Revista Art-emis
Senatorul, General Nicolae Golescu (3) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 07 Mai 2014 21:43

Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, art-emisÎn absen?a pre?edintelui Golescu, în ultimele sale ?edin?e din ianuarie - februarie 1862, Comisia Central? cu o prezen?? la limit?, a mai abordat doar câteva chestiuni legate strict de iminenta ?i apropiata sa desfiin?are. Astfel, la 16 ianuarie, s-a stabilit un comitet format din Anghelescu, Steege ?i ?u?u, care s? preg?teasc? un proiect de lege privitor la înfiin?area Corpului destinat a înlocui Comisia Central? a doua zi, 17 ianuarie, secretarul Comitetului Angelescu, citea deja raportul ?i proiectul pentru înfiin?area unui Consiliu de Stat, care s? preia puterea legislativ? unic? a României ?i s? întocmeasc? proiectele de legi pe care s? le supun? Adun?rii Generale, func?ionând ?i ca înalt tribunal administrativ. Proiectul de lege pentru înfiin?area în locul Comisiei Centrale a Consiliului de Stat s-a votat în ?edin?a din 23 ianuarie 1862 cu 8 voturi pentru ?i o ab?inere. În aceea?i ?edin?? se mai redacteaz? o adres? de felicitare a Domnului pentru aniversarea zilei de 24 ianuarie. Odat? cu convocarea unei singure Adun?ri a Principatelor la 24 ianuarie 1862, practic Comisia Central? de la Foc?ani era desfiin?at?, consfin?indu-se astfel constituirea Statului român unitar. La 26 ianuarie 1862, Cuza a format primul guvern al statului na?ional, îns?rcinând ca primul prim ministru al României, pe p?rintele conservatorismului românesc - Barbu Catargiu.

Un succint bilan? al activit??ii Comisiei Centrale de la Foc?ani, care a func?ionat aproape trei ani (10/22 mai 1859 - 12/24 februarie 1862), suprapunându-?i activitatea peste perioada în care, dup? dubla sa alegere, Al.I.Cuza a realizat un amplu program pentru des?vâr?irea Unirii, obiectiv la care Comisia Central? ?i-a adus obolul s?u, prin legisla?ia unitar? elaborat?, ne eviden?iaz? c? lucrând în trei sesiuni, ?inând 88, 90, respectiv 48 de ?edin?e, prezidate de pre?edin?ii: Radu Rosetti, ?t.Golescu ?i N.Golescu, Comisia a discutat ?i a votat 10 proiecte de legi în prima sesiune, 22 de proiecte în a doua sesiune ?i 6 în a treia. Pe grupe de probleme s-au abordat: Constitu?ia; Legea electoral?; problema agrar?; Legea rural?; reforma puterii judec?tore?ti; Curtea de Casa?ie ?i Justi?ie; reorganizarea finan?elor, a comer?ului ?i a transporturilor; organizarea administrativ?; organizarea armatei; organizarea înv???mântului ?.a. Cu toate neîmplinirile datorate influen?ei mari pe care a avut-o în activitatea Comisiei, componen?a sa în cea mai mare parte, în majoritate conservatoare ?i ca urmare opozant? reformelor progresiste liberale, putem aprecia c? pe ansamblu, înaltul for legislativ ?i-a îndeplinit menirea pentru care a fost creat. În ceea ce îl prive?te pe generalul Nicolae Golescu, se pare c? în decembrie 1861 nu era chiar a?a de bolnav cum se prezenta în depe?a prin care se adresa Comisiei motivându-?i absen?a, atâta timp cât îl întâlnim împreun? cu C. A. Rosetti ?i I. I. Br?tianu în Capital?, protestând la început împotriva unor abuzuri ale guvernului privind libertatea de întrunire ?i apoi în fruntea unui Comitet pentru preg?tirea s?rb?toririi Unirii, alc?tuit din Grigore Arghiropol, George Cre?eanu, Dimitrie Bolintineanu ?i Cezar Bolliac.

Noile realit??i politice, preluarea efectiv? a puterii de c?tre conservatori, Cuza nemaichemând pân? la abdicarea sa gruparea liberal radical?, la guvernare îi punea pe fra?ii Gole?ti, în contradic?ie cu puterea. Deja generalul Golescu începe s? se orienteze, ca ?i fratele s?u ?tefan, spre „monstruoasa coali?ie”. Într-un prim timp, în semn de frond? fa?? de abuzurile guvern?rii conservatoare, un grup de liberali-radicali, în frunte cu ?tefan ?i Nicolae Golescu, refuz? în vara anului 1863 s? pl?teasc? impozitele de orice natur? impuse de guvern, pân? când Adunarea nu le va aproba. Chestiunea devine atât de serioas?, încât N. Cre?ulescu ordon? prefectului de Muscel executarea silit?, iar colonelul George Arion, care aderase ?i el la aceast? opunere, a fost arestat, judecat ?i condamnat la degradarea ?i excluderea din armat?. Generalului Golescu, la 14 iunie 1863, i se aprob? prin Înalt ordin de Zi nr.529, semnat de Cuza ?i generalul I. Em. Florescu, s? plece pentru dou? luni la tratament în Austria. Revenit la Gole?ti ?i apoi Bucure?ti. N. Golescu a refuzat a mai îndeplini vreo func?ie politic?, pân? în iulie 1865 când al?turi de Dumitru Br?tianu, C. A. Rosetti ?i alte 12 persoane candidau la alegerile municipale din Bucure?ti. Adev?rata revenire pe scena vie?ii politice a lui N. Golescu se va petrece la 11/23 februarie 1866, când a avut loc lovitura de stat pus? la cale de monstruoasa coali?ie ?i detronarea lui Cuza. Puterea în România a fost preluat? de o Locotenen?? Domneasc? alc?tuit? din Dimitrie Sturdza (care-l reprezenta pe Lasc?r Catargiu, ?eful grup?rii conservatoare, absent din ?ar? la vremea aceea); generalul Nicolae Golescu din partea alia?ilor liberali-radicali ?i colonelul Nicolae Haralambie, ca reprezentant al armatei. Prin primul s?u decret, Locotenen?a Domneasc? numea un guvern provizoriu condus de liberalul moderat muntean I. Ghica, cu reprezentan?i din toate grup?rile politice participante la detronarea lui Cuza. Locotenen?a Domneasc? ?i noul guvern au condus la început ?ara cu concursul celor dou? corpuri legiuitoare alese pe vremea lui Cuza. În aceea?i zi a detron?rii Domnitorului la orele 15 ?i 15 minute, generalul Golescu a prezentat în fa?a senatorilor ?i deputa?ilor actul de abdicare, cerându-le s? sanc?ioneze ?i ei voin?a na?iunii, iar premierul Ion Ghica a propus alegerea ca Domn al României a contelui de Flandra, sub numele de Filip I, fratele mai tân?r al regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Locotenen?a domneasc?, din care a f?cut în continuare parte ?i N. Golescu, a condus în continuare ?ara în numele contelui Filip de Flandra, apoi a lui Carol I de Hohenzollern, timp de aproape trei luni, când puterea a fost încredin?at? la 10 mai 1866 lui Carol I.

Amenin?area unei interven?ii armate a Turciei ?i r?zboiul austro-prusac au fost motivele pentru care principalele m?suri adoptate de Locotenen?a Domneasc? prin generalul Nicolae Golescu s? fie cele de înt?rire a capacit??ii de ap?rare a ??rii. Personal, generalul s-a ocupat, în mod special, de formarea ?i instruirea G?rzii Civice la comanda c?reia s-a aflat de la desfiin?area Locotenen?ei Domne?ti ?i pân? în 1869. Nicolae Golescu s-a aflat de asemenea în prim planul activit??ilor preg?titoare ?i apoi desf??ur?rii ceremonialelor organizate cu prilejul primirii fastuoase a lui Carol I de Hohenzollern, care sosea în ?ar? înso?it de Ion C.Br?tianu la 8 mai 1866. De altfel, în seara zilei de 9 mai 1866 el ?i-a pus conacul de la Gole?ti la dispozi?ia înal?ilor oaspe?i, dup? ce a f?cut o memorabil? primire lui Carol I la Pite?ti.

Odat? însc?unat pe tronul României, Carol I continu? politica Locotenen?ei Domne?ti de înt?rire a capacit??ii de ap?rare a ??rii, dat fiind amenin?area Turciei, care î?i concentreaz? o serie de trupe de-a lungul Dun?rii. Sf?tuit ?i sprijinit de generalul N.Golescu, la 11 mai, chiar domnitorul hot?r??te mobilizarea trupelor, iar la 19 mai Ministerul de R?zboi primea credite sporite, fiind autorizat s? pun? ?ara pe picior de r?zboi. La rândul s?u, pornind de la prescrip?iunile Constitu?iei din vara anului 1866, precum c? „Tot românul face parte sau din armata regulat? sau din mili?ii sau din garda cet??eneasc?, conform legilor speciale” ?i în calitatea sa de inspector general al G?rzii Civice, func?ie în care fusese numit de Carol I la 14 mai, generalul N. Golescu ?i-a consacrat eforturile spre extinderea ?i consolidarea g?rzii civice (or??ene?ti), stabilindu-i misiuni de ap?rare ?i ordine la început în Capital? ?i apoi în principalele capitale de jude?. El a fost numit prin Înalt Ordin de Zi nr.888 din 28 mai, semnat de Carol, pre?edinte al unei Comisii pentru ap?rarea Capitalei, propus? a se înfiin?a de Ministrul de R?zboi Ioan Ghica în guvernul L. Catargiu, primul guvern instaurat dup? încoronarea lui Carol I.

Din vara anului 1866 pân? la încetarea din via??, Nicolae Golescu va renun?a la preocup?rile sale militare, consacrându-se exclusiv activit??ii politice. S-a implicat cu spiritul organizatoric ce-l caracteriza, în calitatea de pre?edinte al Comitetului Electoral din Capital?, de campania electoral? pentru alegerile Senatului ?i Adun?rii Deputa?ilor din toamna anului 1866. În aceast? calitate lansa un Apel c?tre aleg?tori, de fapt un adev?rat program de reforme pentru îmbun?t??irea administra?iei, justi?iei, finan?elor, instruc?iei publice, armatei, agriculturii, comer?ului ?i pentru promovarea intereselor tuturor straturilor ?i trebuin?elor societ??ii. Cele mai stringente probleme, cea a armatei ?i cea na?ional?, generalul le-a acordat o aten?ie special?, dat? fiind importan?a lor pentru prop??irea ??rii, Nicolae Golescu a fost propus în cadrul acestor alegeri candidat la Colegiul al III-lea al capitalei pentru Camera Deputa?ilor ?i a fost ales primul cu 1421 de voturi În cadrul Adun?rii Deputa?ilor unde pentru o scurt? perioad? de timp, martie - mai 1868, a îndeplinit chiar func?ia de pre?edinte.

În guvernul generalului N. Golescu, majoritatea ministerelor ?i-au p?strat vechile portofolii din vremea fratelui s?u. Noul Cabinet nu avea îns? o via?? lini?tit?. Conflictul dintre radicalii afla?i la putere ?i opozi?ia conservatoare a luat forme acute. Cea din urm? declan?eaz? o politic? obstruc?ionist?, determinând Senatul s? se opun? la legi de strict? necesitate ?i urgen??, precum organizarea armatei, concesiunile pentru c?ile ferate ?.a., toate acestea încheindu-se cu o mo?iune de neîncredere în guvern, primit? cu entuziasm la Senat ?i cu respingere la Camera, care acorda un vot de încredere guvernului N. Golescu la 1 iunie ?i apoi, la interval de dou? zile, guvernul dizolv? Senatul ?i organizeaz? noi alegeri.

O campanie electoral? organizat? ca la carte de ministrul de interne Ion C.Br?tianu, cu consultarea permanent? a primului ministru Nicolae Golescu ?i desf??urarea f?r? incidente a alegerilor, aduc rezultatul scontat: o majoritate în Senat favorabil? liberalilor radicali. Aveau de acum majoritatea în ambele Camere, st?pâneau consiliile jude?ene ?i comunale, puteau deci s? treac? la aplicarea reformelor. Prima lege trecut? prin Senat a fost cea pentru construirea ?i exploatarea unei re?ele de c?i ferate (concesiunea Strausberg) în Moldova, în lungime de 914 km.

Printre înf?ptuirile cele mai importante ale guvernului condus pentru o perioad? destul de scurt? de generalul N.Golescu, cea mai important? ni se pare impunerea adopt?rii de c?tre Parlament a Legii pentru organizarea puterii armate. Sanc?ionat? de Domn la 11/23 iulie 1868, aceasta era cea mai complet? lege a ap?r?rii, având drept fundament Legea lui Cuza din 1864, completat? cu prevederile Constitu?iei din 1866, cu complet?rile ce i s-au adus în anii 1872 ?i 1874. Legea din 1868 pune bazele cadrului legislativ al preg?tirii militare a na?iunii, în vederea realiz?rii dezideratului independen?ei na?ionale.

În calitate de prim ministru, de?inând ?i portofoliul Ministerului de Externe, generalul Nicolae Golescu s-a preocupat printre altele, de organizarea solemnit??ii de primire a principelui Napoleon la trecerea acestuia prin România, unul dintre prietenii românilor ?i sus?in?tor al problemelor române?ti înc? din vremea lui Cuza.

Cotidinaul lui C. A. Rosetti Românul consemna mar?i, 11 iunie, „Alte?a Sa Imperial? Principele Napoleon punea piciorul pe p?mântul României la Severin, unde era primit de unul din veteranii lupt?tori ai drepturilor românilor, de domnul general Nicolae Golescu” ?i descrie apoi atmosfera plin? de entuziasm cu care poporul ?i armata l-a înconjurat pe oaspetele francez. El a fost întâmpinat de primarul Capitalei Dumitru Br?tianu la Giurgiu ?i de c?tre Carol I la Cotroceni.

- Va urma -

footer