Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Sâmbătă, 08 Martie 2014 06:31

Petre Turlea - Romani ?i evrei - 3Text extras din primul volum al trilogiei profesorului universitar doctor Petre ?urlea, ap?rut recent la Bucure?ti, Editura Semne, 2014, sub titlul „Români ?i evrei în secolul XX”. Lucrarea este bazat? pe docu­mente inedite de arhiv?, pe analiza presei române?ti ?i evreie?ti, seria celor trei volume fiind compus? din:

- Volumul I. „Români ?i evrei 1900-1938”;
- Volumul II. „Români ?i evrei 1938-1944”;
- Volumul III. „Români ?i evrei 1944-2000”.
Volumele III ?i III vor ap?rea pân? la sfîr?itul anului 2015. (ART-EMIS)

Concluzii

În 1938 se încheia perioada democratic? din secolul XX a Isto­riei Românilor, perioad? în care rela?iile dintre români ?i evrei au fost foarte complexe ?i cu o importan?? mare în evolu?ie gene­ral? a României; ca urmare, prezentarea lor este necesar?. Dar, o prezentare conform? cu adev?rul istorie, f?r? partizanate; ceeace se încearc? în cartea de fa??. Istoriografia româneasc? a r?mas datoare, pentru c? sunt pu­?ini istorici români care au tratat subiectul dep??ind generalit??i­le. Mai mult, majoritatea acestora au vrut, în mod evident, s? fac? pl?cere istoricilor evrei, modelându-?i concluziile dup? ale lor. Dar, istoricul nu trebuie s? scrie pentru a face pl?cere cuiva, ci s? pre­zinte doar ceeace crede el c? reprezint? adev?rul, chiar dac? spune ?i lucruri nepl?cute unora sau altora.

Pentru perioada 1900-1938, asupra rela?iilor dintre români ?i evrei se pot trage mai multe concluzii bazate pe surse istorice de necomb?tut, îns? nu vreau s? le numesc Concluzii finale, cu tonul imperativ al „Raportului final” creat de Comisia Wiesel.

Elemente pozitive în evolu?ia evreilor din România.

1. România a fost, la fel ca în secolul al XIX-lea, o ?ar? de refu­giu pentru mul?i evrei obliga?i s? plece din alte ??ri, adesea pen­tru a-?i salva via?a sau, de cele mai multe ori, pentru c? acolo nu mai aveau surse de trai. În România g?seau ?i un climat de toleran­?? general? ?i posibilit??i multiple de manifestare în via?a econo-mic?. Altfel, nici nu s-ar putea explica fluxul foarte mare de evrei spre România, decât dac? am accepta c? evreii nu ar avea spirit de conservare; ori, Istoria demonstreaz? c? Poporul iudeu are cel mai mare spirit de conservare din toate popoarele. A?adar, veneau în nu­m?r mare pentru c? în România o duceau mai bine. Evident, îns?, nu ideal.

2. Comparând situa?ia general? a evreilor din România la în­ceputul secolului XX, cu aceea de la începutul lui 1938, putem cons­tata c?: - În toate domeniile vie?ii econornico-financiare, în care s-au antrenat, evreii ?i-au crescut ponderea; în unele devenind do­minan?i, precum în comer? ?i finan?e. În cele mai multe domenii de activitate unde lucrau, ponderea evreilor era mult mai mare decât ponderea lor numeric? în ansamblul popula?iei României.
- În plan educativ, situa?ia evreilor era mult mai bun? decât aceea a români­lor, analfabetismul fiind foarte mic în raport cu acela din rândul majoritarilor.
- În plan cultural, existau mult mai multe publica?ii evreie?ti decât române?ti, tot raportat la ponderea fiec?rei etnii. Aveau teatre proprii, organiza?ii culturale, sportive etc.
- În plan politic, evreii aveau organiza?ii politice proprii iar unii activau în partidelor politice române?ti (români neexistind în cadrul for?elor politice evreie?ti). Ca urmare, reprezentarea lor parla­mentar? a fost permanent?, din momentul încet??enirii în mas?, ?i într-o propor?ie dep??ind ponderea numeric? a evreilor în ansamblul popula?iei. În plus, în timpul Domniei de zece ani a lui Carol al II-lea, prin intermediul Camarilei Regale, au de?inut pârghiile esen­?iale ale Statului.

Elemente negative în rela?iile dintre români ?i evrei.

1. În plan politic, în perioada anterioar? lui 1918, ascensi­unea evreilor a fost blocat? de reglementarea constitu?ional? res­trictiv? privind ob?inerea cet??eniei.
2. În toat? perioada 1900-1938, în România a existat un cu­rent de autoap?rare a românilor împotriva tendin?elor acaparatoare ale evreilor. Cei care au dep??it limitele autoap?r?rii pot fi con­sidera?i drept antisemi?i. Se anun?a dorin?a de ap?rare împotriva celor considera?i str?ini, asupra sentimentelor patriotice ale aces­tora ridicându-se mari îndoieli. Excep?iile de la aceast? formul? defensiv?, pu?ine la num?r, le reprezentau aceia care propuneau „rezolvarea” problemei evreie?ti prin alungarea evreilor din România. În lumea israelit?, formula antisemit era aruncat? facil asupra oricui se opunea aspira?iilor evreie?ti, de?i cei mai mul?i dintre cei eticheta?i astfel nu erau ostili Poporului iudeu, ci doar credeau c? trebuie s? se apere în fa?a unui presupus pericol la adresa ??rii, considerând idealurile evreie?ti în contradic?ie cu idealurile române?ti.
 
3. A existat o confruntare permanent?, în pres? mai ales, pe tema pozi?iei ?i a drepturilor evreilor din România. În pu?ine ca­zuri s-a dep??it faza confrunt?rilor teoretice între evrei ?i români, ajungându-se la confrunt?ri fizice; le reg?sim mai ales în perioada interbelic?. Ini?iatori au fost de ambele p?r?i. Zgomotul produs în jurul acestor confrunt?ri a fost, totdeauna, mult mai mare decât gravitatea evenimentelor respective. S-a ajuns la un asemenea ecou dispropor?ionat din interesul ambelor p?r?i. Antisemi?ii români credeau c? un zgomot cât mai mare în jurul unor asemenea evenimente le-ar fi crescut cota în rândul opiniei publice ?i, astfel, ar fi f?­cut posibil? accederea lor la Putere. Dovada faptului c? s-au în?elat este rezultatul minor ob?inut de for?ele de extrem? dreapt? în toate campaniile electorale din România pân? în 1938. Prin urmare, Poporul român nu poate fi acuzat de antisemitism, atâta timp cât nu a acor­dat niciodat? încrederea lui majoritar? for?elor de extrem? dreapt?. De partea cealalt?, pentru a elimina orice barier? în calea tendin­?ei lor de dominare, evreii s-au autovictimizat; fiecare eveniment cu conota?ii antisemite a fost foarte mult exagerat, prin presa occi­dental? ?i prin organiza?iile israelite occidentale, prin plângeri permanente c?tre guvernele occidentale sau c?tre Societatea Na?iu­nilor. Impresia general? creat?, celui care nu cuno?tea realit??ile române?ti, de permanentele plângeri era aceea c? în România evreimea era tot mai împilat?, c? împotriva ei se duce o constant? campanie de distrugere.
 
Propaganda era a?a de intens?, încât aproape nimeni în Occident nu-?i punea întrebarea cum se face, totu?i, c? existând aceast? prigoan? antievreiasc?, totu?i evreii din România au prospe­rat permanent ?i au crescut numeric. Se ad?ugau evreii din Partidul Comunist, care ac?ionau conform intereselor Moscovei de distrugere a Statului român, a?a-numi?ii Iudeo-comuni?ti. ?i ei amplificau nejustificat ecoul unor confrunt?ri între români ?i evrei, prin inter­mediul organiza?iilor din Occident ale Kominternului. A?a cum acei români care ac?ionau împotriva evreilor, fie ?i doar prin articole de pres?, lucr?ri teoretice ori cuvânt?ri publice, pot fi considera?i drept antisemi?i; tot a?a, acei evrei care printr-o permanent? plângerea spre Occident, o dramatizare a situa?iei israeli?ilor ro­mâni cu denaturarea grav? a adev?rului, pot fi considera?i drept antiromâni. ?i unii, ?i al?ii sunt de condamnat.
 
La nivelul general, al convie?uirii interetnice, România peri­oadei 1900-1938 a fost un Stat în care au predominat rela?iile democratice, neconflictuale; inclusiv cele dintre români ?i evrei. Pu?in?tatea momentelor de conflict ?i semnifica?ia lor minor? subliniaz? caracterul general democratic al societ??ii. Pentru perioada 1900-1938, acuzelor aruncate de unii evrei la adresa Statului Român le-a r?spuns cu fermitate un mare savant, ?i el evreu, Moses Gaster, de corectitudinea judec??ii c?ruia se poate îndoi doar un adversar al adev?rului: „S? dea Dumnezeu ca evreii din toate ??rile s? se bucure de acela?i tratament ?i libert??i pe care-l au evreii din România!”
footer