Revista Art-emis
Colecţia „Biblioteca pentru toţi” în Editura Librăriei Leon Alcalay (2) PDF Imprimare Email
Radu Moţoc   
Duminică, 23 Martie 2014 15:00

Colecţia Biblioteca pentru toti, art-emisEvoluţia în timp a colecţiei „Biblioteca pentru toţi”.

După un debut spectaculos în anul 1895, editura Librăriei Leon Alcalay din Bucureşti „mărturiseşte” cu mândrie succesul acestei colecţii pe care o îmbogăţeşte săptămânal. Dar să vedem acest text publicat în numărul 292: „Sprijinită de numeroşii săi cititori şi încurajată de toţi oamenii de bine care apreciază înalta ei menire culturală, „Biblioteca pentru toţi” îşi urmează drumul ce şi-a croit şi continuă a publica săptămânal opere literare, ştiinţifice, pedagogice şi de popularizare, scrise de cei mai de seamă scriitori români şi străini. Prin varietatea lucrărilor publicate şi prin ieftinătatea volumelor sale, biblioteca aceasta a izbutit să-şi câştige, an de an, pături tot mai largi de cititori, aşa încât astăzi ea se găseşte introdusă în toate clasele sociale. Toţi o citesc: dela şcolarul care buchiseşte încântat poveştile şi istorioarele pentru copii, până la omul cult, care reciteşte în traducere românească vreo celebră operă literară străină, sau caută a se pune în contact sufletesc cu marii noştri scriitori naţionali, ale căror opere s-au publicat ori se vor publica aproape toate în Biblioteca pentru toţi”.[1]

Din păcate, editura nu obişnuia să consemneze anul apariţiei şi din acest motiv este dificil a departaja cu exactitate trecerea firească dela o editură la alta. Un alt motiv care îngreunează această delimitare o constituie reeditările care nu sunt consemnate totdeauna cu acelaşi număr urmat de „bis”, cum se practică în unele cazuri la această colecţie. Totuşi, printr-o analiză efectuată pe un număr restrâns de volume (aflate în biblioteca personală), putem identifica trei edituri care au preluat succesiv această colecţie.

Prima care a şi iniţiat colecţia Biblioteca pentru toţi este Editura Librăriei Leon Alcalay din Bucureşti, care a editat un număr de volume estimate cu aproximaţie la un număr de 893 volume. La această delimitare s-a ţinut cont şi de preţul imprimat pe volum, care era fixat la 30 bani. Dar să analizăm coperta, care sugerează un mesaj cultural în concordanţă cu politica editurii. Imaginea ne sugerează un „Arc de triumf”, care în partea superioară are amplasat un buchet de lauri înfăşurat cu o eşarfă pe care stă scris mare „Biblioteca”. Tot la partea superioară, pe traversa monumentală, sunt amplasate sub formă de raft de bibliotecă un număr de 15 cărţi. Pe aceste cărţi stă scris cu cerneală neagră „Pentru toţi”. Pe colţuri, amplasate în partea superioară a coloanelor laterale, sunt două făclii aprinse. Ambele au flăcările îndreptate nefiresc, spre interior. În interiorul acestei arcade, în partea stângă, există un raft suspendat care susţine patru cărţi. La partea inferioară, pe un suport care sugerează o masă de scris pe toată lungimea arcadei, stau rezemate în stânga trei cărţi, iar pe masă, o carte deschisă pe care stă scris Litere, Ştiinţă, Artă. Sub carte se poate observa o peniţă de scris sub formă de pană. Masa de scris este susţinută lateral de două picioare scurte. În interiorul volumului, pe pagina de titlu, apare sigla editurii stilizată, care are ca element filigranat litera „A”. Acest aranjament al copertei se regăseşte la numerele: 152-155, 415-416, 570, 660, 697, 893. Aici se poate constata o eroare de numerotare, care nu precizează la 152-155 faptul că este o reeditare care ar fi trebuit semnalată cu „bis”. De fapt aceste trei volume sunt reeditate în anul 1909, aşa cum este menţionat chiar pe coperta interioară. Toate aceste elemente care compun coperta sunt importante, pentru că, în timp, ele suferă modificări pe care le vom semnala ca elemente de departajare ale etapelor de editare.

Credem că iniţial această copertă avea unele elemente modificate, care reflectau un anumit grad de preţiozitate. Aceste elemente, care sunt imprimate pe coperta numerelor 248, 537-538, 802, sunt următoarele: „Făcliile sunt stinse”. Numărul cărţilor din raftul superior este de 24 volume. Coloanele sunt desenate diferit având şi o grosime puţin mărită. Pe masa de scris există o carte închisă pe care stă scris „Artă, Literatură, Ştiinţă”. Sub carte, într-o poziţie asemănătoare cu pana de scris, este amplasat de data aceasta un creion cu secţiune hexagonală, pe care stă scris „Koh-I-Noor”, urmat de un semn care simbolizează mineritul şi în final „M30”. În partea dreaptă a mesei este reprezentată o sticluţă de cerneală cu dop, pe care stă scris: Cerneală Reform Günther Wagner. Cerneala este introdusă în acest cadru neinspirat, fiind alăturată unui creion care nu utilizează cerneală. Masa este susţinută de două picioare care sugerează că sunt mult mai înalte pentru a da posibilitatea unei poziţii comode de scris. Din aceste două tipuri de coperţi descrise, se poate trage concluzia că la această Editură a Librăriei Leon Alcalay au fost practicate două coperţi, dar este dificil de a fi departajate, singurele elemente comune sunt preţul practicat de 30 bani şi editorul.

Editura Librăriei „Universala” Alcalay & Co.

Editarea acestei colecţii a fost preluată la o dată încă neelucidată de către Editura Librăriei „Universala, Alcalay & Co.” din Bucureşti. Preţul creşte substanţial datorită inflaţiei la 7-14 lei, ajungându-se chiar la 28 lei, funcţie de perioada când au fost tipografiate. Coperta suferă şi ea anumite modificări pe fondul variantei prezentate la punctul IV-a. Aceste modificări sunt aproape nesesizabile:
- Facla din dreapta este îndreptată spre exterior în corelare cu cealaltă faclă, respectând sensul de deplasare a vântului sugerat. Putem considera această modificare ca o corectură a primei coperţi descrise. Numărul cărţilor de pe raft rămâne cel de 24 volume. Pe masa de scris reapare pana aşezată sub cartea închisă de data aceasta, iar călimara nu mai are inscripţionată marca, având şi un desen mai stilizat, care se apropie de călimara utilizată pe birouri, în comparaţie cu vechea călimară, care semăna mai mult cu o sticlă pentru cerneală. Putem deci spune că au fost efectuate anumite corecturi care se impuneau.
Numărul cel mai mare al volumului editat de această editură, depistat de mine cu aproximaţie, este 1.492, după care se presupune că următoarele volume vor apare sub auspiciile altei edituri.
- La apariţia volumului cu numărul 1105, editura precizează faptul că fiecare volum a fost publicat în ediţii de zeci de mii de exemplare, ajungând la peste 10.000.000 volume la acea dată.
- Preţul fiecărui volum va creşte spre sfârşitul acestei etape la 12 lei.
- Sigla Librăriei „Universala” Alcalay & Co. este modificată, având iniţialele încadrate într-un cerc secţionat cu o diagonală. (nr. 85 bis)

Editura „Biblioteca pentru toţi”

Din toate volumele studiate şi apărute sub patronajul acestei edituri, niciun volum nu are un număr mai mare de 1550, în timp ce la editura anterioară apare un volum cu numărul de 1490-1492. Deci, în această perioadă au fost mai mult reeditări de volume deja apărute la ediţiile anterioare. Există posibilitatea de a fi publicat şi volume noi, dacă se analizează catalogul complet al acestei colecţii de mare prestigiu şi cu o asemenea longevitate. De fapt, editura promite „Retipărirea neîncetată a tuturor numerelor sale, ce se epuizează de multă vreme”. Preţul de început a fost de 10 lei volumul, ajungând la 200 lei, cum este cazul la volumul nr. 241, care publică lucrarea lui C. Rădulescu - Motru, intitulată „Ştiinţă şi Energie”. În această etapă se renunţă la consemnarea faptului că este o reeditare a unui volum publicat anterior, prin practica de a indica de două ori numărul volumului însoţit la final de semnificaţia cuvântului „bis”. Din acest motiv, este practic imposibil a departaja publicaţiile noi ale acestei edituri „Biblioteca pentru toţi”, de celelalte două edituri moştenite. Demn de semnalat este publicare în fiecare volum a unui extras tematic din colecţia „Biblioteca pentru toţi”, în dorinţa de a atrage atenţia cititorului spre o anumită latură a colecţiei, cum ar fi: istoria, filozofia, teatrul, literatura străină sau română etc. Coperta este păstrată în varianta descrisă mai sus.

Concluzii finale.

Exista posibilitatea ca fiecare volum sau volume grupate, să fie „legate elegant în pânză, care pot figura în orice bibliotecă”. Pentru a exemplifica volumele propuse a fi legate elegant, Editura Leon Alcalay Bucureşti publică o listă de 52 volume legate, cu indicarea preţurilor respective. Cel mai scump volum legat astfel este Dicţionarul francez-român, a dr-ului. Ureche, care costa 5 lei şi cuprindea mai multe numere. O analiză sumară efectuată pe un număr limitat de volume din această importantă colecţie „Biblioteca pentru toţi”, care a făcut epocă mai bine de o sută de ani, poate fi considerată incompletă cu siguranţă, dar are meritul de a trezi interesul asupra unor studii viitoare efectuate pe un material de studiu mult mai complet, care cu siguranţă poate sta la dispoziţia cercetătorilor dacă vor apela la Biblioteca Academie Române.

Dar provocarea acestui subiect, care constituie şi titlul acestui studiu, ne îndeamnă să identificăm gradul de „raritate” al acestei colecţii. Evident sunt două concluzii generate de unghiul din care se priveşte acest subiect. Dacă privim din perspectiva lipsei de carte editată în limba română, care este cronică şi generalizată în Republica Moldova, evident că statutul de „carte rară” pentru această colecţie este profund meritat. La acest statut de „carte rară” contribuie în cea mai mare parte raritatea acestor volume în bibliotecile publice din Republica Moldova. Procentul foarte mic de carte românească nu depăşeşte în prezent procentul de 20-25% în bibliotecile raionale, universitare şi Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Altele sunt criteriile care stau la baza unei analize privind acest statul de „carte rară” aplicat acestei colecţii în România. Să încercăm să evaluăm aceste criterii într-o ordine aleatorie, cu speranţa că vom putea cuprinde toate aspectele importante care definesc „cartea rară”: vechimea acestei colecţii, care se întinde de la 1895 şi pe care o limităm la nivelul anului 1948, pentru a avea o caracterizare unitară asupra concepţiei iniţiale care a stat la baza acestei colecţii, constituie un element important care aduce un anumit element de preţiozitate. Tirajul acestor volume în zeci de mii de exemplare pentru fiecare număr, ajungându-se la cifre de zeci de milioane de volume, a făcut ca în fiecare casă de român să ajungă măcar câte un exemplar, este un argument de toată lauda, dar scade sensibil statutul de „carte rară”. Hârtia utilizată este de proastă calitate, dar folosită special, pentru a putea oferi un preţ accesibil celor mai nevoiaşi români, de 30 bani iniţiali. Se poate observa franjurarea paginilor, care oferă o imagine de neglijenţă editorială. Tipografia utilizată a introdus multe erori care sunt vizibile începând cu coperta.

Legarea volumelor s-a efectuat cu sârmă prin capsare, care cu timpul au ruginit. Coperta nu are calitatea de a proteja volumul, fiind confecţionată dintr-o hârtie subţire. Dacă punem în balanţă cele două grupări de evaluare: vechimea şi celelalte cinci criterii, putem să tragem o concluzie evidentă că această colecţie nu poate fi considerată în România ca făcând parte din categoria „carte rară”. Acesta este punctul meu de vedere, care este evident subiectiv şi poate fi reconsiderat punctual pentru cazuri izolate.
Grafica - I.M.
---------------------------------------------
[1] Emil Gărleanu, Odată! Amintiri, Schiţe şi Nuvele, Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, Editura Librăriei Leon Alcalay, Bucureşti, nr. 292, pag. 2.
footer