Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Remus Macovei   
Duminică, 08 Decembrie 2013 22:12
Decembrie 1989Aspecte pu?in cunoscute despre activitatea unor generali în timpul evenimentelor din decembrie 1989
 
Implicarea militarilor în evenimentele din decembrie 1989 reperezint? probabil cea mai neagr? perioad? din istoria Armatei Române. Militarii s-au confruntat în aceast? perioad? cu o grav? problem? de con?tiin??. Juraser? credin?? poporului român, dar ?i s? execute întocmai ordinele comandantului suprem. Poporul se revoltase împotriva conduc?torului „mult iubit”, iar acesta a ordonat armatei, ca ?i for?elor Ministerului de Interne ?i G?rzilor Patriotice, s? ac?ioneze cu fermitate pentru restabilirea ordinii ?i lini?tii publice. Atunci ar fi trebuit s? intervin? în joc conduc?torii militari, care s?-?i asume responsabilitatea unei pozi?ii tran?ante. Obedien?a fa?? de Nicolae Ceau?escu, preocuparea pentu a-?i salva propria piele ?i implicarea unora dintre ei în lovitura de stat organizat? ?i coordonat? de for?e externe, vor sta la baza tragediei în care au fost implica?i militarii români în aceast? perioad?. Voi prezenta în continuare câteva aspecte mai pu?in cunoscute din activitatea generalilor cu mari responsabilit??i militare în aceast? perioad?.
 
Generalul Vasile Milea
 
Generalul Vasile Milea a fost perceput ca o personalitate obedient? fa?? de Nicolae Ceau?escu. Semnificativ? , în acest sens, este cuvântarea acestuia la Congresul al XIV-lea al P.C.R.: „Este pentru mine o mare cinste ?i onoare de a exprima în fa?a Congresului gândul ?i voin?a întregii armate de a sus?ine cu însufle?ire ?i ardoare, în deplin consens cu întregul popor, realegerea în func?ia de secretar general al partidului, a încercatului militant communist - o personalitate de excep?ie între marile personalit??i ale neamului românesc, de numele ?i faptele c?ruia sunt legate impun?toarele realiz?ri ale acestei epoci f?r? precedent în istoria multimilinar? a poporului nostrum, a lupt?torului neînfricatpentru ap?rarea independen?ei na?ionale, a dreptului sacru al poporului roman de a-?i f?uri, în libertate ?i demnitate propriul destin - tovar??ul Nicolae Ceau?escu […] Din magistralul Raport prezentat Congresului în?elegem profund c? datoria supreme? a o?tirii este aceea de a fi gata oricând, la chemarea patriei ?i la ordinul comandantului suprem, s? apere, împreun? cu întregul popor, cuceririle socialiste, integritatea teritorial? ?i independen?a na?iunii române ?i ne angaj?m solemn în fa?a Congresului, a dumneavoastr? , mult iubite ?i stimate tovar??e secretar general, c? vom face totul pentru a onora ?i îndeplini cu demnitate sarcinile ce ne revin, cu nestr?mutat? convingere c? numai în acest fel vom servi cu credin?? poporul, socialismul, patria noastr? liber? ?i independent? - Republica Socialist? România”[1] Generalul a ?inut acest discurs, cunoscând în detaliu ceea ce se preg?tea României, fiind beneficiarul informa?iilor transmise de ata?a?ii militari din Ungaria ?i Iugoslavia, Aparent, în decembrie 1989, generalul ?i-a respectat angajamentul f?cut, transformând Armata Român? în principala for?? de represiune prin:
- Emiterea „Preciz?rilor în 14 puncte”, la 17 decembrie 1989, ora 13.30, prin care ordona executarea focului de arm? împotriva demonstran?ilor. Acest ordin a fost emis cu mult înaintea ?edin?ei C.P.EX., care s-a desf??urat în jurul orei 17.00;
- Ordonarea, în ziua de 21 decembrie 1989, particip?rii trupelor din Arad, Bra?ov, Cluj, Târgu Mure?, Alba Iulia ?i Sibiu, la interzicerea ?i ulterior reprimarea demonstra?iilor, cu toate c? era la curent cu urm?rile ordinelor date ?i cu situa?ia existent? la Timi?oara;
- Ordonarea particip?rii militarilor din garnizoana Bucure?ti la reprimarea manifesta?iilor din zilele de 21 ?i 22 decembrie 1989.
Pentru aceste fapte a fost avansat post mortem la gradul de general de armat? prin Decretul nr.16 al pre?edintelui Consiliului Frontului Salv?rii Na?ionale din data de 28 decembrie 1989. A fost înmormântat cu onoruri militare.
 
Ulterior au ap?rut o serie de informa?ii care schimb? percep?ia ac?iunilor acestuia pe timpul evenimentelor ?i explic? plauzibil cauza mor?ii acestuia. În decembrie 2007, la Cercul Militar Constan?a, cu ocazia lans?rii lucr?rii colonelului Alecsandru B?lan intitulat? „Generalul Vasile Milea”, în prezen?a unui num?r important de cadre militare în rezerv? ?i în retragere, domnul gen. bg. dr. Ion Cârciumaru, fost senator P.R.M., a f?cut o declara?ie surprinz?toare. Acesta a ar?tat c?, în ziua de 14 decembrie 1989, la prânz, în anticamera biroului ministrului ap?r?rii na?ionale, a participat la o întâlnire a acestuia cu generalii Iulian Topliceanu ?i Iulian Vlad. Cu aceast? ocazie s-a discutat despre o lovitur? de stat militar?, în urma c?reia armata s? preia conducerea în România pentru doi ani, dup? care s? o predea civililor. Intrigat de aceast? declara?ie am stabilit o întâlnire cu domnul general pentru a afla mai multe detalii despre acest eveniment. Ne-am întâlnit la locuin?a sa din Constan?a, ocazie cu care acesta mi-a relatat despre aceast? întâlnire de tain? ?i convingerea sa c? generalul Vasile Milea a fost asasinat. Am convenit ca domnia sa s? m? ajute în realizarea unei lucr?ri despre generalul Vasile Milea, având în vedere c? a fost un apropiat al familiei acestuia. În aceast? lucrare urma ca eu s? am deplina posibilitate s? prezint toate aspectele pozitive ?i negative care ar fi rezultat pe timpul document?rii. În perioada urm?toare mi-am dat seama c? nu voi putea avea acces la unele documente relevante care s? îmi permit? elaborarea unei lucr?ri veridice ?i am renun?at la proiect.
 
Peste câ?iva ani, în ziarul „Tricolorul” din 26 octombrie 2011, va ap?rea urm?toarea m?rturie a gen. bg. dr.Ion Cârciumaru: „În ziua de 17 decembrie 1989, în înc?perea în care se odihnea generalul Vasile Milea, din M.Ap.N., am fost martor al unui eveniment deosebit de important: Milea ?i Postelnicu au discutat, timp de 2 ore, despre inten?ia de a da o lovitur? de stat militar?. Nu s-au ferit de mine, au vorbit deschis. Am în?eles c? ei aveau acordul ru?ilor, în special prin rela?iile pe care ?i le f?cuse Milea. În mod concret, cei doi (care conduceau ministerele-cheie ale ??rii) au pus la cale înl?turarea, pe  cale pa?nic?, a lui Nicolae Ceau?escu ?i preluarea Puterii de c?tre un Comitet Militar. Acesta ar fi urmat s? conduc? România timp de 2 ani, pîn? la lini?tirea situa?iei, timp în care s-ar fi înfiripat libert??ile democratice ?i ar fi prins via?? partidele politice, dar în mod civilizat, nu anarhic, nu prin demonstra?ii interminabile ?i lupte de strad?. Dup? 2 ani, s-ar fi organizat alegeri libere ?i militarI s-ar fi retras."[2]  
Deosebirile între cele dou? variante pot fi cauzate de unele erori în datarea evenimentului datorate vârstei domnului gen.bg. dr. Ion Cârciumaru sau perioadei mari de timp scurs? de la data desf??ur?rii acestuia. Este posibil pân? la proba contrarie, s? fi avut loc dou? întâlniri, la care s? fi participat separat persoanele indicate. Interesant este faptul c?   nimeni nu a dezmin?it desf??urarea evenimentului relatat în ziarul „Tricolorul”. Ideea c? gen. Vasile Milea c?uta o solu?ie la evenimentele care urmau s? se desf??oare este sus?inut? de o alt? m?rturie surprinz?toare, apar?inând viceamiralului Constantin Iordache. Acesta ar?t? c? în ziua de 15 decembrie 1989, dup? amiaza, la terminarea ?edin?ei Consiliului de Conducere al Ministerului Ap?r?rii Na?ionale, a fost invitat s? se întâlneasc? la sediul ministerului cu generalul Milea. Dup? ce a petrecut mai multe ore în anticamer?, în jurul orei 20.00, a fost primit de ministru care a cerut s?-i prezinte situa?ia din Marina Militar? ?i din ora?ele Dobrogei. Dup? 20-25 de minute de discu?ii, întrevederea s-a terminat brusc, argumentul ministrului fiind urm?torul:
- Îmi pare r?u c? nu putem sta mai mult de vorb?, dar trebuie s? vin? la mine tovar??ul Mazilu. Eu pentru c? nu ?tiam cine este acest Mazilu, l-am întrebat:
- Cel care a scris Dreptul Maritim Interna?ional?” Mi-a r?spuns:
- Da, el este. A ap?rut în u?? unul dintre aghiotan?i, care i-a raportat c? tov. Mazilu se îndreapt? spre minister”[3]
În continuare viceamiralul Constantin Iordache arat?: „Nu ?tiu ce a discutat Dumitru Mazilu cu generalul Milea. Se ?tie c? dup? 22 decembrie, Dumitru Mazilu a fost una din personalit??ile marcante ale noii conduceri de stat a României ?i c? la funeralile care i s-au f?cut generalului Milea, în holul Academiei Militare din Bucure?ti, cel care a rostit panegericul a fost tocmai Dumitru Mazilu.”[4]
 
Acela?i amiral arat? c? a relatat acest episod membrilor Comisia parlamentare care cerceta evenimentele din decembrie 1989 . „To?i s-au mirat c? generalul Milea a avut aceast? întâlnire cu Dumitru Mazilu, care atunci era considerat un dizident ?i era pus pus sub urm?rire.”[5]
În mai 1989 , din ordinal gen. Vasile Milea, are loc cea mai bizar? rocad? de cadre din Armata Român?, care nu a fost analizat? de istoricii ?i anali?tii militari. Patru tineri ofi?eri , to?i ?efi de stat major ai unor divizii, sunt muta?i, f?r? nicio justificare, astfel:
- Lt.col. Zeca Constantin, de la Constan?a la Timi?oara, asigurând prin cumul ?i func?ia de comandant al Diviziei 18 Mecanizate
- Lt.col. Cioar? Ion, de la Cluj la Ia?i, asigurând prin cumul ?i func?ia de comandant al Diviziei 10 Mecanizate
- Mr. Cheptene Viorel, de la Ia?i la Constan?ala, la Divizia 9 Mecanizat?, comandat? de gen. Popa George
- Mr. B?d?lan Eugen, de la Br?ila la Oradea, la Divizia 11 Mecanizat?, comandat? de gen. ?chiopu Nicolae.
Este foarte posibil ca ministrul ap?r?rii, având în vedere ce urma s? se întâmple, s?-?i fi plasat în zonele deosebit de sensibile oameni de încredere. O alt? variant ? de luat în seam? ar consta în plasarea acestor ofi?eri în zone în care nu aveau rude, prieteni, pentru a exista garan?ia execut?rii ordineleor de executare a represiunii. Cert, este c? ace?ti tineri ofi?eri, unii implica?i în represiunea din perioada 16-22 decembrie, ordonat? ?i coordonat? de Vasile Milea, imediat dup? evenimente, au avut ascensiuni spectaculoase. Din închisoare Ion Coman se lamenta: „De trei ani de zile sunt în zeghe de de?inut politic, pentru c? nu pot s? fiu de drept comun, ?i al?ii, care au fost acolo, au primit dou?, trei grade”.[6]
 
Generalul Ion Hortopan
Col.(r) Nicolae Diaconescu, ofi?erul care la Arad, în ziua de 21 decembrie 1989, a refuzat s? execute ordinul dat de mr. Eugen B?d?lan de a ac?iona în for?? împotriva demonstran?ilor, î?i aminte?te un eveniment, cel pu?in ciudat, petrecut la începutul lunii decembrie 1989: C?pitanul Neculae Diaconescu, ?eful de stat major al ?colii de Ofi?eri în Rezerv? din Lipova, a fost chemat în ziua de 6 decembrie 1989 la raportul generalului Ion Hortopan, comandantul Comandamentului Infanteriei ?i Tancurilor (C.I.T.). A fost primit în biroul acestuia, generalul fiind îmbr?cat civil. În înc?pere se mai aflau trei persoane civile. La un moment dat, generalul a p?r?sit înc?perea, c?pitanul r?mânând singur cu ace?ti civili, care au început s? se intereseze de situa?ia încadr?rii ?i înzestr?rii ?colii, despre întreprinderile din zon? ?i moralul locuitorilor. C?pitanul Diaconescu a în?eles în urma acestei discu?ii, c? cei cu care discuta erau din structurile de contrainforma?ii militare sau de la misiuni speciale. La un moment dat, a fost întrebat dac? cunoa?te Timio?oara. La r?spunsul afirmativ al acestuia, dat fiind faptul c? a lucrat în perioada 1971-1972 în aceast? garnizoan?, unul dintre civili i-a f?cut urm?toarele preciz?ri: „Ia s? v? face?i mai mult timp ?i s? v? mai duce?i în Timi?oara, pe Calea Lipovei, pe Calea Girocului!”[7] A mai fost sf?tuit: „s? cunoa?te?i bine totul, pentru c? ni?te elemente destabilizatoare, inten?ioneaz? s? ajung? la ac?iuni necugetate; ?ti?i ce s-a întâmplat în Polonia, ?ti?i ce s-a întâmplat în cutare sau cutare ?ar? vecin?”.[8] Mai târziu, dup? desf??urarea evenimentelor, c?pitanul Neculae Diaconescu a în?eles c? a fost planificat s? ac?ioneze la Timi?oara, dar pe parcursul desf??ur?rii evenimentelor cineva a renun?at la aceast? hot?râre. Elevii din Lipova au fost trimi?i   în data de 21 decembrie 1989 s? ac?ioneze împotriva demonstran?ilor din Arad. Interesant este faptul c? ni?te civili, în biroul unuia dintre comanda?ii importan?i ai armatei, recomand? ?efului de stat major al unei unit??i militare, s? execute recuno?teri în dou? zone ale municipiului Timi?oara, unde, peste aproximativ dou? s?pt?mâni, în noaptea de 17/18 decembrie 1989 , s-au produs incidente soldate cu un mare num?r de victime în rândul demonstran?ilor.
Trebuie amintit faptul c? generalu Ion Hortopan împreun? cu generalul Vasile Milea, au coordonat, în noaptea de 21/22 decembrie distrugerea „baricadei de la Inter” soldat? cu 49 de mor?i ?i sute de r?ni?i.[9]  Surprinz?tor, generalul Ion Hortopan nu a fost avansat în grad ?i func?ie de noile autorit??i, fiind trecut în rezerv? prin Decretul nr.137 din 24 februarie 1990 al Consiliului Provizoriu de Uniune Na?ional?. Niciodat? nu va fi anchetat pentru implicarea în represiunea din decembrie 1989. A încetat din via?? la data de 6 aprilie 2000, fiind înmormântat cu onoruri militare. [10] 
 
Generalu Victor Atanasie St?nculescu
 
Dup? „fuga” lui Nicolae Ceau?escu, omul momentului devine generalul Victor Atanasie St?nculescu. El nu a dat nicio lovitur? de stat, cum sunt tenta?i s? prezinte desf??urarea evenimentelor unii istorici sau jurnali?ti, ci a luat toate m?surile pentru respectarea planului privind înl?turarea lui Nicolae Ceau?escu ?i preluarea puterii de c?tre gruparea agreat? ?i sus?inut? de Moscova. Nu putem fi a?a naivi încât s? credem c? cei care au planificat desf??urarea evenimentelor au l?sat la voia întâmpl?rii etapa cea mai important?: preluarea puterii. C? absolut întâmpl?tor gen. Victor Atanasie St?nculescu, din multiplele variante de ac?iune pe care le avea la dispozi?ie, a ales s? predea puterea grup?rii Iliescu, considerându-l pe acesta cel mai viabil conduc?tor posibil. Scenariul ini?ial prevedea izbucnirea conflictului între Armat? ?i Securitate. În ziua ziua de 21 decembrie 1989, ora 17.00, Radu Ioanid (întâmpl?tor?) anun?a la „Radio Europa Liber?” c? în ora?ele din vestul Românie au fost semnalate ciocniri între Armat? ?i Securitate. Desigur, informa?ia era fals?, dar ea prefigura desf??urarea viitoare a evenimentelor.[11]  
Gen. Victor Atanasie St?nculescu este cel care face posibil? izbucnirea conflictelor între Armat? ?i Securitate, în principal prin emiterea Notei Telefonice nr. 39, în ziua de 22 decembrie 1989, ora 13.30. De?i unii conduc?tori militari cereau ca armata s? r?mân? în caz?rmi, acesta ordon? ie?irea militarilor pentru paza ?i ap?rarea unor obiective importante, la solicitarea noilor autorit??i, în curs de instalare. În aceast? not? telefonic? exist? o prevedere foarte interesant?: subunit??ile care vor asigura paza acestor obiective „s? nu trag? decât în situa?ia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc”[12] 
 
Se impun cel pu?in câteva întreb?ri:
- Ce informa?ii a avut generalul când a emis acest ordin? În niciuna din interven?iile sale ulterioare, acesta nu d? absolut niciun detaliu referitor la acest aspect.
- În nota telefonic? nu se face nicio referire la componen?a grupurilor înarmate, l?sând pe cei care executau misiunile de paz? s?-?i identifice inamicul, ceea ce este foarte grav.
- De ce aceast? not? telefonic? nu s-a prelucrat cu militarii pleca?i în astfel de misiuni? Nota telefonic? care cuprindea „Preciz?rile în 14 puncte” a generalului Vasile Milea, a fost prelucrat? în detaliu tuturor militarilor înainte de a p?r?si caz?rmile, trimi?i fiind s? ac?ioneze împotriva demonstran?ilor. Militarii trimi?i s? apere diferite obiective vor afla mult dup? desf??urarea evenimentelor despre con?inutul acestei note telefonice. Este evident c? singurii din România care aveau armament ?i muni?ie la 22 decembrie 1989, în afara militarilor M.Ap.N., erau militarii apar?inând Ministerului de Interne.
 
Tot din ordinul gen. Victor Atanasie St?nculescu, la Sibiu, lt.col. Aurel Dragomir, „se ap?r?” tr?gând cu toate categoriile de armament asupra Inspectoratului Jude?ean al M.I. La ora 15.00 gen ?tefan Gu?? ordon? din studioul TVR ca ?colile militare din Sibiu ?i celelalte unit??i militare din ora? s? se retrag? imediat în caz?rmi ?i „s? nu mai trag? absolut niciun foc!”[13]  , dar gen. Victor Atanasie St?nculescu ordon? continuarea atacurilor asupra obiectivelor apar?inând M.I.. Generalul trebuia s?-?i îndeplineasc? misiunea altfel, instigatorii din televiziune, nemaiavând cu ce impresiona milioanele de români naivi. Pentru faptele sale, la 28 decembrie 1989, generalul este avansat la gradul de general colonel ?i numit ministru al economiei na?ionale, prin decrete semnate de c?tre Ion Iliescu, pre?edintele Consiliului Frontului Salv?rii Na?ionale. La 15 octombrie 2008 a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru implicarea în represiunea de la Timi?oara ?i a fost degradat la gradul de soldat.
 
Generalul Mihai Chi?ac
 
Generalul Mihai Chi?ac a condus, în ziua de 18 decembrie 1989, represiunea în zona Catedralei din Timi?oara soldat? cu trei mor?i ?i cinci r?ni?i.[14]  În ziua de 22 decembrie, apare la Televiziune Român?, devenit? „liber?”, al?turi de Petre Roman ?i gen. Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I-a, având, între orele 14.00-14.15 o interven?ie controversat?. Cu aceast? ocazie, dup? ce îi roag? pe comandan?i „s? nu ordone represalii împotriva popula?iei”, cere tuturor militarilor din M.Ap.N. ?i M.I. „s? sprijine actuala orientare politic? în ?ara noastr?” ?i „s? fie în m?sur? oricând s? dea o contralovitur?, o ripost? hot?rât? oric?ror ar încerca… acelora care ar încerca s? zdruncine nou? orientare politic?, socialist democratic? în ?ara noastr?”[15]  . Din aceast? interven?ie se observ? cu u?urin?? c? generalul habar nu avea ce se întâmpla în armat?. Niciun general al Armatei Române nu ?i-ar fi permis la acel moment s? ordone executarea unor represalii împoriva popula?iei care manifesta în strad?. Generalul trebuia s? arate c? exist? înc? for?e devotate lui Nicolae Ceau?escu. La fel ca gen. Nicolae Militaru, care ordona oprirea m?celului! M?cel care nu a existat decât în mintea lui! Se preg?tea terenul pentru apari?ia temu?ilor ?i invizibililor terori?ti care „trag din toate pozi?iile” împotriva oricui, dar nu ?i împotriva noilor conduc?tori! Foarte important este faptul c? generalu Chi?ac cuno?tea noua orientare politic? a ??rii, care era în total? contradic?ie cu ce scanadau tinerii în strad?: „F?r? comuni?ti!” Gen. Mihai Chi?ac, urmare a acestor ac?iuni controversate, la data de 28 decembrie 1989, este avansat la gradul de general colonel ?i numit în func?ia de ministru de interne, prin decrete semnate de Ion Iliescu, pre?edintele Consiliului Frontului Salv?rii Na?ionale. La 15 octombrie 2008 a fost condamnat la 15 ani de închisoare ?i degradat la gradul de soldat. A decedat la 1 noiembrie 2010.


[1]  Scânteia, 24 noiembrie 1989
[2] Corneliu Vadim Tudor, Jurnalul Revolu?iei, de la Cr?ciun la Pa?te, Ziarul Tricolorul , miercuri, 26 octombrie2011.
[3] Alecsandru B?lan, Generalul Vasile Milea, Editura nelini?ti metafizice, Constan?a, 2007, pag.101
[4] Ibidem, pag. 101
[5]Ibidem, pag 102
[6] Ion Coman, Omul se duce, faptele r?mân. Istoria îns? le va analiza, Editura Medita?ii,Bucure?ti, 2007, pag.67
[7] Emil ?im?ndan, Întreb?torul din Agora. Revolu?ia român? din decembrie 89 de la Arad, Editura Funda?iei”Ioan Slavici”,Arad, 2008, pag.27
[8] Ibidem, pag.27
[9]  Romulus Cristea, M?rturii de la Baricad?, Editura România pur ?i simplu, Bucure?ti, 2007 , pag 13
[10]  Ziua, 7 aprilie 2000, A murit generalul Hortopan
[11]  xxx, E un început în tot sfâr?itul, culegere selectiv? din programele radiodifuzate în zilelel de 15-25 decembrie 1989, Colec?ia Biblioteca Radio, Bucure?ti, 1990, pag.318
[12]  Dr. Alesandru Du?u, Revolu?ia din decembrie 1989. Cronologie – Editura Institutului Revolu?iei Române din Decembrie 1989, Bucure?ti, 2006, pag.197
[13]  Alexandru Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere1989 – 1990. Prima guvernare Petre Roman, Editura RAO,Bucure?ti, 2006, pag. 530
[14] Dr. Alesandru Du?u, op. citate, pag. 125
[15] Ibidem,– pag. 200
footer