Revista Art-emis
Senatorul, Generalul Nicolae Golescu (1) PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 30 Aprilie 2014 21:17

General Nicolae Golescu, art-emisUn reprezentant clasic al genera?iei revolu?ionarilor români din secolul al XIX-lea a fost Nicolae C. Golescu, de care ne vom ocupa în studiul de fa??. Este foarte adev?rat c? generalul Nicolae Golescu nu a îndeplinit un timp prea îndelungat calitatea de senator. El s-a aflat în înaltul Corp politic, cum era numit senatul de c?tre contemporanii s?i, doar în sesiunea din 1868-1869, ales fiind pe întreaga perioad? cât a fost senator (18 noiembrie 1868 - 9 iunie 1869) ?i pre?edinte al înaltului forum legislativ. Socotim îns? c?, prin prodigioasa sa activitate patriotic?, punându-?i întreaga via?? în slujba idealurilor na?ionale de libertate, unitate ?i independen?a ??rii, desf??urat? atât în plan militar, la începutul carierei, mai apoi în planul politic, el merit? cu prisosin?? s? se afle în Cartea Neamului, al?turi de cele mai redutabile personalit??i politice ?i militare ale epocii.

Descendent din marea ?i vechea familie a boierilor Gole?ti, Nicolae Golescu era cel de al doilea fiu al lui Constantin (Dinicu) Golescu ?i al Zoiei Golescu, n?scut? Farfara. A v?zut lumina zilei la 6 decembrie 1809, în ora?ul muntean Câmpulung Muscel. Fratele s?u ?tefan se n?scuse cu un an înainte. A desprins scrisul ?i cititul înc? de la o vârst? fraged? în casa p?rinteasc?, primii înv???tori fiindu-i mama ?i tat?l s?u. Mai târziu, dup? vârsta de opt ani, Dinicu Golescu a angajat pentru ambii copii un profesor particular, pentru a le da cuno?tin?e de limba greac?, limba francez?, istorie ?i geografie, dup? cum relateaz? George Fotino în momumentala sa lucrare, adev?rat? monografie a familiei Gole?tilor - „Din vremea Rena?terii Na?ionale a ??rii Române?ti. Boierii Gole?ti”. Autorul scrie c?, chiar ?i atunci când în timpul revoltei lui Tudor Vladimirescu, familia boierului Dinicu Golescu s-a aflat în exil la Sibiu, între 11 aprilie ?i 2 mai 1821, în anturajul acestuia se afla ?i un profesor care se ocupa de ?colarizarea copiilor ?tefan ?i Nicolae, unul în vârst? de 13, iar cel?lalt de 12 ani. Odat? familia întoars? din exilul transilvan, copii î?i continu? preg?tirea ?colar? tot în particular în Bucure?ti, iar în octombrie 1826, tat?l lor îi înscrie pe ambii, pentru a-?i des?vâr?i studiile în domeniul filosofiei la pensionul Rodolphe Töfter din Geneva, Elve?ia, de unde revin în ?ar? în 1829. Era anul în care, prin Tratatul de la Adrianopol, se punea cap?t r?zboiului ruso-turc, care pentru principatele noastre avusese o semnifica?ie aparte, una dintre cele mai importante consecin?e ale sale constând în în?elegerea dintre Rusia, devenit? putere protectoare ?i Poarta Otoman?, putere suzeran?, de a permite principatelor român s?-?i constituie armat? na?ional?.

Cu constituirea ?i instruirea acestui nucleu al armatei române moderne de mai târziu a fost îns?rcinat sp?tarul Alexandru Dimitrie Ghica. Acesta, în spiritul epocii, în iulie 1830, s-a adresat principalelor familii boiere?ti, solicitându-le s?-?i înroleze copiii în aceste prime structuri militare. R?spunzând unei asemenea patriotice chem?ri, Dinicu Golescu î?i aduce cei doi fii în ?ar? ?i împreun? cu v?rul lor Radu G.Golescu, îi înscrie printre primii în cadrele armatei. Sp?tarul Al.D.Ghica i-a numit pe cei doi fra?i ?tefan ?i Nicolae Golescu printre adjunc?ii s?i, al?turi de Ion Câmpineanu, Ioan Voinescu II ?i Constantin C.Filipescu. De la intrarea sa în armat?, tân?rul locotenent al?turi de ceilal?i ofi?eri din aceast? noua genera?ie, s-a aflat în primii ani al?turi de domnitor, slujindu-l cu credin?? în reformele pe care acesta le-a întreprins pentru modernizarea armatei na?ionale. Concomitent, al?turi de colegii de arme, printre care Costache Cre?ulescu, Scarlat Cre?ulescu, Teodor Br?tianu, Christian Tell, Manolache B?leanu, Grigore Cantacuzino, Iancu Ruset, c?pitanul Teologu ?i c?pitanul Voinescu II, cei doi fra?i Golescu - Nicolae ?i ?tefan, cu gradul de c?pitan, de acum vor fi întâlni?i tot mai frecvent în casa colonelului Ion Câmpineanu care, a?a cum ne relateaz? Ion Ghica, era ?eful Partidei Na?ionale din ?ara Româneasc?.

În anul 1840 via?a politic? româneasc? cunoa?te un eveniment f?r? precedent. Unul dintre boierii de frunte ai ??rii, Dimitrie (Miti??) Filipescu pune la cale o ampl? mi?care, care în epoc? a fost numit? revolu?ionar?, împotriva domnitorului înfiin?ând în acest scop „o mi?care secret?”. Prin pres? mai ales, dar ?i prin propagand? direct?, D.Filipescu îl atac? vehement pe Domn ?i administra?ia sa pentru abuzurile s?vâr?ite în conducerea ??rii, dar ?i la nivelul administra?iei locale, unde l?comia boierilor nu cunoa?te limite ?i în consecin?? ar?ta c? a sosit vremea ca „abuzurile ?i nelegiuirile s? înceteze ?i s? se pun? stavil? l?comiei neru?inate a slujba?ilor de toate categoriile, care au invadat peste tot aceast? brav? ?ar?”. Scopul societ??ii secrete înfiin?at? de Filipescu era „instaurarea unei republici democratice, sus?inut? de armata revolu?ionar?, menit? a cuceri independen?a ??rii”. În calitatea de Procuror Domnesc, cu care a fost investit de c?tre Domn, colonelul Nicolae Golescu, în anul 1841, a participat la anchetarea ?i punerea sub acuzare a membrilor mi?c?rii lui D.Filipescu. Noile îns?rcin?ri fiind destul de numeroase în aceast? nou? func?ie, imediat dup? proces, dup? îndelungi discu?ii în familie, mama lor Zoe Golescu, fiind principala protagonist?, cei doi fra?i ?tefan ?i Nicolae au demisionat din armat? ?i au devenit adversari pe fa?? ai domnitorului. Putem spune c? de fapt, de acum începe activitatea lui Nicolae Golescu în slujba marilor ?eluri revolu?ionare ale genera?iei sale.

Era o perioad? în care Ion Câmpineanu, ?i al?i tineri din rândul armatei s-au înscris, din ce în ce mai hot?rât, în ac?iunile militante ce se închegau pentru înl?turarea abuzurilor ?i restructurarea societ??ii române?ti. Între ace?tia, un loc aparte îl ocup? activitatea desf??urat? de iunc?rul, pe atunci Nicolae B?lcescu. Acesta aderase în 1840 la mi?carea condus? de Dimitrie Filipescu, iar din 1843, împreun? cu un alt ofi?er, tân?rul c?pitan Christian Tell ?i cu Ion Ghica a înfiin?at societatea politic? secret? Fr??ia. La aceast? societate, care prin obiectivele ?i prin deviza ei „Dreptate, Fr??ie” sintetiza programul viitoarei revolu?ii, au aderat din 1843 ?i fra?ii Gole?ti, Nicolae fiind ultimul dintre cei 4 fra?i care se înscrie în mi?carea revolu?ionar? dup? Alexandru, Radu ?i ?tefan, al?turi de un mare num?r de ofi?eri, printre care: maior Ioan Voinescu II, c?pitanul Nicolae Ple?oianu, locotenen?ii Ioan Deivos ?i Alexandru Christofi. Dup? urcarea pe tron în 1842 a lui Gh.Bibescu, Nicolae Golescu întrerupându-?i, a?a cum am v?zut, cariera militar?, trece într-o lung? ?i prodigioas? carier? administrativ? ?i mai ales de frunta? al ac?iunilor preg?titoare ale revolu?iei de la 1848. El a fost numit de domnitorul Gh.Bibescu în înalta func?ie de director al Departamentului din L?untru (adjunct al Ministerului de Interne – n.a.), func?ie pe care a de?inut-o pân? în 1847, când a demisionat din func?ia de director în Ministerul de Interne ?i a fost ales al?turi de cei trei fra?i ?i v?rul s?u Alexandru G.Golescu în Comitetul Revolu?ionar. Acest Comitet trebuia s? preg?teasc? ?i s? conduc? revolu?ia în ?ara Româneasc?. Comitetul, din care mai f?ceau parte C.A.Rosetti, Ion Ghica, Ioan Voinescu II ?.a., avea drept obiectiv imediat, ca pân? la sosirea revolu?ionarilor ce se aflau în str?in?tate, s? întocmeasc? un plan de ac?iune. Întor?i în ?ar?, în prim?vara anului 1848, studen?ii munteni ?i moldoveni care tr?iser? pe baricade revolu?ia parizian?, constitui?i în Societatea studen?ilor români, au elaborat un plan de ac?iune care preconiza ca scontând pe sprijinul o?tirii, ridicarea la arme a for?elor revolu?ionare s? se produc? în Muntenia, de unde s? se extind? ?i peste Milcov. Unificându-se for?ele celor din ?ar? cu cei veni?i de la Paris, în mai 1848 s-a constituit un Comitet Revolu?ionar l?rgit, care avea sarcina s? elaboreze deja un program de ac?iune concret privind declan?area ?i desf??urarea revolu?iei. S-au aflat în fruntea acestui comitet cei mai reprezentativi membri ai mi?c?rii, printre care la loc de frunte s-a situat Nicolae Golescu ?i fra?ii s?u, v?rul lor, apoi fra?ii B?lce?ti (Nicolae ?i Constantin), Br?tienii (Ion ?i Dumitru), C.A.Rosetti, Cezar Bolliac, Ion Ghica ?i Ion Heliade R?dulescu.

F?r? a intra în detaliile izbucnirii ?i desf??ur?rii revolu?iei, punct?m doar c? planificat? a izbucni în mai multe locuri deodat?, mi?carea revolu?ionar? a fost, în prima sa faz?, victorioas? la Izlaz ?i la Bucure?ti, acolo unde de preg?tirea ?i conducerea ei s-au ocupat nemijlocit ?tefan, respectiv Nicolae Golescu. La Bucure?ti, în 11/23 iunie, situându-se în fruntea mul?imii, Nicolae Golescu a fost acela care, deplasându-se la Palatul Domnesc, a cerut domnitorului s? semneze Constitu?ia, acceptând în felul acesta programul revolu?ionar. Se ?tie c? Gh.Bibescu a semnat documentul, precum ?i formarea unui guvern provizoriu. De teama interven?iei Imperiilor Otoman ?i Rus, peste dou? zile numai, el a abdicat ?i a plecat în exil. La Izlaz, cel mai fierbinte loc al revolu?iei, ac?iunile au debutat cu o mare adunare popular? la 9/21 iunie. Aici s-a dat citire Proclama?iei (de fapt îns??i Constitu?ia semnat? de Bibescu, s-au înmânat apoi stindardele tricolore, unul mul?imii ?i altul osta?ilor ?i apoi tot aici, s-a constituit la propunerea lui I.C.Br?tianu Guvernul provizoriu al ??rii. Din acest memorabil guvern f?ceau parte: Ion Heliade R?dulescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Radu ?apc?, Gh.Scurtu. Ca secretari au mai fost desemna?i Nicolae B?lcescu, Al.G.Golescu-Negru, C.A.Rosetti, I.C.Br?tianu. Ministerul de Interne, cel mai important departament, a fost rezervat lui Nicolae Golescu, iar cel de externe, fratelui s?u ?tefan. Când în Bucure?ti s-a produs lovitura reac?ionar? a boierimii conservatoare care, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu ?i Ioan Solomon ?i a fost arestat guvernul revolu?ionar, interven?ia energic? a popula?iei Capitalei mobilizat? de Nicolae Golescu, care a îmb?rb?tat cu strig?tul: „La arme, la arme s-alerge poporul la Palat!”, ac?iunea contrarevolu?ionar? a fost dejucat?, guvernul eliberat, iar comploti?tii aresta?i.

Prima interven?ie militar? turceasc? în ?ara Româneasc?, produs? la 19/31 iulie 1848, avea s? eviden?ieze rolul de negociator ?i competen?a lui Nicolae Golescu, singurul în m?sur? s? potoleasc? poftele acaparatoare turce?ti, ob?inând înlocuirea guvernului provizoriu cu o Locotenen?? domneasc?, care s? conduc? ?ara pân? la stabilirea noului domn, format? din trei membri ai guvernului provizoriu, liberal-modera?ii Nicolae Golescu, Ion Heliade R?dulescu ?i Christian Tell ?i stoparea, cel pu?in pentru moment, a ocupa?iei militare turce?ti. De altfel, dup? discu?iile ce au durat mai bine de 3 ore în tab?ra de la Giurgiu a lui Suleiman Pa?a, unde a fost primit cu 21 de salve de artilerie. Ca un adev?rat conduc?tor de stat, Nicolae Golescu era socotit de c?tre turci, omul potrivit pe care Poarta l-a ales pentru a urma prin?ului Gh.Bibescu la tronul ??rii Române?ti.

Nemul?umit de întors?tura pe care o luau lucrurile în Moldova ?i Muntenia, ?arul Rusiei a intervenit pe lâng? Poart? pentru a fi schimbat comisarul otoman, ce recunoscuse practic regimul revolu?ionar. Este trimis la Bucure?ti un nou comisar, Fuad Pa?a, cu ordinul de a restabili vechiul regim. Popula?ia Bucure?tiului a încercat s? se opun? campaniei militare turce?ti, condi?ii în care s-a produs acea ciocnire violent? dintre for?ele mult prea reduse ale pompierilor c?pitanului Z?g?nescu din Dealul Spirii ?i trupe otomane net superioare. Rezisten?a pompierilor, chiar dac? insuficient?, a fost în?l??toare, marcând unul din cele mai semnificative momente din lupta românilor împotriva invaziei str?ine din istoria contemporan?. Intrarea în Principatele Române?ti a trupelor ?ariste, cu aprobarea tacit? a puterilor europene, în?bu?ea în toamna anului 1848 brutal ?i decisiv revolu?ia. La 15/27 septembrie, trupele ruse?ti au trecut Milcovul dinspre Moldova, ajungând la Bucure?ti în ziua urm?toare. Începând cu aceast? dat?, au impus ocupa?ia militar? în ambele principate, administra?ia militar? ruseasc? având s? dureze pân? la semnarea cu guvernul otoman a Conven?iei de la Balta Liman la 19 aprilie / 1 mai 1899.

Ca majoritatea capilor revolu?iei, ?i Nicolae Golescu a fost obligat s? ia drumul exilului. Dup? mai multe peripe?ii, inclusiv o arestare în portul Giurgiu, o tentativ? de întâlnire cu mama lor la Sibiu ratat? ?i, de asemenea, o tentativ? de a se al?tura revolu?ionarilor români din Transilvania, cei doi fra?i Gole?ti Nicolae ?i ?tefan s-au stabilit la Paris, de unde declara, în decembrie 1848, Nicolae Golescu vor întreprinde ac?iuni de atragere de partea cauzei române?ti a Adun?rii Na?ionale a Fran?ei, a presei franceze ?i a tuturor celorlalte puteri europene. A condus mi?carea refugia?ilor români pân? în 1857, când s-a întors în ?ar?. Nicolae Golescu a intrat din mers în iure?ul luptei pentru Unire, înscriindu-se în alegerile pentru adun?rile Ad-hoc. Cu un num?r de 925 de voturi, secondat de C.A.Rosetti cu 875, Golescu a fost primul ales ca deputat al Bucure?tiului în Adunarea Ad-hoc a ??rii Române?ti. Deschizându-?i lucr?rile la 30 septembrie sub pre?edin?ia mitropolitului Nifon, în prima ?edin?? N.Golescu împreun? cu Ion Cantacuzino, au fost ale?i secretari provizorii, pentru ca la 5 octombrie, N.Golescu s? fie ales vicepre?edinte al Adun?rii, locul s?u în secretariat fiind luat de fratele ?tefan. A participat la toate ?edin?ele adun?rii, mai pu?in la cea din urm? din 6/18 noiembrie, când fiind grav bolnav, nu a putut s? ia parte. Aceasta rezulta dintr-o adres? trimis? de el Adun?rii, prin care î?i exprima satisfac?ia pentru decizia adoptat? ?i totala sa adeziune. Odat? încheiat? activitatea lor, Poarta a desfiin?at prin firman special Adun?rile Ad-hoc în decembrie 1857.

Pentru sus?inerea cerin?elor române?ti exprimate în rezolu?ia Adun?rii Ad-hoc adoptat? la ultima ?edin??, semnat? ?i de N.Golescu, majoritatea deputa?ilor au hot?rât s? fie împuternici?i N.Golescu ?i Dimitrie Br?tianu. Cu s?n?tatea ?ubrezit?, Golescu a primit cu mare bucurie îns?rcinarea ?i în iarna 1857-1858 a plecat într-un obositor periplu prin capitalele europene (Berlin, Bruxelles, Paris), sus?inând printr-o abil? ?i insistent? campanie diplomatic? dolean?ele românilor, foarte clar exprimate în rezolu?iile divanurilor Ad-hoc: autonomia ??rii garantat? de Marile Puteri; neutralitatea teritoriului ??rii; unirea într-un singur stat a Moldovei ?i Munteniei, cu un singur guvern ?i o singur? adunare ob?teasc?; domn ereditar ales dintr-o familie domnitoare a Europei. S-a aflat la Paris, pe toate perioada desf??ur?rii conferin?ei Marilor Puteri din vara anului 1858, care a luat în dezbatere rezolu?iile divanurilor Ad-hoc din Principate.

Urm?rind la Paris dezbaterile Conferin?ei, N.Golescu a purtat o intens? coresponden?? cu fratele s?u ?tefan, ?inându-l la curent cu felul cum sunt abordate problemele viitorului Principatului ?i sf?tuindu-se în leg?tur? cu depunerea candidaturii sale la domnie. Rezult? c? îl îngrijora posibilitatea depunerii acestei candidaturi, datorit? censului foarte ridicat. Dac? ar fi s? credem informa?ia consemnat? de un diplomat str?in acreditat la Bucure?ti, în acea perioad?, fra?ii s?i au pus la dispozi?ie averea lor, pentru a atinge pragul de 3.000 de galbeni venit, necesari pentru a fi trecut pe lista candida?ilor la domnie. Întors de la Paris în toamna anului 1858, a fost ales membru în Adunarea Electiv? a Munteniei, al?turi de C.A.Rosetti ?i Vasile Boerescu, to?i trei reprezentan?i ai partidei na?ionale radicale. Este cu atât mai demn gestul s?u de a renun?a s? candideze la tron, atunci când colegii s?i i-au propus în seara zilei de 23 ianuarie 1859 ca partida lor, în scopul realiz?rii unit??ii, s? propun? a doua zi ca domn al ??rii Române?ti pe acela?i român patriot Alexandru Ioan Cuza, care la 5 ianuarie fusese ales domn al Moldovei. Gestul s?u a fost apreciat ca atare, iar în aplauzele furtunoase ale unei mul?imi impresionante adunate în jurul s?lii unde-?i desf??ura ?edin?a Adunarea Electiv?, deputatul Boerescu a propus ?i Adunarea a votat în unanimitate a celor 64 de voturi alegerea lui Cuza ca domn ?i al ??rii Române?ti. Iat? cum în felul acesta ?i gra?ie unei în?elegeri depline a maturit??ii politice a momentului de c?tre ceilal?i candida?i la tron, în frunte cu N.Golescu, Principatele au pus Marile Puteri europene, dintre care unele adversare unirii românilor, în fa?a unui fapt împlinit pe care au trebuit s?-l recunoasc?.

Dup? dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, o delega?ie de lideri munteni a plecat la Ia?i, pentru a-i duce lui Cuza vestea alegerii sale ?i la Bucure?ti. ?tefan Golescu, membru al delega?iei, la 29 ianuarie îl informa pe fratele s?u Nicolae, despre entuziasmul cu care au fost primi?i solii munteni ai Unirii în str?vechea capital? moldov? ?i îl ruga, ca ?i cei din Bucure?ti s? nu precupe?easc? eforturile pentru a organiza prima numire a domnului Unirii în Bucure?ti, o primire la fel de afectuoas?. „O deput??ie din Camera Moldoveneasc? - scria ?tefan - compus? din cinci persoane: Panu, Kog?lniceanu, Cantacuzino, Mavrocordat ?i B?l?nesvu, va veni la Bucure?ti, ca s? feliciteze Camera noastr? pentru alegerea domnului Alexandru Ioan I-iul. Deput??ia pleac? la 31 ale acestei luni”. Bucurându-se de simpatia ?i încrederea lui Cuza, dup? gestul s?u din seara de 23 ianuarie ?i fiind foarte mult apreciat pentru activitatea sa în slujba unirii din perioada anterioar?, Alexandru Ioan Cuza îl nume?te pe Nicolae Golescu în cel mai important ?i greu minister din primul guvern al Munteniei de dup? dubla alegere, cel al Treburilor din N?untru, prezidat de I. A. Filipescu ?i locotenent domnesc la Bucure?ti, pe perioadele cât domnul nu se afla aici. Adept hot?rât al Unirii, dar ?i al reformelor preconizate, ca de altfel întreaga partid? a liberalilor radicali, N.Golescu a fost un sprijin de n?dejde al domnitorului în principalele sale m?suri întreprinse înc? din primii ani, cele mai importante vizând recunoa?terea ?i des?vâr?irea actului pornit la 5 ?i 24 ianuarie. Con?tient de eforturile ce-l a?teapt?, ministrul de interne N.Golescu se adresa la 25 ianuarie printr-un „Apel c?tre locuitori”, explicându-le c? Adunarea Electiv? alegând ca domn pe Al.I.Cuza, a f?cut un pas înainte spre unire, f?r? a înc?lca litera sau spiritul Conven?iei de la Paris, întrucât unirea s-a f?cut numai în persoana ?efului statului, a?a încât „Adunarea Electiv? a f?cut mai mult decât a ne da un Domn, ea a consfin?it un prin?ip care este înr?d?cinat în inimile tuturor românilor”, dup? cum scria Gazeta mi?c?rii liberal-radicale Românul, sub patronajul unui alt mare lupt?tor pentru unire - C.A.Rosetti.

 - Va urma -

footer