Revista Art-emis
1941 - Pogromul de la Ia?i - Date ?i documente (1) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 02 Aprilie 2014 22:45

Pogrom Ia?i, 1941-1Prin amabilitatea distinsului nostru colaborator, neobositul cercet?tor Mircea Vâlcu-Mehedin?i v? supunem aten?iei un material documentar cu trimitere direct? la împrejur?rile în care a avut loc pogromul de la Ia?i din iunie 1941. Pentru a înl?tura orice comentarii sfertodocte neavizate (s-a întâmplat în cazul public?rii în revista ART-EMIS a dialogului din ziua de 23 august 1944 dintre Mare?alul Ion Antonescu ?i Regele Mihai, când o serie de veleitari au contestat autenticitatea documentului, de?i sursa verificabil?[1] fusese indicat?), ?i documentul de fa?? poate fi consultat în arhive.[2](Redac?ia ART-EMIS)

Unul dintre autorii documentarului este un evreu - Oliver Lustig -, n?scut în nordul Transilvaniei. Pe când era copil, a fost trimis, împreun? cu familia ?i al?i mul?i evrei, de c?tre armata lui Horthy, în lag?rul de la Auschwitz. Chiar are tatuat pe bra? num?rul din lag?r. Am fost coleg cu el, pe când era ziarist la ziarul Comandamentului Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului. Atunci avea gradul de colonel. Era un tip cinstit, corect ?i bun ziarist. (Mircea Vâlcu-Mehedin?i)

1. Îndat? dup? începerea r?zboiului contra U.R.S.S. (22 iunie 1941) ora?ul Ia?i, situat la numai 16 km de Prut, a intrat în regimul zonei de front, respectiv cu o stare de încordare specific? r?zboiului nemijlocit. În ora? se aflau concentrate numeroase trupe germane comandamentul Corpului 30 Armat?, sub ordinele generalului Hans von Salmuth, Div.198, o forma?ie S.S., o unitate de munc? „Todt”, un batalion de pionieri etc.), altele aflându-se în împrejurimi (armata a XI-a german?). Existau, de asemenea, trupe române?ti (Divizia 14 infanterie român?, comandat? de generalul Gh. Stavrescu). În Ia?i tr?ia o important? popula?ie evreiasc? (din totalul de 105.000 locuitori, 51.200, adic? aproximativ 50% erau evrei), ce se bucura de o relativ? libertate de mi?care. Aceast? situa?ie a iritat comandamentul german, care a apreciat c? securitatea trupelor proprii este periclitat? de prezen?a unei popula?ii evreie?ti atât de numeroase în apropierea frontului, cunoscute fiind sentimentele ei antifasciste, precum ?i filosovietismul acesteia („iudeo-bol?evismul”).

Divizia 14 infanterie român? trebuia s? asigure ordinea intern? în zona Ia?i pe care o de?inea, dar de la 21 iunie 1941, în ajunul declan??rii r?zboiului, comandantul corpului 30 german a f?cut cunoscut c? începând de la acea dat?, Divizia 14 infanterie român? se afl? sub ordinele sale. Pretextând c? ora?ul Ia?i se situa în zona opera?iilor militare, generalul von Salmuth ?i-a extins treptat controlul ?i în afara atribu?iilor de ordine interioar?, arogându-?i func?ii ce reveneau organelor civile ?i militare române?ti. Aceast? situa?ie a creat derut? în rândul autorit??ilor autohtone ?i, în zilele urm?toare, ele au cedat treptat din atribu?iile lor, privind men?inerea ordinei interne în favoarea autorit??ilor militare germane, li s-au supus acestora care, într-o serie de cazuri, chiar le-au înlocuit. Pe m?sur? ce amestecul german devenea tot mai mare, s-a agravat ?i situa?ia popula?iei evreie?ti din Ia?i. Dimpotriv?, repunerea autorit??ilor române?ti în drepturile legale, prin interven?ia lui Ion Antonescu, care a ordonat trimiterea de noi înt?riri la Ia?i, situa?ia s-a ameliorat.

Situa?ia s-a agravat dup? bombardamentul sovietic din 26 iunie. Acum au fost lansa?i para?uti?ti de c?tre armata sovietic?, mul?i dintre ei fiind evrei din Ia?i. Totodat?, s-a r?spândit zvonul - care nu s-a putut dovedi, dar care a fost alimentat de comandamentul german, de elemente legionare locale ?i din armata român?, - c? evreii din Ia?i ar semnaliza avioanelor sovietice. În seara zilei de 26 iunie, autorit??ile române au procedat la razii ?i perchezi?ii la locuin?ele evreie?ti, f?r? s? recurg? îns? la brutalit??i ?i excese, re?inând 20 de femei suspecte. Concomitent, ho?i ?i vagabonzi, indivizi f?r? vreo meserie, sub pretext c? ajut? autorit??ile, s-au dedat la jafuri prin locuin?ele evreilor. A doua zi, 27 iunie, în Ia?i s-au s?vâr?it primele crime împotriva evreilor: un sergent T.R. legionar (Manole - n.n.), ce escorta un grup de cinci evrei la Divizie pentru a fi cerceta?i, i-a împu?cat, motivând c? au vrut s? fug? de sub escort?.

Evenimentele s-au agravat brusc la 28 iunie, când armata german? a început perchezi?ionarea ?i maltratarea popula?iei evreie?ti din cartierul T?t?ra?i, sub pretextul depist?rii aparatelor de radio-emisie ?i obiectelor de semnalizare. Germanilor li s-au al?turat solda?i izola?i, precum ?i elemente legionare din armata român?, derbedei din Ia?i care au jefuit locuin?e evreie?ti. Autorit??ile române, v?zând c? lucrurile iau amploare, au întreprins unele ac?iuni ce s-au dovedit absolut insuficiente pentru calmarea situa?iei. Astfel, militarii români participan?i la jafuri au fost aresta?i ?i trimi?i la Comandamentul Diviziei 14 infanterie, dar împotriva legionarilor civili nu s-a întreprins nimic. Totodat?, comandantul Diviziei 14 infanterie român? a dat ordin ca solda?ii s? nu mai p?r?seasc? unit??ile f?r? ordine de serviciu. În noaptea de 28/29 iunie, în cartierele ora?ului, nu numai în cele evreie?ti, au avut loc intense schimburi de focuri. Armata german? a apreciat c? s-a tras asupra ei ?i asupra armatei române, dar în rândul trupelor germane ?i române nu a fost nici o victim?. Provocatorii n-au putut fi descoperi?i ?i aresta?i. Este evident c? ei au urm?rit s? stârneasc? panic? în rândul trupelor, s? dezorganizeze spatele frontului, s? accentueze starea de groaz? în rândul popula?iei evreie?ti. În leg?tur? cu f?ptuitorii atacului (ai diversiunii - n.n.) s-au emis diverse ipoteze: „agen?i bol?evici, evrei, ?i comuni?ti notorii”, „aviatori sovietici”, „legionari ?i borfa?i care urm?reau s? produc? panic? pentru a devasta”. Faptul c? focurile au început concomitent în mai multe cartiere i-au determinat pe mul?i s? aprecieze c? ac?iunea a fost preg?tit? din timp ?i a avut un caracter provocator. Cele petrecute în noatea de 28/29 iunie au fost folosite de trupele germane pentru a începe, a doua zi, masacrul. În acest scop, au fost aduse în ora? noi trupe germane. O nou? provocare la gara Nicolina a fost apoi, folosit? pentru a trece la represalii. Au avut loc numeroase arest?ri ?i execu?ii.

Toate documentele arat? c? trupele germane au avut rolul hot?râtor în pogrom. Lor li s-au ad?ugat, din proprie ini?iativ?, solda?i români r?zle?i afla?i în ora?, numero?i indivizi organiza?i în bande, unii dintre ei îmbr?ca?i în flanele ?i c?m??i verzi. Autorit??ile române au încercat s? intervin?, e adev?rat insuficient de energic, dar nu au putut opri asasinatele. Unele au fost dezarmate de trupele germane (personalul circumscrip?iei a V-a Poli?ie). O serie de ofi?eri superiori români (lt.col. C. Chiriacescu, chestorul poli?iei; col. C. Lupu, comandantul garnizoanei; gen. Gh. Stavrescu, comandantul Diviziei 14 ?i mul?i al?ii)au reu?it s? salveze grupuri mai mici sau mai mari de evrei. (subl.n).

La aceste pierderi de vie?i omene?ti trebuie ad?uga?i cei omorâ?i la Ia?i (cca 500 dup? comunicatul oficial), plus înc? 50 omorâ?i la Ia?i la 30 iunie, când trupele germane au continuat s?-?i fac? de cap, ajutate de solda?i români izola?i (unii dintre ei legionari), vagabonzi, ho?i. În total, cifra victimelor se ridic? la 3.233, a?a cum s-a stabilit prin cercet?rile de ani de zile dup? documentele disponibile. Abia dup? 1 iulie autorit??ile române au reu?it s? preia controlul asupra ora?ului Ia?i ?i s? fac? s? înceteze f?r?delegile, dup? ce au sosit înt?riri ordonate de Ion Antonescu (mai multe batalioane ?i deta?amente militare ?i de jandarmi).[3] În leg?tur? cu num?rul victimelor de la Ia?i circul? diverse cifre. La procesul intentat în 1946 Mare?alului Ion Antonescu s-a vorbit de 10.000; în rechizitoriul întocmit de Parchetul Cur?ii Bucure?ti s-au citat 10.000 victime; Mattias Carp (autorul celei mai cunoscute c?r?i despre situa?ia evreilor în România între 1940-1944) crede c? au fost cu mult peste 6.000; cercet?rile lui Yad Vashem (Ierusalim) ridic? cifra la 12.000. Ziaristul italian Curzio Malaparte d? cifra de 5.000. În platforma-program a P.C.R. din 6 septembrie 1941, care condamn? ferm pogromul, cifra este de 2.000. La 9 mai 1975, tovar??ul Nicolae Ceau?escu a declarat: „Imediat dup? declan?area r?zboiului antisovietic, a fost organizat un adev?rat pogrom”.[4] .

Lucrarea „Zile însângerate la Ia?i - 28-30 iunie 1941”, ap?rut? la Editura Politic?, condamn? f?r? echivoc, dup? cum reiese chiar din titlu, pogromul, ca ?i întreaga politic? fascist? de discriminare rasial? despre evenimentele dramatice de la Ia?i. Autorii - obiectivi cu privire la fapte ?i responsabilit??i - prezint? rezultatele cercet?rilor de pân? în 1978 despre evenimentele dramatice de la Ia?i, pe care le descriu a?a cum au fost. Prefa?a la acceast? carte modest? 9120 pag.) a fost scris? ?i publicat? în revista „Magazin istoric” de dr. Nicolae Minei, actualmente domiciliat în Israel. Nici fa?? de aceast? prefa??, nici fa?? de acest studiu, la vremea respectiv?, nu s-au formulat proteste sau obiec?iuni.

3. Autorul romanului „Kaputt”, ziaristul ?i scriitorul celebru, Curzio Malaparte, este una dintre cele mai controversate figuri ale literaturii italiene din acest secol. Pesonalitate cultural? proeminent? a fascismului italian, aflat când în gra?ia, când în disgra?ia lui Mussolini, Curzio Malaparte a devenit, ulterior (dup? 1936), din ce în ce mai ostil fascismului, intrând în leg?tur? cu serviciile speciale anglo-americane, participând la lupta de partizani, dobândind un mare prestigiu în rândul scriitorilor de stânga, ajungând în anii 1950 corespondent de pres? al ziarelor comuniste la Moscova ?i Beijing ?i, la sfâr?itul vie?ii,membru al Partidului Comunist Italian. Romanul s?u „Kaputt”, publicat imediat dup? r?zboi s-a bucurat de o faim? mondial?, fiind în acela?i timp criticat pentru o serie de extravagan?e estetice ?i exager?ri istorice.

Malaparte a sosit în România trimis de Mussolini, în calitate de corespondent de r?zboi pentru Frontul de Est ?i a frecventat mai ales cercurile de pres? ?i literar-diplomatice ale Capitalei, culegându-?i materia prim? pentru reportajele sale din aceste surse. Unul din autorii acestui documentar (Cristian Popi?teanu) a stat de vorb? cu scriitoarea Cella Serghi, care l-a cunoscut personal, cu George Macovescu ?i Mircea Grigorescu, cu Alexandru Balaci ?i Aurel Baranga despre ?ederea sa la Bucure?ti ?i to?i au confirmat aceste aprecieri. Deplasarea sa la Ia?i, care nu poate fi contestat?, s-a f?cut îns?, se pare, în timpul pogromului, dar nu din prima zi, întrucât, în seara de 27 iunie scriitorul mai era la Bucure?ti, stând o noapte întreag? de vorb? cu scriitoarea Cella Serghi, iar Mircea Grigorescu a spus c? Malaparte a plecat la Ia?i în duminica sângeroas? (29 iunie 1941), ?i tocmai ca urmare a ve?tilor auzite în Capital? despre cele ce se întâmpl? la Ia?i. De altfel, ?i istoricii Kare?ki ?i Covaci sus?in în lucrarea lor: „ziaristul italian Curzio Malaparte, ?i el martor ocular al evenimentelor, în lucrarea sa « Kaputt », de?i comite multe inexactit??i, descrie veridic atrocit??ile trupelor germane” (subl.n.). Articolul lui Mihai Pelin, „Aproxima?iile unui reporter frenetic” ap?rut în „Almanahul S?pt?mâna” con?ine concluziile - absolut personale - la care ajunge autorul în urma unei investiga?ii, pe cont propriu, a unor documente privind activitatea în calitate de corespondent de pres?, a lui Malaparte. Autorul nu-?i propune nici s? analizeze, nici s? aprecieze pogromul de la Ia?i din 29 iunie-3 iulie 1941. Din lectura articolului ?i a protestului pe care l-a generat din partea rabinului ?ef Moses Rosen se desprind dou? aspecte:

a) Pe baza propriei document?ri, Mihai Pelin sus?ine c? Malaparte n-a fost la Ia?i în zilele pogromului ?i, în consecin??, n-a putut fi martor ocular al desf??ur?rii lui, din care cauz? - afirm? Moses Rosen -, în romanul s?u „Kaputt” „întâlnim numeroase inadverten?e, erori flagrante ?i suprasolicit?ri ale fanteziei care ne determin? s? ne îndoim de calitatea de martor ocular al pogromului”. M?rturiile existente, inclusiv concluziile cercet?rilor Kare?ki ?i Covaci atest? c? Malaparte realmente a fost prezent la Ia?i în timpul tragicelor evenimente. Evident, metodele de investiga?ie, concluziile la care ajunge Mihai Pelin pot fi gre?ite, contestate. Documente ?i m?rturii noi - cum sunt ?i cele la care se refer? rabinul ?ef, pot ajuta la stabilirea adev?rului. Este drumul firesc al cercet?rii. Eventuale erori ?i e?ecuri în acest efort nu trebuie îns? transformate în cap de acuzare împotriva nim?nui.

b). Urm?rind de-a lungul întregului articol, activitatea lui Malaparte, Mihai Pelin face mai multe referiri la dimensiunile pogromului, la desf??urarea lui, la înf?ptuitorii f?r?delegillor, la vinova?i. El nu diminueaz? câtu?i de pu?in gravitatea celor întâmplate; arat? c? este vorba de „masacrarea unui num?r important de evrei la 29 iunie 1941”, precum ?i de agonia tragic? a suprave?uitorilor bestialit??ii fasciste”, de fapte petrecute „în zilele tragicelor excese antisemite”. În scrisoarea rabinului ?ef Moses Rozen i se imput? lui Pelin c? în privin?a „Câ?i evrei au fost omorâ?i în m?celul de la Ia?i [...] îi surâde cifra de... cinci sute”. Este evident c? autorul are în vedere doar pe cei care au murit în ora?, ?i nu ?i pe cei aproape 3.000, care au fost asfixia?i în „Trenurile mor?ii” ?i la care se refer? în continuare în mod distinct. Reiese c? în privin?a victimelor, Mihai Pelin este de acord cu rezultatele cercet?rilor întreprinse de Kere?ki ?i Covaci care în cartea lor sus?in, pe baz? de documente, cifra de 2.233. Se ?tie c? în diferite publica?ii atunci când s-a judecat procesul de la Ia?i ?i pân? în zilele noastre s-au pus în circula?ie cifre foarte diferite. Dat? fiind lipsa de documente, sus?inerea unei cifre mai mici sau mai mari nu poate fi considerat?, în nici un caz, drept tendin?? de diminuare sau de nesocotire a pogromului de la Ia?i.

Mihai Pelin precizeaz? just: „...nu e vorba s? contest?m responsabilit??i. Au participat ?i români la masacru - legionari, osta?i cu moralitate alterat? de vântul de barbarie, care sufla deasupra întregului continent. Au existat ?i autorit??i române?ti care s-au compl?cut în pasivitate ?i nu ?i-au exercitat cu decizie prerogativele. (Acest punct de vedere nu este logic. Armata german? era destul de numeroas? la Ia?i. Ce puteau face poli?i?tii sau autorit??ile civile pentru a împiedeca masacrul sau divizia româneasc? ce fusese trecut? sub ordinile Comandamentului German ?i, deci, potrivit legilor ?i regulamentelor militare aceast? Mare Unitate trebuia s? execute ordinul superiorului. „Ordinul este lege pentru subordona?i. Nu se discut? ci se execut?!” Puteau lupta ace?tia împotriva germanilor? Doar eram alia?i cu nem?ii. Cel mult. comandantul diviziei putea s? raporteze c? faptele comise de germani sunt împotriva tuturor normelor civilizate. Pentru a-i elibera pe evreii închi?i în curtea sec?iei de poli?ie, Ion Antonescu a trebuit s? mai aduc? trupe române?ti la Ia?i, spre a-i intimida pe germani. Numai atunci comandantul armatei germane a cedat. Autorul nu se situeaz? concret, nu tr?ie?te timpurile de atunci. Esen?ialul este acela c? nu Ion Antonescu sau autorit??ile române?ti i-au arestat ?i masacrat pe evrei, atât în sec?ia de poli?ie, cât ?i în „Trenurile mor?ii”, ci armata german? ?i trupele S.S.(n.n.). Mai devreme sau mai târziu ?i-au primit to?i pedeapsa, unii chiar în s?pt?mânile de dup? masacru, iar al?ii dup? r?zboi”. Cu toate acestea, Pelin procedeaz? cu totul lipsit de r?spundere, când afirm? c? Malaparte nu a fost la Ia?i ?i c? „au pl?tit cum nu s-ar fi meritat ?i oameni nevinova?i”, referindu-se concret la generalul Gheorghe Stavrescu, la colonelul Constantin Lupu ?i la colonelul Dumitru Captaru, care dup? cum se ?tie, au fost condamna?i, la 26 iunie 1948 la munc? silnic? pe via?? - primii doi ?i la temni?? grea pe via?? - ultimul. ?i mai grav este faptul c? de?i aceast? sentin?? nu s-a revizuit, autorul declar? c? „au fost reabilita?i public abia în 1978, prin tip?rirea cercet?rilor întreprinse de Maria Covaci ?i Aurel Kare?ki.”

Este evident c? punctul de vedere al unui cercet?tor istoric despre un condamnat nu poate însemna o reabilitare public? atât timp cât sentin?a judec?toreasc? nu este revizuit?.F?r? a pune sub semnul întreb?rii r?spunderile celor trei în func?iile pe care le îndeplineau, se pare c? ei - dup? cum atest? nu pu?ini martori evrei - au dovedit în repetate rânduri umanism, atitudine de sprijinire ?i ap?rare fa?? de evreii prigoni?i (subl.n.). De altfel, în leg?tur? cu organizatorii pogromului ?i cu atitudinea fa?? de pogrom a celor trei condamna?i exist? puncte de vedere diferite, chiar printre evrei. Iat?, de pild?, declara?ia lui Gh. Iosub-Stoica, martor ocular al pogromului, f?cut? în 1976 la I.S.I.S.P. de pe lâng? C.C. al P.C.R., care relev? în repetate rânduri preponderen?a ini?iativei germane în realizarea s?lb?ticiilor de la Ia?i (vezi anexa 1). În acela?i sens se exprim? ?i preotul Iosif Tincoca (vezi anexa 2). ?i revista „Cultul Mozaic”, editat? de Federa?ia Comunit??ilor evreie?ti a sus?inut un punct de vedere asem?n?tor cu cel al istoricilor A.Kare?ki ?i Maria Covaci ?i al lui Mihai Pelin atunci când în grupajul de articole ?i declara?ii „Ecouri la articolul «Eroii se afl? printre noi»”, publicat la 1 iulie 1971, scria:„Acestea ?i alte fapte atest? pe deplin c? ?i atunci au fost oameni. Dac?, în ce prive?te întâmpl?rile de la Ia?i, cel mai elocvent exemplu de omenie este cel al doamnei Agarici. el n-a fost singurul. Se pot cita ?i alte nume de oameni, cu func?ii mai înalte sau mai m?runte sau cu simpla func?ie de om, care ?i-au manifestat dezaprobarea fa?? de orori, nu prin vorbe. Generalii Carlaon?, Stavrescu ?i Pârvulescu, colonelul Chirilovici, chestorul militar al ora?ului Ia?i, personalul comisariatului 2 Nicolina (comisar-?ef Suvei, comisar Mircescu, subcomisar Goni??) au încercat ?i în bun? m?sur? au reu?it s? amelioreze situa?ia evreilor în acele zile, s? limiteze num?rul victimelor, s?-i salveze pe unii. Se poate scri chiar o istorie pozitiv? a tragediei de la Ia?i ca ?i a celorlalte tragedii din acele vremuri”. (vezi anexa 3).

Dac? au existat o mul?ime de martori care, sub jur?mânt, la proces, au ar?tat c? acei care au fost inculpa?i sunt nevinova?i, ba mai mult, au ?i salvat evrei, se pune întrebarea legitim?: de ce au fost condamna?i la ani grei de închisoare ?i nici în prezent nu au fost reabilita?i juridic ace?ti oameni? R?spunsul este simplu: du?m?nia unor evrei fa?? de poporul care i-a hr?nit, le-a acordat azil în ?ara noastr?, unii chiar au f?cut averi aici, în România, este f??i??, f?r? nici un fel de paravan. (Ru?ine acelei justi?ii evereie?ti, care i-a judecat ?i condamnat! - n.a.). Anex?m, de asemenea, un articol scris de Mircea Grigorescu, despre Curzio Malaparte, ap?rut în „Cuvântul liber (anexa 4).

5. În ce prive?te poezia publicat? în suplimentul literar-artistic al ziarului „Scânteia Tineretului”, sunt de re?inut urm?toarele: În leg?tur? cu existen?a unor cadavre evreie?ti ag??ate în cârligele de la abator, în timpul rebeliunii din ianuarie 1941, în „Jurnalul de diminea??” din 21 ianuarie 1946 a ap?rut un artricol semnat de I. N. Vl?descu, fost procuror militar, care declara, ca martor ocular: „trupurile celor uci?i la abator au fost atârnate de ceaf? în cârligele folosite de parlagii”. ?inând seam? de aceast? împrejurare, cititorul poate face o asociere între imaginea sugerat? de autor ?i faptele bestiale s?vâr?ite. Dup? cum, istorice?te privind, versurile în discu?ie pot trimite ?i la Vlad ?epe? cu trasul în ?eap? ?i la al?i voievozi români care foloseau - ca ?i to?i conduc?torii din epoc? - metoda spânzuratului celor ce înc?lcau drepturile domniei sau atentau la libertatea ??rii. Desigur îns? c? sub raportul susceptibilit??ii unor evenimente de trist? amintire atât punerea problemei reabilit?rii celor condamna?i în procesul de la Ia?i de c?tre M ihai Pelin, ca ?i versurile din poezia lui P. Ivancu prejudiciaz? propagandei noastre de orice fel de insinu?ri discriminatorii ca ?i orice abateri de la politica na?ional? a Partidului Comunist Român.
(ss) Oliver Lustig, Cristian Popi?teanu, Ion Calafeteanu
(Va urma)

[2] Fond C.C. al P.C.R. - Sec?ia Propagand? ?i Agita?ie - Dosar 97/1986.
[3] Dup? cum se vede, din materialul prezentat, Ion Antonescu a depus tot efortul, ?i autoritatea de care putea s? dispun?, în conjunctura dat? (limitat? totu?i), pentru salvarea evreilor. Cu toate acestea a fost acuzat drept criminal de r?zboi, de c?tre ni?te juri?ti evrei (din „Tribunalul Poporului”) ?i condamnat la moarte. Datorit? faptului c? ?ara noastr? este condus? tot de aceea?i spe??, nici pân? ast?zi, Antonescu nu a fost reabilitat. Ba mai mult, s-a dat o lege (O.U.G. 31/2002) c? acei care contest? holocaustul,- aducând chiar documente care s? sprijine c? poporul român n-a fost niciodat? uciga?, ci, dimpotriv?, a fost ?i este exagerat de indulgent, primitor ?i chiar servil fa?? de alogeni - vor fi judeca?i ?i condamna?i la închisoare - n.n.
[4] Aurel Kare?ki ?i dr. Maria Covaci, cercet?tori ?tiin?ifici „Zile însângerate la Ia?i - 28-30 iunie 1941”
footer