Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 19 Februarie 2014 21:52

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisPozi?ia evreiasc? cu ocazia evacu?rii Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i a ?inutului Her?a, în vara anului 1940

Prezenta lucrare a fost proiectat? înaintea deja mediatizatelor contesta?ii ale unor reprezentan?i a minorit??ii evreie?ti din România ?i unii alia?i ai lor de conjunctur?. Contesta?iile zgomotoase din presa de scandal, reclama?iile la autorit??ile locale, la Procurorul General ?i la Guvern au fost urmarea nemul?umirilor fa?? de rezultatele unor cercet?ri pe tema acuza?iilor de holocaust la adresa poporului român ?i autorit??ilor care îl reprezentau în perioada anilor 1941-1944 ?i a rela?iilor dintre români ?i evrei. În urma public?rii lucr?rii „Impactul problematicii holocaustului asupra României contemporane ?i aspecte ale rela?iilor dintre români ?i evrei”, s-au declan?at împotriva subsemnatului campanii de pres?, administrative ?i judiciare deosebit de agresive. Nemul?umi?ii au presat autorit??ile pentru a determina m?suri administrative ?i penale împotriva mea. Am reflectat dac? este cazul s?-mi ?in promisiunea de a da tiparului un nou articol despre evenimente legate de rela?iile dintre români ?i evrei. Dup? cum ar?ta ?i profesorul Gheorghe Buzatu, acest pater familias al celor care abordeaz? problematica celui de Al Doilea R?zboi Mondial, „...pu?ine au fost aspectele istoriei contemporane universale ?i na?ionale în care pasiunile, îndârjirea ?i intoleran?a s? fi avut ori s? aib? un rol atât de precump?nitor, în raport cu studiul ?tiin?ific obiectiv ?i „la rece”, ca în privin?a holocaustului”[1 ] ?i a fenomenelor din jurul lui. La un moment dat, am dorit s? renun?.

Dup? publicarea studiului „Impactul problematicii holocaustului asupra României contemporane ?i aspecte ale rela?iilor dintre români ?i evrei”, în revista „Transilvania” nr. 3/2005, pe lâng? atacuri violente în pres?, au avut loc ?i încerc?ri de ob?inere a unor sanc?iuni împotriva mea pentru culpa de opinie. De câte ori am reflectat, am ajuns la concluzia c? ?i noi românii ar trebui s? avem voie s? abord?m problema rela?iilor dintre români ?i evrei, tem? ale c?rei concluzii se doresc a fi monopolizate de unii lideri evrei. M?car în ?ara noastr? ?i m?car acum, în timpul acestui regim politic, par?ial democratic, care ne-a permis istoricilor - pân? în prezent, tot par?ial -, s? public?m o serie de cercet?ri ?i interpret?ri ale unor evenimente ?i fenomene care au deranjat unele for?e. Aceste publica?ii au catalizat promovarea unor adev?ruri istorice. ?i ce mare r?u este dac? în anumite privin?e ale rezultatelor cercet?rilor nu ne în?elegem întru totul? Revista „Transilvania”, a abordat de la apari?ia ei, în a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, problemele cele mai delicate ?i importante din istoria teritoriilor locuite de români. În trecutul revistei, adeseori, du?manii românilor o citeau scrâ?nind din din?i. Cei care nu vor s? cread? în ?tiin??, pot s? nu cread?. Sunt ?i ast?zi oameni care nu cred c? p?mântul se învârte. Dar de contrazis, s? contrazic? numai prin ?tiin??. De altfel, nu sunt singurul care m? confrunt cu aceste situa?ii. În anul 1994 a fost dat? la topit, în noaptea din preziua apari?iei pe pia??, întreaga edi?ie a unei c?r?i care cuprindea exclusiv documente, scoase la lumin? de un colectiv de 12 istorici militari români, coordona?i de Alesandru Du?u ?i Constantin Botoran, de la Institutul de Istorie Militar?, condus atunci de regretatul general prof. univ. dr. Nicolae Uscoi[2 ] Legat de acest act de libricid, cu ocazia retip?ririi c?r?ii, în anul 2003, a fost publicat un protest în care, printre multe altele, se arat? c?: „...atâta vreme cât arhivele evreie?ti ?i alte surse de documente sunt ascunse sistematic, iar publicarea documentelor istorice se face în mod selectiv, cu un v?dit partizanat ?i subiectivism anti-românesc, sinonim cu minciuna ?i dezinformarea institu?ionalizat?, devine imoral? ?i neserioas?, frivol?, orice acuza?ie la adresa autorit??ilor române?ti din anii 1939-1944, la adresa românilor, în general, acuza?ii formulate cu privire la tratamentul de care au avut parte evreii din România.”[3 ]

Personal, printr-o presiune mai mare am mai trecut doar în anul 1990, când am ar?tat c? evenimentele din decembrie 1989 nu s-au desf??urat conform versiunii sus?inut? de noul regim politic al „emana?ilor” lui Ion Iliescu. Atunci am fost amenin?at cu moartea, în mod repetat. Ulterior, respectivele teze au fost confirmate de o mul?ime de cercet?ri, s-au validat ?i au ajuns s? fie vehiculate în toat? ?ara, în Europa ?i în lume. Nu am dorit s? renun? ?i pentru a nu da satisfac?ie celor care încearc? s? influen?eze concluziile privitoare la istoria contemporan? a României prin alte mijloace decât cele ?tiin?ifice. Prezenta lucrare a ap?rut în preajma împlinirii a 65 de ani de la declan?area procesului de retragere for?at? a autorit??ilor române din Basarabia, Bucovina de Nord ?i ?inutul Her?a. Acel moment a fost punctul culminant atins de evolu?ia raporturilor româno-sovietice în mod defavorabil României.[4 ]

Nu ne propunem s? abord?m problematica Notelor ultimative sovietice adresate guvernului român în 26 ?i 27 iunie 1940, tem? care a f?cut obiectul altei lucr?ri a subsemnatului[5 ] problematic? despre care s-a scris mult. În prezentul articol, cercetarea s-a oprit la pozi?ia evreiasc? în cadrul acestui eveniment istoric. Despre evacuarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord a publicat un important studiu, bazat pe documente valoroase, profesorul Gheorghe Buzatu.[6 ]

Invazia sovietic? ce a urmat Notelor ultimative a fost preg?tit? din timp, ca în toate situa?iile de acest fel, de c?tre serviciile sovietice de informa?ii ?i propagand?. Studiul ?tiin?ific al acestei problematici f?cut doar pe baza documentelor române?ti este incomplet. El ar necesita accesul la o serie de documente din arhivele fostei Uniuni Sovietice, aflate în cea mai mare parte în proprietatea Federa?iei Ruse, iar unele în posesia Ucrainei. Din documentele din arhivele militare române reiese c? cercet?rile privitoare la preg?tirea invaziei Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i ?inutului Her?a ar trebui s? aib? în vedere preg?tirea psihologic?, propagandistic? ?i logistic? a nucleelor comuniste din zonele - ?int?, f?cute de N.K.V.D. ?i G.R.U., ai c?ror cei mai importan?i ?i cei mai numero?i agen?i au fost evrei. S-au organizat puternice re?ele de spionaj sovietic, s-a f?cut propagand? oral?, scris?, radio-difuzat? ?i s-a tip?rit pres? ilegal?. Partidul Comunist Român, dominat numeric ?i controlat de evreii din Uniunea Sovietic? ?i România a fost, f?r? îndoial?, coloana a V-a Kominternist?. Ac?iunea comuni?tilor evrei, de alte etnii ?i români (în num?r mic) se înscria pe linia programului Partidului Comunist din România, finan?at ?i condus de la Moscova, de ac?iune în vederea dezmembr?rii statului na?ional român. În fa?a unei asemenea situa?ii, autorit??ile române aveau obliga?ia din toate punctele de vedere s? ac?ioneze, prin toate mijloacele pa?nice sau militare, împotriva du?manilor interni ?i externi coaliza?i întru realizarea dezmembr?rii României. Aceast? realitate este ignorat? de multe ori de istoricii români ai momentului 1940 ?i de fiecare dat? de istoricii evrei care acuz? România de holocaust, pentru persecu?iile, deport?rile ?i crimele care s-au comis împotriva evreilor, pe parcursul r?zboiului de eliberare a teritoriilor române?ti ocupate samavolnic ?i împotriva bol?evismului. S-a scris mult despre agresiunea sovietic? din iunie-iulie 1940 în teritoriile române?ti f?r? a se men?iona decât în mic? m?sur?, sau deloc, despre aceast? preg?tire a invaziei. Ea necesit? un studiu aparte.

În 28 iunie 1940, imediat dup? ora 14.00, Armata Ro?ie a trecut Nistrul, începând ocuparea ?inuturilor române?ti amintite. Trupele motorizate sovietice au înaintat foarte repede, atingând Prutul în ziua de 30 iunie, când data convenit? era 3 iulie, ora 13.00. Trupele sovietice au avut o atitudine ostil?, comportându-se ca ?i în cazul st?rii de r?zboi, respectiv deschizând focul, luând prizonieri, dezarmând unit??ile militare române întâlnite în cale pe parcursul înaint?rii, sechestrând trenurile care evacuau institu?iile statului român ?i capturând material de r?zboi în valoare de 2.750.900.803 lei.[7 ] Ast?zi este evident c? a avut loc o agresiune sovietic?,[8 ] ceea ce ar trebui s? conduc? spre o modificare important? ?i a concluziilor privitoare la încadrarea juridic? ?i moral? a evenimentelor din 22 iunie 1941, când armata român? a început opera?iunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de sovietici cu un an în urm?. Nu insist?m, dar, dup? cum este foarte cunoscut, exist? istorici care privesc atacul României împotriva U.R.S.S., din 22 iunie 1941 nu ca pe o agresiune, ci ca pe o continuare a unei agresiuni declan?ate de sovietici în 28 iunie 1940, prin implicarea României ca eliberatoare a propriilor teritorii. Conflictul fusese deja deschis de agresiunea sovietic?.

Desigur c? este greu scuzabil? evacuarea teritoriilor române?ti f?r? rezisten?? armat?, în iunie 1940, indiferent de cauze, respectiv de sfatul marilor puteri europene ale Axei ?i de votul a numero?i membrii ai Consiliului de Coroan?, care s-au pronun?at împotriva rezisten?ei armate. Evacuarea f?r? rezisten?? a fost un act de ru?ine pentru istoria României. Aceasta cu atât mai mult cu cât armata dorea s? lupte ?i era preg?tit? cu planuri operative viabile de rezisten??. De aceast? p?rere sunt ?i al?i istorici, inclusiv profesorul Gheorghe Buzatu. De altfel, evacuarea a fost precedat? de o serie de încerc?ri ale armatei române de a declan?a ofensiva antisovietic?, sub motiva?ia real? a nerespect?rii termenilor acordului privitor la modul în care s? se evacueze Basarabia ?i a recurgerii la agresiune armat? din partea Moscovei.[9 ] Ordinele guvernamentale au descurajat orice fel de rezisten??. Folosirea armamentului era interzis? în orice situa?ie. Alexandru Cretzianu, secretar general în Ministerul Afacerilor Externe, scria: „...Noi la Ministerul de Externe primeam un val continuu de proteste din partea ?efului de Stat Major, raportând un num?r considerabil de incidente, numeroase cazuri de moarte ?i r?niri, chiar cazuri de sinucidere printre ofi?erii care trebuiau s? se supun?, f?r? ap?rare, ilegalit??ilor Armatei Ro?ii. Înaltul nostru comandament insista s? fie revocat ordinul care interzicea s? se trag?, în orice condi?ii ?i în orice împrejur?ri. S-a dovedit c? a fost mult mai mult decât se putea cere în mod rezonabil oric?ror trupe s? îndure. Dar primul ministru ?i ministrul afacerilor str?ine st?ruiau fa?? de ?eful de Stat Major s? fac? imposibilul ?i s? se men?in? ferm. Nu trebuia cru?at nici un efort pentru a evita s? i se ofere guvernului sovietic chiar ?i cel mai slab pretext pentru dep??irea liniei pe care el ?i-o fixase...”[10 ] Acest ordin de a nu se deschide focul a paralizat complet Armata, Jandarmeria ?i Poli?ia, permi?ând atât agresiuni comise de militarii sovietici, de comuni?ti ?i de cet??eni apar?inând minorit??ilor na?ionale, cu deosebire evrei. În aceste trei teritorii, tr?ia o numeroas? popula?ie evreiasc?. Mul?i evrei din teritoriile care urmau a fi evacuate aveau sentimente ?i convingeri comuniste, bol?evice, pro-sovietice, sus?ineau f??i? mi?carea comunist?, manifestând activism ?i, mai presus de atâta, unii f?ceau parte din re?eaua de spionaj ?i diversiune organizat? de serviciile secrete sovietice în România.[11 ]

În aceste condi?ii, dup? un an, în noua situa?ie de r?zboi în care se g?sea ?ara, guvernul român a considerat c? trebuie s? ia m?suri speciale de siguran?? na?ional? pentru a se proteja de evreii din categoriile mai sus men?ionate. Istoricul Alex Mihai Stoenescu arat? c? pe teritoriul României, în Basarabia, cât ?i dincolo de Nistru, evreii au devenit parte integrant? a conflictului sovieto-român, popula?ia evreiasc? fiind folosit? „drept mas? de manevr? în scopuri militare agresive”. De îndat? ce trupele sovietice au p?truns în Basarabia, minoritatea evreiasc? din aceast? provincie ?i din Bucovina de Nord s-a manifestat partizan, împotriva statului român ?i mai ales a Armatei României, primind trupele comuniste sovietice cu mult entuziasm, dându-le tot concursul în îndeplinirea misiunii lor ocupatoare. În mai multe locuri, evreii au atacat cu armele trupele române aflate în retragere, profitând de acel ordin dat militarilor români de a nu se folosi armamentul. Era cunoscut pân? la nivelul opiniei publice planul sovietic de ocupare a întregii Moldove, în cazul în care Armata Român? ar fi ripostat. Evreii au comis numeroase crime, „dedându-se la tortur?ri ?i mutil?ri, producând pierderi în mor?i ?i r?ni?i”. Autorul amintit citeaz? un document din Arhivele M.Ap.N., fond Marele Stat Major, în care se ar?ta: „În toate ora?ele basarabene ?i nord-bucovinene, ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei înarma?i, în majoritate tineret de ambele sexe, care numaidecât au început ac?iunea terorist?. Au fost împu?ca?i cu predilec?ie func?ionarii judec?tore?ti, cei poli?iene?ti, slujitorii altarului, precum ?i func?ionarii financiari, ace?tia din urm? cu ocazia devaliz?rii diferitelor casierii ale Statului, întrucât în afara zelului revolu?ionar, bandele teroriste au ar?tat, în timpul desf??ur?rii ac?iunilor, o pronun?at? tendin?? pentru adunarea de capital, în flagrant? contradic?ie cu principiile anticapitaliste cuprinse în doctrina în numele c?reia desf??urau ac?iunea. Nu a fost cru?at? nici armata ?i zilnic sosesc noi informa?iuni despre ofi?eri, subofi?eri ?i solda?i care, chiar f?r? a fi contrazis inten?iile comuni?tilor evrei de a se manifesta, au fost împu?ca?i sau schingiui?i”. Autorit??ile sovietice au premeditat întreaga ac?iune antiromâneasc? din perioada evacu?rii Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i ?inutului Her?a ?i de dup? aceea, folosind evreii ?i al?i minoritari pentru sus?inerea activit??ilor preg?titoare invaziei, pentru culegerea de informa?ii ?i chiar cu sus?inerea agresiunii cu logistic?.[12 ] Doar între 28 iunie ?i 2 iulie 1940, pierderile române?ti, mor?i ?i disp?ru?i, ace?tia din urm? fiind în majoritate prizonieri du?i în gulagul sovietic, se ridic? la foarte importanta cifr? de 32.000 de oameni. Duritatea sentimentelor antiromâne?ti manifestate de ace?ti evrei, lipsa lor de loialitate fa?? de ?ara ?i poporul al?turi de care au tr?it decenii în care au fost bine accepta?i, într-o Europ? majoritar antisemit?, unde mul?i evrei s-au îmbog??it tare ?i nestingherit, a ?ocat opinia public? româneasc?,[13 ] cu deosebire militarii Armatei, Jandarmeriei ?i Poli?iei, institu?ii patriotice, devotate poporului român, care i-au ocrotit ?i pe evrei.

Dup? ocuparea Basarabiei de c?tre sovietici, în rândul evreilor a circulat zvonul c? guvernul de la Kremlin va înfiin?a în aceast? provincie Republica Sovietic? Socialist? Evreiasc?. Dup? 22 iunie 1941, când Armata Român? a trecut Prutul începând eliberarea teritoriilor ocupate, majoritatea evreilor s-au retras împreun? cu armata ?i administra?ia sovietic?. Este principala cauz? a depopul?rii cu evrei a celor trei ?inuturi. În anul 1941, s-au înregistrat numero?i evrei din întreaga Românie care au cerut s? emigreze în Uniunea Sovietic?. Devotamentul evreiesc fa?? de Uniunea Sovietic?, ata?amentul lor fa?? de bol?evism ?i ura fa?? de militarii români, cunoscute la nivelul Serviciului Special de Informa?ii ?i de c?tre liderii politici ?i militari, a impresionat ?i societatea civil? româneasc?, generând reac?iile antievreie?ti pe care le-au avut numero?i cet??eni români, care au condus la crime ?i alte abuzuri împotriva foarte multor evrei, în toate cele trei provincii evacuate în iunie-iulie 1940 ?i eliberate de armata român? în iunie-iulie 1941.[14 ]

În luna mai 1940, au fost chema?i la Comintern doi secretari ai Partidului Comunist din România, ambii evrei, M. Skor?ov (Leibovici) ?i I. Morgenstern, pentru a raporta în leg?tur? cu starea de spirit a popula?iei ?i capacitatea organiza?iilor comuniste din Basarabia de a sprijini ac?iunile sovietice antiromâne?ti.[15 ] Atitudinea ostil? a evreilor comuni?ti fa?? de armata român? este dovedit? de o mul?ime de documente.[16 ]

- Va urma -

Not?: Studiul a ap?rut în revista „Transilvania” nr. 9/2005, sub titlul „65 de ani de la evacuarea for?at? a Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i ?inutului Her?a. Pozi?ia evreiasc?”, iar în anul 2012 a fost prezentat la Sesiunea de Comunic?rii ?tiin?ifice „Basarabia 200”, organizat? de Societatea Cultural? ART- EMIS.


[1] Gheorghe Buzatu, HOLOCAUST ?I holocaust, în Gheorghe Buzatu (coordonator), Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 193.
[2] Generalul Nicolae Uscoi cuno?tea în detaliu modul în care a fost otr?vit mortal istoricul Constantin Botoran.
[3] Alesandru Du?u ?i Constantin Botoran (coordonatori), Situa?ia Evreilor din România, Vol. I (1939-1941) partea întâi, Bucure?ti, Editura ?ara Noastr?, Uniunea Vatra Româneasc?, 2003, p. 407.
[4] Privitor la aspecte ale problematicii evolu?iei negative a raporturilor româno-sovietice din perioada interbelic? vezi ?i în: Corvin Lupu, The Belonging of Basarabia to Romania and the Inter-War Romanian-Soviet Relationships reflected in Diplomatic American Documents, în volumul Le XIII-e Congres International d’Histoire Economique, Buenos Aires, Argentine, 22-26 juillet 2002, La Preconference de l’Universite „Lucian Blaga” de Sibiu, Roumanie, 4-5 avril 2002, p. 175-190, sau Corvin Lupu, Probleme controversate din istoria Basarabiei în lumina unor documente diplomatice americane, în „Foaia Poporului”, Revist? a Asocia?iunii Transilvane pentru Literatura Român? ?i Cultura Poporului Român”, Serie nou?, Nr. 69-70, aprilie 2004, p. 2-15, sau Corvin Lupu, Aspecte referitoare la problema apartenen?ei Basarabiei la România ?i la rela?iile româno-sovietice, reflectate în documente diplomatice americane, în „Acta Universitatis Lucian Blaga”, Anul II, Nr. 1-2/2002, Editura ROSETTI, Bucure?ti, p. 104-115, sau Corvin Lupu, Fragen uber die Zugehoerigkeit Bessarabiens zu Rumanien. Rumanisch-Sowjetische Beziehungen im Spiegel Amerikanischer Berichte, în „Forschungen zur Volks- und Landeskunde“, Band 44-45/2001-2002, Bucure?ti, Editura Academiei Române, p. 175-187.
[5] Vezi Corvin Lupu, România, Axa ?i Alia?ii, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2003.
[6] Vezi Evacuarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei în 1940, în Gheorghe Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 205-238.
[7] Vezi Alex Mihai Stoenescu, Armata, Mare?alul ?i Evreii, Bucure?ti, RAO International Publishing Company, 1998, p. 59.
[8] Conven?ia pentru definirea agresiunii, adoptat? la Londra în 3 iulie 1933, precum ?i Conven?ia pentru definirea agresiunii semnat? de România, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Cehoslovacia, Turcia ?i Iugoslavia la 4 iulie 1933, prevedeau (ambele în articolul 3) c?: „Nici un considerent de ordin economic, politic, militar sau de alt? natur? nu poate servi drept scuz? sau justificare pentru agresiunea prev?zut? în articolul 2”. Acest articol 2, alin. 2, prevedea: „În consecin??, va fi considerat drept agresor într-un conflict interna?ional, sub rezerva acordurilor în vigoare între p?r?ile în conflict, statul care, primul, va comite una din urm?toarele ac?iuni: ...2. invadeaz? cu for?ele sale armate, cu sau f?r? declara?ie de r?zboi, teritoriul unui alt stat”. Exist? ?i alte argumente de ordin tehnic ?i de drept care argumenteaz? încadrarea ac?iunilor sovietice de la sfâr?itul lunii iunie 1940 drept agresiune. Vezi Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 63-64.
[9] Vezi ?i Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 67-68.
[10] Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdut?, Londra, 1957, p. 203.
[11] Vezi ?i Ion Coja, Scurt istoric al „HOLOCAUSTULUI”, în Gheorghe Buzatu (coordonator), Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 201.
[12] Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 65 ?i 68-69.

[13] Ion Coja, op. cit., p. 202. Autorul citeaz? articolul publicat de Nicolae Iorga în „Universul”, intitulat De ce atâta ur??

[14] Privitor la culegerea de informa?ii ?i propaganda desf??urat? de sovietici cu ajutorul evreilor, vezi ?i Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 69-79.

[15] Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut ?i Nistru, Bucure?ti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1992, p. 38.

[16] Vezi, printre altele, documentele publicate în Alesandru Du?u ?i Constantin Botoran (coordonatori), Situa?ia Evreilor din România, Vol. I (1939-1941) partea întâi, Bucure?ti, Editura ?ara Noastr? Uniunea Vatra Româneasc?, 2003, p. 150 sqq., carte ini?ial interzis? ?i trimis? la topit în anul 1994, la cererea ?i sub presiunea unor lideri ai Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România, Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 79-85 (pentru situa?ia din Basarabia ?i Bucovina), p. 85-113 (pentru evreii din restul României ?i din teritoriile sovietice de la est de Nistru), Ion Coja, Holocaust în România?, Bucure?ti, Editura Kogaion, 2002, p. 22 sqq.

footer