Revista Art-emis
Transnistria (1) PDF Imprimare Email
Viorel Dolha   
Duminică, 30 Martie 2014 20:25
Transnistria - Viorel Dolha, art-emisTransnistria în sens geografic este delimitat? de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului ?i litoralul de 150 km al M?rii Negre. [1] Prin români transnistrieni în?elegem îns? pe to?i cei de dincolo de Nistru,cuprinzând Podolia ?i mergând pân? la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz ?i Siberia. Începuturile întinderii marginii estice a românit??ii la est de Nistru se reg?sesc în simbioza dintre tyrage?i (ge?ii de la Tyras sau Nistru), deci între supu?ii lui Burebista, care la gurile Bugului st?pânea Olbia ?i românii ale c?ror urme se g?sesc la tot pasul. Din vremuri foarte vechi a început între români ?i ruteni sau ucrainieni un v?dit proces de interpenetra?ie etnografic? ?i demografic? continuat în decursul veacurilor prin coloniz?ri ?i emigr?ri ale acestor dou? rase. St?pânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci ?i pe Bugul superior care sunt ?i cei care îi vor preceda pe cazaci.[2] Istoricul ucrainian V. B. Antonovici scria în 1885 c? nici dreapta nici stânga Nistrului „nu a apar?inut nici principilor halicieni nici altor principi ru?i”.[3] Lupta corp la corp cu triburile slave ?i turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec. XIV, principatul de la Baia al?turîndu-se altor a?ez?ri române?ti mai vechi, unele r?spândite pân? în Polonia ?i Volhinia.[4] Între voievozii bolohovenilor mai cunoscu?i sunt Alexandru din Bel?i ?i Gleb al lui Ieremia.[5] Înc? la debutul mileniului al II-lea, aceast? românitate era destul de puternic?, surse scandinave din veacul XI semnalând prezen?a „blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronic? veche ruseasc? men?ioneaz? pe aceia?i „volohove” în zon?.[6] În Crimeea ne întâmpin? la 1287 un Cr?ciun, la 1280 o „unguroaic? M?rioara” de la Caffa, iar în sec. XV „ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceea?i colonie[7], elementul românesc cunoscând iat? din excesul s?u de vitalitate ?i fenomenul de diaspor?. La 25 mai 1455 or??enii din Cetatea Alb? nemul?umi?i de ac?iunile piratere?ti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun st?pânire pe aceast? fortifica?ie ?i îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conduc?torii cet??ii.[8] Podolia epocii lui ?tefan cel Mare este socotit? de N. Iorga ca apar?inând „de fapt nim?nui”, de?i succesiv ?inuse nominal de cnejii t?tari, Marele Cnezat al Lituaniei ?i Polonia. Pe nesim?ite s-a n?scut o Moldov? „nou?” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupat? de Moldova între 1455-1475.[*]

Cazacii români
 
?tefan Bathory într-o scrisoare c?tre înalta Poart? arat? c? întinderile dintre Bug ?i Nipru erau populate cu o adun?tur? de oameni compus? din poloni litvani, moscali ?i români. Cazacii sunt strân?i dintre moscali ?i români.[9] Prin denumirea de cazac, t?tarii în?elegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vi?novie?chi se cobora dintr-o sor? a lui Petru Rare?. A pretins ?i scaunul Moldovei.[10] Dup? Ioan Vod? cel Cumplit, cazacii vor n?v?li în Moldova de mai multe ori aducând cu ei „Domni?ori” - fii adev?ra?i sau închipui?i de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioar? ai Moldovei.

Ioan Nicoar? Potcoav? a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojean?. El va reu?i s? ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei ?i acela?i noroc ?i-l vor încerca ?i al?i români din fruntea cazacilor: Alexandru ?i Constantin Potcoav?
[11], Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai de?ine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobod?, Tihon Baibuza, Samoil? Chi?c?, Ion Sârcu, Opar?, Trofim Volo?anin (Românul), Ion ??rpil?, Timotei Sgur?, Dumitru Hunu ?i eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independen?a Ucrainei, D?nil? Apostol. Pe tot parcursul secolelor al XVI-XVIII-lea, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lob?d?, (în Pereiaslav), Martin Pu?cariu (în Poltava), Burl? (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju ?i Dimitrie B?ncescu (în Uman), Dumitra?cu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buh??el, Grigore G?m?lie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Ra?cov), Petru Apostol (în Lubensc). Al?i mari comandan?i de unit??i c?z?ce?ti dintre „dacii transnistrieni” sunt: ?opa, Scap?, ??ranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Des?lag?, Dr?gan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turcule?, Chigheci, Grigora?, Bogdan, Radul, Foc?a, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mul?i din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654[12], iar al?ii precum generalul Ciorb? ?i coloneii Mândra, Ghinea ?i Brânca vor intra în servicul Rusiei.[13]

Domnii Moldovei au st?pânit Transnistria
 
Dup? ce în 1574, Ion Vod? Armeanul pomenea de „?ara noastr? a Moldovei de dincolo de Nistru”, dup? ce în 1602 boierii[14] vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei ?i Ucrainei”[15] împlinind pe lâng? rolul de domnitor al Moldovei ?i rostul de hatman[16] ?i administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie ?i acte redactate în române?te.[17] Dac? pân? acum doar hotarul etnic dep??ise Nistrul, Duca va duce ?i hotarul politic în zona transnistrean? având în st?pânire toate teritoriile dintre Carpa?i ?i Nipru. Dup? el au mai de?inut conducerea Ucrainei, ?tefan Movil?, Dimitrie Cantacuzino ?i Ene Dr?ghici, iar cu mari func?ii au fost ?i Simeon Pali? ?i Sandu Col?ea.[18] Consecin?? a st?pânirii lui Duca Vod? (care a ridicat cur?i domne?ti la ?icanova pe Nistru ?i Nimirov pe Bug) Moldova continu? pân? la 1765 s? administreze ?i malul stâng al Nistrului.[19] Importantele centre ale Transnistriei erau Movil?ul, Dub?sari, Silibria, Iampol, Jaruga, Ra?cov, Vasilc?u. În noua oblastie format? de ru?i la Oceakov (la a c?rei construc?ie Petru ?chiopu participase cu 15.000 salahori ?i 3.000 care) au primit în sec. XVIII p?mânturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sab?u, C?n?n?u, Cr?ciun, Pascal, Hagil?, S?car?, Nicori??, Ghenadie, Dodon, Zurucil? etc. Cetatea a fost cerut? de Mihai Viteazul la 1600 ?i ap?rea înc? de pe atunci, ca fiind unul din ora?ele Moldovei). Într-un recens?mânt din 1793, între Nistru ?i Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv rom?ne?ti.[20]

Biserica transnistrean? subordonat? din vechime bisericii române
?inutul gravita ?i biserice?te spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotonise?te pe Laz?r Branovici ca episcop la Cernigov. [21] Într-un act dat la Thighina în 1769 se face urm?toarea precizare privind subordonarea bisericeasc?: „mitropolitul Proilavei (Br?ilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dun?rii ?i al Nistrului ?i al întregii Ucraine a hanului”. [22] În câteva rânduri ?inutul dintre Nistru ?i Bug a intrat sub jurisdic?ia episcopiei Hu?ilor. Dup? 1792 (dat? la care ru?ii ating Nistrul) Transnistria va apar?ine biserice?te de Ecaterinoslav în fruntea c?reia îns? era românul Gavril B?nulescu-Bodoni, care dup? anexarea Basarabiei va reuni sub aceea?i mitropolie Chi?in?ul, Hotinul ?i Oceacovul „fiindc? în ?inutul Oceacovului precum ?i în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari ?i coloni?ti de diferite neamuri, iar ru?i sunt foarte pu?ini”. Din 1837 se va înfiin?a eparhia Chersonului ?i Tauridei cu re?edin?a la Odesa. [23] Pe malul stâng al Nistrului ?i pe alocuri ?i în stepa Chersonului pân? la Bug, erau a?ez?ri în care fiin?au cam 100 de biserici moldovene?ti, iar tot sudul Rusiei pân? aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu dou? decenii înainte de r?pirea Basarabiei.[24] În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovi??, atest? printr-un act o d?ruire de mo?ie f?cut? peste Nistru lui Apostol Leca.[25]
 
Capitala unei ??ri poart? numele unui român transnistrean
 
Ru?ii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistru ?i în 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea ?ansa s? ob?in? clauze privind dreptul supu?ilor cre?tini r?ma?i sub suzeranitate turceasc? s? se mute între grani?ele ei pentru a-i coloniza. ?arii doreau ca sudul Ucrainei s? nu r?mân? nepopulat. Astfel la 1739 Constantin ?i Dumitra?cu Cantemir (urma?i ai celui ce la 1711 au trecut Nistrul cu 4.000 moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni în luptele cu turcii ?i încheiau la 5 septembrie o conven?ie cu Rusia ob?inând recunoa?terea independen?ei ??rii.[26] La retragerea ru?ilor ace?tia au luat cu ei pentru coloniz?ri peste 100.000 de suflete.

Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe to?i la est de Nistru
 
La 1769-1774 la curtea Ecaterinei a II-a se f?ceau proiecte de „transplantare a popula?iei amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta c? au fost a?eza?i între Nistru ?i Bug „dou? treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei „Moldove Noi” s? i se dea autonomie ?i domn pe A. I. Mavrocordat.[27] Acordând scutiri de serviciu militar ?i d?ri, acoperind cheltuielile de c?l?torie, asigurând autonomie, biseric? româneasc?, magistra?i români, ?coal? de limb? popular?, tip?rire de c?r?i în limba român? ?i chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atr?gând deja români din principate ?i Transilvania reu?e?te la 1783 s? a?eze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15 biserici române?ti.[28] Se f?ceau coloniz?ri chiar ?i în jurul Kievului, dar ?i în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru o a?ezare. Ciobanii din Ardeal s-au a?ezat în Crimeea, la Marea de Azov pân? în Caucaz sau în Donbas. Salaria?i din direc?ia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopen?ia în cercet?rile etnografice ?i folclorice efectuate dincolo de Bug între 1942-1944 g?sesc în ora?ul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucure?ti. B?trânii spuneau c? fiecare familie primise 50 ha, dou? perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, ?i c? sosiser? din sudul Basarabiei. [29]

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fort?re?e pe malul stâng al Nistrului: Tiraspol în fa?a Tighinei ?i Ovidiopol în fa?a Cet??ii Albe.
[30] Marea majoritate a transnistrienilor fiind români, aceea?i Erhani, Soltani, Bu?il?, Codreanu, Munteanu, Bra?oveanu, Ardeleanu, E?anu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odesei, dar ?i printre frunta?ii locali. B?nulescu e cel care sfin?e?te temelia ora?ului Odesa ?i contribuie la planul de organizare al ora?ului, iar Manole e men?ionat ca arhitect pe lâng? guvernator. Pe firmele Odesei ap?reau ciobotarul ?tirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia „Moldovanca” populat? cu români va deveni un ora? întreg cu peste 40.000 de locuitori.[31]

Românii pun bazele culturii ruse

În 1796 la Dub?sari ori Movil?u s-a tip?rit primul volum de versuri în limba român? (versuri originale ?i traduceri de I.Cantacuzino).
[32] În 1799 rusul Pavel Sumarcov noteaz? c? în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dub?sari, M?l?ie?ti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.[33] Cultura româneasc? a influen?at ?i cultura ucrainienilor ?i ru?ilor prin românii ce ?i-au g?sit rosturi în Rusia. Petru Movil? a devenit mitropolit al Kievului ?i întemeietorul Academiei ruse?ti. C?lug?rul român Paul Berând? este întemeietorul lexicografiei ruse?ti. Milescu Sp?taru pe lâng? activitatea diplomatic? ?i ?tiin?ific? a fost înv???torul lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnic? activitate ?tiin?ific? fiind ?i consilier intim al împ?ratului. Her?scu (Hir?stov) a fost literat ?i întâi curator al universit??ii din Moscova.[34] Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecut peste Nistru împreun? cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov ?i Bielgorod. Mihail Strilbi?chi din Moldova î?i va muta tipografia la Dub?sari apoi la Movil?u. Ioan Silviu Nistor în „Istoria românilor din Transnistria” mai aminte?te de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Volo?aninov ca organizator al Ministerului de externe rus ?i Grigore Volo?eninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei.[35] Literatura rus? recunoa?te c? poezia ruseasc? modern? începe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Sp?taru Milescu (care în China la popasuri d? comand? cazacilor s? îi cânte „Dun?re,Dun?re”), prin Leon Donici ?i al?ii cap?t? ni?te mari oameni de cultur?.[36]


În 1737 se n??tea în Rusia, Nic Bantân? Camenschi urma? de boier moldovean ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse ?i universit??ii.
[37] Mihai Frunz? geniu militar al Armatei Ro?ii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al c?rui nume l-a purtat capitala R.S.S. Kirghiz? (Frunze) ?i Academia militar? a U.R.S.S. Acesta se n?scuse în Turkestan, urmare a unor coloniz?ri ale basarabenilor ?i transnistrienilor în 1878 în regiune. [38] În 1854 se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. N. Donici a întemeiat în 1908 la Dub?sarii Vechi, Observatorul de astronomie fizic?. [39] Guvernul rus refuz? oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finan?a deschiderea unei catedre de limba român? la Universitatea din Odesa. Academicianul sovietic L. S. Berg, afirma: „Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia ?i pân? în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un num?r mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români”, iar Take Ionescu privitor la Rusia „este du?manul nostru natural”.[40]

Toponimia confirm? românitatea Transnistriei
 
Iat? în continuare o serie de nume ale localit??ilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volo?ovca, Cioban, Beseni, Volo?schie, Caracin?i-Valahi, Cotiujani, U?i?a, Volo?cov?a, Bârliadca (lâng? izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Ad?ba?i, Alexandria, Perepeli?ino, ?antuia, Malai (pe lâng? Kirovograd); Buric, Fundescleevca, V?rsa?i, Curecni (între Cigirin ?i Novomirgorod); B?banca, Burta, Tecucica (lâng? Novoarhanghelsk); R?zmeri?a, ?elari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lâng? Olviopol); Arca?i, Cantacuzinca, Moldovca Bra?oveanovca, P?dure?, Urâta, ?erbani, Arnautovca (lâng? Voznerensk); Baraboi, Gr?dini?a, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lâng? Odessa); Co?uri, Gu?a, ?ura-Bondureni, Buda, Soroca, Chi?leac, Bursuci, Odaeva, ?ura (lâng? Gaisân) etc.

Th. Burada înf??i?eaz? din gubernia Cherson în 1893 urm?toarele sate moldovene?ti: Iasca, Gr?dini?a, Sev?rtaica, Belcauca (spre Ovideopol), M?l?ie?ti, Floarea, Tei, Co?arca, Buturul, Perperi?a, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Ta?lâc, Doro?caia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca ?i Cantacuzinovca. Acela?i aromân Burada în 1906 g?se?te în Podolia satele române?ti: Lescov??, Ruda, Ivane?, Rogozna, Studeni?a, U?i?a, Lipciani, Serebia, Bu?a, Co?ni?a, Gru?ca, Ocni?a, Camenca, L?pu?na, S?r??ei, Râbni?a, Botu?ani, Pietrosul, Slobozia, Domni?a, Balta, Mo?neagul, Senina, Bursucul.
[41] Tot atunci potrivit cifrelor oficiale existau în Cherson ?i Podolia 532.416, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pân? la 1.200.000. Înc? de la mijlocul secolului XIV se g?seau în Transnistria peste 400 de sate curat române?ti.[42]

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate „Nouroaia”) nume?te ca ultime sate ale zonei compact române?ti spre r?s?rit Glodo?i - cam la aceea?i paralel? cu Cern?u?iul ?i ?erbani -la o paralel? cu Ia?ul îns? la 200-250 km de la Nistru.
[43] Acesta a g?sit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl între?inea prin dona?ii uria?e „Pavel G?l?gan”. La fel de vesti?i erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta ?i o strad? în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bonta?, Gredescu etc. [44).

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Ingule?ul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocni?a, Dârla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desag?), Moldovca, Bu?a, T?trani, Humor, Merla, U?i?a etc.
[45]


În 1918 Transnistria cânta „De?teapt?-te române”
 
Între 1909 ?i 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria, la Balta o „mi?care” pentru reintroducerea limbii române în biseric?. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea ?i li se împ?r?eau gazete în limba lor. Ap?rat de ??rani (60 vor c?dea uci?i), Inochentie este ridicat de cazaci ?i închis. Autorit??ile vor permite îns? folosirea limbii române în biserici.[46]
Pe vremea când ni se oferea Odesa
În 1914 Austria promitea României „toat? Basarabia cu Odesa” promisiune ce o va reînnoi.[47] Prezen?a voluntarilor ardeleni ?i bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic în rede?teptarea con?tiin?ei na?ionale la românii din Imperiul ?arist. Ofi?erii români vor desf??ura o vie activitate cultural? atr?gând de partea lor studen?ii din Kiev. La Odesa se aflau 40.000 de osta?i ?i ofi?eri români din armata rus?, care vor avea ?i ei o puternic? înrâurire asupra studen?ilor din Odesa ?i împreun? vor organiza un congres la 23 martie 1917. În 18 aprilie la Odesa a avut loc o manifestare a solda?ilor români la care au luat parte 12.000 de osta?i ?i studen?i basarabeni ?i transnistrieni. La 9 aprilie ziarul „Cuvânt moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele ?i drepturi na?ionale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înfiin?ase „Asocia?ia înv???torilor moldoveni din Basarabia ?i de dincolo de Nistru”.[48] Congresul înv???torilor români din Rusia, ?inut la Odesa, a cerut pentru transnistrieni serviciu divin, ?coli, inspectorat ?colar, episcopie la Dub?sari, seminar la Odesa, toate în limba român?.

„Pe noi cui ne l?sa?i?...”
 
În ?edin?a Radei ucrainene deputatul Ion Dumitra?cu (transnistrean) va protesta împotriva preten?iilor Ucrainei asupra Basarabiei.[49] Acela?i împreun? cu Ion Precul ?i Valeriu Cicate vor conduce „De?teptarea - societate na?ional? a românilor din Ucraina” înfiin?at? la Kiev la 26 noiembrie 1917”. Congresul ost??esc moldovenesc de la începutul lui noiembrie 1917 din Chi?in?u a avut pe ordinea de zi la punctul 8 „Moldovenii de peste Nistru” ?i a hot?rât ca în Sfatul ??rii, românii de peste Nistru s? de?in? 10 mandate.[50] S-a mai cerut Ucrainei s? recunoasc? românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia acelea?i drepturi pe care Basarabia le recunoa?te minorit??ilor etnice. Chi?in?ul mai cerea administra?iilor transnistriene s? notifice num?rul copiilor români de vârst? ?colar?.[51] La acest congres ??ranul transnistrean Toma Jalb? a întrebat „?i cu noi care tr?im pe cel?lalt mal al Nistrului, cum r?mâne fra?ilor, pe noi cui ne l?sa?i?”.[52]

La 17 decembrie s-a organizat un congres al românilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adun?ri preg?titoare la Tiraspol în 16 noiembrie ?i Grigoriopol în 21 noiembrie hot?rându-se ca fiecare sat s? trimit? doi delega?i. ?inut sub semnul tricolorului, congresul a votat pentru crearea de ?coli na?ionale cu predare în limba român? ?i alfabet latin, introducerea limbii române în biserici, justi?ia în limba b??tina?ilor, medici români la sate, moldovenii s? fac? armat? în oastea na?ional? ?i alegerea a opt reprezentan?i în Rada ucrainean?. S-a mai hot?rât tip?rirea de gazete, împ?r?irea mo?iilor la ??rani ?i s? se fac? tot posibilul ca Transnistria s? fie alipit? Basarabiei. ?i cum nu ?tiau dac? Basarabia va lupta pentru aceast? alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat aten?iona „dac? vom l?sa Ucraina s? taie o ramur? azi, alta mâine, din copacul nostru va r?mâne buturuga”.
[53] Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere „Slav? Moldovei slobode”. Comitetul Na?ional Român ales a deschis 52 ?coli române?ti, Rada ucrainean? a aprobat manualele române?ti tip?rite la Chi?in?u cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a început s? introduc? ?i în administratie ?i în justi?ie cunosc?tori ai limbii române. Timotei Ple?ca ?i Toma Jalb? au organizat batalionul românesc, osta?ii primind echipament, armament, cazarm?. Cadrele didactice nu au fost silite s? urmeze cercurile de var? în limba ucrainean?, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chi?in?u. În satul Lunca s-a jucat chiar „Piatra din cas?” de V. Alecsandri. Pân? ce teroarea bol?evic? va p?trunde peste tot, pe alocuri, în ?coli ?i în 1919 se mai cânta „De?teapt?-te române”.

În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat în Rada ucrainean? ia cuvântul ?i cere drepturi egale pentru compatrio?ii lui.
[54] Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918, dar abia în decembrie 1919 la o Adunare na?ional? au cerut organizarea lor într-un stat na?ional. La 21 martie 1919, în urm?rirea bandelor bol?evice, românii trec Nistrul ?i ocup? pentru scurt timp Tiraspolul ?i Razdelnaia.

La Conferin?a de pace de la Paris, România nu a reclamat Transnistria ?i r?mân de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fra?ilor transnistrieni nu s-a înf?ptuit atunci, fiind sili?i s? înfrunte înc? o epoc? de suferin?e, dup? spusele lui Dominte Timonu (n?scut în M?hala lâng? Dub?sari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost „mai grea ?i mai cumplit?”.
[55] Într-o cuvântare ?inut? la Var?ovia în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea c? „600.000 de români tr?iesc dincolo de frontiera estic?”.[56] În aprilie 1920 încep mari revolte ??r?ne?ti, r?scula?ii condu?i de Tutunic? ocup? Balta, r?scoala întinzându-se în raioanele Codâma ?i Ananev (raion despre care „Marea enciclopedie rus?” spunea c? „moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dup? în?bu?irea în sânge a acestora s-au f?cut deport?ri în mas?.[57]
- Va urma -   
Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------------------------------------
[1]. A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82.
[2]. G. Br?tianu, „Tradi?ia istoric? despre întemeierea statelor române?ti”, Bucure?ti 1980, pag. 170.
[3]. A. Boldur, Teritoriul Moldovei fa?? de principatele..., „Patrimoniu” nr.4 1991, pag. 14.
[4]. S. Mehedin?i, Fruntaria României spre r?s?rit, „Neamul Românesc”, Chi?in?u nr. 1/1991, pag. 6.
[5]. I.S. Nistor, „Istoria românilor din Transnistria”, Bucure?ti 1995, pag. 13.
[6]. E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, „Neamul Românesc, pag. 31, nr. 1/1991.
[7]. Ghe. Br?tianu, op.cit. , pag. 170.
[8].*** Istoria României în date, pag. 9
[9]. I. Nistor, „Basarabia” nr.10/1990, pag. 159.
[10]. N. Iorga, „Istoria românilor pentru poporul românesc”, Chi?in?u 1992, pag. 103.
[11]. A. Boldur, „Istoria Basarabiei”, Bucure?ti 1992, pag. 177.
[12]. D. Pocitarencu, Cetatea Thighina, „Patrimoniu” nr.2/1991, pag. 22, Chi?in?u.
[13]. I. S. Nistor op. cit., pag. 16.
[14]. E. ?t. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia” nr.3/1992, pag. 89.
[15]. A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag. 69.
[16]. XXX „Istoria României în date”, Chi?in?u 1992, pag. 138.
[17]. N. Iorga, Istoria românilor prin c?l?tori, Bucure?ti 1981, pag. 276.
[18]. I. S. Nistor, op. cit. , pag. 19.
[19]. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr. 11/1992, pag. 87.
[20]. E. Lozovan, Românii orientali..., „Neamul Românesc”, nr.1/1991, pag. 32.
[21]. I.S. Nistor, op. cit., pag. 23.
[22]. E. ?t. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia”, nr.1/1992.
[23]. I. S. Nistor, op. cit., pag 26.
[24]. ?t. Ciobanu, Cultura româneasc? în Basarabia, Chi?in?u 1992, pag. 23.
[25]. E. ?t. Holban, Prin veacurile învolburate..., „Basarabia”, nr.1/1992.
[26]. M. Iacobescu, Din istoria Bucovinei, Bucure?ti 1993, pag. 35.
[27]. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr.11/1992, pag. 89.
[28]. I. S. Nistor, op. cit, pag. 27.
[29]. A. Ra?iu, Avertismentul, „Neamul Românesc”, nr. 1/1991, pag. 29.
[30]. D. A. L?z?rescu, „Imaginea României prin c?l?tori”, Bucure?ti 1986, vol. II, pag. 102.
[31]. A. Nour, op. cit., pag. 82.
[32]. XXX Istoria României în date, pag. 156.
[33]. N. Iorga, „Istoria românilor prin c?l?tori”, Bucure?ti 1981, pag. 445.
[34]. ?t. Ciobanu, op. cit., pag. 250.
[35]. I. S. Nistor, op. cit., pag. 32.
[36]. Al. Matcovski, „Basarabia”, nr.5/1990, pag. 143.
[37]. Ibidem, nr.11/1991, pag. 157.
[38]. I. S. Nistor, op. cit. pag. 109.
[39]. ?t. Holban, Prin veacurile învolburate…în „Basarabia”nr.5/1992
[40]. F. Bichir, „Baricada”,nr.178,pag.6
[41]. N. Iorga, Românii de peste Nistru, în „Basarabia” nr.11/1992,pag 92
[42]. I. S. Nistor, op. cit., pag. 35
[43]. A. Nour, în „Basarabia” nr. 1/1991, pag. 82
[44]. Ibidem, pag. 85
[45]. I. S. Nistor, op. cit., pag. 35
[46]. Ibidem, pag. 39
[47]. A. Boldur, op. cit.., pag. 512
[48]. E. ?t. Holban, Figuri basarabene, în Basarabia, nr.3/1992, pag. 89
[49]. Ibidem, pag. 91
[50]. C. Botoran, M. Retegan, 1918 - F?urirea României Mari, Buc. 1993, pag. 48
[51]. I. S. Nistor, op. cit., pag. 49
[52]. A. Chiriac, Mic dic?ionar al membrilor Sfatului ??rii, Patrimoniu nr.4/1991, pag. 77
[53]. ?t. Bulat, ?edin?ele Sfatului ??rii, Patrimoniu, nr.2/1991,pag. 140
[54]. E. ?t. Holban, Figuri basarabene, Basarabia nr.12/1991, pag. 97
[55]. D. Timonu, în Basarabia nr. 12/1992, pag. 198
[56]. XXX 1918, vol.VI, Buc. 1986, pag. 466
[57]. I. S. Nistor, op. cit., pag. 60
footer