Revista Art-emis
Pogromul de la Ia?i din iunie 1941. Date ?i documente (4) PDF Imprimare Email
Te?u Solomovici   
Duminică, 13 Aprilie 2014 19:28
Te?u Solomovici, art-emisA ordonat generalul Antonescu declan?area pogromului de la Ia?i?
 
În cadrul ciclului de articole referitoare la pogromul de la Ia?i din anul 1941, am considerat oportun? republicarea unui text ap?rut la 23 iulie 2005[1] sub semn?tura cunoscutului publicist ?i autor de c?r?i cu teme legate de iudaism, evrei ?i Israel, Te?u Solomovici. (Redac?ia ART-EMIS)
 
La Cimitirul Evreiesc din Ia?i s-au adunat, ?i in acest an, supravie?uitori ai Pogromului de la Ia?i din 1941. Un c?rturar al ob?tei evreie?ti din Ia?i, academicianul Silviu Sanie, a amintit c? de-a lungul ultimelor ?ase decenii istoricii au c?utat s? dea un r?spuns la întrebarea-cheie: „Din ordinul cui a fost declan?at pogromul?” Profesorul Sanie este categoric: pogromul „a fost programat” ?i „nu ar fi ajuns la dimensiunea m?celului f?r? implicarea for?elor care aveau datoria s? apere cet??enii ??rii”. În ce-l prive?te pe generalul Ion Antonescu, Conduc?torul României, el „a fost implicat direct în tragedia care a marcat pe veci comunitatea evreiasc? ie?ean?...” Majoritatea istoricilor ar putea subscrie la aceste afirma?ii, dar una este s? spui c? Antonescu a fost implicat în tragedia de la Ia?i, ?i alta e s? scrii c? generalul, personal, a ini?iat, patronat ?i dirijat m?celul. E ceea ce încearc? s? demonstreze istoricul israelian Jean Ancel în noua sa lucrare „Preludiu la asasinat. Pogromul de la Ia?i, 29 iunie 194” (Editura Polirom). Ancel este socotit cel mai important istoric al Holocaustului din România, cercet?tor la Institutul Yad Vashem din Ierusalim, el este editorul unui corpus de 12 volume de documente foarte pre?ios privind soarta evreimii-române în anii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial ?i autorul lucrarii „Transnistria”, în trei volume.

Cronica evenimentelor de la Ia?i a început s? fie scris? chiar din vara anului 1941, întâmplarea a f?cut ca la fa?a locului s? se afle unul dintre cei mai faimo?i reporteri ai planetei, italianul Curzio Malaparte. Cartea sa „Kaputt”, a f?cut înconjurul lumii, i-a urmat o alt? lucrare, mai documentata?, mai profund?, „Cartea Neagr?” de Matatias Carp, un evreu care nu inten?iona s? fac? nici literatur? ?i nici istorie; autorul era un simplu lefegiu al Comunit??ii evreie?ti din Bucure?ti, care s-a ambi?ionat s? consemneze evenimentele pentru posteritate. Despre Ia?iul însângerat au scris, în ultimele decenii, mul?i istorici români si evrei, dar tot lui Jean Ancel îi revine meritul s? fi îmbog??it istoriografia cu o monografie esen?iala. La întrebarea „Cui îi aparâine ordinul?”, Ancel raspunde f?r? nici-o re?inere: generalului Ion Antonescu. Numai c? în puzzle-ul construit de Ancel, lip?este ceva serios. Sper c? nu voi fi acuzat c?-i iau ap?rarea lui Antonescu dup? ce voi incerca s? ar?t, în continuare, unde se clatin? demonstra?ia istoricului de la Ierusalim.

R?mas singur la cârma României, dup? zdrobirea rebeliunii legionare ?i fuga lui Horia Sima în Germania, generalul Ion Antonescu putea, în sfâr?it, s? se dedice, a?a cum ?i-a dorit-o, „reconstruc?iei ??rii”. Discursul sau politic promitea românilor prosperitate, eliberarea ?inuturilor pr?duite de unguri ?i de bol?evicii ru?i. Dar ?i „purificarea ??rii”. În cartea mea „Istoria Holocaustului din România” am ar?tat cum sub aceasta nebuloas? sintagma se ascundea voin?a generalului de a-i alunga pe evrei din România. Strig?tul na?ionalist „România-românilor, a tuturor românilor ?i numai a românilor” - formulat în anii puseului na?ionalist al istoricului Nicolae Iorga - a catalizat elanurile ?i gândirea extermistilor români, dându-i un sens violent militant ?i o puternic? coloratur? antisemit?. Inspirat de acest slogan, Antonescu a inventat politica „purific?rii ??rii”, cu un con?inut antisemit identic. Conduc?torul Statutului ar fi preferat ca evreii s? p?r?seasc? Romania de bun? voie, plecând în Palestina sau oriunde, numai s? nu r?mân? între hotarele ??rii. În primele zile ale guvern?rii asociate cu legionarii, generalul explica tactica ?i strategia sa în problema evreiasc?: „Eu voi rezolva problema evreiasc? în cursul reorganiz?rii Statului, substituind încetul cu încetul pe evrei cu români, ?i în primul rând cu legionari care între timp se vor preg?ti. Bunurile evreilor vor fi în mare parte expropiate în schimbul unor indemniza?ii. Evreii care au venit în ?ara dup? 1913, cu alte cuvinte dup? a doua parte a r?zboiului balcanic, vor fi înl?tura?i de îndat? ce aceasta va fi cu putin??, chiar dac? au devenit cet??eni români, în vreme ce ceilal?i, o repet, vor fi substitui?i încetul cu încetul. Evreii vor putea tr?i, dar nu vor putea fi beneficiarii resurselor ?i bogatiilor acestei ??ri. În România trebuie s? tr?iasc? ?i s? fie pu?i în valoare mai întai românii: Ceilal?i, dac? r?mân locuri libere, vin dup? ei”.

Evreii, avertiza Antonescu, vor tr?i dac?... Aceast? condi?ionare o vom mai auzi în cursul viitoarelor discursuri ?i rezolu?ii antonesciene, ea nu prevestea lucruri bune pentru evrei. La 7 februarie 1941, Antonescu a convocat Consiliul de Cabinet ?i a pus în discu?ie un pachet de m?suri de „purificare a ??rii". Stenograful a notat spusele generalului: „...Este, apoi, aspectul cel?lalt al purificarii atmosferei de elementele iudaice. Dac? timpurile ar fi normale, eu a? proceda în mod normal la eliminarea din statul român, în masa, a elementelor evreie?ti, adic? la izgonirea lor peste grani??. Dar ast?zi nu pot s-o fac. Neuman nu pot s? fiu, sau unde s?-i trimit ?i nici nu pot s?-i las s? moar? de foame. ?i atunci, problema aceasta o întrev?d sub un aspect cu totul special, adaptat la situa?ia interna?ional? de azi... ”

Conduc?torul Statului nu ?tia, înc?, ce s? fac? cu sutele de mii de evrei.
Dup? întâlnirea cu Hitler, generalul declanseaz? „purificarea ??rii”.
Promisese „purificarea ??rii”, dar o solu?ie nu avea. Berlinul nazist se va gr?bi s?-i propun? Solu?ia Final?. Din clipa în care începuse s? se gândeasc? la atacarea Uniunii Sovietice, Hitler înscrisese România în agenda sa cotidian?. În martie 1941 au sosit la Bucure?ti emisarii lui Heinrich Himmler. Marea c?petenie nazist? dorea s? ?tie ce are de gând s? fac? Antonescu cu evreii locali. O for?? urias? a Wehrmacht-ului sta?iona deja în România, circa 700.000 de solda?i super antrena?i ?i înarma?i. Conducerea româneasc? a ap?sat pe accelerator. La 23 martie 1941, Antonescu a ordonat: „În toat? ?ara, în Capital? ca ?i în centrele urbane si rurale, evreilor s? li se fixeze anumite cartiere unde s? fie obliga?i a locui.” Ordinul de ghetoizare a evreilor s-a dovedit inoperant. Generalul Radu Rosetti, ministrul Culturii Na?ionale ?i al Cultelor, considerând c? „fiin?a etnica a neamului românesc trebuie ferit? de amestecul cu sânge evreiesc”, a semnat decretul interzicerii convertirii evreilor la cre?tinism. La Berlin se ?tia c?, în pofida caracterului draconic al prevederilor, nu se putea stabili cu exactitate cât de departe s-a mers cu „excep?iile” ?i „inlesnirile”. Dat? fiind corup?ia ce domnea în România, responsabilii nazi?ti cu rezolvarea problemei evreimii europene nu puteau conta pe informa?iile provenite din cercurile guvernamentale.

Sosirea la Bucure?ti a emisarului nazist Gustav Richter
La sfâr?itul lunii aprilie 1941, sose?te la Bucure?ti Gustav Richter, Hauptsturmfuhrer SS, un ofi?er important în ierarhia Gestapo-ului ?i al aparatului exterminator al evreimii-europene. Planul lui Gustav Richter nu era altceva decat aceea?i Solu?ie Final? german? pe care Berlinul vroia s-o aplice ?i evreimii-române. Ion Antonescu va refuza s? contrasemneze acest plan ?i s?-i predea pe evreii-români lui Adolf Eichmann ?i Gustav Richter. Nu se ?tie dac? în cursul întâlnirilor sale cu Hitler, Conduc?torul României i-a spus-o, dar este evident c? Antonescu nu a agreat ideea unui monopol german în rezolvarea problemei evreimii-române. Dup? vizita delega?ei germane la Bucure?ti, (din care f?cea parte ?i Gustav Richter), din martie 1941, serviciile speciale germane au început s?-i pârasc? lui Hitler pe conduc?torii români c? ar fi prea „blânzi” fa?? de evrei. Antonescu începuse s? aib? alte priorit??i. Informat de Hitler asupra datei începerii r?zboiului în R?s?rit (22 iunie 1941), toat? energia generalului se consuma cu preg?tirea armatei. Dac? Antonescu vedea în r?zboiul german împotriva Uniunii Sovietice cea mai strasnic? oportunitate pentru recuperarea Basarabiei ?i Bucovinei, pentru evrei, acest r?zboi va fi catastrofal. Trei zile înainte ca generalul Antonescu s? ordone armatelor române s? treac? Prutul, generalul Ilie ?tefea transmitea comandamentelor Armatei Române ordinul secret al Conduc?torului: „To?i jidanii, comuni?tii ?i agen?ii s? fie identifica?i. Ministerul de Interne trebuie s? ?tie unde se afl? ace?tia, pentru a le interzice deplasarea ?i pentru a fi în stare s? aplice orice ordine care vor putea fi transmise la un moment dat”. Marea vân?toare împotriva evreilor putea s? înceap?. În viziunea militar? a lui Antonescu, zona frontului trebuia „cur??at?” de popula?ia evreiasc? local?. Inclusiv cea din Ia?i. La 22 iunie 1941, generalul a ordonat trupelor române sa treac? Prutul. [...]

A ini?iat ?i dirijat personal generalul Ion Antonescu pogromul de la Ia?i?

Întrebarea dac? Ion Antonescu a ini?iat ?i dirijat personal pogromul de la Ia?i va continua s? stârneasc? controverse, dar nimeni nu se îndoieste c? generalul era st?pân pe toate mijloacele militare ?i poli?iene?ti care i-ar fi permis s? impiedice declan?area tragediei sau, cel pu?in, s?-i limiteze propor?iile.
A intervenit atunci când mii de evrei erau deja mor?i. [...] În zilele precedente pogromului, Ia?iul devenise un ora? de front; trupele române ?i germane îl traversau îndreptandu-se spre primele linii de lupt?, din când în când avioanele ruse?ti îl bombardau, provocând pu?ine pagube, dar mult? panic? ?i zvonistic?. Ora?ul respira cu greu, evreii presim?eau nenorocirea care îi pândea. Se împlinise un an de la pierderea Basarabiei ?i Bucovinei, destui antisemi?i îi c?utau pe evrei ca s? r?zbune ru?inea ciuntirii României... În plus, evreii erau spionii care semnalizeaz? aviatorilor ru?i ?intele de bombardat. 45.000 de evrei tr?iau la Ia?i în acele zile. Dac? nu puteau fi cu to?ii evacua?i, cel putin era cazul s? fie „r?ri?i”.

La 21 iunie 1941, Ion Antonescu ordonase evacuarea tuturor evreilor, între 18 ?i 60 de ani, din zona cuprinsa între Siret ?i Prut. Dup? unii istorici, mi?unau în Capitala Moldovei speciali?ti ai serviciilor secrete ale armatelor române ?i germane, cele ale lui Eugen Cristescu, agen?ii Gestapo-ului, SS ?i Geheim Feldpolitzei (Poli?ia militar? de campanie germana). Nu le-ar fi fost greu acestora s? aprind? scanteia care avea s? provoace incendiul. Evreii au început s? fie acuza?i ca semnalizeaza avioanelor sovietice ?i c? trag asupra solda?ilor români ?i germani. În cursul zilelor de joi 26, vineri 27 ?i sâmb?t? 28 iunie au loc execu?ii sporadice de evrei. În dup? amiaza zilei de 26 iunie, ?efii ora?ului, prefectul Dumitru Captaru, colonelul Constantin Lupu, comandantul Garnizoanei, colonelul Constantin Chirilovici, chestorul Poli?iei, inspectorii de Siguran?? Emil Gioseanu ?i Matei Cosma etc., au ordonat perchezi?ii în casele evreie?ti. 140 de poli?i?ti ?i 677 de jandarmi au n?v?lit în locuin?ele evreilor. Urmeaz? arest?ri, jafuri, maltrat?ri, violuri, execu?ii. Ca s? afl?m ce s-a întâmplat în urm?toarele ore, avem la dispozi?ie rapoartele adresate de responsabilii Ia?iului c?tre superiorii lor.

Rapoartele sunt contradictorii, istoricul Jean Ancel a demonstrat c? documentele esen?iale ar fi fost m?sluite, cu scopul de a se arunca toat? vin? pe germani, ?i de a-i disculpa pe marii ?efi de la Bucure?ti. Din ziua de 28 iunie, situa?ia s-a complicat ?i autorit??ile române nu au mai fost în stare s? impun? ordinea.
Poate nu aveau nici un interes sau poate c? au dorit s? se ajunga la un haos sângeros. Apar ?i provocatorii care trag - cu cartu?e oarbe (?) - asupra solda?ilor germani. Ace?tia atâta a?teptasera. La vân?toarea împotriva evreilor se înroleaza solda?i, jandarmi ?i politi?ti români, solda?i germani, ?i, bineinteles, declasa?ii orasului. Dup? masacru, îmbarcarea supravie?uitorilor în „Trenul mor?ii” Abia când masacrele s-au potolit ?i victimele din „Trenurile Mor?ii” au fost îngropate, generalul Ion Antonescu a cerut explica?ii. Generalul Emanoel Leoveanu, directorul general al Poli?iei, s-a deplasat personal la Ia?i ?i a trimis Conduc?torului, un raport detailat. Leoveanu avea convingereaca, într-adev?r, Antonescu vrea s? cunoasc? adev?rul.

Ion Antonescu cite?te raportul generalului Leoveanu ?i nu-i vine s? cread?, adic? cum vine asta, evreii nu sunt vinova?i? Un alt raport va fi pritocit în grab? ?i Leoveanu îl va semna f?r? s?-l mai citeasc?. Dup? r?zboi, generalul Leoveanu a relatat: „Antonescu, c?ruia i-am raportat concluziile, a replicat c? sunt complet gre?it în ceea ce prive?te pe legionari, pentru c? el cunoa?te situa?ia în zon?, adica evreii au tras în trup? ?i deci merit? sanc?iunile ce li s-au aplicat de germani”. Mi s-a atras aten?ia s? nu amestec pe germani în acest pogrom pentru c? îmi dau seama de situa?ie. Desigur, voi fi obligat s? justific aceste grave acuza?ii, care vor fi greu de dovedit, când ei sunt a?a cum sunt... Precizez c? atunci cand m-am dus la mare?alul Ion Antonescu pe front, la 23 km est de localitatea Sculeni, fiind trimis de c?tre Ministrul de Interne de la acea data, generalul Jak Popescu, mare?alul, f?r? a deschide plicul în care se afla memoriul meu privitor la pogromul de la Ia?i, mi-a pus întrebarea: „Ce-ai g?sit acolo?” Eu am r?spuns c? în ce prive?te aceste întâmplari, a fost aranjat de legionari, ajutat de nem?i ?i la care s-au al?turat borfa?ii ora?ului Ia?i. La cele raportate de mine oral, mare?alul mi-a r?spuns: „S? vezi c? te-ai în?elat. Eu ?tiu c? altfel este situa?ia ?i al?ii sunt vinova?ii”. Chiar dac? Leoveanu îi arata cu degetul, prea ostentativ, pe legionari ?i germani ca principalii vinova?i, raportul s?u dezv?luie o anume stare.

Nu numai lui Leoveanu i-a cerut Antonescu rapoarte despre evenimentele din Ia?i; El i-a solicitat ?i lui Eugen Cristescu, ?eful serviciilor secrete române?ti (SSI), „s? fac? o serie de investiga?ii informative spre a l?muri cum au luat na?tere aceste masacre”. Cu câteva zile înainte de pogrom, Eugen Cristescu se întâlnise cu amiralul Wilhelm Canaris, ?eful Abwehr-ului, singurul serviciu de spionaj german care avea, oficial, dreptul s? func?ioneze în România. Apoi, Eugen Cristescu s-a deplasat, împreuna cu „E?alonul Special” spre zona frontului. „E?alonul S.S.I.”, format din 160 de agen?i, era o unitate a serviciilor secrete românesti, care ac?ionau pe front, în spatele trupelor germane. E?alonul, a declarat Eugen Cristescu, „n-a avut nici-o leg?tur? cu Pogromul de la Ia?i... Am constatat c? acei care au provocat pe germani ?i care i-au în?tiin?at ca evreii au tras în germani au fost legionarii... Centrul meu (E?alonul, n.a.) era plecat în Basarabia. Nici Statul Major (al Armatei Române, n.a.), n-a avut informa?ii, nici noi nu am avut informa?ii.
Pogromul s-a produs repede. A surprins pe toat? lumea. Probabil c? legionarii i-au informat pe germani ?i acestia i-au omorat (pe evrei, n.a.).”

E evident c? Eugen Cristescu min?ea, aruncând toat? vina asupra germanilor ?i legionarilor. Era imposibil ca el s? nu fi fost informat de participarea unor politi?ti, militari ?i civili români în evenimentele sângeroase de la Ia?i. Ulterior, Cristescu ?i-a nuan?at depozi?ia declarând: „Pe când un grup numeros de evrei se g?sea în Chestura Poli?iei, în ziua de 29 iunie, iar trupele germane treceau în mar? prin fa?a Chesturii, se produc o serie de impu?c?turi spre germani, dar f?r? ca vreunul s? fie r?nit. Germanii se servesc de acest pretext ?i se îndreapta spre curtea poli?iei unde se dezl?n?uie masacrul. Dup? informa?iile S.S.I., rezult? c? provocarea s-a f?cut de un grup de elemente antisemite din Ia?i, în in?elegere cu germanii, sub conducerea unui oarecare Marinescu, care a ?i plecat apoi în Germania pentru a nu fi arestat. Deci, nu putea fi vorba de un atac al evreilor, cum sus?ineau germanii, ci de o provocare organizat? chiar de ei. Dup? terminarea masacrului, au început atacuri izolate prin cartierele ora?ului, provocate de patrule germane dar ?i române, opera?ie care a durat ?i în ziua de 30 iunie. Continuând informa?iile, S.S.I. a mai stabilit c? la Ia?i se g?seau în acela?i timp forma?iuni ale mai multor servicii de informa?ii germane... ”

S? rezum?m: S.S.I. nu a ?tiut nimic, Marele Stat Major al Armatei Romane nu a fost informat, nu Ion Antonescu e cel care a ini?iat pogromul ?i Eugen Cristescu nu a manipulat. Germanii ?i numai ei au fost vinova?ii. De ce a ales Cristescu aceasta pozi?ie bizar?, tocmai într-un moment în care ar fi putut s?-?i apere pielea, aruncând vina pe mare?al? Dup? razboi, Cristescu a sc?pat de gloan?ele plutonului de execu?ie devenind omul K.G.B.-ului ?i al comuni?tilor. Fostul ?ef al serviciilor secrete românesti a fost stors ca o l?mâie de toate informa?iile pe care le de?inea. Ce motiv ar fi avut s? p?streze secretul c? Ion Antonescu a fost ini?iatorul ?i organizatorul pogromului de la Ia?i? Absolut niciunul. Eugen Cristescu aprecia c? la Ia?i au murit 13.000 de evrei, în schimb ambasadorul german von Killinger a informat Berlinul de moartea la Ia?i a 4.000 de evrei; istoricul american Raul Hilberg citeaz? aceast? cifr? comunicat? de von Killinger ?i n-o comenteaz?.

La 2 iulie 1941, Guvernul antonescian a dat publicit??ii un comunicat, macabru, ?i în acelasi timp hilar, atribuind vina pogromului... evreilor: „Sovietele urm?resc pe toate c?ile s? produc? acte de sabotaj, de dezordine ?i de agresiune în spatele frontului. În acest scop, lanseaz? din avion cu para?utele spioni ?i agen?i terori?ti, care iau contactul cu agen?ii reziden?i din ?ara si cu popula?ia iudeo-comunist? pentru a organiza împreun? acte de agresiune. Câ?iva din ace?ti agen?i au fost prin?i, iar actele de agresiune încercate au fost sanc?ionate. La Ia?i au fost executa?i 500 de iudeo-comuni?ti care tr?sesera focuri de arme din case asupra solda?ilor germani ?i români. Toate încerc?rile ce se vor mai face de a tulbura lini?tea ?i ordinea, vor fi reprimate pe loc, f?r? cru?are. Popula?ia pa?nic? are datoria de a semnala imediat autorit??ilor locale pe to?i cei suspec?i ?i pe to?i str?inii ap?ru?i de curând în localitate. Cine nu divulg? la timp pe ace?ti tulburatori ai ordinii ?i siguran?ei vor fi executa?i împreuna cu toata familia”.

La 4 iulie 1941, generalul Ion Antonescu a considerat c? e timpul s? dea o declara?ie public?. O face prin Ordinul nr. 4914, caracteristic pentru politica sa fa?? de evrei, când odioas?, cand reparatorie, justificând ideologic pedepsirea popula?iei evreie?ti, care a nenorocit România vreme de secole, ?i, concomitent, mustrându-i, pe cei care au jefuit ?i masacrat crezând, în mod fals, c? au dreptul s?-?i fac? singuri dreptate:

Ordin al generalului Ion Antonescu transmis de M. A. I.

„Dezordinile întâmplate acum câteva zile la Ia?i au pus armata ?i autorit??ile într-o lumina cu totul nefavorabil?. Cu ocaziunea evacu?rii Basarabiei, a fost pentru armat? o adev?rat? ru?ine c? s-a lasat insultat? ?i atacat? de evrei ?i comuni?ti, f?r? a reac?iona. Ru?inea este ?i mai mare când solda?ii, din proprie initia?iva ?i de multe ori numai în scopul de a jefui sau maltrata, atac? popula?ia evreiasc? ?i omoara la întamplare, astfel cum a fost la Ia?i. Neamul evreiesc a supt, s?r?cit, a speculat ?i oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole.
Nevoia de a ne scapa de aceasta plag? a românismului este de nediscutat, dar numai guvernul are drept de a lua m?surile necesare. Aceste m?suri se afla în curs de aplicare ?i ele vor fi continuate dup? normele ce le voi hot?rî. Nu este admis îns? ca fiecare cet??ean sau fiecare soldat s?-?i asume rolul de a solu?iona problema evreiasc? prin jafuri si masacre. Prin asemenea procedeuri ar?t?m lumii c? suntem un popor nedisciplinat ?i necivilizat ?i punem autoritatea ?i prestigiul statului român într-o lumin? cu totul nepl?cut?. Opresc dar cu des?vâr?ire orice ac?iune pornit? din initiativ? individual? ?i fac r?spunz?tor autorit??ile militare ?i civile de executarea întocmai a acestui ordin. Crimele de asemenea natur? constituie o pat? ru?inoasa pentru neamul întreg ?i ele sunt pl?tite mai târziu de c?tre alte genera?ii decât aceia care le-au comis. Cei ce se vor abate sau s-au ab?tut de la ordinul de mai sus, vor fi da?i în judecat? ?i li se vor aplica sanc?iunile cele mai severe prev?zute de lege”. Semnat, general Ion Antonescu.”

Cum s? judece istoricul acest ordin al generalului?

Îl disculp? pe Antonescu de acuza?ia c? el ar fi ini?iat ?i ordonat pogromul de la Ia?i? Aparent, îl disculp?.
Exist? îns? istorici care cred contrariul. Între ace?tia, cel mai conving?tor încearca s? fie Jean Ancel. Cronicarul evreu Matatias Carp, aminte?te de 8.000 de victime. El denun?? serviciile de spionaj ?i ale po?itiei române ?i germane pentru preg?tirea ?i organizarea pogromului. Cu deosebire a fost socotit? potrivit? pentru îndeplinirea acestei sarcini re?eaua de iscoade ?i raufacatori ai S.S.I. (al c?rui ?ef era Eugen Cristescu, n.a.). Carp nu-l acuz? pe Antonescu de a fi condus, direct ?i personal, opera?iunile de la Ia?i. Masacrele, f?ra indoial?, s-au agravat ?i datorita ordinelor transmise de cei doi Antone?ti; am v?zut c?, la 29 iunie, Mihai Antonescu a ordonat evacuarea populatiei evreie?ti, în timp ce Ion Antonescu, în noaptea de 28-29 iunie, i-a ordonat telefonic colonelului Lupu ca „to?i evreii comuni?ti din Ia?i, precum ?i cei asupra carora s-au g?sit steaguri ro?ii ?i arme s? fie executa?i chiar în noaptea aceasta”. Ordine cu consecin?e grave, dar probeaz? aceste ordine faptul c? Antonescu a fost organizatorul pogromului?

Istoricul Radu Florian, un supravie?uitor al Holocaustului, denume?te pogromul de la Ia?i primul semn al „« Mor?ii anun?ate » ce urma s? se abat? asupra miloanelor de evrei din Europa. Pu?inele texte oficiale care s-au p?strat - scrie Radu Florian -, sunt redactate în a?a fel încât « s? nu se afle niciodat? autoritatea care a ordonat organizarea masacrului, cea care a luat initia?iva ?i l-a pus în mi?care », astfel ca «întreaga r?spundere s? fie aruncat? asupra armatei germane ?i a unor elemente legionare, ca ?i când ele puteau ac?iona autonom sau puteau s? aib? legatur? directa cu comandamentul german». În ce prive?te problema r?spunderii directe a Conduc?torului, Radu Florian sublinia c? de?i Ion Antonescu a negat, pretinzând c? n-a ?tiut nimic, exist? informa?ii veridice (care sunt acelea? - n.r.) potrivit carora E?alonul S.S.I. - care a plecat pe 19 iunie spre Ia?i - s-ar fi intâlnit cu Ion Antonescu la Marele Cartier General al Armatei Romane, aflat în acele zile la Piatra Neam?.

S? presupunem c? ?efii E?alonului s-au întâlnit cu generalul; înseamn? acest lucru c? Antonescu dirija din comandamentul s?u de la Piatra Neam? macelul de la Ia?i? (Nimic concret, doar presupuneri - n.r.)

Debarasarea cadavrelor din „Trenul mor?ii” Ia?i-Calara?i, Nici Radu Ioanid, un prestigios istoric evreu-american al Holocaustului din România, nu-l incrimineaza direct pe generalul Antonescu de organizarea m?celului de la Ia?i. Argumenteaz? Ioanid: „Pogromul de la Ia?i a fost o izbucnire antisemit? violent? de mari propor?ii, dar nu izolat? ?i nici întâmpl?toare, înscriindu-se într-o serie lung? de omoruri în mas? înfaptuite de unii români”. În privin?a num?rului victimelor, Radu Ioanid subliniaz?: „Num?rul victimelor pogromului de la Ia?i nu a putut fi stabilit cu exactitate; în func?ie de diverse surse, acest num?r oscileaz? între 3.500 si 12.000”. Istoricul german Andreas Hillgruber men?ioneaz? 8.000-10.000 de victime, iar în Actul de acuzare al Procesului care a avut loc in România dup? r?zboi, apare cifra de 10.000 de victime.
Istoricul israelian Jean Ancel amplific? numa?rul victimelor la 15.000 (8.000 de evrei uci?i la Iasi, ?i 7.000 în cele dou? „Trenuri ale mor?ii”). Ancel m?rturiseste c? a ajuns la concluzia c? Ion Antonescu a ordonat executarea pogromului de la Ia?i dup? ce a descoperit ordinul secret si confiden?ial al Conduc?torului c?tre generalul Ilie ?teflea, ?eful Marelui Stat Major al Armatei. Antonescu i-a ordonat generalului ?teflea „s? fie identifica?i, pe regiuni, în Moldova, to?i jidanii, agen?ii comuni?ti sau simpatizan?i. Ministerul de Interne trebuie s? ?tie, s? le interzic? circula?ia ?i s? fie în masur? s? fac? cu ei ceea ce voi ordona, când va fi momentul oportun”. Ancel consider? c? „ideea pogromului s-a cristalizat la Marele Stat Major al Armatei Române ?i în structura sa secret?, Sec?ia II-a si în S.S.I. care era subordonat direct lui Antonescu. Aceste organe au colaborat cu Wehrmacht-ul în România ?i cu comandamentul Corpului 30 german din Ia?i. În timpul pogromului, autorit??ile române au pierdut controlul evenimentelor, iar ora?ul Ia?i a devenit o zon? în care solda?ii din ambele armate (române ?i germane, n.a.), jandarmii, poli?i?tii români ?i civilii, organiza?i ?i neorganiza?i, au vânat evrei, i-au jefuit ?i apoi i-au ucis. Aceast? pierdere temporar? a controlului ?i frica de reac?ia lui Antonescu au determinat diferitele organe ale regimului român sa fabrice scuze pentru ineficien?a lor în finalul orelor de m?cel, aruncând vina unii asupra celorlal?i ?i, împreun?, asupra germanilor”.

Documentul nu dezv?luie nimic mai mult decât s-a ?tiut

Unit??ile de lichidare naziste Einsatzgruppe D nu se aflau în acele zile la Ia?i ?i deci nu ar fi putut participa la pogrom, dar exist? numeroase m?rturii despre solda?i ?i ofi?eri germani mânjiti de sângele evreilor ie?eni. În aceea?i ordine de idei, cunoscute fiind documentele privind prezen?a masiva a trupelor germane la Ia?i ?i în jurul Ia?iului, cuantumul de participare al acestor trupe germane la pogrom reprezint? o alt? problema controversat?. Ancel demonstreaz? c? toate documentele esen?iale privitoare la pogromul de la Ia?i au fost redactate în cel pu?in dou? versiuni, corectate sau m?sluite (rapoartele generalului Emanoel Leoveanu, ?eful Siguran?ei, prefectului Dumitru Captaru, chestorului de Poli?ie Constantin Chirilovici, comandantului militar al Ia?iului Dumitru Carlaont), ?i în paralel s-a desf??urat o campanie de falsificare a documentelor aflate în arhivele Marelui Stat Major. Ancel concluzioneaz? c? toate aceste m?sluiri au fost f?cute cu scopul de a se ascunde ca „pogromul de la Ia?i a fost o crim? national? româneasc?, ?i pentru a crea un alibi na?ional a fost necesar un efort de propor?ii na?ionale”. O asemenea învinuire colectiva?, statal?, la nivelul întregii na?iuni române, îi irit? pe mul?i istorici din România. Ace?tia nu neag? „raspunderea româneasc?” ?i nici participarea unor responsabili oficiali ?i a unor civili români la s?vâr?irea ororilor, dar consider? c? escamotarea particip?rii germane ?i mai ales culpabilizarea poporului român, iîn totalitatea sa, nu e un act de probitate istoric?. Ancel consider? c? „tr?ind cu iluzia c? a reu?it s? ascund? adev?rul”, România „a încercat s? induca în eroare puterile democratice ?i opinia public? liber? în privin?a crimelor comise împotriva evreilor din România ?i Ucraina. Dar nu a reu?it”. Curios e c? în continuarea aceluia?i paragraf, istoricul scrie: „Dar de fapt, statul român a ob?inut un succes total, realizandu-?i inten?ia, ?i aceasta datorita t?cerii Departamentului de Stat al Statelor Unite ?i a pre?edintelui american. Adev?rul despre pogromul de la Ia?i ?i exterminarea din Transnistria n-au ajuns la cuno?tin?a opiniei publice din Occident”.

Un puzzle neîncheiat

Am urm?rit cu aten?e expozeul lui Jean Ancel, cercetarea sa e impresionant?, sunt îns? nevoit s? observ c? atunci când analizeaz? „ordinul explicit” al generalului Ion Antonescu, ceva nu se potrive?te în puzzle-ul pe care l-a construit cu atâta migalp. Dacp vinova?ia morala ?i politicp a lui Ion Antonescu nu e pusp în discu?ie, el fiind principalul responsabil pentru crearea climatului de pogrom în România anilor 1941-1944, acuza?ia ca generalul a ini?iat ?i a condus personal, în tain?, ca un conspirator oarecare, opera?iunile nu este destul de conving?toare. Dac? ar fi dorit cu adev?rat s? evacueze întreaga popula?ie evreiasc? a Ia?iului, generalul Antonescu ar fi realizat-o f?r? s? aib? vreo zbatere de con?tiin??. Simplu, ar fi semnat un ordin ?i ar fi urm?rit ca ordinul s? se ?i execute - în fond ora?ul se afla pe linia frontului, justific?ri militare de tot soiul s-ar fi g?sit (?i în fa?a cui ar fi trebuit s? se justifice?). Pentru a „purifica” ora?ul de evrei, Conduc?torul Romaniei nu avea de ce s? comploteze cu subalterni periferici în ierarhia militar?, declan?area unui pogrom.
Un aventurier fanatic ca Horia Sima ar fi putut s-o fac?, nu generalul Ion Antonescu.
---------------------------------------------
footer