Revista Art-emis
Frontul secret, o lume paralel? cu cea real? PDF Imprimare Email
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Duminică, 23 Martie 2014 15:27

Ion Constantin - Cazul Ryszard KuklinskiNimic nu este mai prejos decat tr?darea

„Telestelianizarea” instaurat? în institu?ia statului român pl?tit? din bani publici de c?tre recent instalatul ?ef al turnului TVR - a se citi cenzur? ?i abuz de func?ie - a debutat cu întreruperea transmisiei unui episod al documentarului „Mo?tenirea clandestin?”, realizat de cunoscuta jurnalist? Monica Ghiurco împreun? cu istoricul american Larry Watts. Deloc întâmpl?tor, gestul este conectat cu paralela ce se dore?te a fi f?cut? de c?tre cei interesa?i, între cazul colonelului polonez Ryszard Kuklinski ?i cel al „defectorului” - a se citi tr?d?torului - Ion Mihai Pacepa. Autorul unui studiu publicat de Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului (I.N.S.T.), istoricul Ion Constantin, prezint? documente, memorii, studii ?i cercet?ri menite s? clarifice asem?n?rile, dar ?i deosebirile dintre cei doi incrimina?i. Volumul „Cazul Ryszard Kuklinski - un Pacepa al Poloniei?” este prefa?at de specialistul în istoria serviciilor secrete, prof. univ. dr. Cristian Troncot?, care ofer? cititorilor elemente mai pu?in accesibile din activitatea Intelligence-ului. (Ion M?ld?rescu)

„Defectare” sau tr?dare?

Nimic nu este mai prejos de condi?ia ?i demnitatea uman?, mai pervers, umilitor ?i nu în ultimul rând mai grav decât tr?darea, adic? urâ?enia p?mântului, ca s? contrasteze cu ceea ce Brâncu?i crea pentru românii de pretudindeni ?i o dat? cu ei pentru umanitate, cumin?enia p?mântului. Tr?darea unui prieten, unei institu?ii, unei idei, unei na?iuni este aceea?i peste tot ?i în toate timpurile. Dar pentru c? frontul secret, acolo unde intelligence-ul face legea, actul pe care încerc s?-l traduc în cuvinte trebuia s? poarte un alt nume, nu-i a?a, adaptat la specificul domeniului. Iat? de ce, profesioni?tii au înlocuit no?iunea de tr?dare, prev?zut? ?i sanc?ionat? în toate codurile penale de pe mapamond foarte aspru, uneori chiar prin execu?ii publice, cu termenul de „defectare”. E un terman mai misterios, mai greu de în?eles, iar pentru cei p??i?i ori neini?ia?i foarte derutant, ce poate crea în opinia public? în loc de indignare ?i blamul societal, confuzie ?i dezbinare.

M? bucur c? m-am aflat printre cei ce nu s-au încumetat s? devoaleze un aspect tabu din activitatea institu?iei securit??ii regimului comunist din România, ?i anume existen?a a nu mai pu?in de trei duzini de defectori. Adic? ofi?eri care în timpul unor misiunii speciale au trecut cu tot cu bagaje - a se citi secrete de stat -, de partea opus? baricadei. O baricad? ridicat? la sfâr?itul celei de a doua mari conflagra?ii a secolului trecut, pe criterii strict ideologice. Dar marea problem? o constituie faptul c? pe frontul secret, nu criteriul ideologic este cel ce opereaz? distinc?ia între învins ?i înving?tor, între succes ?i insucces, ci criteriul valoric al profesionalismului, tradus prin pozi?ia de a fi, când se trage linia, cu un pas înaintea competitorului. Intelligence-ul exploatez? de regul? ?i insuccesul temporar, c?utând s? ob?in? beneficii, important este s? scapi cu fa?a curat? pentru ca apoi s? o po?i lua de la cap?t, savurând de data aceasta o experien?? în plus, ceea ce creaz? fascina?ia ?i dârzenia activit??ii în domeniu.

Exist? o deosebire fundamental? între defectori ?i agen?i.

Apari?ia defectorilor a bulversat pur ?i simplu aceste reguli nescrise ale jocului. Respectul fa?? de adversar, cum st? bine oric?rui gentlemen, a fost înlocuit cu lovitura pe la spate, ceea ce creaz? un pericol f?r? precedent: lichidarea adversarului. Pericolul pentru beneficiar este c? r?mâne f?r? competitor. Într-o asemenea situa?ie, competitorul f?r? ap?rare risc? s?-?i expun? cona?ionalii la manevre dintre cele mai abjecte. ?inta nu e neap?rat de a face ceea ce vrei din fostul adversar, ci mai mult decât atât, de a-l împiedica s?-?i creeze un nou inteligence, bazat pe alte principii, de regul? cele ale democra?iei, de exemplu, pentru c? tot s-a vorbit de succesul acesteia, cel pu?in într-o parte a continentului european, ?i deocamdat? redus doar la sfâr?itul anilor 80 ?i începutul celui urm?tor.

Comunismul, ca form? de organizare politic?, perceput ?i ca form? deviant? a puterii politice, a demonstrat de-a lungul carierei sale universale fa?ete dintre cele mai contradictorii, mai inumane, alteori de-a dreptul criminale. Printre acestea ?i tr?darea. Dic?ionarele erudite ce trateaz? activit??ile de spionaj ?i contraspionaj dezv?luie existen?a a dou? categorii de defectori. Defectorii transfugi sunt cei care p?r?sesc teritoriul na?ional ?i o dat? cu el priva?iunile unui sistem în care nu-?i mai g?seau locul. Se metamorfozeaz? extrem de rapid, devenind memoriali?ti sau morali?ti, adic? dispu?i oricând la „sacrificiul” de a fi folositori ?i fo?tilor cona?ionali prin sfaturi despre cum trebuie s? se procezeze într-o nou? economie de pia?? ?i în democra?ie, devenite valori ale securit??ii globale ce trebuie ap?rate prin cooperare. A doua categorie o formez? defectorii en place, cum îi mai numesc francezii. Ace?tia r?mân pe teritoriul na?ional, fiind dispu?i la sacrificii ?i mai mari, în sensul c? se confrunt? nu numai cu priva?iunile regimului, dar mai ales cu riscurile deconspir?rii. ?i pentru ca nu cumva cineva s? nu în?eleag? exact despre ce este vorba, s? mai preciz?m c? exist? o deosebire fundamental? între defectori ?i agen?i.

Indicativul „110’S”,

Defectorii au luat din proprie ini?iativ? hot?rârea de a trece de partea adversarului, iar agen?ii au fost studia?i în prealabil de adversari pentru a fi atra?i treptat la colaborare prin ?antaj ori mirajul unor beneficii materiale de substan??. Dar ?i unii ?i al?ii produc cona?ionalilor aceea?i pagub?. Î?i deposedeaz? cona?ionalii de cele mai teribile secrete, ca s? nu mai amintim de inducerea lipsei de încredere, care, într-o societate de laborator, adic? pe care s-a f?cut ?i se face periodic experien?e strategice la scar? istoric?, poate s? produc? un adev?rat dezastru. Ori, ap?rarea valorilor unei na?iuni se realizeaz? pe frontul secret tocmai prim p?strarea cu sfin?enie a secretelor, secondat? de încrederea în institu?ii ?i profesionalismul de bun? calitate. Potrivit unui act normativ, intitulat Final Report Senat Select Committee on Intelligence, elaborat de Congresul S.U.A. la 24 aprilie 1976, „defectorul” este definit ca „persoana care, din ra?iuni politice sau din alte ra?iuni ?i-a abandonat ?ara ?i se afl? sau s-ar putea afla în posesia unor informa?ii care intereseaz? guvernul Statelor Unite”. Mai mult, potrivit Public Law 110, un alt act normativ elaborat tot de Congresul S.U.A., „defectorii”, au fost împ?r?i?i, în func?ie de interesele urm?rite, în trei categorii: personalit??i, agen?i ai altor servicii de informa?ii ?i persoane care au spionat, tr?dat sau lucrat în favoarea SUA. Inclu?i sub inciden?a indicativului „110’S”, ace?tia primesc salariu ?i protec?ie din partea C.I.A.; transfugi de importan?? medie (diploma?i de carier?, politicieni, militari, cercet?tori etc.) care n-au fost anterior în raporturi de subordonare sau conlucrare organizat? cu serviciile americane de informa?ii. (Afilia?i indicativului „55’S”, ace?tia sunt sprijini?i ?i proteja?i de C.I.A., de la caz la caz); personalit??i din domeniul artistic, cultural, sportiv, ?tiin?ific etc., care, din considerente propagandistice sau de alt? natur?, sunt bineveni?i pe p?mântul american. Nu to?i defectorii-transfugi sunt considera?i tr?d?tori din punctul de vedere al ??rii pe care au p?r?sit-o. Serviciile secrete aveau obiceiul de a prelua sub control pe unii defectorii-transfugi, ca metod? de a-?i implanta agen?ii cu o instruire special? în tab?ra advers?. Gestapo-ul a provocat prin acest sistem mari pierderi mi?c?rilor de rezisten?ă din ??rile europene ocupate de armata german?, la fel ?i sovieticii au ob?inut unele succese în perioada R?zboiului Rece, ceea ce înseamn? c? din punct de vedere strict profesional pentru activitatea de informa?ii, avem de-a face cu „defectori r?i” ?i „defectori buni”. Prin urmare, defectorii r?i sunt tr?d?torii pentru c? divulg? adversarilor secrete de stat autentice, iar defectorii buni sunt cei care continu? s?-?i serveasc? ?ara sub acoperirea de tr?d?tori, divulgând doar secrete false (contraf?cute), lipsite de importan??.

O parte din defectorii transfugi din Blocul Estic erau dirija?i de serviciile secrete sovietice.

De excep?ional? importan??, în acest sens, se dovede?te aser?iunea lui Anatoli Goli?în, un celebru defector transfug sovietic, care a cerut azil politic în S.U.A., în 1961: „ori de câte ori un transfug important din Est se refugiaz? în Vest, câ?iva «transfugi fal?i» sunt expedia?i în scurt timp în Vest, în scop de bruiere ?i compromitere atât a transfugului adev?rat, cât ?i a informa?iilor furnizate de el”. Prin urmare, fal?ii transfugi erau în realitate, agen?i de evaluare expedia?i în Occident de K.G.B. sau de un alt serviciu secret est-european, sub acoperire de defector, care aveau ca misiune „s?-?i ofere serviciile C.I.A.”, dar, în realitate, continuau s? lucreze pentru KGB, plasând americanilor informa?ii false, bine dozate, par?ial exacte, par?ial inexacte, în scop de „intoxicare”. La rândul s?u, Jacques Boud, în a sa monumental? enciclopedie despre tehnicile de informa?ii ?i serviciile secrete, ap?rut? la Paris în 1998, prezint? un nou tablou al defectorilor transfugi, cu 52 ofi?eri ai K.G.B. ?i G.R.U., 5 români, 4 cubanezi, 3 polonezi, un ceh ?i un maghiar. Din studiul dosarelor de la fondul anchet? al fostei arhive apar?inând Securit??ii din România rezult? îns? c? num?rul de defectorii-transfugi români, care în perioada 1975-1989 au cerut azil politic în diferite ??ri occidentale, ca Fran?a, Anglia, S.U.A., Germania Federal?, Belgia, Italia, Suedia ?i Elve?ia, este mult mai mare, nu mai pu?in de 29 de unde se na?te o fireasc? întrebare: Oare ce i-a nemul?umit atât de mult pe to?i ace?tia, încât s?-i determine la gesturi care practic au luat propor?ia unui fenomen? Un posibil r?spuns nu poate pierde din vedere explica?ia oferit? de istoriografia occidental? despre aceast? problem?, ?i anume c? o parte din defectorii transfugi din Blocul Estic erau în realitate dirija?i de serviciile secrete sovietice. Americanii au fost primii care ?i-au dat seama despre aceast? metod?, ?i ca urmare, au înfiin?at rapid un program special - Defector Program - administrat de CIA prin Interagency Defector Committe (I.D.C.), în scopul de a coordona g?zduirea ?i exploatarea (debriefing) transfugilor. Pân? în 1990 au fost avu?i în vedere defectorii din Cuba, U.R.S.S. ?i celelalte ??ri din Tratatul de la Var?ovia. Rezultatele nu le cunoa?tem, ele constituind, evident ?i ast?zi secrete de stat bine protejate.

Trust Organization

Acelea?i semne de întrebare le ridic? ?i tratamentul neuniform aplicat, dup? pr?bu?irea Blocului Estic, asupra defectorilor transfugi. În vreme ce unii au r?mas în postura de tr?d?tori, al?ii au fost reabilita?i cu acte în regul? chiar de noile autorit??i democratice, din Polonia (colonelul Ryszard Kukli?ski), România (generalul Ion Mihai Pacepa ?i maiorul Liviu Turcu) ?i Federa?ia Rus? (Boris Yutsin). Un posibil r?spuns - la întrebarea referitoare la motivele care au provocat aceast? adev?rat? maree de defectori transfugi din Blocul Estic c?tre Occident, sau pus? în slujba intereselor occidentale, ?i nu numai, - îl putem formula, dac? e s? avem în vedere faptul c? Departamentul de Stat din S.U.A., prin C.I.A., au pus bazele, în 1989, unei structuri informative denumit? Trust Organization, cu sediul central în California ?i cu filiere în Austria ?i R.F.G.. Nou creata organiza?ie, în rândul c?reia se aflau fo?ti ofi?eri de informa?ii transfugi, pleca?i din România, U.R.S.S., Polonia ?i Cehoslovacia - printre ace?tia num?rându-se ?i fostul general de Securitate Ion Mihai Pacepa -, primise urm?toarele misiuni: „de a începe ?i sprijini mi?carea de disiden?? în ??rile socialiste, organizarea ?i dirijarea activit??ilor informative în rândul emigra?iei originare din aceste ??ri, ini?ierea unor ac?iuni îndreptate împotriva statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigra?iei sau disiden?ilor”. Printre ac?iunile considerate reu?ite ale lui Trust Organization, Nota nr. 00444 din 14 noiembrie 1989 a Centrul de Informa?ii Externe (C.I.E.)men?iona contribu?ia adus? la destabilizarea situa?iei din Polonia, Ungaria ?i R.D.G.. Potrivit datelor ?i informa?iilor de?inute la jum?tatea lunii noiembrie 1989 de principala structur? de spionaj a Securit??ii din România, Trust Organization î?i propusese s?-?i concentreze ac?iunile cu preponderen?? pe spa?iul României ?i Cehoslovaciei. Având în vedere evenimentele din noiembrie-decembrie 1989 de la Praga ?i Bucure?ti e sigur c? organiza?ia care grupa fo?tii defectori transfugi din Blocul Estic a jucat un rol important, rol pe care îl vom putea cunoa?te mai bine pe m?sur? ce istoriografia va beneficia ?i de alte documente ce se vor declasifica.

Kukli?ski i-a tr?dat pe sovietici, Pacepa a tr?dat România

Prof. univ. dr. Cristian Troncot?, art-emisCazul colonelului polonez, Ryszard Kukli?ski e diferit fa?? de situa?ia ofi?erilor din structurile de securitate ale ??rilor din fostul Bloc estic comunist. Timp de zece ani (1972-1981) din prorie ini?iativ?, ?i f?r? s? pretind? sau s? accepte recompense materiale ?i expunându-se unor mari riscuri, Kukli?ski a oferit serviciului de spionaj american (C.I.A.) peste 42 000 de file de documente secrete, de planificare strategic?, ale Tratatului de la Var?ovia. Oficialit??ile de la Casa Alb?, Pentagon ?i Langley s-au pronun?at la unison: informa?iile procurate în acest fel au contribuit decisiv la remodelarea pozi?iei S.U.A. fa?? de U.R.S.S., asigurându-i în cele din urm? victoria în a?a numitul R?zboi Rece. Prin urmare, Kukli?ski i-a tr?dat pe sovietici - alia?i nedori?i de poporul polonez. Cu toate acestea, fapta ofi?erului polonez, unul dintre cei mai buni stat-majori?ti din istoria armatei poloneze, a fost ?i r?mâne receptat? în mod diferit, atât în Polonia cât ?i în întreaga lume. Pentru serviciile secrete americane, for?ele politice de dreapta poloneze ?i emigra?ia polonez? din S.U.A., Kukli?ski este un „mare pariot”, „un erou autentic”, „omul de aur al armatei poloneze”, „un tip cât se poate de polonez”, în timp ce pentru al?ii - for?ele politice de stânga din Polonia, liderii „Solidarit??ii“, corpul ofi?erilor polonezi ?i, nu în ultimul rând pentru cunoscutul disident polonez Adam Michnik -, acela?i personaj nu reprezint? decât un „tr?d?tor” ?i nimic mai mult.

Excep?ional? compara?ia lui Adam Michnik între Ryszard Kukli?ski ?i Richard Sorge, acesta din urm? un german care a tr?dat, lucrând cu spionajul sovietic ?i contribuind într-un fel la pr?bu?irea celui de Al Treilea Reich. Despre Sorge nimeni, dar absolut nimeni nu s-a gândit s?-l considere erou al Germaniei democrate. La fel ?i în cazul „Orchestrei ro?ii”, o echip? de spioni germani care au activat în beneficiul sovieticilor în anii celui de Al Doilea R?zboi Mondial. Pe bun? dreptate se întreab? Michnik: de ce Ryszard Kukli?ski se bucur? de o alt? logic?? Iat? c? istoria ne dezv?luie o realitate crud?. Eroii frontului secret nu sunt întotdeauna ?i eroi na?ionali. De ce? Pentru c? frontul secret este o alt? lume, o lume paralel? cu cea real?. Pe frontul secret, ?i din „ra?iuni de stat”, se pot petrece uneori ?i nelegiuiri, fapte imorale, iar alte ori chiar abominabile, care într-un fel sau altul pot contribui la o victore de conjunctur?. Numai c? tradi?ia na?ional? nu le accept? în rândul valorilor. Oriunde ?i oricând în lumea modern?, globalizat? ?i globalizatoare se accept? doar eroii care au contribuit prin mijloace onorabile la realizarea unui deziderat na?ional.

„Tr?d?tori-patrio?i”?

O alt? evaluare a cazului Kukli?ski, conturat? în toiul disputelor, privind reabilitarea sa oficial?, se refer? la felul în care a fost ob?inut? libertatea poporului polonez. Unele voci s-au exprimat tran?ant: dac? libertatea poporului nu este ob?inut? prin for?e proprii e o fals? libertate. Ajutorul extern, nu ar face altceva decât s? schimbe o slug?rnicie cu alta. Nu e vorba doar despre reabilitarea unor defectori impus? de noul mare aliat ?i garant al libert??ii, dup? formula: vre?i în N.A.T.O., atunci reabilita?i-v? defectorii pe care noi îi desemn?m! Se pune problema cre?rii precedentului, în sensul c? se pot g?si de acum în colo „tr?d?tori”- „eroi ai luptei pentru libertate” în orice form? de guvernare. Se deschide astfel calea ofi?erilor sub jur?mânt s? execute ordinele superiorilor ?i s? ia decizii capitale pe considerente pur politice. În esen??, reabilitarea ofi?erilor tr?d?tori/patrio?i înseamn? politizarea de facto a organismului militar, ceea ce nu poate fi acceptat nic?ieri în lumea democratic?. Dac? prin c?derea Blocului estic comunist, ??rile beneficiare nu au f?cut altceva decât s? schimbe o slug?rnicie cu alta, atunci totul este posibil, inclusiv consacrarea în vocabularul politic a sintagmei „tr?d?tori-patrio?i”. Iat? doar câteva aspecte extrem de interesante pe care cititorii iubitori de istorie contemporant? foarte recent? le pot g?si bine sintetizate ?i prezentate cu mâna sigur? de istoric a lui Ion Constantin, în paginile acestei lucr?ri. Bun cunosc?tor al istoriei Poloniei, autorul reu?e?te prin aceast? lucrare s? pun? la dispozi?ia publicului din România o excelent? sintez? asupra cazului Ryszard Kukli?ski, dar mai ales asupra implica?iilor sale politice prezente ?i viitoare ale unei lumi în schimbare, precum ?i un util instrument de lucru pentru istoriografie.

Not?: Autorul lucr?rii „Cazul Ryszard Kuklinski - un Pacepa al Poloniei?”, prof. dr. Ion Constantin s-a n?scut în 1952, la C?lug?reni, jud. Giurgiu. Este absolvent al Facult??ii de istorie a Universit??ii din Bucure?ti (1977); cursuri postuniversitare de rela?ii interna?ionale. Ata?at cultural la Ambasada României din Var?ovia (1996-2000). Doctor în istorie al Universit??ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia?i (1995). Cercet?tor ?tiin?ific principal la Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului - Academia Român?; Cercet?tor ?tiin?ific la Biblioteca Metropolitan? Bucure?ti - Centrul de Studii pentru Românii de Pretutindeni.

footer