Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 16 Februarie 2014 18:20
Mircea Valcu-Mehedinti, art-emisÎn num?rul 12/1966 al revistei „East Europe”, editat? la New York de „Free Europe (Europa Liber?) a ap?rut articolul „România ?i Cominternul”[1] semnat de ?andor Koro?i în care se fac unele preciz?ri privind împrejur?rile care au dus la includerea în programul Partidului Comunist Român a principiului autodetermin?rii pân? la separarea de stat a na?ionalit??ilor conlocuitoare. Din documentele de arhiv? rezult? c? ?andor (Alexandru) Koro?i-Cri?an s-a n?scut la 22 februarie 1896 la Baia Mare, fiind de origin? român?. Dup? absolvirea a doi ani la facultatea de drept din Budapesta, a fost înrolat în armata austro-ungar? cu gradul de sublocotenent, participând pe frontul rusesc, unde a c?zut prizonier. Întors în ?ar?, a activat în cadrul P.C.R. ?i la plenara C.C. al P.C.R. din iulie 1923 a fost ales în Secretariatul C.C. al P.C.R. La sfâr?itul anului 1923, dup? ie?irea din închisoarea V?c?re?ti unde a stat cca. opt luni, a f?cut parte din delega?ia P.C.R. care a participat la Conferin?a Interna?ional? de la Moscova, unde s-a dezb?tut problema autodetermin?rii ?i la Conferin?a a VI-a a Federa?iei Comuniste Balcanice de la Viena. La Congresul al III-lea al P.C.R., din august 1924, a fost ales membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R. În noiembrie-decembrie 1924, când s-a ?inut Congresul al II-lea al U.T.C., de?i era delegat, nu s-a prezentat la lucr?ri, iar în 1925, sustr?gându-se sistematic sarcinilor pe care le primea din partea partidului, a fost scos din Biroul Politic. La sfâr?itul anului 1925 a fost scos din C.C. pentru inactivitate.
 
Din documentele cercetate rezult? c? în anii 1924 ?i 1927 a f?cut dou? vizite la Viena, f?r? a se preciza scopul lor. În anii 1922-1924 a lucrat în calitate de redactor la ziarele „Socialismul” ?i „Munkas”, organe centrale ale C.C. al P.C.R., apoi la gazetele „Nepujsag” ?i „Brassoi Lapok” din Bra?ov (1932-1933). În anul 1925 apare ca martor în procesul lui Gavril? Birta?, iar în anul 1932 în procesul dr. E. Kahane. În anul 1939, îl întâlnim din nou redactor la gazeta „Brassoi Lapok”, an în care este prezentat de ziarul „Ighazsog”, organ al Comitetului Regional din Transilvania al P.C.R. (oct.1939), ca „mâr?av agent tro?kist” ?i „tr?d?tor al clasei muncitoare”, pentru faptul c? a calificat intrarea trupelor sovietice în Polonia, în septembrie 1939, ca „o cucerire imperialist?”. Dup? anul 1939 numele lui Cri?an nu mai apare în documente. Nu cunoa?tem în ce împrejur?ri ?i când a p?r?sit România. În continuare, se red? con?inutul articolului respectiv:
 
Ecoul unor discu?ii care au avut loc la Moscova, în 1923, mai r?suna înc? în urechile comuni?tilor români. Acesta este unul din motivele pentru care nu mai accept ordine de la Kremlin. În mai 1966, conduc?torul Partidului Comunist Român a lansat o bomb? cu r?sunet interna?ional. Vorbind la o întrunire convocat? pentru s?rb?torirea celei de-a 45 anivers?ri a Partidului, Secretarul general Nicolae Ceau?escu a criticat o parte din politica dus? de Moscova în trecut, ar?tând c? aceasta era în contradic?ie cu interesele na?ionale ale României. În primul rând România fusese de mult? vreme, considerat? ca un „stat multina?ional” - adic? ?i-a încorporat anumite teritorii care în realitate nu erau române?ti. Aceast? teorie, a spus Ceau?escu, împreun? cu sprijinirea de c?tre Moscova a dreptului de autodeterminare na?ional? „au îndemnat de fapt la dezmembrarea statului na?ional ?i la destr?marea poporului român.”
 
În anii dinainte de cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, Partidul Comunist Român adoptase aceast? concep?ie anti-na?ional? la porunca Interna?ionalei Comuniste. Ceau?escu a criticat Cominternul, pentru c? „stabilea directive ce nu ?ineau seama de realit??ile concrete din ?ara noastr?, d?dea orient?ri tactice ?i indica?ii ce nu corespundeau condi?iilor economice, sociale, politice, na?ionale din România”.[2] El nu a dat am?nunte asupra felului în care lozinca autodetermin?rii a p?truns în documentele Partidului Comunist Român. Poate c? nu le ?tia ?i deci nu putea s? le dea sau poate nu a vrut s? le arate.
În prim?vara anului 1923, comuni?tii români considerau problema identit??ii na?ionale a României drept o chestiune important?. Fusesem tocmai eliberat din închisoarea militar? de la Jilava.[3] Conducerea Partidului hot?râse s? organizeze un partid comunist român pe baza celor 21 de condi?ii trasate de Lenin pentru admiterea în Comintern. Comitetul Central a primit instruc?iuni de a elabora programul partidului cât de curând posibil. Primele chestiuni de care urma s? se ocupe era atitudinea fa?? de problema teritorial? ?i de problema na?ionalit??ilor. Era o sarcin? grea, deoarece pe vremea aceea chiar ?i cei mai cul?i conduc?tori de partid nu cuno?teau politica leninist? în acest domeniu. De aceea am fost cooptat ?i mi s-a dat o îns?rcinare în cadrul muncii Secretariatului Comitetului Central, lucrând oficial în redac?ia cotidianului partidului, „Socialismul”.
 
Monarhia român? anexând Transilvania, cea mai mare parte a Banatului, Basarbia ?i Bucovina, a dublat popula?ia ??rii. Aproximativ o p?trime din aceast? popula?ie nu era de origine român?. P?rea ilogic ca România s? fie considerat? ca ?i Uniunea Sovietic?, mai curând un stat multina?ional decât un stat na?ional. De asemenea p?rea evident c? Partidul Comunist Român va adopta principiul dreptului popoarelor la autodeterminare. Partidul Comunist din Uniunea Sovietic? anun?ase acest drept pentru popoarele din Rusia, inclusiv dreptul lor de a se separa ?i de a forma state independente.
Cominternul insistase deja asupra importan?ei de a câ?tiga pentru aceast? idée elementele na?ionaliste care i se opuneau. Mai mult înc?, o minoritate important? a românilor din Transilvania î?i manifesta nemul?umirea pentru faptul c? nu se acordase autonomie principatului lor care fusese cândva independent. Anexarea noilor provincii la Regatul mai pu?in dezvoltat, f?r? ?inerea unui referendum, a stârnit o mare nemul?umire în rândul intelectualilor democra?i ?i a muncitorilor mai instrui?i, apar?inând celorlalte na?ionalit??i ale „României Mari”. În vederea câ?tig?rii acestor oameni, p?rea firesc ca, partidul comunist, de curând organizat, s? includ? autodeterminarea în programul s?u.
Conducerea partidului s-a scindat în trei grupuri:
- Gheorghe Cristescu, prim secretar nominal, se opunea cu înver?unare chiar ?i în ceea ce privea lozinca. Grupul s?u argumenta c? propaganda în favoarea dreptului de separare de stat ar putea fi interpretat? de autorit??i ca o înalt? tr?dare ?i ar putea duce la interzicerea partidului.
- Un alt grup, din care f?ceam parte ?i eu, pe atunci filosovietic, împreun? cu Elek Koblos, secretarul organizatoric din cadrul Comitetului Central, ?i cu un mare num?r de membri de partid din Transilvania, insistam s? se urmeze directivele leniniste. Principalul nostru argument era c? întrucât Transilvania constituia partea cea mai industrial? a ??rii ?i dispunea de cel mai mare num?r de muncitori, partidul avea acolo cea mai larg? baz? social? de actrivitate.
- Un grup intermediar, condus de secretarul politic Alexandru Dobrogeanu-Gherea - fost inginer -, se compunea în special din intelectuali români din Comitetul Central. Printre ei se afla ?i inginerul Marcel Pauker, so?ul Anei Pauker, care pe vremea aceea juca un rol important. Dup? o oarecare ezitare acest grup a propus ca aceast? chestiune s? fie supus? spre hot?râre Comitetului Executiv al Cominternului. Propunerea a fost acceptat?.
Cominternul a hot?rât ca Cristescu ?i Dobrogeanu-Gherea s? mearg? împreun? cu mine la Moscova la sfâr?itul lunii septembrie. Am c?l?torit fiecare separat pân? la Viena, unde ne-am anun?at în mod indirect la Ambasada Sovietic? ?i am primit, în câteva zile, diferite pa?apoarte ?i vizele de tranzit necesare. Pe la sfâr?itul lunii septembrie ne-am reîntâlnit la renumitul hotel Lux din Moscova, unde st?tea majoritatea conduc?torilor de partid str?ini ai Cominternului. La sediul Cominternului, secretarul executiv Piatni?ki ne-a informat c? Comitetul numit pentru discutarea cazului nostru se va întruni în apartamentul de la Kremlin al Clarei Zetkin, marea doamn? a mi?c?rii comuniste germane.
 
Clara Zetkin
 
Clara Zetkin locuia într-un unic apartament din aripa dreapt? a marelui palat al Kremlinului. Fiul ei, care f?cea parte din armata ro?ie, ne-a condus în?untru ?i ne-a dus în camera de zi. Ea ne-a primit cu simplitatea ei bine cunoscut?, ?ezând pe o canapea înconjurat? de telegrame tip?rite pe hârtii de diferite culori. P?rul ei, alb ca z?pada, scotea în relief puternica ei personalitate. Curând sosi membrul polonez al comitetului (cred c? era Karski, care a fost lichidat prin 1939 - n.n.) ?i cel leton; Buharin, pre?edintele comitetului ?i Stalin, care pe vremea aceea era déjà Secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ?i trebuia probabil s? participe ca specialist, ne-au f?cut s? a?tept?m. Era aproape ora zece, când a sosit Buharin. Ei l-au întrebat la telefon pe Stalin dac? vine, dar el s-a scuzat c? nu poate veni. Buharin mi-a cerut - deoarece vorbeam limbile rus? ?i german? destul de curg?tor - s? sintetizez divergen?ele de p?reri din conducerea Partidului Comunist Român. Dup? câteva întreb?ri el a propus ca ?edin?a s? fie amânat?, deoarece trebuia s? se ocupe de o chestiune important?. Piatni?ki urma s? stabileasc? data viitoarei ?edin?e.
 
Zilele treceau. Pe la mijlocul lunii octombrie începur?m s? devenim nelini?ti?i. Mai mult înc?, nu aveam îmbr?c?mintea adecvat? iernilor ruse?ti. Pentru a ne ocupa cu ceva, biroul lui Piatni?ki ne-a dat unele sarcini, în cadrul agitpropului, la organiza?ia de partid din Moscova. În dou? sau trei dup? amieze pe s?pt?mân? trebuia s? vizit?m diferite uzine ?i s? vorbim despre condi?iile grele de trai ale muncitorilor din România capitalist?, despre încerc?rile lor disperate de a se organiza ?i despre revolu?ia iminent? în ?ara noastr?. Lunile petrecute la Moscova ne-au provocat o stare de surescitare ?i curând ne-am dat seama c? mi?carea comunist? se afla la o r?spântie. În timp ce Lenin era pe moarte, au început discu?ii foarte aprinse asupra unor chestiuni vitale interne ?i externe ale Uniunii Sovietice, în special asupra restabilirii democra?iei interne de partid. Zi de zi, „Pravda” publica declara?iile vehemente ale diferitelor grupuri. Nu am fost în stare s? ne l?murim decât cu ajutorul compatrioatei noastre moldovene Ecaterina Arbore, care a tr?it ani de zile la Moscova. Ecaterina Arbore, o celibatar? în vârst? de aproximativ 50 de ani, fiica binecunoscutului conduc?tor basarabean de stânga, Zamfir Arbore, avea în mi?carea socialist? rus? o situa?ie asem?n?toare cu cea pe care o avea Clara Zetkin în Germania. În primii ani ai guvern?rii sovietice, ea a fost comisarul s?n?t??ii publice în Ucraina, sub Christian Rakovski, conduc?torul de origine bulgar? al aripei stângi al mi?c?rii socialiste române. Ca toate femeile fusese îndr?gostit? nebune?te de frumosul ?i cultul Rakovski. (?i Ana Pauker fusese vr?jit? de el ?i se zvonea c? discursurile lui la ?edin?ele de partid au hot?rât-o s? intre în mi?care - n.n.). În toamna anului 1923, Rakovski a fost ambasadorul Uniunii Sovietice la Londra, trimis acolo în exil diplomatic pentru c? era un ferm adept al lui Tro?ki. (În procesul înscenat în 1937, Rakovski a fost condamnat la munc? silnic? în Siberia - n.n.). ?i tovar??a Arbore era tro?kist?, ?i pe baza celor ce ne-a relatat ea, noi ne-am situat de partea lui Tro?ki, de?i nu eram de accord cu toate vederile sale politice. Noi consideram tactica lui Stalin revolt?toare, dar în acela?i timp nu puteam în?elege de ce Tro?ki nu folosea acelea?i metode. Ecaterina Arbore ne-a spus, confiden?ial, c? Muralov, comandantul tro?kist al garnizoanei din Moscova (de curând reabilitat post mortem, cu prilejul celei de-a 80-a aniversare a na?terii sale) punea la cale arestarea lui Stalin ?i a clicii lui. Tr?iam în incertitudine. Dup? câteva zile ni s-a spus c? Tro?ki a cerut s? nu se mai întreprind? aceast? ac?iune.
 
Ne adunam aproape în fiecare s?pt?mân? în apartamentul Clarei Zetkin, dar în timp ce-l a?teptam pe Buharin sau pe Stalin, vorbeam de orice, dar numai de problema na?ional? nu. Clara primea tot timpul ?tirile secrete ?i ultra-secrete ale agen?ilor de pres? asupra evenimentelor politice interne ?i externe. Ne aflam în apartamentul ei când a sosit ?tirea c? tipografii polonezi din Cracovia au intrat în grev?, în special din motive politico-democratice. Clara Zetkin ajunsese la concluzia c? teoria lui Marx asupra „pauperiz?rii” ar trebui revizuit?, dup? cum trebuia ?i teoria care pretinde c? cu cât proletariatul s?r?ce?te mai mult cu atât devine mai revolu?ionar. În Polonia, tocmai muncitorii cei mai bine pl?ti?i f?ceau revendic?ri revolu?ionare. Aceasta dovedea, spunea Clara Zetkin, c? o securitate financiar? relativ? (o cas?, economii, un mare fond sindical pentru greve etc.) constituia un factor mai revolu?ionar decât s?r?cia paralizant?.
- Va urma -
----------------------------------------------
[1] Sec?ia Propagand? ?i Agita?ie - Dosar 41/1967
[2] Vezi „East Europe”, num?rul din iunie 1966, paginile 13-21.
[3] Documentele de arhiv? indic? închisoarea V?c?re?ti.
footer