” - se expun unor riscuri ce ?in de domeniul credibilit??ii. ?i aceasta pentru c? nu au la dispozi?ie decât date ?i informa?ii furnizate de surse (izvoare istorice) deschise ?i oficiale. Prin urmare, principalul impediment îl constituie accesul la fondurile arhivistice - este vorba despre arhivele serviciilor secrete - care din acelea?i „ra?iuni de stat” se las? foarte greu desferecate. Este un aspect pe care a încercat s?-l explice ?i cercet?toarea american? Amy Knight. În a sa interesant? lucrare despre ce s-a întâmplat cu KGB-ul dup? c?derea Blocului Comunist din Europa, Domnia Sa a ?inut s? atrag? aten?ia c? istoricii serio?i nu pot scrie o istorie obiectiv? pe baza unor documente care le sunt oferite din arhive „buc??ic? cu buc??ic?” sau, ?i mai r?u, „doar prin intermediul unor fragmente din documente”. Aceea?i pruden?? ar trebui manifestat? ?i fa?? de izvoarele memorialistice, oferite chiar cu mult? generozitate, dup? c?derea Cortinei de fier, de fo?ti ofi?eri ai serviciilor secrete sovietice. Dezv?luirile unor lucr?ri memorialistice, precum cele semnate de Pavel Sudoplatov, Oleg Kalughin sau Iuri ?ve? ar trebui preluate de c?tre istorici - în opinia aceleia?i autoare - cu mult? rezerv?, supuse unei analize critice foarte am?nun?ite ?i apoi comparate ?i coroborate cu documentele de arhiv? accesibile, iar interpretarea lor s? ?in? cont de contextul strict istoric. Pruden?a s-ar datora faptului c? memoriali?tii din acest? categorie, ar avea ceva de ascuns : fie „manipularea istoriei”, fie ob?inerea „de bani sau alte avantaje materiale” în schimbul unor „confesiuni neautorizate”, ceea ce îi pune de multe ori în contradic?ie cu interesele actualelor institu?ii cu responsabilit??i în domeniul ap?r?rii siguran?ei na?ionale. F?r? a exclude valoarea istoric? a izvoarelor memorialistice, Amy Knight sus?ine c? dezv?luirile unor fo?ti ofi?eri ai serviciilor secrete sovietice nu reprezint? altceva decât „un mozaic de fapte autentice, jum?t??i de adev?r ?i scorneli evidente”.[4]

„Oamenii î?i d?duser? seama c? Securitatea Statului împreun? cu alte organisme pe care se baza ori prin care se exercita puterea, era o institu?ie la dispozi?ia dictatorilor pentru asigurarea protec?iei lor personale ?i înt?rirea dictaturii”. (General-colonel Iulian Vlad)

În ultimii ani s-au publicat ?i în România documente ?i lucr?ri ale unor memoriali?ti care au f?cut parte din foste structuri de securitate ?i informa?ii - din Ministerul de Interne ?i Ministerul Ap?r?rii Na?ionale -, printre care: Ion Mihai Pacepa[5], Ion St?nescu, Cosma Neagu[6], Nicolae Ple?i??[7], Marin Pancea[8], Grigore R?duic?[9], Gheorghe Ra?iu[10], Iulian Vlad[11], Victor Negulescu[12], Ionel Gal[13], Niculae Mavru[14], Gheorghe Cotoman[15], Gheorghe Dragomir[16], Stelian Octavian Andronic,[17] Ion Pavel.[18] ?inând cont de necesitatea transparen?ei, de regulile nescrise înc? ale jocului, dar ?i de avertismentele cercet?toarei Amy Knight, în ceea ce prive?te pruden?a în interpretarea surselor memorialistice, am încercat în rândurile ce urmeaz? s? pun la dispozi?ia celor interesa?i o sintez? despre momentele mai importante din istoria serviciilor de informa?ii ?i securitate ale regimului comunist din România în perioada 1965-1989.

Not?: Textul prezentat este introducerea volumului „Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informa?ii ?i securitate ale regimului comunist din România (1965-1989)”, Bucure?ti, Editura Elion, 2003, 243 p.

-------------------------------------------
[1] Vezi pe larg Roger Faligot, Rémi Kauffer, Istoria mondial? a serviciilor secrete, vol.III,Editura Nemira, Bucure?ti, 2002, p.121 ?i urm.
[2] „Lumea magazin”, 11/2001, p.7.
[3] „Suddeutsche Zeitung”, vineri 11 iulie 2003.
[4] Amy Knight, KGB dup? KGB. Scurt? istorie a eternei securit??i de stat, Bucure?ti, 1999.
[5] Ion Mihai Pacepa, Orizonturi ro?ii, Bucure?ti, 1992; idem, Mo?tenirea Kremlinului. Rolul spionajului în sistemul comunist de guvernare, Bucure?ti, 1993; Idem, Cartea neagr? a Securit??ii, vol. I, Rolul Poli?iei Politice ?i al Spionajului în România Comunist?, Bucure?ti, 19999; idem, vol. II, Via?a mea al?turi de Gheorghiu – Dej, Bucure?ti, 1999; idem, vol. III, L-am trodat pe Ceau?escu, Bucure?ti, 1999.
[6] Neagu Cosma, Ion St?nescu, În anul 1968 a fost programat? ?i invadarea României. Informa?ii inedite din interiorul Serviciilor Speciale ale României, Bucure?ti, 1999;Neagu Cosma, Cupola. Din culisele Securit??ii. Securitatea v?zut? din interior, Bucure?ti, 1994; Idem, Securitatea. Poli?ia politic?. Dosare. Informatori, Bucure?ti, 1998.
[7] Ochii ?i urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Ple?i??, Dialoguri consemnate de Viorel Patrichi în perioada aprilie 1999 – ianuarie 200l, Bucure?ti, 2001.
[8] General de divizie (r) Marin Pancea, Armata. Securitatea. Popula?ia. Revolu?ie sau lovitur? de stat, Un interviu cu fostul ?ef al Direc?iei de Informa?ii a Armatei, realizat de Graziela Bârla, Holding Reporter, 1999.
[9] General-locotenent (r) Grigore R?duic?, Cel?lalt Ceau?escu. M?rturii din umbra deciziilor politice, în „Magazin istoric”, s.n., februarie 1998, p.15-17.
[10] Colonel (r) dr. Gheorghe Ra?iu, Raze de lumin? pe c?r?ri îtunecate, Bucure?ti 1996; Idem, Cutia Pandorei. Dosarele Securit??ii. Surprize sau capcane ?, Paco, 1997.
[11] Vezi Declara?ia generalului Iulian Vlad scris? la Jilava în perioada deten?iei, în „Adevîrul”, sâmb?t? 19 ianuarie 1991, mar?i, 22 ianuarie 1991 ?i miercuri 23 ianuarie 1991; Generalul Iulian Vlad dezv?luie secretul c?derii lui Ceau?escu, în Evenimentul zilei”, nr. 72-76, 14 –18 septembrie 1992; Generalul Iulian Vlad se adreseaz? dlui Ion Iliescu : Am fost arestat pe nedrept, în „Evenimentul zilei”, nr. 77, 19 septembrie 1992.
[12] General (r ) Victor Negulescu, Spionaj ?i contraspionaj. Din via?a ?i activitatea unui ofi?er de informa?ii (1966-1996), Editura Bibliotheca, 1999; idem, De la informa?ii la contraspionajul militar, Editura Bibliothrca, 2000; idem, Din durerile României. Gre?elile trecutului ne avertizeaz?, Editura Bibliotheca, 2001.
[13] Ionel Gal, Ra?iune ?i represiune în Ministerul de Interne 1965-1989, 2 vol., Editura Domino, Ia?i 2001.
[14] Niculae Mavru, Revolu?ia din strad?, Editura Rao, Bucure?ti, 2004.
[15] Colonel (r), Gheorghe Cotoman, Anchete ale Securit??ii. Dezv?luirile unui fost anchetator de la Direc?ia a VI-a a D.S.S., Edi?ia a II-a, rev?zut? ?i ad?ugit?, Editura PIM, Ia?i 2006.
[16] Gheorghe Dragomir, Recviem pentru spioni, Editura Romania în lume, vol.I 2008, vol.II 2009.
[17] Stelian Octavian Andronic, 36 de ani în serviciile secrete ale Romîniei. Din respect pentru adev?r. Memorii, Editura Compania, Bucure?ti2008.
[18] Ion Pavel, Dincolo de aparen?e. O via?? pe malul cel?lalt, Editura Paradigme, 2010.
footer