Revista Art-emis
Pogromul de la Ia?i din iunie 1941. Date ?i documente (5) PDF Imprimare Email
I.I.P.   
Miercuri, 23 Aprilie 2014 22:06
Pogrom Iasi,1941 - 5Am primit la redac?ie un text ce se refer? la evenimentele din vara anului 1941, de la Ia?i, o analiz? sine ira et studio a acelei pagini neagre din perioadei celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Nu cunoa?tem identitatea autorului care a dorit s? se semneze doar cu ini?ialele I.I.P., îns?, dup? o lectur? atent?, am considerat c? analiza men?ionat? prezint? interes. V-o prezent?m spre lectur?, r?mânând la aprecierea dumneavoastr?, a cititorilor s? trage?i concluziile pe care le considera?i a fi cele mai apropiate de adev?rul istoric. (Redac?ia ART-EMIS)
 
Pogromul din 29-30 iunie 1941 de la Ia?i: cine poart? vina? (Partea I-a)
 
„Dac? cineva spune c? sora ta este curv?, î?i va fi foarte greu dup? aia s? dovede?ti c? tu nici m?car nu ai o sor?”. (Defini?ie a calomniei, culeas? în Israel, în perioada 1987-1988)
În ultimii 20 de ani a devenit „la mod?” termenul „Holocaustul românesc”, o expresie la stabilirea c?reia a avut un rol hot?râtor Rabinul ?ef Moses Rosen[1] , acela care a „p?storit” Comunitatea Mozaic? din România începând cu anul 1948, când a fost instalat cu sprijinul comuni?tilor - aceea?i comuni?ti care l-au alungat pe Rabinul ?ef de drept al Comunit??ii, Alexandru ?afran. Holocaust... un cuvânt cu sonoritate parc? de „sfâr?it de lume”, un cuvânt care – înainte chiar de a-i afla defini?ia - are deja o rezonan?? ce pare a indica o nenorocire. ?i într-adev?r, defini?ia arat? c? a?a stau lucrurile: dic?ionarul Merriam-Webster, de exemplu, explic? termenul ca înseamnând „sacrificiu consumat prin foc” sau „distrugere sistematic? implicând pierdere de vie?i omene?ti, în special prin foc”.[2] Tot de acolo mai afl?m ?i c? termenul ?i-ar avea originile în limba greac?, ?i provine din aceea?i familie ca ?i cuvântul „caustic”.Pân? în a dou? jum?tate a anilor ‚70 termenul a fost utilizat pentru a indica o posibil? conflagra?ie nuclear? între est ?i vest. Cam în perioada aia a început s? fie utilizat în forma sa capitalizat? pentru a desemna genocidul perpetuat de Germania nazist? împotriva evreilor, un genocid în care statul german a jucat rolul de organizator cu participarea, în multe din fazele implement?rii sale, a însu?i poporului german. La fel au stat lucrurile ?i cu genocidul din 1915 împotriva armenilor, denumit ast?zi „Holocaustul armenesc”: guvernul Imperiului Otoman a organizat ?i condus genocidul impotriva popula?iei armene?ti, ucigând prin diferite metode aproximativ 1,5 milioane de armeni (b?rba?i, femei - tineri ?i b?trâni - ?i copii); la genocid ?i-a dat concursul, ca participant direct, popula?ia turceasc?.
Ce s-ar vrea a însemna deci termenul de „Holocaustul românesc” (sau „Holocaustul din România”)? Ar însemna a?adar un genocid îndreptat împotriva evreilor de c?tre România, unde organzator ar fi fost guvernul român din acea vreme, iar poporul român participant direct. O prim? remarc? ar fi îns? c? termenul este cel pu?in inconsistent, ?inând seama c?, de exemplu, genocidul armenilor men?ionat mai sus nu este denumit „Holocaustul turcesc” ci „Holocaustul armenesc” (a?adar, cu referin?? la grupul uman care a fost victim?, ?i nu la na?iunea care l-a comis). Asta ar putea duce cu ideea la un termen care a fost „adaptat” pentru folosin?? cu un anumit scop. Poate c?, reamintind contextul geo-politic al acelor ani când s-a început a se vorbi de „holocaustul românesc”, s-ar putea trage unele concluzii interesante:
- În prealabil avuseser? loc în?elegerile dintre George Bush Sr. ?i Mihail Gorbaciov (S.U.A. ?i U.R.S.S.) din Malta, în urma c?rora s-a ajuns ?i la stabilirea unei noi „ordini mondiale”;
- Tot în anii ‚90, în condi?iile vidului de putere creat de restrângerea URSS (apoi a Rusiei) ?i extinderea S.U.A./N.A.T.O., guvernul S.U.A. (cu prec?dere guvernul Clinton, pentru care electoratul evreiesc din S.U.A. a constituit unul din sustinatoriii importan?i) s-a implicat în a sprijini activ ?i extrem de energic a o serie de organiza?ii evreie?ti care se pretind ca reprezentând victimile Holocaustului Evreiesc[3]  ?i care au descoperit c? interesele lor (de natur? pur economic?) pot fi extinse ?i la ??ri care pân? atunci nu fuseser? în „sfera lor de ac?iune”, ??ri care în contextul schimb?rilor ce se petreceau cu vitez?, c?utau s? se repozi?ioneze politic ?i militar; din acele ??ri, unele erau conduse de persoane mai interesate de binele ??rii, altele mai interesate de... chiverniseal? proprie, pentru care erau gata s? accepte orice înjosire;
- În condi?iile în care blocul comunist se pr?bu?ea „controlat”, România era ultima care-?i scutura lan?urile, din p?cate trebuind s? treac? printr-o lupt? sângeroas?;
- Datorit? întârzierii, dar ?i a altor factori pozi?ia României atât geografic cât ?i politic, de „?ar? aflat? pe frontiera dintre blocuri” p?rea a constitui un impediment al înf?ptuirii dorin?ei naturale, dintotdeauna, a poporului ca ?ara sa fac? parte din „blocul din vest”, acolo unde îi sunt „rudele” ?i unde se sim?ea mai în siguran??;
- Datorit? situa?iei României în anul 1989, în urma a 25 de ani de regim Ceau?escu, dar ?i a caracteristicilor na?ionale[4], ?ar? nu avea o conducere care s? se opun? cu t?rie absolut? eforturilor acestor organiza?ii care aveau ?i au în continuare un suport propagandistic ?i economic colosal.[5].
Dar subiectul acestui comentariu se vrea a fi mult mai restrâns, dorind numai a prezenta unele fapte ?i documente referitoare la un episod (poate cel mai important) al ceea ce ast?zi este denumit „Holocaustul românesc”: Pogromul de la Ia?i.
Pogromul de la Ia?i: o scurt? prezentare pentru cei ce nu sunt familiariza?i cu acest episod de acum peste 70 de ani
Dup? cedarea f?r? lupt? a Basarabiei ?i a nordului Bucovinei în urma ultimatumului U.R.S.S. din iunie 1940, urmat? de „Diktatul de la Viena”, prin care România a fost for?at? de c?tre Germania (secondat? de Italia) s? cedeze cam 40% din Transilvania c?tre Ungaria, starea de spirit a poporului român era extrem de încordat?. Era o perioad? în care poporul c?uta vinova?ii de nenorocirea care se ab?tuse asupra ??rii atât în?untrul grani?elor cât ?i în afar?. In aceasta conjunctura Generalul (viitorul Mare?al) Ion Antonescu, Conduc?torul Statului, c?tre care se îndreptau acum speran?ele na?iei, era perceput ca fiind într-un fel întruchiparea c?peteniei care, în momentele dramatice ale neamului, a ap?rut de fiecare dat? ?i a condus poporul spre izbând?.
U.R.S.S., care-?i avea spionii ?i agitatorii bine plasa?i în România, ?i în mod special în Moldova, c?uta s? foloseasc? aceast? „coloan? a 5-a” (a?a cum mai târziu a folosit-o ?i în perioada comunist?) pentru destabilizarea ??rii pe care o percepea, în mod corect, ca fiind unicul st?vilar în calea ambi?iilor sale imperiale pan-slaviste. În scopul ?sta U.R.S.S. c?uta s? deflecteze aten?ia poporului român, de la vecinul de la r?s?rit, c?tre „?inte” în interiorul României, scop în care organiza diversiuni în ?ara pe care apoi le punea (tot prin zvonaci) pe seama celor care au jucat mereu rolul „?apului isp??itor”, o minoritate la îndemân? ?i care se ?tia c? nu putea s? se apere: minoritatea evreiasc?.
Preg?tirile de r?zboi s-au f?cut pe acest fundal de a?teptare, speran?? ?i dorin?? de dreptate crescând?, culminând cu ordinul dat de Generalul Antonescu în noaptea de 21-22 iunie 1941:
 
„Osta?i, v? ordon, trece?i Prutul!”
 
Îns? preg?tirile de r?zboi nu însemnaser? numai preg?tirea armatei române de lupt?: însemnaser? o serie de în?elegeri încheiate în perioada toamna 1940 - prim?vara 1941 între România ?i Germania, prin care România spera ca Armata Român?, slab echipat? ?i nepreg?tit? de lupt? s? fie antrenat? ?i echipat? de c?tre Germania, ?i totodat? c? Germania s? organizeze ap?rarea aerian? a ??rii (cel pu?in în anumite p?r?i). Ca urmare a cererii regelui Carol II, Germania a trimis o misiune militar? în România (care era „misiune” numai de fa??: în realitate era o armat? însemnat? care avea sarcina de a ap?ra câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei, extrem de importante pentru Hitler), ?i a ?i organizat o serie de antrenamente ale trupelor române (dar nu de amploare); în ceea ce prive?te dotarea, promisiunile germane au r?mas cam atât: promisiuni.
În fine, ca urmare a preg?tirii atacului contra U.R.S.S., în Moldova în perioada imediat anterioar? acestuia ?i dup?, existau comasate nu numai armatele române?ti, ci ?i armate germane - urmând a ataca în sincronicitate.
În aceste condi?ii, a?adar, cam la o s?pt?mân? de la începerea atacului impotriva cotropitorului sovietic, pe când trupele române?ti se g?seau în Basarabia luptând din greu împotriva rusilor, în timp ce privirile ??rii erau îndreptate c?tre zona opera?iunilor de unde se a?teptau ?tirile cu sufletul la gur?, în ?ara în perioada 29-30 iunie 1941 a avut loc unul din cele mai odioase momente din istoria noastr? na?ional?: un masacru al popula?iei evreie?ti din Ia?i, care a r?mas cunoscut în istoria na?ional? sub numele de „Pogromul de la Ia?i”. În acele zile au fost uci?i mii[6] de oameni a c?ror singur? „vin?” a fost faptul c? au fost evrei ?i c? s-au aflat în zona respectiv?. Ce s-a întâmplat poate fi rezumat foarte pe scurt astfel:
Cu câteva zile înainte de pogrom, în condi?iile în care U.R.S.S. bombardase Ia?iul de câteva ori, s-au lansat zvonuri c? aviatorii ru?i au ?tiut unde s? bombardeze pentru c? li s-a semnalizat cu lanterne de la sol; evident c? vina a fost aruncat? pe „?apul isp??itor” obi?nuit: evreii. S-au f?cut arest?ri care îns? nu au dovedit nimic. În fine, s-a emis ordin ca evreii s? se prezinte la Chestura de poli?ie ca s? li se înmâneze bilete de liber? trecere: de fapt, la Chestur? fuseser? deja amplasate mitraliere ?i erau deja preg?tite trupe care i-au lovit pe cei care soseau, cu bâte sau cu patul pu?tii omorând mul?i dintre ei. În fine, pe la prânz se strânseser? atâ?ia oameni în curte încât nu se mai putea respira. Atunci trupele au deschis focul în plin, ucigând astfel mii de oameni. Cei care au sc?pat au fost înc?rca?i în vagoane de vite atât de înghesui?i încât nu se puteau mi?ca, ?i apoi vagoanele au fost z?vorâte ?i ata?ate la trenuri care plecau c?tre Muntenia. În cele câteva zile cât a durat acest transport, mul?i au murit de sete sau asfixia?i, pân? când au ajuns la destina?ie ?i s-au deschis vagoanele. Între timp, în Ia?i au continuat crimele: criminali locali, pu?i pe jaf, au profitat de ocazie ca s? ucid? evrei pe strad? sau în casele lor, unde îi g?seau.
Acest episod macabru a ajuns s? fie cunoscut, la scurt timp dup? ce a avut loc, în toat? Europa ?i în S.U.A.. ?i, cum era de a?teptat, a devenit o pat? neagr? pe istoria României.
 
Ast?zi, când se discut? despre multe din cele întâmplate în anii ?40 în special în lumina unor documente care de-abia acum încep s? fie accesibile publicului, Pogromul de la Ia?i este un subiect care a fost redeschis. ?i se pune întrebarea, legitim?: cui îi apar?ine vina pentru acest act criminal de o bestialitate rar întâlnit?? La aceast? întrebare p?rerile sunt împ?r?ite: mul?i sunt de p?rere c? vina apar?ine poporului român împreun? cu regimul antonescian, în timp ce al?ii au decis c? vina îi apar?ine doar regimului antonescian.
În cele ce urmeaz? vom încerca s? aducem câteva argumente noi în leg?tur? cu cele de mai sus. Mai precis, comentariul de fa?? propune argumente în sprijinul urm?toarei teze:
 
Nu poporul român poart? vina Pogromului din Ia?i
 
Guvernul român din acea vreme poate eventual fi învinuit de nep?sare, de del?sare, dar nu este cel care a organizat pogromul ?i nici ceea ce a devenit cunoscut drept „trenurile mor?ii” - trenurile cu care au fost transporta?i în condi?ii inumane, de exterminare, mii de evrei din Ia?i c?tre „?ara Româneasc?”. De fapt cei direct r?spunz?tori de organizarea ?i executarea pogromului au fost germanii, ajuta?i de un grup local de legionari (?i/sau simpatizan?i mai mult sau mai pu?in ascun?i ai Legiunii) precum ?i de criminali locali pu?i pe jaf - ace?tia din urm?, desigur, români. Este foarte probabil ca elemente ale Siguran?ei Statului (la vremea respectiv? sub conducerea lui Eugen Cristescu[7] ) s? fi fost nu numai la curent, dar s? ?i fi înlesnit cele întâmplate, aspect care ar trebui elucidat printr-o cercetare ulterioar? ?i care dep??e?te scopului comentariului de fa??.
Poporul român
Cum s-ar putea defini ?i m?sura vina unui popor cu privire la un genocid care a avut loc pe p?mântul locuit de el? Probabil c? cea mai corect? metod? ar fi prin compara?ie cu alte asemenea evenimente ?i modul în care poporul respectiv s-a aliniat în spatele guvernului. În cazul genocidului armenesc, este de notorietate c? armata regulat? a fost ajutat? cu râvn? de c?tre popula?iile turce?ti ?i kurde în realizarea genocidului, cu rezultatul cunoscut: 1,5 milioane de armeni (cea mai mare parte a popula?iei armene?ti din Imperiul Otoman) au fost uci?i.
Tot a?a au stat lucrurile ?i cu poporul german: în general, cet??enii au colaborat la planul scelerat; din aceast? cauz? americanii, dup? capitularea Germaniei, au confruntat civilii în multe comunit??i germane cu rezultatul crimei monstruoase la care se f?cuser? p?rta?i.[8]
Ca urmare a colabor?rii guvern-populatie, în Germania la sfâr?itul r?zboiului practic întreaga comunitate evreiasc? era anihilat?.
Spre deosebire de exemplele de mai sus, este recunoscut faptul c? popula?ia evreiasc? din România a supravie?uit în mare parte r?zboiului, fiind de fapt cea mai mare comunitate evreiasc? dintr-o ?ar? aliat? Axei care a supravie?uit. Dac? poporul român ?i-ar fi dat concursul la uciderea evreilor (a?a cum au f?cut-o turcii cu armenii, sau germanii cu evreii, sau chiar polonezii – a?a ocupa?i de germani cum erau[9]- din nou în ceea ce-i prive?te pe evrei), atunci probabil c? alta ar fi fost situa?ia comunit??ii evreie?ti din România la sfâr?itul r?zboiului, când nu s-ar mai fi aflat în via?? peste 300.000 de evrei români, care s? poat? imigra apoi în Israel; ?i nu ar mai fi avut motive s? mul?umeasc? României pre?edintele Israelului, Shimon Peres, în 2010, atunci când a adresat cuvinte de mul?umire poporului român pentru faptul c?, datorit? lui, au sc?pat de ororile naziste aproximativ 400.000 de evrei care au putut apoi emigra c?tre Israel.[10]  
 - Va urma -


[1] Rabinul ?ef Moses Rosen î?i exprima, începând cu anii ’90, p?rerea c? de fapt Holocaustul a început în România; ar fi multe de comentat fa?? de aceast? pozi?ie, dar pe moment merit? de remarcat pe de o parte faptul c? rabinul nu pare s? fi avut acest punct de vedere înainte de revolu?ia din 1989, când era în gra?iile guvernului comunist bucurându-se de un nivel de tr?i cu mult peste cel al ob?tei pe care o p?storea, ?i pe de alt? parte, c? aceast? apreciere (cu evident substrat propagandistic) este contrazis? atât de realitate (oare ac?iunile de asasinat zilnice c?rora le c?deau victime evreii în Germania începând cu anii `30 nu marcheaz? începutul Holocaustului?) cât ?i de cuvintele unora din adev?ra?ii frunta?i ai ob?tei evreie?ti din România anilor 30-40, între care Rabinul-Sef Alexandru Safran care a adus cuvinte de laud? poporului român în chiar plenul Parlamentului României în 1995 (e de remarcat faptul c? vizita distinsului oaspete ?i c?rturar a fost posibil? numai dup? decesul lui Moses Rosen, survenit în 1994).
[3] A se vedea in acest sens magistrala lucrare a Prof. Dr. Norman Finkelstein, “The Holocaust Industry” (Industria Holocaustului)
[4]Din p?cate, furtul c?ciulii vecinului, tr?darea, în general realizarea interesului personal în defavoarea celui na?ional sunt racile cu care ne lupt?m de secole – cam f?r? succes.
[5] A?a cum arat? Prof. Finkelstein, în spatele acestora se afl? numele celor mai mari familii de miliardari ai planetei, cum ar fi Bronfman.
[6] Unele surse vorbesc de 14.000…15.000 de oameni.
[7]  Mai multe surse sus?in c? Eugen Cristescu, oficial mort în închisorile comuniste, în realitate a avut ce „negocia” cu ocupantul sovietic în schimbul libert??ii în anonimat; ba, dup? unele surse, acesta ar fi fost agent dublu, lucrând ?i pentru sovietici. Pentru rolul posibil jucat de elemente ale Siguran?ei Statului independent de guvernul român nu trebuie s? privim mai departe decât la rolul jucat de Securitate în evenimentele din 1989.
[9]  Polonezii nu s-au l?sat nici m?car dup? r?zboi, continuând – când au avut posibilitatea – s?-I ucid? pe evrei; a se vedea, de exemplu:  http://www.haaretz.com/news/historian-threatens-to-reveal-polish-atrocities-against-jews-if-tried-for-slander-1.237256 de unde afl?m c? în iulie 1946 polonezii au organizat un „mic” pogrom în ora?ul Kielce unde, din 200 de oameni care se refugiaser? într-o cl?dire, au ucis 27.
[10] Desigur c? s-au g?sit voci care s?-l acuze pe Peres pentru aceast? recunoa?tere, pentru c? a în?eles s? fie un om de caracter:
 http://www.foxnews.com/world/2010/08/13/simon-wiesenthal-center-criticizes-shimon-perez-saying-romania-rescued-jews/ ?i  http://www.youtube.com/watch?v=EO7epcOrQ74 aceste voci, din corul celor care l-au criticat ?i pe ?ef-Rabinul ?afran pentru un discurs asem?n?tor, se înscriu într-o anumit? politic?.

footer