Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Miercuri, 12 Martie 2014 12:54
Tehnica de lupt? 1955-2Episodul II: „Aur, nu mai d?m nici o le?caie!” (Gh. Gheorghiu-Dej)
 
În perioada 1948-1954, autorit??ile române au s?vâr?it foarte multe gre?eli de planificare economic? din cauza copierii f?r? discern?mânt a modelului ?i metodelor existente în Uniunea Sovietic?. Efectele negative ale m?surilor aplicate în acei ani de c?tre Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu ?i Miron Constantinescu, sub îndrumarea ?i controlul liderilor de la Moscova, au ap?rut în toate domeniile de activitate. Cooperativizarea for?at? a agriculturii nu a permis cre?terea suficient? a produc?iei agro-alimentare ?i crearea de resurse suplimentare pentru export, iar investi?iile enorme într-o serie de proiecte importante (de exemplu: Canalul Dun?re-Marea Neagr?; fortificarea grani?ei dintre România ?i Iugoslavia ?i a p?r?ii de sud a litoralului românesc; dezvoltarea accelerat? a industriei de ap?rare) au agravat dezastrul spre care se îndrepta rapid economia româneasc?. De oare ce Gh. Gheorghiu-Dej ?i Emil Bodn?ra? au acceptat în mod necondi?ionat hot?rârea dictat? de Iosif Stalin la 9 ianuarie 1951, privind înarmarea rapid? a tuturor statelor europene din sfera de influen?? sovietic?, iar investi?iile economice din România nu au produs rezultatele scontate, autorit??ile de la Bucure?ti au fost nevoite s? vând? în str?in?tate aur românesc pentru a achita o parte din facturile unor importuri speciale. În consecin??, rezerva de aur a B?ncii de Stat a R.P. Române a sc?zut dramatic în perioada 1952-1954, cu aproape 160 de tone: de la 209,4 tone de aur - în lingouri ?i monede - la finele anului 1951, la 80,1 tone un an mai târziu (72,6 tone în ?ar? ?i 7,5 tone în str?in?tate), 53 tone la finele anului 1953 (50 tone în ?ar? ?i trei tone în str?in?tate) ?i 49,7 tone la sfâr?itul anului 1954 (46,7 tone în ?ar? ?i trei tone în str?in?tate). Aceste informa?ii au fost prezentate de Manea M?nescu lui Nicolae Ceau?escu într-un tabel întocmit la 22 februarie 1966 privind situa?ia stocurilor de aur ?i argint ale B?ncii de Stat a R.P. Române din perioada 1950-1965. Într-un alt izvor istoric, provenit din fosta Uniune Sovietic? ?i preluat de istoricul român Vasile Buga, se precizeaz? faptul c? rezerva respectiv? a sc?zut cu 84,5 de tone la începutul anilor ’50, de la 139 de tone (1951), la 62 de tone (1 mai 1953), 57,7 tone (iulie 1953) ?i 54,5 tone (octombrie 1953).
 
La rândul s?u, istoricul Liviu ??ranu a amintit faptul c? importurile foarte mari de tehnic? de lupt?, în special din U.R.S.S. ?i Cehoslovacia, precum ?i achizi?ionarea masiv? a unor utilaje ?i materii prime pentru industria grea din România (în care se afla sectorul produc?iei de ap?rare - subl.n.) au provocat în perioada amintit? „vânzarea «celei mai mari p?r?i din rezerva de aur a ??rii»”. Scurgerea masiv? de aur românesc în str?in?tate a fost analizat? atât la Bucure?ti, cât ?i la Moscova ?i a generat în cele din urm? o replic? memorabil? ?i exasperant de trist?, prin subîn?elesul ei: „Aur nu mai d?m nici o le?caie!” Aceasta a fost rostit? de Gheorghe Gheorghiu-Dej în ?edin?a din 5 august 1953 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., în cursul c?reia liderul suprem al partidului a dorit s? precizeze astfel: „Noi am fost într-un pericol serios, tovar??i, de a face fa?? unor fenomene economice extrem de periculoase ?i d?un?toare. [...] Tovar??ii s-au referit aici în special la Miron [Constantinescu] ?i la modul cum se introduceau aceste sarcini militare. Noi n-am ?tiut ce sum? ne trebuie, decât în ultima vreme când problema m?surilor pe care le lu?m se cristalizase mai bine ?i am ?tiut c? înseamn? circa 12-13 miliarde [de lei] în doi ani de zile. Întrucât pe militari nu-i interesa de unde ?i cum trebuie f?cut ?i Biroul Politic, conducerea partidului a acceptat, a fost de acord, având în vedere încordarea interna?ional?, s-au mic?orat investi?iile în celelalte sectoare economice în mod corespunz?tor cu cele pentru ap?rare. [...] În comer? s? nu mai folosim aur. Dac? putem s? îmbun?t??im m?surile luate, bine, dac? nu s? r?mânem la ele, dar pe viitor în nici un caz s? nu mai folosim aur”. Miron Constantinescu a recunoscut la aceea?i reuniune faptul c? s-a exportat aur pentru achitarea unor importuri ?i a sus?inut ideea general? a liderului suprem al partidului, astfel: „Volumul schimburilor trebuie s? fie stabilit pornindu-se de la posibilit??ile reale de export de m?rfuri, interzicându-se echilibrarea balan?ei de pl??i prin export de aur”. Apoi, în discu?iile care au urmat pe marginea raportului pe care l-a prezentat, pre?edintele Comitetului de Stat al Planific?rii a precizat: „Investi?iile prev?zute în 5 ani pentru sectorul special au fost consumate în doi ani. [...] ?i în balan?a comer?ului exterior nevoile sectorului special au provocat un foarte mare dezechilibru. Anul trecut s-au cerut 1/2 miliard ruble pentru nevoile sectorului special. Multe din neajunsuri se datoresc acestui fapt. În acela?i timp s-au folosit cu totul nesatisf?c?tor mijloacele existente”. De remarcat este ?i faptul c? autorit??ile române aveau de achitat peste 250 de milioane de ruble (circa 700 milioane de lei sau 55.542 kg aur fin[1 ]) în luna august 1953 pentru produsele speciale provenite din Cehoslovacia, în special pentru avioanele de vân?toare S-102 livrate la sfâr?itul anului 1952 armatei române, precum ?i în urm?torul an. Acestea erau o variant? a aparatului sovietic MIG-15 ?i se fabricau sub licen?? în uzina de la Vodochody, situat? la aproximativ 15 km nord de Praga. În plus, Anastas Mikoian a atras aten?ia unei delega?ii conduse de Gheorghe Gheorghiu-Dej (Moscova, 1 februarie 1954) c? România a cheltuit 9,2 miliarde lei în 1953 pentru „investi?iile M.F.A. ?i M.A.I. ?i cheltuielile totale de între?inere, dotare ?i investi?ii ale Sectorului special”. Prim-vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri al URSS ?i, în acela?i timp, ministru al Comer?ului a apreciat pe bun? dreptate c? suma respectiv? era enorm? pentru statul român. Totodat?, Anastas Mikoian cuno?tea faptul c? datoria extern? pe care România o avea pân? în luna noiembrie 1953 era de 260 milioane ruble, din care 50 milioane ruble fa?? de U.R.S.S., 155 milioane ruble fa?? de Cehoslovacia, 15 milioane ruble fa?? de Polonia ?i 40 milioane ruble fa?? de Republica Democrat? German?.
În scopul ob?inerii sumelor necesare achit?rii datoriilor respective, autorit??ile de la Bucure?ti au exportat 2,026 milioane tone de cereale în anul 1953: 900.000 tone în R.D.G., 875.000 tone în Cehoslovacia ?i câte 100.000 tone în Polonia ?i Ungaria. În paralel, s-au efectuat transporturi masive de carne ?i produse din carne, mai ales c?tre R.D.G. (6.000 tone în anul 1952) ?i Cehoslovacia. Autorit??ile române au fost nemul?umite de cererile foarte mari ale ??rilor respective ?i, pentru perioada 1954-1955, au dorit reducerea la jum?tate a acelor exporturi (17.000 tone de carne), îns? liderii de la Moscova au insistat în luna iulie 1953 pentru men?inerea R.D.G. pe lista statelor în care România trimitea carne. Probabil, ace?tia au urm?rit s? îmbun?t??easc? aprovizionarea cu alimente în R.D.G., în scopul detension?rii situa?iei create de politicienii est-germani ?i care a provocat revolta muncitorilor din Berlinul de Est în luna iunie 1953.
 
Recunoa?terea de c?tre autorit??ile de la Bucure?ti a faptului c? s-au s?vâr?it gre?eli, care au determinat acumularea unei datorii externe foarte mari, nu a fost urmat? de înl?turarea de la conducerea ??rii a celor care au provocat criza respectiv?. În acel moment, discursurile autocritice f?ceau parte din ritualul comunist al închin?rii în fa?a liderului suprem al P.M.R. ?i al recunoa?terii sp??ite a absolutismului acestuia, iar incompeten?a dovedit? în orice domeniu de activitate putea fi suplinit? de spiritul de ga?c? al celor care au tr?it împreun? în închisori, în perioada interbelic? ?i în timpul celui de-al doilea r?zboi mondial, apoi au fost propulsa?i brusc de c?tre sovietici la vârful puterii politice ?i economice din România deoarece f?ceau parte din a?a-numita elit? a partidului. Astfel, privilegiile membrilor nomenclaturii comuniste s-au conservat în cadrul unui sistem politic înfiin?at mai curând pentru satisfacerea unor interese ?i nevoi personale meschine. În acela?i timp, exista un revers al medaliei: orice comentariu negativ privind deciziile adoptate de liderul suprem al partidului ducea în mod invariabil la identificarea ?i izolarea a?a-numi?ilor „frac?ioni?ti”. De cele mai multe ori, nemul?umi?ii deveneau subit inamici ai partidului, poporului ?i clasei muncitoare ?i aveau parte fie de o moarte violent? (vezi cazul Lucre?iu P?tr??canu), fie de trimiterea în închisorile comuniste sau, în cazurile mai pu?in grave, de o expediere la „munca de jos”, în organiza?iile de baz? ale partidului sau în diferite fabrici, concomitent cu pierderea privilegiilor avute ca membri ai nomenclaturii de partid.
 
Bibliografie selectiv?:
 
- Vasile Buga, Convorbirile româno-sovietice din ianuarie-februarie 1954, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, anul X, nr. 3-4 (36-37)/2002;
idem, Rela?iile politice româno-sovietice, 1953-1958, I, în „Arhivele - Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, anul XII, nr. 1-2 (42-43)/2004;
- Dan C?t?nu?, Între Beijing ?i Moscova. România ?i conflictul sovieto-chinez, 1957-1965, vol. 1, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2004;
- Petre Opri?, Industria româneasc? de ap?rare. Documente (1950-1989), Editura Universit??ii Petrol-Gaze din Ploie?ti, 2007;
- Stenogramele ?edin?elor Biroului Politic ?i ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. - 1952, vol. IV (partea I), Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, 2006;
- Liviu ??ranu, „Noul curs” în politica economic? a României comuniste. August 1953, I, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului, anul XII, nr. 1-2 (42-43)/2004;
Idem, „Noul curs” în politica economic? a României comuniste. August 1953, II, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului, anul XII, nr. 3-4 (44-45)/2004;
- Tatiana Volokitina, Convorbirile sovieto-române de la Moscova (ianuarie-februarie 1954) în lumina noilor documente din arhivele ruse?ti, comunicare la sesiunea a VII-a a Comisiei mixte româno-ruse, Ploie?ti, 11-15 noiembrie 2002.
Grafica - Ion M?ld?rescu

[1] Pentru calcularea în lei a valorii totale a importului românesc de produse speciale din Cehoslovacia am utilizat raportul de schimb valutar existent la data de 5 august 1953 (1 rubl? = 2,8 lei).

footer