Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 30 Ianuarie 2014 19:25

Mare?al Ion Antonescu, art-emis„?i din vreme-n vreme/ Logic? barbar?/ Capul gintei noastre/ Cade pentru ?ar?!”

Pentru c? ne afl?m într-unul din momentele dificile ale istoriei poporului nostru ?i conducându-ne dup? în?eleapta cugetare a marelui savant Nicolae Iorga: „Istoria î?i bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”, o lec?ie de istorie este, nu necesar?, ci obligatorie. Lecturând seria de articole-colaj pe care vi le-am prezentat spre luare aminte, ve?i observa cu u?urin?? similitudinile realit??ii contemporane cu unele momente din trecut. Aspectele sunt atât de evidente încât numai un r?u-voitor nu va recunoa?te c? „Istoria ?i-a b?tut joc de noi, repetându-se.”Noi, românii am acceptat. De ce? Pân? când?
?edin?a Consiliului de Mini?tri din 7 Septembrie 1940 - Discursul generalului Ion Antonescu - ultima parte
Raporturile dintre public ?i autorit??i.
?in foarte mult ca s? se schimbe sistemul de pân? acum cu cele dou? caste: publicul care contribuie, care are nevoie ?i care trebuie s? fie normal satisf?cut, era maltratat, de o parte; a doua cast?, acei care tr?iau prin banul lui ?i care îl maltratau. El, publicul, are dreptul s? m? maltrateze pe mine dac? nu-l voi servi. El are dreptul s? m? maltrateze, eu am datoria s? m? supun. El are dreptul s? m? mustre, dac? am ajuns la o situa?ie pe care nu o merit.

Impozitele.
Vor forma obiectul unor preocup?ri serioase. Noi, în loc s? cre?m în acest Stat organe produc?toare, care indirect s? îmbog??esc? visteria, am îngr?dit posibilit??ile de produc?ie cu impozite. S? cre?m organe produc?toare, aici e problema: când vom reu?i s? d?m ??ranului plugul ?i vitele necesare ?i s?-l înv???m s? se hr?neasc? ?i s?-l punem în condi?iuni de via?? optime, el va avea un randament de munc? mai mare, de unde va ie?i posibilitatea s? adun?m cu impozite mult mai mici, sume mult mai mari.Aceasta este problema vital? a poporului acesta.
Automobilele institu?iilor.
V? rog s? lua?i m?suri s? nu se mai acorde automobile personale decât pentru mini?tri ?i subsecretari de Stat. Acelea vor fi alese dintre cele ce consum? mai pu?in. Automobilele grele le vom vinde ?i vom ob?ine pe ele pre?uri mai mari, fiind automobile ce nu se mai import?; vom cump?ra, în schimb, automobile de un tip standard, pentru a g?si mai u?or ?i piese de schimb. Surplusul de automobile îl vom da acolo unde trebuie s? fie de la jude?e, ca tehnicienii s? se poat? deplasa în sate ?i s? nu mai avem spectacolul inadmisibil ca medicii ?i tehnicienii s? fac? birocra?ie, în loc s? fac? aplica?iune pe teren (unde nu aveau cu ce s? se duc?). Pentru nevoile serviciului, face?i automobile de serviciu, care s? fie controlate ?i s? nu circule decât în serviciu comandat. Îmi aduc aminte c? Generalul Samsonovici folosea pentru sine trei automobile Packard de ale Ministerului: unul pentru el, unul pentru so?ie ?i altul pentru copiii dumnisale ?i aceasta numai pentru c? se ducea câteva ore la Statul Major s? fumeze; f?cea numai referate- ?i aceasta timp de aproape 7 ani. I-am zis: „de ce nu pleci de aici?” Mi-a r?spuns: „dac? plec eu, vine altul la fel”. Acest r?spuns nu-l acoper? de r?spundere ?i nu-l va acoperi de r?spundere în fa?a istoriei. În ?apte ani, nu a f?cut nimic, eu dac? a? fi stat trei ani numai, a? fi f?cut o alt? armat?. Dar cum s? se fac? lucruri serioase, când fiecare se gândea numai la sine. Nu-mi explic cum oameni cinsti?i s?-?i poat? face avere de sute de milioane. Eu nu-mi imaginez cum se poate realiza acest lucru, afar? dac? nu cumva ai o inven?ie diabolic?, ce-?i aduce bani cu nemiluita. Datorit? corup?iei ?i interven?iilor, Poli?ia ?i Siguran?a Statului a fost dezorganizat? sistematic. Un Stat f?r? poli?ie ?i siguran??, este la discre?ia tuturor furtunilor- ?i la discre?ia tuturor furtunilor a fost Regele Carol al II-lea, care mi-a dat posibilitatea s? fac aceast? schimbare. ?i pot spune c? nu se f?cea nimic, chiar la Palat, f?r? s? nu-mi fie adus la cuno?tin?? imediat, de oamenii s?i, care-i erau atât de credincio?i, c? f?ceau aceasta. Cunosc cât de slab era acest edificiu, mi-a trebuit numai îndrazneal? ca s? lovesc. Riscurile nu erau excluse, desigur, dar eu am plecat de la aceast? simpl? judecat?: m-am dus la r?zboi s? mor pentru ?ar?, m? duc în timp de pace s? mor pentru a reconstitui România. Dac? muream, eram foarte fericit!

Prerogativele regale.
V-am spus, Regele r?mâne ca un simbol. El nu are dreptul s? se amestece ?i nu are dreptul, chiar dac? va fi o capacitate, Regele de mâine- dac? aceast? institu?iune se va mai p?stra în furtuna care a r?sturnat toate Tronurile din Europa- El trebuie s? r?mân? în cadrul pe care l-am hot?rât. Nu mai putem primi mentalitatea din antichitate sau mentalitatea din Evul Mediu, c? El este o fiin?? providen?ial? pe p?mânt, c? este reprezentantul lui Dumnezeu, de care este inspirat (?i ?tim c? Împ?ratul care declara aceasta ce a f?cut din Germania în 1914 ?i vedem unde a dus ?i Regele nostru România în 1940). Regele nu isc?le?te în Statul Român decât un singur Înalt Decret: Decretul de numirea Primului Ministru, aceasta pentru a termina odat? cu anchilozarea Statului. Voiam ca amnestia ?i gra?ierea s?-mi apar?in? mie deocamdat?, sunt gata îns? s? trec între prero-gativele regale ?i pe acestea, dac? ?ine?i atât de mult (dar v-a? aminti ceea ce am v?zut c? f?cea Regele Ferdinand I în timpul r?zboiului de Întregire, când î?i trecea tot timpul desemnând cruciuli?a Mihai Viteazul- ?i aceasta o f?cea ?i Wilhelm al II-lea- ?i citind sau alegând pe acei propu?i la decorare pentru merite de r?zboi. Nu avea nici un criteriu obiectiv. Se orienta dup? grandelocven?a ofi?erilor ce propuneau, f?r? s? intre în detalii). Dup? cum am spus aici, viitorul prim-ministru trebuie s? fie neap?rat numai cu depline puteri, ?i aceste puteri trebuie s? le vede?i în sensul în care l-am ar?tat eu. În conducere se pot produce lesne gre?eli ?i aceste gre?eli trebuie s? fie pedepsite. Este mult mai u?or ca Na?iunea s? dea jos un prim-ministru ?i s? aleag? un altul, decât s? dea jos un rege. Îi propusesem Regelui Carol al II-lea s? intre în regen?? mai întâi, ca astfel s?-?i spele p?catele trecutului, ?i târziu când Mihai va ajunge major, Mihai putea s? abdice în favoarea p?rintelui. Dac? f?cea astfel, nu ar fi ajuns s? fie acuzat de atâtea nenorociri aduse ??rii, cum este acuzat ast?zi. Iar jur?mântul ce i s-a f?cut atunci Regelui Carol al II-lea, m? face s? spun c? to?i func?ionarii ce l-au depus au fost sperjuri, c?ci noi jurasem credin?? altui rege. Când punem un Stat pe baze imorale, când o armat? î?i calc? un jur?mânt legal, nu puteam spera s? ajungem la o soart? mai bun? decât aceea pe care o tr?im azi. Dac? unele din m?surile ce am luat, g?si?i c? nu respect? anumite forme, aceasta este pentru c? nu am avut nimic cugetat ?i preg?tit, c?ci m? preocupa teribil problema ca nu cumva s? mor înainte de a-l da jos pe acest Rege. Primesc observa?iile Dumneavoastr?, dar v? rog s? în?elege?i c? recalcitran?i nu vor exista sub Generalul Antonescu. Cel ce este recalcitrant, îl consider tr?d?tor ?i tr?d?torii merg la zid. Spun aceasta acum, la fel cum îi spuneam alt?dat? Regelui Carol al II-lea: tâlharii s? fie pu?i la zid- lucru care-l sup?ra peste m?sur?. ?i tâlhar, eu în?eleg c? este ?i cel ce nu-?i face slujba ?i nu se supune în chip des?vâr?it.

Omul ?i salariul
Munca trebuie r?spl?tit?, desigur, dar r?splata cea mai bun? este con?tiin?a c? ?i-ai f?cut datoria. De aceea, am s? aplic formula: omul ?i leafa. Cine saboteaz?, pentru c? nu mai ia sute de mii de lei, ca pân? acum, trebuie imediat destituit. ?i a? fi fericit ca Dumneavoastr?, într-o s?pt?mân?, s? veni?i la mine cu mald?re de destituiri, c?ci eu îmi iau r?spunderea în fa?a istoriei s? deparazitez Statul. Mul?umesc domnilor Subsecretari de Stat de la Domenii, Instruc?ia Public? ?i Propagand?, pentru munca depus? în slujba ??rii, dar în dorin?a mea de simplificare a aparatului administrativ, am hot?rât s? reduc Subsecretariatele de Stat ?i chiar mai multe Ministere. V? rog, s? mergem acum, pentru ca Dumneavoastr? s? depune?i jur?mântul conform Decretului-Lege Nr. 3067 din 6 Septembrie 1940.
footer