Revista Art-emis
Retrospectiv? dup? 24 de ani (1) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 18 Decembrie 2013 22:56
General. Br. (r) AurelRogojan, art-emisEvenimentele din decembrie 1989, între speran?ele unora ?i deziluziile altora
 
Dup? c?derea Zidului Berlinului ?i evenimentele din decembrie 1989, neorevizioni?tii unguri, mai cu seam? cei din conducerea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, credeau în iniminen?a abolirii Tratatului de la Paris (Trianon, 4 iunie 1920). În seara zilei de 21 decembrie 1989, când i-am raportat ministrului secretar de stat ?i ?ef al Departamentului Securit??ii Statului, domnul general-colonel Iulian N. Vlad, sinteza situa?iei operative, am început prin a enun?a concluzia: „Ardealul, pe arcul carpatic, este prins într-o centur? de foc ?i violen?e”. În intervalul orar 18.00-20.00, pe baza datelor de ultim moment, transmise telefonic de c?tre ?efii structurilor jude?ene de informa?ii, se conturase o situa?ie cât se poate de îngrijor?toare.
 
În jude?ele Timi?, Arad, Cara?-Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu ?i Bra?ov, agen?ii diversiunilor stradale violente au creat condi?iile propice ocup?rii sediilor comitetelor jude?ene ale P.C.R. ?i ale consiliilor populare jude?ene, ale securit??ii ?i mili?iei, dup? ce, cu o zi înainte, ?eful Marelui Stat Major, generalul ?tefan Gu??, a demobilizat grup?rile de for?e ale Armatei din zon?. Violen?e fizice, atacuri armate, incendieri, devaliz?ri de bunuri ?i documente, sustrageri de arme prin efrac?ie ?i folosirea lor în scopul provoc?rii for?elor de ordine, instig?ri la lin?aj ?i crime, comiterea de asemenea acte erau semnalate din jude?ele men?ionate. În jude?ul Timi?, pentru crearea de panic?, dup? l?sarea întunericului, s-a recurs la incendierea unor depozite de fâne?e, vâlv?t?ile fiind vizibile ?i dincolo de frontier?. Culoarul spa?ial creat de aceste evenimente coincidea cu principala direc?ie geografic? strategic? pe care planificatorii unei invazii externe o aveau în vedere pentru izolarea întregului Ardeal – Poarta Mure?ului, cu cele doua variante. Una, de la Arad, prin Lipova, urmeaz? cursul râului Mure?, str?b?tând culoarul L?pugiu ajunge la Deva ?i Hunedoara ?i de-acolo prin culoarul Or??tiei la Sibiu-F?g?ra?-Bra?ov-Miercurea Ciuc ?i Sebe?-Alba Iulia-Tg.Mure?-Bistri?a. A doua, de la Timi?oara, urmeaz? cursul râurilor Timi? sau Bega, prin Lugoj, Caransebe?, apoi culoarul Bistrei, str?b?tând astfel pasul Poarta de Fier a Transilvaniei ?i ie?ind în ?ara Ha?egului, face jonc?iunea cu prima variant? în culoarul Or??tiei..

În ziua de 21 decembrie 1989 s-a reu?it crearea unei enclave secesioniste în întregul Banat, dar ?i în cele dou? jude?e vecine din est, prin care se putea controla întreg arealul de pe direc?ia operativ? Poarta Mure?ului: Hunedoara ?i Sibiu.  Anterior, structurile teritoriale ale Departamentului Securit??ii Statului din Arad, Timi?, Cara? Severin, Cluj, Bra?ov, Covasna ?.a. raportaser? o stranie intensificare a turismului f?r? obiective turistice, din trei state vecine: Uniunea Sovietic?, Iugoslavia ?i Ungaria. A?a de exemplu, în decembrie 1988 au intrat în România 30.879 turi?ti sovietici, iar în decembrie 1989 au fost 67.530! În zilele premerg?toare datei de 16 decembrie 1989, Serviciul teritorial de contraspionaj de la Timi?oara a sesizat intrarea în jude?, dinspre Iugoslavia, a numeroase coloane de câte 20-30 de autoturisme cu pa?apoarte ori documente de c?l?torie emise în Uniunea Sovietic?, respectiv Ungaria, num?rul ocupan?ilor acestora crescând de la câteva sute pân? la ordinul miilor. Ace?tia nu au solicitat cazare hotelier?, preferând s? se r?spândeasc? prin ora?e ?i s? stea în autoturisme. În fapt, cu începere din luna octombrie 1989, ace?ti turi?ti speciali au realizat o acoperire a teritoriului României, asigurându-se un rulaj zilnic de minim 30.000 pe persoane. În retrospectiva istoric?, nu este un fapt f?r? prededent. ?i celebrul Stieber, spionul ?ef al Kaiserului, înaintea invaziei militare prusace din 1870, ocupase Fran?a cu cca. 70.000 de „gastarbeit” (muncitori oaspe?i), în realitate agen?i cu misiuni de preg?tire ?i înlesnire a cuceririi, administr?rii ?i controlului teritoriului francez, în timpul ?i dup? terminarea razboiului.
 
În mentalul colectiv maghiar, evenimentele din decembrie 1989, în mod special circumstan?ele cu semnifica?ie neechivoc? de la Timi?oara, au fost percepute ?i ca o mi?care na?ional? proprie, dovada fiind, pe de o parte, explozia exceselor xenofobe împotriva românilor, iar, pe de alt? parte, escaladarea separatismului etnic, în formele ?i modalit??ile care au amorsat conflictul interetnic din 19-20 martie la Târgu Mure?.
 
Neorevizionismul ungar - vârful de lance al „reformarii” sistemului politic din România
 
Organiza?ia „România Liber?”, creat? în septembrie 1987 de Brigada „România” a Securit??ii Republicii Populare Ungaria - în numele unui comitet condus de economistul Marin Ro?ca, plecat din Timi?oara - a fost de factur? mediocr? sub toate aspectele, fiind manipulat? de „Forumul Democrat Maghiar”. Con?tien?i c? „Ardealul nu poate fi ob?inut f?r? români”, revizioni?tii unguri au c?utat dintotdeauna s?-?i atrag? sprijinul m?car al unei p?r?i a popula?iei majoritare, iar organiza?ia „România Liber?” de la Budapesta trebuia s? devin? expresia acelui sprijin. F?r? a sesiza capcana neorevizioni?tilor unguri, lideri ai „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi” - îndeosebi Doru Novacovici ?i Sandu Pobereznic, poate determina?i ?i de cei sub ale c?ror auspicii a ap?rut U.M.R.L. - au acceptat s? patroneze organiza?ia „România Liber?” împreun? cu oficiali de la Budapesta, între care Imre Pozsgai, unul dintre autorii „revolu?iei de palat” care, la începutul anului 1988, l-a dislocat pe János Kádár ?i, pentru scurt? vreme, s-a aflat în echipa conduc?toare, înlocuit? la rândul ei de Károly Grósz.
 
La 8 iulie, are loc la Bucure?ti întâlnirea la nivel înalt a statelor membre ale Tratatului de la Var?ovia, prilej cu care, într-o întrevedere bilateral?, facilitat? de Gorbaciov, conducerea ungar? - Nyers Rezs?, Németh Miklós ?i Horn Gyula - sus?ine c? Transilvania nu apar?ine României ?i amenin?? c? va interna?ionaliza problema maghiarilor din România. Anterior, în decembrie 1988, conducerea dual? iugoslav? - Loncear ?i Dizdarevici - a avut un shimb de replici acuzatoare cu Nicolae Ceau?escu în chestiunea Banatului, urmat? de întreruperea întâlnirilor bilaterale anuale.
 
În august 1989, agen?i de informa?ii ai Departamentului Securit??ii Statului (D.S.S.), infiltra?i în cantonamentele speciale paramilitare din Ungaria, raporteaz? primele date în leg?tur? cu preg?tirea unor forma?iuni de lupt? (gheril? urban?) care aveau misiunea de a ac?iona în România pentru crearea pretextelor unor evenimente în consens cu evolu?iile din Polonia ?i Ungaria, ulterior ?i din Cehoslovacia, R.D. German? ?i Bulgaria, convenite, pe de o parte, de Mihail Sergheevici Gorbaciov ?i George Herbert Bush ?i, pe de alt? parte, de François Mitterrand ?i Helmuth Kohl, având ?i binecuvântarea Sanctit??ii Sale, Ioan Paul al II-lea, Pontiful Vaticanului.
 
Organiza?ia România Liber? ?i U.M.R.L. au fost paravanul sub care A.V.O. (acronimul Securit??ii R. P. Ungar?) au organizat forma?iuni paramilitare pe care le-au instruit în tab?ra (cazarma militar?) de la Bicske, pentru „ac?iuni viitoare de gheril? urban? în Româ­nia”. Instructorii erau unguri origina­ri din România, dar ace?tia ac?ionau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Noul conduc?tor al Româ­niei Libere ?i al grupului - de cca. 400 de membri - instruit era tehnicianul petrochimist Manea Ghe­orghe, iar din partea U.M.R.L. asista Sandu Pobereznic. Subzisten?a grupului era asigurat? de organiza?ii revizioniste maghiare, de U.M.R.L. ?i de Înaltul Comisariat al O.N.U. pentru Refugia?i, care avea deja un birou în Ungaria.
În subsolul caz?rmii de la Bicske se tip?rea o parte din materialele de propagand? pentru a fi trimise în Româ­nia, cu scopul de a se determina apa­ri?ia unor nuclee interne ale organiza?iei România Liber?. O alt? parte a materialelor de diversiune propagandistic? era preg?tit? în tipografiile Partidului Muncitoresc Socialist Un­gar ?i ale A.V.O. (Securitatea de Stat a Un­gariei) ?i difuzat? de aceasta din urm?. Pe cale de consecin?? a celor relevate, agen?i curieri ai mi?c?rilor „Solidarno??” (Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea”) din Polonia, ai „forumurilor civice” din Ungaria, Cehoslovacia ?i R. D. German? sunt intercepta?i ?i ancheta?i, în plenitudinea înde­plinirii misi­unilor de racolare ?i fixare a sarcinilor ce reveneau „revo­­lu?ionarilor ale?i pentru provocarea surprizelor stra­tegice (politice) pla­nificate”. Ei aveau s? recunoasc? cine sunt, de unde au venit ?i cu ce scop, precum ?i gradul de îndeplinire a misiunilor; mai pu?ine detalii, îns?, privind elementele opera?ionale - consemne, parole, sisteme secrete de comunicare prin care urma s? se rea­lizeze mobilizarea persoanelor care urmau s?-?i asume riscurile provoc?rii ?i conducerii (dirij?rii) eveni­men­telor amorsate.
 
În toamna anului 1989, emisarii realizaser? contacte ?i constituiser? puncte de sprijin în Alba Iulia, Arad, Bra?ov, Bucure?ti, Caransebe?, Cisn?die, Cluj, Constan?a, Craiova, Cugir, Ia?i, Lugoj, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Târgu Mure?, Timi?oara... (ordinea este cea alfabetic?, dar lista nu este complet?). Se impune o men?iune. Contactele au fost mult mai numeroase decât punctele de sprijin efectiv create, ele având ca scop ?i punerea Securit??ii pe piste false. Ipotetic, fiecare contact trebuia s? treac? printr-un filtru, pân? a se stabili c? este o derut?. Amestecul premeditat al contactelor întâmp­l?­toare cu cele de creare a puncte­lor de sprijin a fost o tactic? prin care s-a îngreunat identificarea ?i controlul acestora din urm?.
Fiecare emisar ac?iona „multiplu de zece”, iar fiecare nou membru c?uta al?i zece. În Bucure?ti s-au vizat recrut?ri, inclusiv din rândurile elevilor de liceu, cu care se realizau întâlniri de instruire în parcuri. „Instructorii” erau persoane recent revenite în ?ar?. Unii p?rin?i îngrijora?i s-au adresat Biroului de Informa?ii, Sesiz?ri ?i Reclama?ii al Mi­nisterului de Interne.
În zilele de foc din decembrie 1989, am avut confirmarea deplin? a mi­siunilor acelor emisari. Cele mai multe ora?e-?int? ale curieratului lor au fost cuprinse, în dup?-amiaza zilei de 22 decembrie, de furia unor revolte, aparent ilogice, în care, ini?ial, interlopi periculo?i - tero­rizând unit??ile de Securitate ?i Mili?ie (din înalt ordin subordonate comandamentelor jude­?e­ne militare de ap?rare, urmare a st?rii ex­cep?ionale instituite) - s-au transformat ad-hoc în „revolu?ionari profesioni?ti”.
 
Agen?ii propagandi?ti ai spionajului ungar din jude?ele Covasna, Mure? ?i Harghita au lansat zvonuri despre pericolul interven?iei Securit??ii pentru „represa­lii ?i restabilirea vechii ordini”. Sub imperiul incit?rilor provocatoare externe, persoane autohtone s-au dedat la ac?iuni armate ?i alte violen?e împotriva personalului din structurile jude?ene ale Ministerului de Interne, fiind uci?i - în mod bestial - mai mul?i ofi?eri ?i subofi?eri, între care maiorul (colonel post-mortem) Aurel Agache, la Târgu Secuiesc, locotenet-colonelul Dumitru Coman, fost ?ef al Securit??ii municipiului Odorheiul Secuiesc, precum ?i patru subofi?eri. Al?i 27 de ofi?eri ?i subofi?eri au fost agresa?i, suferind v?t?m?ri corporale ce au necesitat lungi perioade de spitalizare.
Începând cu data de 22 decembrie 1989, au fost devastate ori distruse 34 de sedii ale securit??ii ?i mili?iei, dintre care cele din Odorheiul Secuiesc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, T.F. Miercurea Ciuc, comunele Br?de?ti, Ciumani, Zetea ?i Secuieni au fost incendiate. În ziua de 22 decembrie 1989, maiorul de mili?ie (ridicat post-mortem la gradul de colonel) Aurel Agache - ?ef al mili?iei economice din Târgul Secuiesc - a fost ucis în chinuri groaznice (desfigurat cu o rang?, scos cu for?a din farmacie, smuls de pe targ? ?i aruncat din salvare) de c?tre mai mul?i cet??eni de etnie maghiar?, cadavrul fiindu-i batjocorit, apoi, în fa?a so?iei (de etnie maghiar?) ?i a copiilor minori.
 
Cum generalul Vlad a fost chemat, în seara zilei de 21 decembrie, în sediul Comitetului Central, am asigurat preluarea rapoartelor ope­rative telefonice ale ?efilor unit??ilor jude?ene (municipale ?i or??ene?ti, unde existau structuri locale) ale DSS, transmise la cabinetul ?efului departamentului. Invariabil, la apelurile „Suntem ataca?i, ne dau foc, ce facem? ”, r?spunsul era standard: „Solicita?i sprijin comanda­mentului jude?ean de ap?rare!”. Când ?eful Secu­ri­t??ii jude?ului Sibiu, locote­nent-colonelul inginer Theodor Pe­tri­?or, a primit aceast? solu?ie, mi-a spus s? a?tept un moment ?i s? ascult. A des­chis, probabil, fereastra ?i a orientat receptorul telefonului spre exterior. Am auzit un tir infernal, ?uier?turi ?i r?p?it de gloan?e cum numai în fil­mele de r?zboi auzisem. „Cine trage?” - l-am întrebat. „Cei la care ne trimite?i s? ne apere!” - a fost r?spunsul.
 
În sintez?, când generalul Vlad a cerut s? fie informat despre situa?ia din ?ar?, i-am raportat c? pe linia Timi?oara-Re?i?a-Caransebe?-Alba Iulia (Cugir)-Sibiu-Bra?ov, Banatul ?i Transilvania sunt încercuite de focarele unor violen?e extreme, ale c?ror ?inte erau sedii ale Securit??ii ?i Mili?iei, unele fiind atacate, incendiate, cu evidenta inten?ie ca ocupan?ii lor s? fie ar?i de vii. Am mai men?ionat c?, a?a cum se prezint? situa?ia, Banatul ?i Transilvania par a fi izolate de restul ??rii ?i i-am prezentat succint ce s-a comunicat din fiecare jude?. S-a interesat dac? sunt probleme la Târgu-Mure?, în Harghita ?i Covasna. Acolo îns? era o lini?te suspect? ?i se a?tepta ca, în urm?toarele dou? zile, la Odorheiul Secuiesc ?i în alte localit??i s? se dezl?n?uie evenimente de un tra­gism cutremur?tor...

Atrocit??i horthyste în Odorheiul Secuiesc
 
Neorevizionismul ma­ghiar s-a manifestat cu putere în Harghita ?i Covasna. Avea s? o cons­tate pe propria-i piele, Mircea Buie, un tân?r ofi?er de securitate pe care evenimentele din 1989 l-au prins activând la Odorheiu Secuiesc. Mircea Buie a sc?pat ca prin minune de spânzurare, doar ?ansa f?când s? se rup? creanga de care îl ag??ase un grup de extremi?ti maghiari.Lt. Col. (r) Mircea Buie M?rturisirea lui e cutremur?toare.
 
M?rturia unui condamnat la moarte prin spânzurare de c?tre extremi?tii unguri.
- Lt. Col.(r) Mircea Buie -
 
„În 1989 aveam semnale clare de inten­sificare a contactelor revi­zio­ni?tilor maghiari cu anumi?i oameni din zon?. Astfel, Sándor Csoóri - pre?edintele Federa?iei Mondiale a Ungurilor ?i, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar - ?inea leg?tura cu profesorul Katona Ádám ?i cu actorul Bartha Mihály Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria ?i s-a înscris în partidul condus de Csoóri). Rolul lor era s? atrag? intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc ?i Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimil?rii ?i afirm?rii secuilor (ultima tem? a ?i revenit la mod?). La o caban? din zon? aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Süt? András (plecat ?i el în Ungaria, dup? evenimentele de la Târgu Mure?) ?i fratele lui László T?kés. În ce-l prive?te pe Süt? András, acesta ?i-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar dup? desfiin?area acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucure?ti, în acela?i timp fiind contactat ?i de al?i diploma?i str?ini acredita?i la Budapesta. Mai ales diploma?i maghiari, britanici ?i francezi ?i-au intensificat prezen?a în Harghita ?i Covasna. C? lucrurile au fost preg?tite cu aten?ie, o demonstreaz? ?i faptul c?, în 23 decembrie, a ?i ap?rut pe pia?? un ziar în limba maghiar?. De altfel, din prim?vara anului 1989, în zon? au ap?rut ?i ru?ii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. A crescut ?i num?rul celor care fugeau în Ungaria („evazioni?ti” - cum le spuneam), majoritatea mergând s? se preg?teasc? în tab?ra de la Bicske.
 
Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provoc?ri: au fost incendiate depozitele de fân de la C.A.P.-urile din Zetea ?i Dealu (localit??i de lâng? Odorheiu Secuiesc), precum ?i depozitul fabricii de mobil? de lâng? gara ora?ului (dintr-un tren s-a aruncat o sticl? incendiar? pe acoperi?ul de plastic al depozitului). În diminea?a zilei de 22 decembrie, am predat armele la fi?et, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Comandantul Securit??ii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni s? nu p?r?seasc? sediul (aveam sediu comun cu Mili?ia, noi la etaj, ei la parter). Eu am primit sarcina s? aduc ni?te paturi ?i saltele de la internatul liceului. Când m? întorceam cu ele, la radio s-a anun?at sinuciderea lui Milea. Pentru a înt?ri siguran?a sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o or? dup? discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, în fa?a sediului s-au adunat protestatari. La început au fost pa?nici, apoi au început s? sparg? geamurile ?i s? agreseze mili?ienii care intrau sau ie?eau din sediu. În depozitul de la parter al Mili?iei se aflau aparate video confiscate din dispozi?ia fostului ?ef al Mili?iei de la cet??enii care contraveniser? dispozi?iilor legale. Protestatarii au spart depozitul ca s?-?i recupereze aparatele.
 
În jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin s? se retrag? în cazarma de la Gheorgheni. Am profitat de situa?ie pentru a salva documentele. Am deschis ?i golit fi?etele ?i am pus documentele în camionul cu solda?i, iar peste ele s-au a?ezat militarii, mascându-le. Camionul a reu?it s? plece, dup? ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul. Astfel, documentele au fost salvate ?i ulterior recuperate.
 
În sediul de la etaj al Securit??ii r?m?sesem câ?iva ofi?eri: eu (Mircea Buie - n.n.), Ioan Trifu, Dan Co?ofan?, Dan Petrariu ?i comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. Între timp, protestatarii au devastat parterul ?i l-au incendiat. Din cauza fumului, am ie?it în curtea din spate, unde se aflau garajele. Dialogam cu manifestan?ii, îndemnân­du i la calm ?i repetând: « Nu vrem sânge! » Se aduna tot mai mult? lume. În jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni b?u?i ?i violen?i. Îmi repro?au c? sunt ofi?er de securitate. Un tân?r cam la 30 de ani, îmbr?cat în costum popular secuiesc - liderul acelui grup - m-a întrebat dac?-s român sau maghiar. Am min?it, spunând c? tata e român, iar mama unguroaic?. Tân?rul a fost tran?ant: « Nu corespunde. Executa?i-l! » Pe lâng? cei ce incitau la violen?? (vezi Kapdebó - directorul ?colii de ?oferi amatori din Odorheiu Secuiesc), existau ?i îndemnuri la calm ?i la renun?area la acte de violen??, venite chiar de la etnici maghiari (cum a fost Iosif Pet?, viitor prosper om de afaceri). Dup? ce s-a dat sentin?a « executa?i-l », am fost luat cu for?a ?i scos din incinta sediului, care se afla lâng? un complex alimentar, de care era desp?r?it de o strad? m?rginit? de castani. Cineva din mul?ime a strigat: « S?-l spânzur?m! » Imediat au adus de la alimentar? o frânghie ?i o lad? de ambalaj de la sticle. Au legat frânghia de creanga unui castan, m-au urcat pe lad? ?i mi-au pus ?treangul de gât. Apoi au tras lada. Îns?, creanga a cedat ?i s-a rupt. În acel moment, s-a creat o busculad?, provocat? de un grup de karati?ti, antrena?i de inginerul Mika Domokos (?eful unei prospere ferme agricole de lâng? ora?). Ei m-au înconjurat, mi-au scos funia cu tot cu restul de creang? ?i m-au condus în interiorul depozitului Peco din apropiere. Oricât m-au protejat, tot am fost lovit în cap cu o sticl? de un litru. Dar am sc?pat. Cum rana la cap era destul de adânc?, am fost dus prin spate la spital, unde am r?mas într-un fel de « arest medical », r?stimp în care (în seara zilei de 22 decembrie) mi-a fost spart? ?i devastat? locuin?a.
 
În spital am mai g?sit 3-4 mili?ieni ?i un ofi?er de securitate, care fuseser? grav b?tu?i. Mai era ?i o persoan? din Zetea, care se alesese cu o plag? împu?­cat?, dup? ce fusese omorât adjunctul ?efului de post din localitate. Tragic? a fost ?i moartea ?efului de post din Dealu - Liviu Cheochi?an - tat?l unui b?ie?el de doi ani. În seara zilei de 22 decembrie a fost luat din locuin??, scos în fa?a sediului ?i b?tut pân? la incon?tien??. Apoi au turnat ?uic? pe el ?i i-au dat foc. La Cristuru Secuiesc, un mili?ian a fost omorât de rromii pe care-i cercetase pentru diferite infrac?iuni. A avut de suferit ?i preotul ortodox C?lug?ru – acuzat c?-i protejeaz? pe ofi?erii de securitate. De aceea, l-au c?utat ?i la biseric? ?i la casa parohial?.”
?i destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost crunt. Dup? apari?ia lui Dinescu la TVR, so?ia acestuia l-a rugat s? vin? acas?. A refuzat-o, r?mânând în sediu, la datorie, ?i lini?tind-o c? nu are de ce s? se team?. (Într-adev?r, era perceput ca un om de treab? ?i era chiar îndr?git în ora?). Ultima dat? l-am v?zut înainte ca eu s? fiu dus la spânzurat, el r?mânând în curtea cu garajele. Când eram internat, Venczel, directorul spitalului, mi-a spus: « Îmi pare r?u, dar pentru ?eful dvs. n-am putut face nimic, decât s? constat decesul ». Am aflat c? Dumitru Coman a fost scos în strad?, omorât în b?taie ?i apoi aruncat în curtea spitalului. Criminalistul mili?iei, Pop, mi-a spus c? Dumitru Coman nu mai avea nici un os întreg. Se ?tie cine l-a ucis, exist? înregistr?ri video ?i martori. Dar to?i uciga?ii de etnie maghiar? au fost pu?i ulterior în libertate, în urma demersurilor pe la forurile europene, întreprinse de frunta?ul U.D.M.R., György Frunda.
 
Întâlnindu-m? prin 1990 cu Corneliu Vadim Tudor, care-mi cuno?tea povestea, acesta m-a întrebat ce gândeam în momentul în care eram cu ?treangul de gât. R?spunsul meu poate l-a surprins. M? gândeam s? nu m? desfigureze prea mult, ca s? m? poat? înmormânta ai mei în sicriu descoperit. Nu le-am povestit p?rin?ilor mei prin ce-am trecut. Au aflat despre p??ania mea de la televizor, când se prezentau rezultatele comisiei parlamentare asupra evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. Când a auzit toat? groz?via, mama a sc?pat tava din mân?.
 
În Evul Mediu sc?pai de spânzur?toare dac? o femeie te cerea de so?. Eu am sc?pat altfel. Poate nu întâmpl?tor, am fost pasionat de dendrologie (înainte de a fi ofi?er am lucrat în silvicultur?). Peste ani, m-am întâlnit cu un fost coleg, care m-a întrebat dac? mai ?tiu ceva dendrologie. ?i, ca s? se conving?, m-a întrebat care e cea mai valoroas? specie de la noi. I-am r?spuns c? nu mai e stejarul, ci castanul s?lbatic. C?ci, dac? m-ar fi spânzurat de un stejar, acum îmi aduceai flori la mormânt.”
 
Tratatul de la Paris din 1920, precum ?i cel care a marcat încheierea celui de Al Doilea R?zboi Mondial ?i-au pierdut din efectele lor în ceea ce a privit divizarea Germaniei, uniunea ceho-slovac? ?i Iugoslavia. Dezmembrarea României, de?i anticipat?, în fel ?i chip, chiar ?i printr-o uniune statal? româno-ungar?, chestiune despre care nu s-a vorbit decât în surdin?, fiindc? stârnea amintirea, mai pu?in pl?cut?, a episodului în care o parte a aristocra?iei ungare oferise coroana Sfântului ?tefan regelui Ferdinand al României, a întârziat s? se împlinesc?. Deziluziile pentru aceast? neîmplinire au fost exprimate de Tokes Lazslo, la 24 de ani de la evenimente. Potrivit „Agerpres”, pre?edintele Consiliului Na?ional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), europarlamentarul Laszlo Tokes, a declarat, duminic? (15.12.2013) la Timi?oara, c? „în România, la 24 de ani de la Revolu?ie, este nevoie de o nou? schimbare de regim […] libertatea dobândit? este ?ubred? [...] este nevoie de o nou? schimbare de regim în România, dar avem nevoie ?i de o schimbare de regim ?i pe t?râmul politicii minoritare, pentru c? pân? acum nu am reu?it s? ob?inem ce ni se cuvine [...]. Noi vrem s? continu?m aceast? schimbare de regim ?i ne dorim ca solidaritatea s? existe în continuare [...]”.
 - Va urma -
footer