Revista Art-emis
Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Joi, 05 Decembrie 2013 21:14

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, art-emisIstorie ?i actualitate

Legea U.R.S.S. „Cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovene?ti” din 2 august 1940 reflecta deja o nou? viziune a Kremlinului asupra configura?iei celei de-a 13-ea republici unionale, stipulând „reunirea popula?iei moldovene?ti din Basarabia cu popula?ia moldoveneasc? din RASS Moldoveneasc?”. Într-o atare formul?, în componen?a R.S.S. Moldovene?ti r?mâneau doar ora?ele Tiraspol ?i Grigoriopol, raioanele Dub?sari, Camenca, Râbni?a, Slobozia ?i Tiraspol ale Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovene?ti ?i ora?ul Chi?in?u ?i jude?ele B?l?i, Bender, Chi?in?u, Cahul, Orhei ?i Soroca ale Basarabiei. Astfel a în?eles Kremlinul s? vin? „în întâmpinarea dolean?elor oamenilor muncii din Basarabia” ?i ale „oamenilor muncii din R.A.S.S.M.”[29]. Mai mult ca atât, elaborarea proiectului privind stabilirea „unei frontiere precise” între R.S.S. Ucrainean? ?i R.S.S. Moldoveneasc? unional? a fost l?sat în seama Sovietului Suprem al Ucrainei sovietice ?i al celui din Moldova sovietic? -, ultimul fiind ales abia în ianuarie 1941, când noua grani?? moldo-ucrainean? va fi deja trasat? ?i legiferat?. În condi?iile în care Kremlinul considera c? popula?ia din teritoriile ocupate trebuie s? parcurg? „într-un sroc scurt procesul de?tept?rii comuniste”, constând în „lichidarea înapoierii deob?te culturale a satului, a înrâuririi relighiei, cu r?m??i?ele ?i retr?irile na?ionalismului în con?tiin?a oamenilor”, iar Basarabia era apreciat? de liderii sovietici drept „un str?vechi teritoriu al Rusiei”[30], „dreptul” stabilirii „frontierei precise” moldo-ucrainene a fost acordat conducerii Ucrainei care, „în partea de?tept?rii comuniste” s-a dovedit a fi extrem de „avansat?”.

Documente recent publicate atest?, c? teritoriile r?pite de Uniunea Sovietic? în iunie 1940 deveniser? terenuri disputate ?i câmp de propagand? ?i de ac?iune nu numai pentru comuni?tii ucraineni, dar ?i pentru Organiza?ia Na?ionali?tilor Ucraineni (O.U.N.), care preconiza crearea statului ucrainean independent, în care trebuiau s? fie incluse - potrivit planurilor acesteia din urm? - atât nordul Bucovinei, cât ?i Basarabia. În timp ce cele dou? grup?ri din cadrul mi?c?rii O.U.N. pledau fie pentru ob?inerea sprijinului Berlinului în ac?iunea lor de constituire a unei Ucraine independente („melnichi?tii”), fie pentru reconstituirea statului ucrainean prin for?e proprii („banderi?tii”) - ambele considerând Basarabia ?i nordul Bucovinei ca p?r?i componente ale statului ucrainean independent pe care îl aveau în vedere [31], conducerea Ucrainei sovietice în persoana pre?edintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.U. M.S. Greciuha, sus?inut de N.S. Hru?ciov, a ob?inut de la Stalin „dreptul de proiectare a frontierei de stat a R.S.S.M.”. Ca urmare a acestei situa?ii, Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS a examinat – pân? la adoptarea legii „Cu privire la formarea R.S.S. Moldovene?ti” - problema „Cu privire la constituirea R.S.S.M. ?i includerea nordului Bucovinei ?i a jude?elor Hotin, Akkerman ?i Ismail ale Basarabiei în componen?a R.S.S. Ucrainene”, Ucraina ob?inând, astfel, jude?ele române?ti Hotin, Cetatea Alb? ?i Ismail cu o popula?ie de 959.115 oameni, din care 272.314 (28,4 %) erau români, iar ucrainenii constituind doar 244.017 (25,4 %) persoane.

Pentru a-?i atinge scopurile expansioniste, conducerea bol?evic? a Ucrainei- cu acordul celei de la Moscova- a recurs la falsuri grosolane. Astfel, referindu-se la jude?ul Ismail, pre?edintele Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei M.S. Greciuha afirma, c? 33,3 % din popula?ie era alc?tuit? din bulgari ?i g?g?uzi care, „fiind triburi slave” (?), aveau mai multe lucruri comune în privin?a modului de via?? cu ucrainenii, decât cu moldovenii [32]. La nord, ca ?i la sud, hotarul a fost trasat în mod arbitrar, f?r? a se ?ine cont de structura etnic? a teritoriilor, iar 8 raioane din componen?a fostei R.A.S.S.M., populate preponderent cu români, au fost trecute f?r? nici o justificare în componen?a Ucrainei sovietice. Este adev?rat c?, în perioada în care au lucrat comisiile Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.U. ?i Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. în vederea preg?tirii materialelor pentru fixarea hotarelor moldo-ucrainene (2 august - 4 noiembrie 1940), s-a reu?it o anumit? „îndreptare” a acestora, prin recuperarea câtorva localit??i care, conform Legii „Cu privire la formarea RSS Moldovene?ti” erau atribuite Ucrainei. Nu era îns? decât o amar? consolare, deoarece Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 „Cu privire la stabilirea grani?ei între R.S.S. Ucrainean? ?i R.S.S. Moldoveneasc?” a dat o total? satisfac?ie preten?iilor teritoriale ale Ucrainei, oficializând spargerea integrit??ii Basarabiei. Ca urmare, în componen?a Moldovei sovietice a r?mas o suprafa?? de numai 33,7 mii km2 fa?? de 44,4 mii km2 pe care a avut-o în perioada interbelic? ?i o popula?ie de 2.467.700 locuitori fa?? de 3.700.000 cât i s-a promis ini?ial.

Prin acordarea de mari compensa?ii teritoriale ucrainenilor pe seama României, liderii bol?evici de la Kremlin au urm?rit obiectivul aservirii definitive a acestora la politica imperialist? a Moscovei. Preluând partea de Nord a Bucovinei, la care se ad?uga Hotinul, Ucraina intra în posesia mun?ilor, una dintre sursele economice fundamentale ale Moldovei, t?indu-se astfel o punte c?tre leag?nul form?rii poporului român. În privin?a Sudului RSS Moldovene?ti, Moscova a urm?rit s?-i ia acesteia posibilitatea de a avea acces la mare sau la Gurile Dun?rii, ceea ce îi tempera în fa?? eventuale veleit??i de independen??.

Proteste post-factum

În anul 1943, la solicitarea lui Stalin ?i Molotov, Institutul de Etnografie al Academiei de ?tiin?e a U.R.S.S. a elaborat, pentru uz de serviciu ?i cu titlu secret, o „Not? explicativ? la harta grani?ei poporului ?i limbii moldovene?ti”. Cu toate c? Nota con?inea o serie de teze anti?tiin?ifice privind deosebirea moldovenilor de români ?i „constituirea moldovenilor într-o na?ionalitate deosebit?”, autorii moscovi?i subliniau apartenen?a jude?elor Akkerman ?i Ismail la statul Moldovei, precum ?i faptul c? Hotinul a fost parte a Principatului Moldovei înc? din 1395[33]. Deja dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, în inten?ia aberant? de „încheiere a m?re?ei reunific?ri istorice a poporului moldovenesc ?i a p?mânturilor sale”, precum ?i „pentru restabilirea adev?rului istoric”, pre?edintele Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M., F. Brovko a solicitat biroului C.C. al P.C.(b) al Moldovei ca, dup? o analiz? minu?ioas? a materialelor ?i documentelor istorice, economice, etnografice ?i geografice existente, s? adreseze C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S. ?i Guvernului sovietic „propunerea cu privire la reunirea întregului popor moldovenesc ?i a p?mânturilor sale într-un stat moldovenesc unitar”. În consecin?a studierii „unor materiale suplimentare”, secretarul C.C. al P.C.(b) din Moldova N. Salagor ?i pre?edintele Consiliului de Mini?tri al R.S.S.M., N. Koval au adresat, în anul 1946, o scrisoare lui I.V. Stalin, în care s-au limitat la a-l ruga „s? examineze problema reîntoarcerii în componen?a R.S.S. Moldovene?ti a jude?elor basarabene Hotin, Akkerman ?i Ismail”.

Liderii comuni?ti din Moldova sovietic? men?ionau c?, în procesul form?rii R.S.S.M., a fost ignorat? „comunitatea, istoric constituit?, a teritoriilor Basarabiei, comunitatea economic? a jude?elor de sud, centrale ?i de nord ale Basarabiei, comunitatea lingvistic?, cultural? ?i etnic? a popora?iilor ce locuiesc în aceste jude?e”[34]. Aceea?i scrisoare con?inea constatarea, c? „republica este lipsit? de porturile dun?rene ?i de cele de la Marea Neagr? (Bugaz, Akkerman, Chilia, Ismail, Vâlcov, Reni)”, iar dezmembrarea politico-administrativ? a Basarabiei are repercusiuni negative asupra dezvolt?rii economice ?i culturale a R.S.S.M.. O nou? încercare de reparare a marii injusti?ii s?vâr?ite de liderii bol?evici de la Moscova ?i Kiev în vara-toamna anului 1940 se atest? dup? moartea lui I.V. Stalin, în condi?iile în care succesorul acestuia, N.S. Hru?ciov, a condamnat sever „cultul personalit??ii”, promi?ând „revenirea la principiile leniniste” de func?ionare a P.C.U.S. ?i a statului sovietic”. Astfel, la 10 iunie 1958, ministrul culturii al R.S.S.M., Artiom Lazarev a adresat conducerii republicii un memoriu confiden?ial, în care-?i exprima convingerea c? în 1940, în cadrul procesului de trasare a grani?ei moldo-ucrainene, „au fost comise gre?eli regretabile”. În opinia autorului memoriului, gre?elile respective fuseser? comise fie „din cauza grabei cu care au fost preg?tite materialele pentru sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al U.R.S.S.”, fie c? la baza determin?rii structurii etnice a teritoriilor trecute în componen?a RSS Ucrainene „au fost puse unele documente necontrolate ?i inexacte”, fie c?, în definitiv, „la stabilirea frontierei au fost luate în considera?ie ?i motive de alt? natur?”[35], necunoscute opiniei publice. Dar faptul cel mai curios, men?iona în continuare A.M. Lazarev, este c? „aceste gre?eli nu sunt corectate nici ast?zi, [...] nu se întreprind nici un fel de m?suri în aceast? direc?ie”. Or, sunt cunoscute multiple cazuri când unele republici unionale, în baza unor în?elegeri reciproce, au solu?ionat fr??e?te probleme de asemenea natur?, din care motiv autorul î?i exprima ferma convingere c?, în cazul în care chestiunea respectiv? ar fi fost abordat? „fr??e?te”, „reprezentan?ii poporului ucrainean-frate ar fi satisf?cut, f?r? îndoial?, rug?min?ile poporului moldovenesc”.

În fine, odat? cu proclamarea perestroik?i gorbacioviste, acela?i istoric va adresa, împreun? cu poetul Emilian Bucov, cercet?torul Tudor Ciubotaru ?i fostul ministru al înv???mântului public Agripina Cr?ciun un Apel c?tre Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. ?i pre?edintele acestuia, Andrei Gromâko, „cu marea rug?minte de a examina problema cu privire la hotarele R.S.S. Moldovene?ti”, sperând în van c? „solu?ionarea pozitiv?” a problemei respective va constitui „o nou? dovad? a ata?amentului pentru adev?r ?i omenie”, ce ar fi caracterizat politica na?ional? leninist? a P.C.U.S..

Evenimentele au demonstrat c? Moscova a acceptat, într-adev?r, „politica revizuirii hotarelor”, dar nu în sensul sperat de republicile traumate de consecin?ele Pactului Ribbentrop-Molotov, ci în cel de revizuire deja a noilor frontiere ale republicilor ex-sovietice, continuând s?-?i men?in?, în cazul Republicii Moldova, prezen?a militar? chiar ?i în zilele noastre - în pofida prevederilor dreptului interna?ional ?i a propriilor angajamente asumate public ?i în mod repetat.

-------------------------------------
[29] Basarabia: m?rturii documentare 1812-2012 (selec?ie de documente ?i studii) / Ion Negrei, Ion ?i?canu, Editura Muzeului de Istorie, Gala?i, 2012, p. 105-106.
[30] Cf. ?????????? ???????? ? ??????????? ??? ???????? (????????? ?? ???? ?? ???????? «??????» ??? 20 ?????????? 1940) // «??????? ??????????». 24 ?????????? 1940; ????????? ?????????? ? ????????? ????????. ??????: ??????????????? ???????????? ???????????? ??????????, 1940. ?. 6.
[31] Dumitru ?andru, Bucovina ?i nordul Basarabiei în planurile iredentei ucrainene (1940-1944), în „Destin românesc”, an.IV, nr.2 (14), 1997, p. 86-87.
[32] Anton Moraru, Contribu?ii la istoria form?rii R.S.S.Moldovene?ti, în Basarabia: 1940 / Red.-alc. L.Bulat, „Cartea moldoveneasc?”, Chi?in?u, 1991, p. 170-171.
[33] „Cugetul”, nr. 5-6, 1993, p. 61.
[34] Ibidem, p. 66-68.
[35] Ibidem, p. 69-72.
footer