Revista Art-emis
Vulturul Frontului de Est PDF Imprimare Email
Lauren?iu Dologa   
Miercuri, 23 Aprilie 2014 22:50

Colonel aviator Hans Ulrich Rudel, art-emisIstoria trebuie acceptat? cu toate bunele ?i relele ei! Nu putem schimba trecutul! Putem doar ?ine cont de erorile comise pentru a nu le repeta. În acest an, 2014, întreaga cre?tin?tate a s?rb?torit ziua de Pa?ti. La 20 aprilie s-au împlinit 125 de ani de la na?terea mult hulitului Adolf Hitler. Coinciden??! F?r? a-i scuza sau diminua responsabilit??ile ?i p?strând propor?iile, vopseaua neagr? de care a „beneficiat” Führerul celui de-Al treilea Reich a fost, cantitativ, mult mai „generoas?” decât cea folosit? pentru omologul s?u, conduc?torul Uniunii Sovietice, Stalin - cu peste 20  de milioane de victime la activ -, Mao Tze Dun - cu cca. 50 de milioane - sau Pol-Pot care ?i-a ucis de trei ori mai mul?i compatrio?i decât evreii uci?i în Al Doilea R?zboi Mondial. De ce? Nu-i greu de r?spuns! De la declan?area ultimei mari conflagra?ii mondiale au trecut mai mult de 70 de ani. Cert fiind faptul c? Istoria nu se rezum? la „alb ?i negru”, vasta gam? de „cenu?iu” nu poate fi ignorat?. Istoria nu se „face”, nu se scrie cu „dac?” ?i „poate”, iar în analiza unei confrunt?ri militare de o asemenea amploare, „simpatiile”, „antipatiile” ?i deosebirile bazate pe principii ?i clasific?ri hollywoodiene nu sunt permise. Se impune înl?turarea obligatorie a obsesivei ?i constantei demoniz?ri prin timorare a Wehrmachtului ?i a alia?ilor Axei, în contrapondere cu glorificare excesiv? a armatelor Alia?ilor (S.U.A., Marea Britanie, U.R.S.S.), deseori la fel de vinovate de acte criminale ce nu trebuiesc date uit?rii.[1] De asemenea este incorect? relatarea faptelor de arme ale unor militari, fie ei americani, englezi, francezi, germani, români, italieni sau sovietici, cânt?rindu-le actele de curaj, demnitate ?i bravur? cu balan?? dubl?. Ast?zi, v? invit?m s? citi?i rel?t?ri despre un as al Lufwaffe, un aviator-militar care, la momentul când a fost chemat, ?i-a f?cut datoria fa?? de ?ara lui. (Ion M?ld?rescu)

Ei au fostmilitari care ?i-au f?cut datoria pe câmpul de lupt?

Puntea cuirasatului Marat roia cu marinari. Deasupra lor, avionul Stuka pilotat de Rudel intrase în picaj. ?rapnelele bateriilor antiaeriene îl sufocau, dar era prea târziu. De la nici 300 de metri lanseaz? bomba care love?te în plin cuirasatul. Tr?gând de man?? cu putere, pilotul german reu?e?te sa ias? din picaj la nici trei metri deasupra apei, spre disperarea mitraliorului s?u. Privind în urm?, vede nava sovietic? cuprins? de fl?c?ri ?i fum, care, în scurt timp se ?i scufund?. Era doar începutul pentru Hans Ulrich Rudel, care va deveni cel mai decorat militar al Germaniei din timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Începând cu invazia Poloniei ?i încheind cu pr?bu?irea Berlinului, Rudel a efectuat 2.350 de misiuni în care a distrus peste 2.000 de ?inte, de la vehicule blindate ?i de transport sau baterii de artilerie pân? la nave de desant. Nu degeaba va fi numit „Vulturul Frontului de Est”. Rudel a pilotat îndeosebi aparate Junkers Ju 87, numite colocvial ?i Stuka. Ele erau avioane de bombardament în picaj cu dou? locuri, unul pentru pilot ?i unul pentru mitralior, avioane care s-au dovedit a fi unele dintre armele de r?zboi emblematice pentru cel de-Al Treilea Reich. Nu doar precizia lor remarcabil?, dar ?i sunetul însp?imânt?tor pe care îl faceau când intrau în picaj le-au transformat în mijloace excelente de teroare psihologic?, iar în mâinile unui pilot talentat ca Rudel deveneau o arm? redutabil?. Succesul s?u s-a datorat, nu în mic? m?sur?, si curajului s?u de-a dreptul nebunesc. Obi?nuia s? intre în picaj de la distan?e mici ?i s? a?tepte pân? în ultima secund? posibil? înainte s? atace. De multe ori ridica aparatul ?i scapa la doar câtiva metri de p?mânt. Cu totul remarcabil, el nu a fost doborât niciodat? în lupt? de c?tre un alt avion, ci numai de antiaeriene, de nu mai putin de 32 de ori.

Lev Shestakov impotriva lui Hans Ulrich Rudel

O singur? dat? a fost cât pe ce s? fie pus la p?mânt de un pilot inamic ?i asta în timpul luptelor purtate pe Nistru spre sfâr?itul r?zboiului.

Dup? o misiune de atac, un Lavochkin La-5 îl surprinde ?i îi pic? în spate. Încercând cu disperare s? scape, Rudel îl duce prin viroage, ca s? nu mai poata ?inti, dar vân?torul sovietic nu se las?. Gloan?ele trec razant pe deasupra carlingii pilotului german ?i mitraliorul s?u se vede neputincios pentru c? arma i se blocase. Rudel, dintr-odat? coboar? ?i îl poart? apoi la doar câtiva metri de p?mânt. Trage de avion violent în dreapta, iar inamicul încearc? din r?sputeri s? se ?in? în coada lui, dar la un moment dat se pr?bu?e?te. Niciodat? nu a aflat precis ce s-a intamplat. Poate ca lonjeroanele avionului inamic au cedat la un moment dat ?i din cauza asta a c?zut, se gândea Rudel retrospectiv. Un lucru era cert. Un mesaj radio interceptat în urm?toarea seara reclama pierderea unui as sovietic, Erou al Uniunii Sovietice, Lev Shestakov. Rudel ?i-a dat seama c? tocmai în?elase moartea, recunoscând c? cel c?zut într-adev?r fusese un excelent aviator, ceea ce nu a putut spune despre restul „Vulturilor Ro?ii”.

Trucurile unei armate deznadajduite

În timpul luptelor, pilo?ii sovietici erau apostrofa?i pân? ?i de propriii lor comandan?i, sco?i din min?i de neputin?a lor, în timp ce Rudel se amuza teribil de caraghioslacurile lor. Nu de pu?ine ori frecven?ele le erau inundate de r?cnetele sovieticilor într-o încercare inutil? de a-i face s?-?i piard? cump?tul. Ba, mai mult, în timpul misiunilor de atac, pe când se îndreptau spre obiectivele lor, Rudel ?i escadrila sa primeau ordine, într-o germana uneori de invidiat, prin care li se spunea s?-?i schimbe ?intele ?i primeau coordonatele celor noi… care se aflau în interiorul liniilor germane. Numai c? niciunul dintre ?iretlicurile folosite de sovietici nu au avut succes. Pilo?ii Stuka r?mâneau în continuare un blestem pentru Armata Ro?ie. De pild?, în timpul unei misiuni ei surprind un convoi ap?rat de artileria antiaerian? ?i de tancuri ?i î?i încep atacul. Dup? ce distrug armele antiaeriene se împart în grupuri ?i lovesc întreaga coloan? de la un cap la altul, l?sând în urma lor o devastare cumplit?. Rudel asemuia drumul unui „?arpe de foc”.

Fapte de arme pe Frontul de Est

Notoriul pilot s-a remarcat de nenum?rate ori. În timpul luptelor din Caucaz, gara Goitsch era ap?rata de un tren blindat care îi ataca pe germanii ce înaintau spre Tuapse. Dup? ce tragea câteva salve se retragea într-un tunel, evitând atacurile aviatorilor. Odat? este luat prin surprindere ?i este lovit, dar scapa în Junkers Ju-87 Kanonenvogelbarlogul s?u; reapare la câtva timp dup? aceea. Rudel, nemul?umit, c? nu a reu?it s? distrug? trenul, încearca urm?torul cel mai bun lucru ?i arunc? în aer una dintre intr?rile tunelului, blocând trenul în?untru.

Cu o alt? ocazie, în timpul unei ac?iuni de traversare a ru?ilor în timpul luptelor din Kuban, aviatorii germani sunt trimi?i s? atace portul Jeisk, unde se aflau concentrate navele inamice de desant. Nu mai pu?in de 70 dintre ele sunt distruse doar de Rudel. Nu-i de mirare ca tocmai el este ales sa testeze ?i noul Junkers Ju 87 Kanonenvogel, în primavara anului 1943. De?i era înarmat cu doua tunuri Bordkanone de 37 de mm, nu este mul?umit de modul manevrabilitatea greoaie ?i mai ales de viteza redus? a noului avion. Chiar ?i în aceste condi?ii, pune la punct cateva tactici menite s? diminueze aceste dezavantaje ?i pentru a putea profita de puterea de foc extraordinar? ce o confereau tunurile, folosibil? în special împotriva tancurilor sovietice.

Pe 28 martie 1944, se consemna c? pân? la acea dat? efectuase 1.800 de misiuni în timpul c?rora pulverizase 202 tancuri inamice. Numai în Batalia pentru Kursk el distrusese câteva zeci de tancuri ale Armatei Ro?ii, iar pân? la sfâr?itul r?zboiului, bilan?ul s?u se va ridica la 516. Rudel este recompensat pe m?sur?, primind mai multe decora?ii decât oricare alt militar german. Ba mai mult, el prime?te, de la însu?i Hitler, „Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar Aurii, S?bii ?i Diamante”. Führerul german avea un deosebit respect pentru faptele de arme ale lui Rudel, recunoscându-i ?i marele poten?ial propagandistic. Îngrijorat de efectul asupra moralului militarilor daca el ar fi fost ucis, Rudel prime?te chiar ?i interdic?ii de a mai zbura, de la ?eful statului german, îns?, de fiecare dat? acesta reu?e?te s?-l conving? pe Führer s?-l permit?s? zboare în continuare.

Marea evadare a lui Rudel

El n-a putut fi ?inut prea departe de razboi, a continuat s? se pun? în situa?ii riscante. Nu de pu?ine ori ?i-a salvat camarazii doborâ?i în spatele liniilor inamice, îns?, nu întotdeauna a avut succes; în câteva ocazii abia a sc?pat cu via??. De pilda, în timpul luptelor de pe Nistru, doi începatori germani se pr?busesc în teritoriul inamic, iar el nu pierde timpul ?i încearca s?-i scape. Dup? ce aterizeaz? lâng? ei trenul de aterizare se cufund? în noroiul gros ?i nu mai poate decola.

Rudel, împreuna cu mitraliorul s?u, Henschel, ?i cei doi tineri germani sunt apoi fug?ri?i de sovietici kilometri întregi pân? la Nistru. Henschel se îneac? în râul înghe?at pe când îl treceau înot. Îndurerat de pierderea prietenului sau, el continu? neîndoielnic tr?gându-i pe ceilal?i doi dup? el.

Îngheta?i pân? la os, au fugit pân? când au dat de câtiva solda?i, care de la distan?? p?reau români si le fac semn. Numai ca inima le-a stat în loc când au v?zut însemnele Armatei Ro?ii pe uniform?. Rudel nu a stat pe gânduri ?i o rupe iara?i la fug?. Este împu?cat în um?r, dar nu cade în mâinile sovieticilor. Ceilal?i doi sunt îns? prin?i. Este ajutat de un ??ran român ?i de ibovnica sa german? s? ajunga la Flore?ti, unde înc? se mai aflau trupe ale Wehrmachtului. În cele din urm? se reîntoarce la unitatea sa, dup? ce parcursese zeci de kilometri prin teritoriul inamic. Rudel a tr?it în Romania o bun? parte a anului 1944, potolindu-?i din resentimentele pe care le purta românilor. Considera ca din cauza lor Stalingradul a fost pierdut: „[...] pe Don, linia este de?inut? de unit??ile române [...]. Într-o diminea??, dup? primirea unui raport de urgen??, aripa noastr? decoleaz? spre capul de pod de la Kletskaya [...] Ce trupe sunt acelea care vin spre noi? Nu Stalingrad-1942am parcurs nici jum?tate din drum[...] sunt ru?i? Nu. Români. Unii dintre ei chiar î?i arunc? pu?tile ca s? fug? mai repede, o priveli?te ?ocanta, ne preg?tim pentru ce era mai r?u. Zbur?m întreaga lungime a coloanei îndreptandu-ne spre nord, acum am ajuns la pozi?iile de artilerie ale alia?ilor nostri. Tunurile sunt abandonate, nu distruse. Muni?ia lor st? lâng? ele. La ceva distan?? de ele z?rim ?i primele trupe sovietice. Ei g?sesc pozi?iile romanesti p?r?site. Noi atac?m cu bombe ?i mitraliere, dar la ce folos când nu exist? nicio rezisten?? la sol? [...] La întoarcere îi observ?m iar??i pe românii care fugeau, e bine pentru ei ca am r?mas f?r? munitii pentru a opri aceasta la?? fug?. Chiar ?i a?a, cât timp s-a aflat la noi în ?ara a fost îmbunat de ospitalitatea româneasc?, pentru care a avut numai cuvinte de laud?.

Zile de cump?n?

Rudel se afla înc? în România în timpul actului de la 23 august 1944 ?i este cu totul luat prin surprindere de capcana mi?eleasc? întins? germanilor „pentru care guvernul român este de vin?!”. ?inea speran?a c? m?car o parte a „armatei noastre galante” s? scape. Îns? lucrurile rele aveau s? se ?in? lan? pentru Rudel. În luptele date înspre sfâr?itul r?zboiului o schij? trece prin carlinga ?i îi sectioneaz? piciorul drept. „Eu vreau s? tr?iesc. Eu iubesc via?a. O simt în fiecare respira?ie din adâncul meu, în fiecare por al pielii, în fiecare fibra a corpului meu.” Erau gândurile care-i treceau prin mintea-i n?ucita. Gadermann, mitraliorul, îl dezmetice?te prin r?cnetele sale ?i-l face atent. Urletele lui îl îndrumau spre liniile prietene ?i se prabu?e?te în cele din urm? într-un câmp, înainte de a-?i pierde cuno?tin?a. Iese din com? pe când se afla la un spital in Selow. Piciorul nu i-a putut fi salvat, dar inginerii îi construiesc „un mecanism ingenios ca o potcoav? de diavol ?i cu ea pot s? zbor. E ata?ata sub articula?ia genunchiului [...] numai c? la [...] fiecare ap?sare pe ea, adic? atunci când trebuie s? lovesc pedala cârmei de dreapta, pielea de la cap?tul ciotului, care se chinuia s? se vindece, este frecat? pân? la inflamare. Rana este deschis? din nou cu o violent? sângerare. Mai ales în luptele aeriene când trebuie s? ma înclin mult spre dreapta, eu sunt jenat de rana ?i uneori mecanicul trebuie s? ?tearga carlinga de sângele stropit.”

Sfâr?itul r?zboiului ?i fuga la americani

Nu mai avea s? lupte pentru mult timp. Tr?ieste drama sinuciderii lui Hitler ?i cea a capitul?rii necondi?ionate a Germaniei lui. Rudel, împreun? cu al?i camarazi, hot?r?sc c? cea mai buna solu?ie ar fi ca ei s? zboare pân? la liniile americane, s? nu încap? pe mainile sovieticilor. Pilo?ii germani î?i fac intrarea în mod spectaculos pr?bu?indu-?i avioanele pe pista unui aerodrom american, nevrând s? predea americanilor aparatele în stare de func?ionare. De cum a aterizat, aRudel, intoarcere pe front deschis carlinga, iar un soldat îi vâr? un pistol în fa??. V?zându-i Frunzele de Stejar Aurii, s-a întins s? i le smulg?, la care Rudel s-a tras înapoi ?i s-a inchis în carling?.

Interogatoriile ?i eliberarea lui Rudel din prizonierat

Ni?te ofi?eri americani sosesc degrab? ?i calmeaza spiritele. Rudel este luat ?i bandajat din cauza r?nii de la picior ce sângera puternic. Este luat apoi la interogatoriu. Traduc?torul intr? ?i-l intreaba dac? ?tie engleza, dar Rudel i-o taie imediat „Chiar dac? pot vorbi engleza, noi suntem în Germania aici ?i vorbim numai germana. Spune-i comandantului t?u c? suntem aripa Immelmann [...].” Nu a fost prima oara cand i-a iritat pe americani. Este chemat la sediul Armatei a 9-a Aeriene la Erlangen, unde i se arat? fotografii cu atrocit??ile nazi?tilor din lag?rele de concentrare. Rudel a negat c? ar fi ?tiut de existen?a unor astfel de lag?re ?i adauga: „Dac? aceste excese au fost comise sunt regretabile ?i vrednice de dispre?, iar cei care le-au înf?ptuit trebuie pedepsi?i. Le ar?t totu?i ca astfel de cruzimi nu au fost intreprinse doar de poporul nostru, ci de toate popoarele, în toate epocile. Le amintesc de R?zboiul Burilor. A?a c? aceste excese ar trebui judecate în func?ie de acela?i criteriu. Nu-mi pot imagina ca acele mormane de cadavre înf??i?ate în fotografii sunt f?cute în lagare de concentrare. Le spun c? noi am v?zut asemenea lucruri, nu în poze, ci în Hans Rudel, Medaliirealitate, dup? atacurile aeriene împotriva Dresdei, Hamburgului ?i în alte ora?e cand bombardierele Aliate [...] le-au cople?it [...] cu bombe [...] ?i nenumarate femei ?i nenumarati copii au fost masacra?i. ?i îi asigur pe ace?ti domni c? daca ei sunt interesa?i de atrocit??i o s? g?seasca dovezi abundente [...] printre Alia?ii lor Estici”. Unul dintre americani nu s-a putut st?pâni ?i a murmurat: „Ofi?er nazist tipic”.

În timpul nop?ii majoritatea lucrurilor lui Rudel au fost furate, pân? ?i piciorul lui de lemn, care este recuperat de sub patul unuia dintre solda?ii americani. El nu a putut suporta o astfel de insult? ?i cu greu a fost convins s? coopereze în continuare cu autorit??ile americane. Urmeaz? apoi luni întregi pe care ?i le petrece în diferite tabere pentru prizonieri pân? în anul 1946, când este eliberat. Pe când se afla în Marea Britanie, Rudel î?i aminte?te de un capitan englez care i-a v?zut „Frunzele de Stejar Aurii” ?i, cu groaz? aproape, i-a spus „Câte vie?i oare a putut costa?”. Moare la Rosenheim, Bavaria la 18 decembrie 1982.[2]

------------------------------------------------------

[1] vezi bombardamentele avia?iei britanice ?i americane de la Dresda ?i Hamburg, asasinatele ofi?erilor ?i intelectualilor polonezi din anul 1940 de la Katyn, masacrarea civililor români de la Lunca ?i Fântâna alb?, masacrarea prizonierilor români ?i germani din 1944 în mla?tinile de la B?l?i de c?tre trupele NKVD, bombamentul masiv al Alia?ilor de la Monte Casino (1944), Bombardamentele americane de la Hiroshima ?i Nagasaki (1945)...
footer