Revista Art-emis
Retrospectiv? dup? 24 de ani (4) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 08 Ianuarie 2014 20:43

General Br. (r) Aurel Rogojan, art-emisServiciile de informa?ii str?ine au trecut la opera?iuni preponderent executive ?i de provocare a structurilor politice de putere Obiectivele urm?rite de serviciile de informa?ii str?ine, în perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea ?i controlul din inte­rior al structurilor politico-administrative centrale, al celor militare de ap?rare, securitate ?i informa?ii; subminarea economic? ?i politic?; r?zboiul politico-diplomatic; opera?iunile psihologice ?i de propagand? activ? pentru determinarea revoltei popula?iei; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influen?area moralului popula?iei; crearea unei opozi?ii reprezentative ?i controlul acesteia; studiul ?i eva­luarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice ?i de stat (centrale ?i locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului ?i celorlalte culte tradi?ionale, a na?ionalismului mi­no­rit??ilor; readucerea în actualitate a revizionismului; atentatele la va­lorile de identitate na?ional?; punerea în pozi?ie activ? a agen?ilor afla?i „în conservare”; studiul ?i „încadrarea” în m?suri de control ?i determinare a personalit??ilor avute în vedere ca solu?ii la alternan?a puterii.

Din controlul deplas?rilor ?i comunic?rilor diploma?ilor str?ini, acre­dita?i la Bucure?ti sau în capitale ale unor state vecine, dar afla?i în zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil c? serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, in­clu­siv structuri din categoria a?a-nu­mi­telor prelungiri executive clandestine ale spionajului, aveau în des­f?­?urare ?i opera?iuni de alt? natur? decât culegerea secret? de informa?ii. Erau active toate statele care aveau interese politico-economice ?i de alt? natur? în leg?tur? cu România ?i ale c?ror servicii de spionaj erau tra­di­?ional bine reprezentate aici. Din motivele istorice ?tiute, Ungaria ?i-a asumat partea mai ascu?it? a vârfului de lance... Dar Ungaria a fost sus­?i­nut? de marile puteri. Aflându-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief tradi?ional al câtorva servicii, acestea s-au implicat ?i ele consistent. Gorbaciov, neîn?elegând schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socia­liste ?i a sferei de influen?? a Mosco­vei, a dat KGB-ului directive în sensul determi­n?rii ?i prelu?rii evolu?iilor din Ro­mâ­nia sub control total. Toate „cârti?ele” K.G.B.-ului dezactivate anterior ori aflate în conservare s-au afirmat în miezul evenimentelor, coope­rând foarte bine cu agen?i ai inamicilor U.R.S.S. din N.A.T.O.. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosin?? acest lucru.

Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Îndeletnicirea fiind veche de când lumea, registrul ac?iunilor era cel clasic. Noutatea a constat în utilizarea avantajelor oferite de mij­loa­cele de transmitere instantanee a informa?iilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere. A re?inut aten?ia faptul c?, din telegramele primite de la reprezentan?ele noastre diplomatice, rezulta c? au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziari?ti, despre care se ?tia c? erau cu totul altceva. To?i ace?tia au dorit s? vin? s? se do­cumenteze numai în ora?e din Transilvania ?i Banat: Sibiu, Bra?ov, Cluj, Arad, Timi?oara. Niciunul nu s-a dus în Moldova ori în sudul ??rii. Congresul al XIV-lea al P.C.R. a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acredit?ri. Era greu s? nu se acorde acredit?rile solicitate în acest scop, chiar dac? se ?tia c? soli­citan?ii vor urm?ri, în principal, alte scopuri. Dup? Congres, unii nu au mai plecat. De asemenea, a re?inut aten?ia accentuarea caracterului f??i?, lipsit de orice rezerv? ori subtilitate, al provoc?rilor la care s-au dedat ?i membri ai unor ambasade str?ine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul S.U.A. pentru a-i învede­ra ignorarea unor prevederi esen?iale ale Codului Diplomatic (Conven?ia cu privire la rela?iile diplomatice, încheiat? la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a încercat s? protesteze. Calm, ministrul de Ex­ter­ne român l-a întrebat:
- „Domnule am­basador, dac? ambasadorul ro­mân la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar în­tâm­pla?”. R?spuns:
- „Risc? s? primeasc? un im­puls în posterior ?i s? se rostogo­leasc? pe sc?rile Departa­men­tului de Stat” (n.n. - în traducerea apro­ximativ? a limbajului diplomatic).

În alt? ordine de priorit??i, serviciile de spionaj au practicat cercetarea radio-electronic? ?i au captat tot ce a ie?it în eter. Este o regul?. A existat ?i tentativa de conectare, printr-un tunel din pivni?a unei ambasade, la cablul comunica?iilor telefonice guvernamentale. Co­mu­ni­ca?iile radio guvernamentale erau integral cap­tate ?i dirijate pentru stocare, decodare ?i interpre­tare la un Centru de Spionaj Electronic Global. O extrem de vocal? prezen?? feminin? în media româneasc? din anii din urm? - în epoca trecut?, fost? anga­jat? a unei ambasade - avea în fi?a postului atri­bu?ii în leg?tur? cu comunica?iile efectuate prin intermediul sta?iilor radio de pe autoturismele membri­lor Comitetului Politic Executiv, ale mini?trilor ?i demni­tarilor din institu?iile de ap?rare, securitate ?i ordine public?. În fiecare zi de mar?i, se transmitea în exterior schema de rela?ii a grup?rii de sâmb?t? - duminic? a categoriilor men?ionate: cine la Snagov, cine la Comana sau Predeal ?.a.m.d.

Trebuie observate practicile, amintite anterior, de a se trimite agen?i/curieri recrutori pentru amor­sarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provoc?rilor ?i diversiunilor majore. S-au documentat ac?iuni de cre­a­re a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Reziden?a unui serviciu str?in, nu cel la care ne-ar duce gândul, închiriase prin agen?i de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garso­niere în zone-cheie, de regul? în cl?diri cu mai multe intr?ri ?i cu acces între sc?ri pe terasele ultimului etaj. Ini?ial, scopul era doar b?nuit. A posteriori, a rezultat c? din acele incinte s-au ?inut sub observa?ie sedii ale unor institu?ii, s-au simulat atacuri tero­riste ori s-a deschis foc real ?i letal. Un alt serviciu de spionaj a cerut ?i primit din partea agen?ilor de sprijin autohtoni schi?ele a vreo 300 de ascunz?tori naturale, pretabile pentru realizarea leg?turilor clandestine (c?su?e po?tale impersonale). Aproa­pe imposibil de supravegheat ?i controlat concomitent. Agen?i ai unor servicii str?ine î?i aveau locurile de munc? chiar în se­diul Comitetului Central al P.C.R. ori în cl?dirile anex?. Ceau?escu îi ?tia ?i manifesta o toleran?? justificat? prin aparen?ele „bunelor rela?ii” oficiale ?i prin faptul c? erau, mai mult sau mai pu?in, supraveghea?i.

În 1989, când România s-a aflat sub agresiune informativ? str?in?, opozi?ia împotriva lui Ceau?escu a început s? se manifeste f??i? ?i în „cadru organizat”, chiar în ?edin?ele organiza?iilor de partid. Departamentul Securit??ii Statului nu a fost impli­cat în niciun fel în organizarea Congresului al XIV?lea al P.C.R., fiindc? preg?tirea Congresului era atributul organelor de partid competente: Comitetul Central, Comi­tetul Politic Executiv, Secretariatul C.C. cu sec?iile pe domenii ?i, în mod special, al colectivului organizatoric condus personal de secretarul general al partidului. Totu?i, la modul figurat, a f?cut ceva ?i D.S.S.. În conferin?ele unor organiza?ii locale ale Partidului Comunist Român din unsprezece jude?e ?i municipiul Bucure?ti au fost exprimate peste 30 de îm­po­triviri la realegerea lui Nicolae Ceau?escu ca secretar general, la Congresului al XIV-lea al P.C.R. din 23-25 noiembrie 1989. Responsabilii politici jude?eni respectivi, în acord cu membri ai conducerii centrale a partidului, convin s? nu-l informeze pe Nicolae Ceau?escu.

Generalul Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne ?i ?ef al Departamentului Securi­t??ii Statului, î?i asum? de­cizia spargerii blocadei infor­ma­?i­o­nale, determinându-l pe Emil Bobu ?i, prin el, pe Elena Ceau?escu s?-i pre­zinte situa?ia real? secretarului general ?i Pre?edinte al Republicii. În preajma Congresului, presa oficial? a partidelor comuniste ?i muncitore?ti din statele membre ale Trata­tu­lui de la Var?ovia, dar ?i cea de la Belgrad, în mod aparte, critic? f?r? menajamente politica dus? de Nicolae Ceau?escu.

Televiziunea din Ungaria dedica emisiuni speciale pentru congenerii din România, care sunt re­cep­?i­o­nate ?i induc orient?ri net po­triv­nice liniei politice oficiale a Bu­cu­re?tiului. La Oradea ?i în celelalte re?edin?e ale jude?elor învecinate cu Ungaria ?i Iugoslavia se organi­zeaz?, ad-hoc, grupe operative de monitorizare a propa­gan­dei pe care Budapesta ?i Belgradul o realizau, vizând obiective politice în Ro­mâ­nia. Aproape c? nu mai exista ?ar? din Europa a c?rei pres? s? nu atace sistematic regimul politic de la Bucure?ti. Toate aceste lucruri au fost raportate sistematic, în frusta lor realitate. Nici nu se putea altfel, fiindc? Depar­tamentul Securit??ii Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofe­sio­na­li­zarea, dispunea de un corp al ofi?erilor de informa?ii cu un înalt grad de instruire (absolven?i de facult??i în cele mai diverse specialit??i, absolven?i ai unor cursuri de limbi, culturi ?i civiliza?ii str?ine, un procent însemnat de specializ?ri postuniversitare). De altfel, nivelul preg?tirii a fost una dintre premisele importante ale profunzimii ?i nuan??rii abord?rii mi­siunilor.

Într-un asemenea context, informarea pre?edintelui României asupra tendin?elor politice interna?ionale ?i a influen?elor acestora în plan intern devenise o între­prin­dere tot mai laborioas? ?i stresant?, nu din cauza vreunei rezerve de a i se prezenta ?tirile negative, extrem de incomode, ci din cauza avalan?ei acestora, care impunea dou? ?i chiar mai multe edi?ii pe zi ale inform?rii operative. În unele zile, ?eful D.S.S. rezerva pân? la patru ore (în dou? reprize, la începutul ?i încheierea zilei) preg?tirii informa?iilor ?i verific?rii lor suplimentare. În noiembrie 1989, nemul?umirile popu­lare atinseser? un prag exploziv. Generalul Iulian Vlad i-a cerut lui Ceau?escu, în mai multe rânduri, s?-l pri­measc?, pentru a-i prezenta personal radiografia compo­nentelor sociale ale securit??ii interne: croni­ci­zarea pe­nu­riei alimentare, a lipsei medicamen­telor, combustibililor pentru înc?lzire, mai ales în spitale ?i ?coli, p?r?­ginirea satelor, e?ecul sis­te­ma­tiz?rilor rurale, criza energetic? perpetu?, recep­­?ionarea în mas? a posturilor de televiziune din ??rile vecine, vehemen?a presiunilor externe, misiunile itinerante de racolare ale organiza?iilor civice de front din ??rile vecine, convergen?a revendic?rilor revizioniste din partea tuturor vecinilor, semnalele tot mai proaste privind gesturile ?i atitudinile Moscovei fa?? de România, convin­gerea mediilor politico-diplomatice c? ordinea interna?ional? este în pragul unei rea?ez?ri funda­men­tale, care nu va ocoli România.

Preg?tit, de fiecare dat?, pentru o expunere de 7-8 minute, raportul ge­neralului Vlad a fost întotdeauna prelungit de Ceau?escu, spre agita?ia ?i curio­zitatea Elenei Ceau?escu, la circa 40 de minute. Pe timpul audien?ei, primul ministru a fost, în mai multe rânduri, interpelat de Nicolae Ceau?escu, pri­mind dispozi?ii dup? dispozi?ii ?i înve­derându-i-se: „Voi veghea personal asupra rezolv?rii întocmai a pro­ble­melor”. Mai men?ionez c? a existat un raport special pe care generalul Vlad l-a înaintat lui Ceau?escu înaintea întâl­nirii propriu-zise de la Malta, când la nivelul consilie­rilor ?i mini?trilor celor doi ?efi ai supraputerilor mondiale lucrurile esen?iale fuseser? convenite, în cel pu?in 2-3 etape. Este interesant? o remarc? a gene­ralului Vlad, pe care a f?cut-o în calitate de martor în „Procesul celor 24?1-2” (al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.), citez: „Aceasta a fost soarta noastr?, pân? la Malta am lucrat s? deslu?im Yalta”. Asta ne-a ajutat, în schimb, foarte mult s? anticip?m ?i s? nu fim chiar surprin?i de Malta.

În timpul uneia dintre numeroasele ?edin?e de judecat?, domnul general Vlad a recurs la urm?toarea butad?: „Procesul lui Nicolae Ceau?escu a fost judecat la Bucure?ti, în noaptea de 7 spre 8 iulie 1989, sentin?a s-a dat la Moscova în 4 decembrie, iar executarea sentin?ei a avut loc la Tîrgovi?te în 25 decembrie!".

În noaptea respectiva, pre? de câteva ore bune, între Gorbaciov ?i Ceau?escu, asista?i de Raisa Gorbaciova ?i Elena Ceausescu a avut loc convorbire în care, în termenii cei mai duri, cu acuza?ii dintre cele mai grave, cele dou? p?r?i ?i-au tran?at pozi?ile. Dup? acel moment, propaganda, incit?rile ?i provoc?rile la destabilizare politic? au început s? vina de foarte aproape, din „??rile fr??e?ti”. Cotidiene, posturi de radio ?i televiziune ale unor partidelor comuniste din statele membre ale Organiza?iei Trataului de la Var?ovia, au declan?at o campanie mediatic? de r?zboi informa?ional. Campanie care nu-l doar viza doar pe Nicolae Ceau?escu , ci ?i revendic?ri teritoriale.

- Va urma -

footer