Revista Art-emis
Ordinul Constantinian și Brâncovenii PDF Imprimare Email
Ştefan Stareţu   
Duminică, 13 Aprilie 2014 18:30
Constantin Brancoveanu şi fiiiBătălia de la Kossovopolije și efectul ei asupra percepției ortodoxiei în cruciada târzie
 
Bătălia de la Kossovopolije a determinat o mare schimbare în percepția cruciadei târzii. După moartea eroică a lui Lazăr Hrebeljanovic pe câmpul de bătălie, regalitatea europeană a început să fie sensibilă la atacurile otomane asupra ortodoxiei. Moartea primului rege în cruciadă laolaltă cu o mare parte a nobilimii a conferit prestigiu fiului său, Despotul Ștefan, care astfel a putut accede în prima poziție din Ordinul Întemeiat de Sigismund de Luxemburg la Nurenberg, Ordinul Dragonului. Astfel, fiul regelui martir de al Kossovopolije a ajuns în fruntea structurii gândite pentru a susține eforturile cruciadei târzii. Imaginea regelui martir a dus la o schimbare a imaginii ortodoxiei în regalitatea europeană, fapt ilustrat de legendele numeroase referitoare la orientarea ortodoxă a lui Sigismund de Luxemburg, păstrate la Tismana (mergând până la botez) sau în scrieri referitoare la istoria rușilor supuși Poloniei (Dluglosz). Impactul Vidovdanului asupra cruciadei târzii este mare. Iancu de Hunedoara, succesor al politicii lui Sigismund, reeditează bătălia de la Kossovopolije, pierzându-o, iar Neagoe Basarab numește în Învățăturile sale bătălia sui-generis sub numele de Vidovdan, în varianta primară slavonă a textului. Astfel, se poate vedea o tradiție inițiatică în cruciada târzie referitoare la aceasta bătălie, care a dus al consolidarea imaginii cavalerului martir sau a regelui martir. Probabil că această bătălie a constituit catalizatorul conceptului de cruciadă târzie, iar Ordinul Dragonului este posibil să fi fost constituit pentru a da o formă coerentă noii dimensiuni a crucidei, lansată de moartea unui monarh ce avea nume predestinat parcă, Lazăr, întâiul înviat din morți. Baladele medievale sârbe referitoare la bătălie ori prezentarea bătăliei în manuscrise rusești ce conțin și imaginile primelor încoronări de tip imperial de la Moscova arată amploarea pe care bătălia a avut-o în imaginarul ortodox. Apogeul imaginii bătăliei este dat de pictarea la Curtea de Argeș a lui Lazăr Hrebeljanovic ca inclus în dinastia Basarabilor drăculești(lipsind dăneștii lui Neagoe, ceea ce duce la idee preluării unui model de genealogie din vechea biserică zidită de Vlad Dracul, care era interesat de preluarea modelului lui Lazăr, înlocuindu-l pe Ștefan Lazarevic ca membru ortodox în ordinul Dragonului), și de pisania de la Argeș, în care se vorbelte de alegerea împărăției cerești de către un conducător, ciudată coincidență cu tema similară din baladele sîrbe.
 
Vlad Dracul este chiar reprezentat alături de Sf. Ștefan în genealogia de la Argeș, ceea ce trimite către ideea mucenicului regal (Stefan înseamnă coroană, și e intâiul martir, similaritare cu moartea lui Lazăr, iar Ștefan este și patronul monarhiei sârbe, și nume dinastic în Serbia inclusiv pentru Lazăr). Încă un indiciu al atribuirii genealogiei epocii lui Vlad Dracul și încercării sale de a-și legitima intrarea în ordin prin înrudirea cu Lazarevic, prin mama lui Mircea cel Bătrân probabil, fiica lui Lazăr, sora Despotului prim-cavaler dragon. Astfel, ortodoxia sârbă a devenit centrul cruciadei târzii, așa cum papalitatea a fost centrul cruciadei primare, iar conciliile de la Basel si Kontanz, Sigismundiene, încearcă o raliere a apusului la o linie răsăriteană ce își are inspirația în martiriul regal de la Kossovopolije, cu consecințe ce duc în final la ridicarea dinastiei corvine și la politica mare de cruciadă din sec. XVI a lui Matia, Țepeș și Ștefan al Moldovei(cavalcada de la Pătrăuți interpretată în acest context). Până în secolul al XIV-lea, ortodoxia a fost considerată periferică în proiectele referitoare la cruciadă. Imaginea de schismatici eretici și perfizi era asociată răsăritului. Moartea țarului Lazăr a dus la o nuanțare a acestei poziții si a dus până la încercarea de reconfigurare a papalității în viziunea sigismundiană după model bizantin. Ansamblul de fresce de la Cozia referitoare la sinoadele ecumenice cu reprezentarea unui papă ortodox arată speranțele acestei linii sigismundiene la care Mircea cel Bătrân era racordat prin înrudirea cu Lazarevic (fapt care se vede și din stilul bisericii și din prezența în pictura originală a unui tablou votiv înfățisîndu-l pe Lazăr ca suzeran al țării și ca arhetip monarhic) si sperantele liniei sinodului de la Konstanz si Basel. Ele surprind idee reformarii papalității și a bisericii apusene după modelul ortodoxiei sîrbe a Sf. Sava, reprezentat la Cozia într-un mod militant, ca Sfânt Militar. În fapt ele arată speranţele ca Basel-ul ori Konstanz-ul vor fi un alt optulea sinod ecumenic, ce va duce la revenirea apusului la ortodoxiei, visului lui Sigismund surprins in legendele despre el si in realitatea istorica a fondarii Ordinului Dragonului cu un cavaler ortodox in frunte, fiul regelui mort de Vidovdan. Iată care e inceputul sfarsitului acestei linii politice in Europa fata de ortodoxie. Brâncovenii au avut o politică dinastică amplă. Această politică poate fi demonstrată de două mari ctitorii ce arată cele două referințe politice pe care Muntenia brâncovenească le-a avut.
 
Una este biserica de la Baia de Aramă, alta este Hureziul.
 
Una era destinată tezaurului monetar brâncovenesc, și alta trupului domnului. Una este închinată liniei succesiunii Nemanide, prin reprezentarea Sfinților Simion, Sava, Ștefan Dușan (excepțional ca sfânt) și prin consacrarea bisericii Mănăstirii Hilandar, iar alta succesiunii constantiniene. Brăiloii, coctitori la Baia de Aramă, au păstrat orientarea prosârbă, dând pe marii comandanți ai revoltei împotriva lui Constantin Mavrocordat Barbu Brailoiu și pe candidatul la episcopatul râmnicului supus patriarhiei de Karlowitz Dositei Brăiloiu, din păcate înfrânt de un grec, spionul lui Mavrocordat. Sunt două ideologii monarhice, una fondată pe alegerea Împărăției Cerești, așa cum vorbea inscripția de la Baia de Aramă, și alta cavalcadei Sfintei Cruci de la Pons Milvius, prezentă la Hurezi. Două bătălii, două tradiții monarhice, sârbă și bizantină, care vor naște două tradiții politice, cea olteană, proaustriacă, și cea a mavrocordateștilor, proturcă.
 
Scindarea Valahiei în acea perioadă are rădăcini adânci.
 
Dacă biserica de la Mânăstirea Hurezi trece din câte cunosc eu structura frescei sub tăcere ascendența nemanidă, ori chiar basarabă, mergând pe succesiunea Craiovesc-Dănească, la Baia de Aramă avem de-a face cu reluarea temei genealogiei de la Argeș, cu înlocuirea lui Lazăr cu Dușan. Ordinul Constantinian în vremea cât a fost dominat de Radu Cantacuzino a avut o politică de echilibru între ortodoxie și catolicism, dar o politică antiiezuită, și prin urmare antiuniată. După moartea lui Radu Cantacuzino, Ordinul a fost monopolizat de iezuiți, iar acestia l-au dus pe o linie greco-catolică. Astfel, nu e de mirare că biserica de la Măn. Hurezi este dominată de ideologia constantiniană. Pe lângă aceasta însă, la Baia de Aramă a subzistat o ideologie medievală sârbă, mai veche decât reconstrucția iluministă constantiniană de mai târziu. Brâncoveanu a mizat pe rețeau ordinului constantinian de la Viena, rețea pe care au mizat și sârbii, dar rețeaua a preferat o opțiune legată de echilibrul de puteri între Imperiul Otoman și Austria în Balcani, sacrificând independența sârbă, la care boierimea olteană prin răscoalele succesive Bălăceanu și Bengescu-Brăiloi s-a raliat. E o opțiune catolică ce ne duce în vremea lui Aloisio Gritti prin comparație, când iarăși catolicismul a decis că e mai bună o influență papală directă chiar prin intermediar turc, decât prin cel romano-germanic (lupta dintre împărat și papă).
Ridicarea albanezilor împotriva austriecilor în sprijin otoman cu ajutorul episcopului de Ohrida, unicat în ascuns și membru în acest ordin constantinian, și amenințările sincronizate ale lui Micu în dieta transilvană cu o trecere a românilor la turc dacă cererile lor nu li se vor fi împlinit, ne arată o sincronizare ce probabil are la bază
 
Ordinul Constantinian.
 
Reveria lui Cantemir, aflat și el în legătura cu o facțiune de putere de la Viena, așa cum s-a demonstrat de curând, și bucuria debordantă manifestată în legătură cu moartea lui Brâncoveanu ne conturează o ipoteză: să fie Brâncoveanu o victimă a trădării Vienei manifestată prin structurile de putere existente atunci, inclusiv pseudo-ordine cavalerești?
 
De cercetat.
Rivalitățile dintre iezuiți, sîrbi și catolicii tradiționali, influențați încă de modelul sigismundian al baselului de respectare a ortodoxiei a dus la sacrificarea unei direcții vechi în detrimentul unei uniații iluministe cu consecințe până azi în substituirea unei vechi identități feudale la Dunăre legată de spațiul sud=dunărean și de ortodoxie cu una românească etnică. Facțiunea boierească ce a fost împotriva lui Mavrocordat și a sprijinit revolta Sf. Visarion Sarai din Ardeal nu vedea o discordanță între identitatea valahă și cea sârbă, și nu recepta identitatea sârbă ca una străină. Ține probabil de origini și de mentalitatea națiunii ortodoxe medievale. Astfel, evenimentele și tensiunile dintre biserica sârbă și cea română începute din secolul al XIX-lea sunt rezultatul politicii iluministe a uniaților a căror rădăcini se găsesc și în legătura cu structuri dubioase din istoria secolul al XVIII-lea habsburg.
footer