Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Miercuri, 19 Martie 2014 15:58

Lt. col. (r) dr. Petre Opri?, art-emisAur românesc pentru tehnic? de lupt? din Cehoslovacia 

În perioada 11-14 mai 1955 s-au desf??urat în capitala Poloniei lucr?rile „Conferin?ei statelor europene pentru asigurarea p?cii ?i securit??ii în Europa”. Cu acel prilej, reprezentan?ii Albaniei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Republicii Democrate Germane, Poloniei, României, Ungariei ?i Uniunii Sovietice au semnat un document care a fost cunoscut ulterior sub denumirea conven?ional? de „Tratatul de la Var?ovia”. Pentru liderii statelor europene din blocul sovietic, crearea oficial? a Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia nu a fost o surpriz? deoarece uniformizarea organizatoric?, doctrinar? ?i logistic? a armatelor polonez?, cehoslovac?, ungar?, român? ?i bulgar? a început înc? din ianuarie 1951, iar modelul militar ordonat de Iosif Stalin la „Conferin?a reprezentan?ilor statelor de democra?ie popular?” (Moscova, 9-12 ianuarie 1951) a fost pus în practic? în toate ??rile respective, în perioada 1951-1955.[1] Din momentul constituirii oficiale a Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia la 14 mai 1955, planul de creare a armatelor de tip sovietic în fiecare stat membru al acelei alian?e a intrat într-o nou? faz?. Imediat dup? reuniunea de la Moscova din ianuarie 1951, o mare parte din resursele materiale ?i financiare române?ti au fost consumate pentru importurile de armament, tehnic? de lupt? ?i muni?ii din U.R.S.S., Cehoslovacia, Polonia ?i Ungaria, pentru construirea de fortifica?ii la grani?a cu Iugoslavia ?i în partea de sud a litoralului românesc al M?rii Neagr?, precum ?i pentru diferite importuri de ma?ini-unelte ?i instala?ii necesare industriei na?ionale de ap?rare. În acela?i timp, autorit??ile de la Bucure?ti au continuat cooperativizarea for?at? a agriculturii ?i lucr?rile la Canalul Dun?re - Marea Neagr?. Toate acestea au generat o sl?bire a economiei române?ti ?i vânzarea masiv? de aur din rezerva B?ncii de Stat a R.P. Române.

În conformitate cu m?surile stabilite la conferin?a de la Moscova din ianuarie 1951, armata român? trebuia s? adopte pentru timp de pace, pân? la sfâr?itul anului 1952, urm?toarea structur? organizatoric?: trei comandamente de Regiuni Militare; patru comandamente de Corp de Armat?; zece divizii de infanterie (?ase cu câte 8600 de militari, fiecare ?i patru divizii cu câte 4000 de militari); dou? divizii de vân?tori de munte; dou? brig?zi de cavalerie; o divizie de artilerie de ruptur?, echipat? cu obuziere ?i tunuri-obuziere cal. 152 mm; patru brig?zi de artilerie grea (obuziere ?i tunuri cal. 122 mm); trei brig?zi de artilerie antitanc; dou? divizioane de arunc?toare de proiectile reactive R-2, care s-au importat din Cehoslovacia; cinci divizii de artilerie antiaerian? ?i opt regimente A.A. independente, echipate cu tunuri fabricate în URSS ?i Ungaria; dou? divizii de artilerie antiaerian? operativ?; un corp de tancuri, organizat pe regimente; o divizie ?i dou? brig?zi de tancuri T 34-76; un regiment de tancuri T 34-85 ?i autotunuri grele ISU 152; o divizie motomecanizat?; o divizie de avia?ie de vân?toare reactiv?, echipat? cu 90 de aparate MiG-15; dou? divizii de avia?ie de vân?toare, dotate cu avioane clasice La-9; o divizie de avia?ie de asalt, care urma s? primeasc? din Uniunea Sovietic? 30 avioane Il-10; o divizie de bombardament format? din 62 aparate Tu-2; patru regimente de avia?ie independente (cu ?ase avioane de cercetare-bombardament Tu-6, trei avioane de transport Li-2, aparate de leg?tur? Po-2 ?i Fieseler Fi-156 „Storch”, hidroavioane Heinkel-114); un regiment de para?uti?ti; patru regimente de pionieri; patru regimente de pontonieri; o brigad? de c?i ferate; patru regimente de transmisiuni.[2] Totodat?, reprezentan?ii Marelui Stat Major sovietic au stabilit în luna ianuarie 1951 s? trimit? Marinei Militare Române ?ase vedete torpiloare, ?ase vedete blindate, dou? distrug?toare, dou? submarine mici, trei baterii de artilerie de coast? (12 tunuri cal. 130 mm) ?i o sta?ie de demagnetizare.[3] 

Planurile Kremlinului privind crearea unei for?e aeriene militare române?ti puternice au fost îmbun?t??ite treptat, astfel încât, la începutul anului 1953, majoritatea unit??ilor de avia?ie de vân?toare aveau în dotare aparate IAK-23, MiG-15 ?i S-102.[4] În acela?i timp, liderii militari din URSS au renun?at la trimiterea masiv? în România a avioanelor clasice „Lavocikin La-9”, în favoarea S-102 – comandat în num?r foarte mare în Cehoslovacia de c?tre autorit??ile de la Bucure?ti, la sfâr?itul anului 1952. De asemenea, s-au modificat anumite importuri de produse deoarece, de exemplu, aparatele clasice Il-10, Tu-2 ?i Tu-6 erau deja uzate moral.[5] În ?edin?a din 30 ianuarie 1953 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Miron Constantinescu a prezentat o cerere imperativ? a guvernului de la Praga privind expedierea de c?tre România a 12 tone de aur, în scopul achit?rii unei p?r?i din tehnica de lupt? comandate în Cehoslovacia de statul român în anul 1952. Pre?edintele Comitetului de Stat al Planific?rii a men?ionat c?, potrivit în?elegerii dintre cele dou? guverne, autorit??ile de la Bucure?ti au fost de acord s? trimit? în anul 1953 numai 10 tone de aur în Cehoslovacia - o treime din cantitatea respectiv? urmând s? ajung? la Praga pân? la sfâr?itul lunii iunie 1953, ca urmare a cererii guvernului condus de Antonín Zápotocký.[6] La aceea?i reuniune, membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. au respins categoric solicitarea aceluia?i guvern privind achitarea imediat?, cu dou? tone suplimentare de aur românesc, a tehnicii militare livrate de autorit??ile de la Praga pân? la sfâr?itul anului 1952 (probabil avioane S-102, varianta cehoslovac? a aparatului sovietic de vân?toare MiG-15). Cererea respectiv? îi luase prin surprindere atât pe Ana Toma, adjunct al ministrului Comer?ului Exterior, cât ?i pe Miron Constantinescu, pre?edintele Comitetului de Stat al Planific?rii.[7] Deoarece datoria extern? a României s-a m?rit foarte mult în 1951 ?i 1952 ca urmare a ordinului de înarmare rapid? dat de Iosif Stalin la Moscova în ianuarie 1951, autorit??ile de la Bucure?ti au fost nevoite s? accepte o cre?tere a exportului de carne româneasc? în celelalte state din Europa aflate în sfera de influen?? sovietic?, pân? la nivelul de 35.000 de tone. În consecin??, penuria de carne de pe pia?a intern? din România s-a accentuat, concomitent cu solicit?rile f?cute de autorit??ile est-germane ?i cehoslovace de a nu se mic?ora exporturile române?ti de carne în ??rile respective.

În scopul prevenirii declan??rii unor conflicte sociale în România, liderii sovietici au recomandat celor de la Bucure?ti, în vara anului 1953, s? renun?e la mai multe investi?ii masive (de exemplu, Canalul Dun?re - Marea Neagr?), s? achite o parte din datoria acumulat? ?i s? nu întrerup? exporturile de carne destinate mai ales R.D.G. ?i Cehoslovaciei. Pentru a pl?ti acea datorie ?i a detensiona în acela?i timp situa?ia din România, autorit??ile de la Bucure?ti au stabilit s? exporte 17.000 de tone de carne în anul 1954 ?i 12.000 de tone în urm?torul an, iar Cehoslovacia ?i R.D.G. au fost men?inute pe lista ??rilor destinatare. În plus, Gheorghe Gheorghiu-Dej a afirmat c? nu va mai permite folosirea aurului B?ncii de Stat a R.P. Române pentru echilibrarea balan?ei de pl??i a statului.[8] În acele condi?ii, achitarea în totalitate a datoriei României fa?? de Cehoslovacia s-a amânat pentru anul urm?tor, fapt ce a generat nemul?umiri la Praga. Situa?ia respectiv? a fost reanalizat? în ?edin?a din 3 aprilie 1954 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., unde s-a stabilit faptul c? o delega?ie compus? din Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Emil Bodn?ra? ?i Leontin S?l?jan urma s? plece la Moscova „pentru a trata problemele de import de materiale necesare dot?rii For?elor Armate ale R.P.R.”[9]. La aceea?i reuniune s-a hot?rât ca Miron Constantinescu s? se ocupe de întocmirea unui „calcul economic-financiar care s? stabileasc? ce posibilit??i efective are economia noastr? pentru achitarea în rate a creditelor la importul de materiale pentru armat?, în a?a fel încât s? avem un sold activ la Comer?ul Exterior”, iar Chivu Stoica ?i generalul-maior Nicolae Muic? au fost desemna?i s? preg?teasc? „un studiu cu privire la capacit??ile de produc?ie special? de care dispune ?ara noastr? ?i care nu sunt folosite din lips? de comenzi”[10] Totodat?, delega?ia care urma s? se deplaseze la Moscova a primit mandat din partea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. pentru a propune cehoslovacilor „s? accepte plata comenzii de produc?ie special? ce o va face R.P.R. în cel pu?in 3 rate anuale”. În cazul în care nu se accepta solu?ia respectiv?, România î?i reverva dreptul de a limita comenzile noi „la posibilit??ile de plat? ce vor rezulta din calculul economic financiar de care se vorbe?te mai sus”[11]

Documentele descoperite pân? în prezent în arhivele române?ti ne dezv?luie faptul c? singurul rezultat al vizitei la Moscova, în aprilie 1954, a delega?iei conduse de Chivu Stoica a fost încheierea unui protocol între România ?i URSS „cu privire la livrarea de materiale speciale în valoare de 18 milioane ruble, în condi?iile pl??ii a câte 6 milioane 200 mii ruble în 1954, iar restul în 10 rate anuale egale”[12]. Problema achit?rii datoriei pe care statul român o avea fa?? de Cehoslovacia nu s-a aflat pe ordinea de zi a ?edin?ei din 8 iunie 1954 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., unde s-a discutat ?i aprobat documentul guvernamental încheiat la Moscova, referitor la importurile speciale din U.R.S.S.. În concluzie, procesul de înarmare la care a participat România în perioada 1951-1955 a avut la baz? ordinul emis de Iosif Stalin la 9 ianuarie 1951 ?i s-a desf??urat sub coordonarea ?i supravegherea strict? exercitat? de liderii politici ?i militari sovietici. Autorit??ile de la Bucure?ti nu au fost capabile s? elaboreze un plan coerent de achizi?ionare ?i achitare în acela?i timp a armamentului, muni?iilor ?i tehnicii de lupt? importate ?i au ajuns în situa?ia de a pl?ti cu aur pentru avioanele MiG-15 (S-102) ?i IL-10 (Avia B33) cump?rate din Cehoslovacia. În momentul în care liderii politici sovietici ?i-au exprimat dezaprobarea fa?? de politica economic? falimentar? a autorit??ilor de la Bucure?ti, Gheorghe Gheorghiu-Dej a stopat vânzarea de aur românesc în scopul echilibr?rii balan?ei de pl??i a României. Aceast? m?sur? a generat nemul?umire la Praga ?i, în cursul negocierilor care au urmat în a doua parte a anului 1953 ?i în 1954, reprezentan?ii Cehoslovaciei au insistat pentru ca autorit??ile române s?-?i onoreze la timp ?i întocmai obliga?iile financiare prev?zute în contractele de cump?rare a avioanelor ?i tehnicii de lupt? produse în Cehoslovacia. De?i solicit?rile guvernului de la Praga erau corecte, Gh. Gheorghiu-Dej a încercat s? prelungeasc? termenul de achitare a datoriilor respective cu trei ani deoarece balan?a financiar? a statului român era precar? din cauza incompeten?ei comuni?tilor care au preluat puterea politic? la Bucure?ti cu ajutorul Armatei Ro?ii.



[1] În opinia noastr?, comitetul de coordonare creat de sovietici la reuniunea de la Moscova din ianuarie 1951 ?i-a dovedit pe deplin utilitatea. Într-o not? informativ? privind evaluarea capacit??ii de lupt? a armatei române la data de 1 mai 1951, sovieticii au afirmat c? for?ele armate române nu erau preg?tite pentru a face fa?? unei mobiliz?ri, iar nivelul de preg?tire militar? ?i politic? al membrilor armatei române era slab. În documentul respectiv s-a precizat astfel: „Ca urmare a slabei preg?tiri militare ?i politice a unit??ilor ?i marilor unit??i, a prezen?ei însemnate în cadrul corpului ofi?eresc a elementelor reac?ionare, al nivelului sc?zut de disciplin? ?i, de asemenea, a slabei baze tehnico-materiale, gradul de mobilizare ?i de lupt? al armatei [române] r?mân la un nivel sc?zut ca ?i mai înainte”. Un document asem?n?tor a fost întocmit de sovietici ?i pentru a evalua starea în care se afla armata bulgar?, capacitatea de lupt? a acesteia fiind considerat? „nu foarte bun?” din cauza lipsei de personal calificat la armele tehnice (tancuri, artilerie, antiaerian?, marin?). La rândul lor, evaluatorii militari ai NATO au semnalat la 28 martie 1950 faptul c? „armatele român? ?i ungar? ?i-au m?rit considerabil efectivele”, dar „acestea înc? nu pot fi considerate eficiente pentru ducerea ac?iunilor de lupt? în urm?torii câ?iva ani”. Apud N.V. Vasilieva, R?zboiul Rece ?i formarea blocurilor militare, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, an VIII, nr. 4 (30)/2005, p. 29.
[2] Cf. Alexandru O?ca, Vasile Popa, Stalin a decis: lag?rul socialist se înarmeaz?, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, an I, nr. 2-3/1998, p. 71-76; idem, În culisele preliminariilor Tratatului de la Var?ovia, în „Dosarele Istoriei”, nr. 8 (60)/2001, p. 3-8.
[3][[iii]] Idem, Stalin a decis: lag?rul socialist se înarmeaz?, loc. cit., p. 76. În zilele de 21 ?i 23 iunie 1951, autorit??ile sovietice au restituit în mod oficial României submarinul „Delfinul”, distrug?toarele D. 21 (ex-„Ferdinand”) ?i D. 22 (ex-„Regina Maria”), o ?alup? de dragaj, cinci monitoare fluviale ?i cinci ?alupe de serviciu. Acestea au fost rechizi?ionate ?i transportate în URSS la câteva zile dup? lovitura de stat de la 23 august 1944 ?i au reintrat în compunerea marinei militare române la 16 iunie 1951. Navele respective au fost retrocedate în stare de func?ionare, cu excep?ia monitoarelor, care se aflau la acea dat? în stare de conservare. În anul 1952, For?ele Marinei Militare române au primit în înzestrare ?ase vedete blindate sovietice (probabil s-a respectat hot?rârea adoptat? în cadrul Consf?tuirii de la Moscova din ianuarie 1951), iar trei ani mai târziu s-au primit din URSS trei nave de vân?toare de submarine. Serviciul Istoric al Armatei (în continuare: S.I.A.), fond 467, dosar nr. 885, f. 203; 272.
[4] Istoria avia?iei române, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1984, p. 375; 380-381.
[5] La ?edin?a cu activul de partid din armat? (Bucure?ti, 6 mai 1964), Leontin S?l?jan a descris modul cum au fost achizi?ionate avioanele IL-10 ?i problemele cu care s-au confruntat aviatorii români dup? aceea, astfel: „«IL-10», la îndemnul tovar??ilor sovietici, «tovar??i, lua?i un avion», ?i am luat, bat?-le Dumnezeu, vreo 200 de buc??i, 240 de buc??i, când de acuma IL-ul ?sta nu mai avea nici o valoare, e o namil? care nu avea vitez?, avea un consum extraordinar (300 de litri de benzin? într-o or? de zbor – nota Petre Opri?) ?i mai lua ?i foc în aer, când de-acuma se terminase, «hai, cump?ra?i». Asta nu acum, acum 10 ani, deci nu e vorba aci de ni?te chestii care acum au început (subl.n.)”. S.I.A., fond Direc?ia Superioar? Politic? a Armatei, dosar 10976, f. 155. Proiectarea aparatului IL-10 a început în anul 1943 ?i era destinat înlocuirii treptate a avionului de asalt IL-2 „?turmovik” - produs din 1941 în uzinele din Uniunea Sovietic?. Ministrul român al For?elor Armate a evitat s? aminteasc? la ?edin?a din 6 mai 1964 faptul c? el era ?eful Marelui Stat Major român în momentul accept?rii primirii a 30 IL-uri 10 pentru Divizia 4 Avia?ie Asalt ?i echiparea marii unit??i cu alte 60 de aparate de acela?i tip, plus dou? avioane IL-10 cu dubl? comand? (pentru antrenament). La rândul lor, autorit??ile comuniste de la Var?ovia demaraser? înc? din anul 1949 procesul de înlocuire a 158 de IL-uri 2 M3 (existente în patru regimente de avia?ie de asalt) cu IL-10 ?i Avia B33 (IL-uri 10, realizate sub licen?? sovietic? în Cehoslovacia). Hot?rârea din ianuarie 1951 a Marelui Stat Major sovietic nu a fost comentat? de Leontin S?l?jan ?i de membrii delega?iei române care au participat la consf?tuirea de la Moscova (9-12 ianuarie 1951), în cursul c?reia Iosif Stalin a declarat astfel: „Trebuie s? crea?i, în doi-trei ani, în ??rile de democra?ie popular?, armate moderne ?i puternice care la sfâr?itul perioadei de trei ani s? fie complet gata de lupt?. Acesta este scopul consf?tuirii noastre. Atrag aten?iunea c? aceast? consf?tuire este neoficial? ?i strict secret? (subl.n.)”. Alexandru O?ca, Vasile Popa, Stalin a decis: lag?rul socialist se înarmeaz?, loc. cit., p. 72. Zece IL-uri 10 ale Diviziei 4 Avia?ie Asalt (din 1952, Divizia 68 Av.Asalt) au provenit de la o unitate sovietic? de pe aerodromul de la Ianca (aparatele fiind livrate pe calea aerului Regimentului 251 Av.Asalt în prim?vara anului 1952), iar 140 de Avia B33 (IL-uri 10 cehoslovace) ?i 16 Avia B33 cu dubl? comand? au fost importate în 1953 pentru Regimentele 167 (Bra?ov), 251 (Sibiu) ?i 263 (Turda) Av.Asalt. Vasile Tudor, Modernizarea avia?iei militare române, în „Orizont Aviatic” nr. 26, decembrie 2004,  http://www.virtualarad.net/orizont_aviatic/decembrie_2004/articol4/articol_4.htm (07.07.2013). Divizia 68 - comandat? de lt.col. Alexandru Atanasiu – ?i dou? regimente de asalt (251 ?i 263) s-au desfiin?at în iunie 1958, în timp ce Regimentul 167 Av.Asalt a avut aceea?i soart? doi ani mai târziu. În perioada 1957-1960, IL-10 ?i Avia B33 au fost retrase ?i din dotarea regimentelor poloneze de avia?ie de asalt, fiind înlocuite cu avioane de vân?toare-bombardament Lim-2 (MiG-15 UTI), produse sub licen?? sovietic? în sud-estul Poloniei, începând din 1954, la Fabrica nr. 1 a Uzinei de Mijloace de Comunica?ii de la Mielec („Wytwórnia Sprz?tu Komunikacyjnego - zak?ad nr 1”).
[6]Camelia Moraru, Constantin Moraru, Stenogramele ?edin?elor Biroului Politic ?i ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. - 1953, vol. V, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2012, p. 84.
[7] Ibidem, p. 94.
[8] Liviu ??ranu, „Noul curs” în politica economic? a României comuniste. August 1953, II, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului, anul XII, nr. 3-4 (44-45)/2004, p. 177.
[9]Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 32/1954, f. 2.
[10]Ibidem.
[11] Ibidem, f. 2-3.
[12] Idem, dosar nr. 66/1954, f. 2.
footer