Revista Art-emis
Biografia unui spion sovietic - generalul Ion ?erb PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Duminică, 01 Decembrie 2013 01:27
General Ioan ?erb În luna septembrie 1971, generalul-locotenent Ion ?erb a fost prins în flagrant delict de c?tre ofi?erii Direc?iei a IV-a (contrainforma?ii militare) a Consiliului Securit??ii Statului ?i arestat, dup? care a fost condamnat la ?apte ani de închisoare de un tribunal militar deoarece a de?inut ilegal, la domiciliul s?u, mai multe documente (printre care sau aflat dou? h?r?i cu însemn?ri) ?i a divulgat secrete de stat (spionaj în favoarea Uniunii Sovietice). Din condamnarea primit?, generalul ?erb a efectuat doar patru ani de închisoare - probabil datorit? dorin?ei lui Nicolae Ceau?escu de a nu tensiona ?i mai mult rela?iile dintre Bucure?ti ?i Moscova.[1] Este posibil ca scandalul declan?at de ac?iunile generalului Ion ?erb, coroborat cu m?surile adoptate de Consiliul Securit??ii Statului ?i Ministerul Afacerilor Interne dup? capturarea de c?tre ?ase cet??eni din localitatea Marghita (jude?ul Bihor) a unui avion de pasageri Il-14 pe aeroportul de la Oradea ?i fuga acestora în Austria (27 mai 1971)[2], s? fi provocat, printre altele, o destituire la vârful aparatului de lucru. Astfel, la 30 septembrie 1971, loc?iitorul comandantului Garnizoanei Bucure?ti pentru unit??ile M.A.I. ?i Consiliului Securit??ii Statului, generalul-locotenent Pamfil Eugen Tatu, a fost schimbat din func?ia respectiv? prin Ordinul nr. 89 emis în comun de Ion St?nescu ?i Cornel Onescu. În locul s?u a fost numit comandantul Trupelor de Securitate, generalul-maior Jean Moldoveanu, dar Pamfil Tatu a p?strat pân? în 1974 func?ia de comandant al Trupelor de Pompieri, pe care o de?inea din anul 1950.[3]
 
Pentru a afla cine a fost generalul Ion ?erb (n. 11 ianuarie 1926, în localitatea Malu cu Flori din actualul jude? Dâmbovi?a - d. 5 ianuarie 2004, Malu cu Flori), am început cercetarea noastr? cu data de 30 decembrie 1950, când generalul-maior Mihail Boico a preluat func?ia de comandant al Trupelor de Gr?niceri de la generalul-locotenent Pantelimon Comi?el - care, cu doi ani înainte, îl înlocuise pe generalul Iacob Teclu (26 iunie 1947 - 12 februarie 1948).[4] Dup? un an ?i jum?tate, Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a înl?turat pe Ana Pauker ?i Teohari Georgescu de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, iar la 20 septembrie 1952 a avut loc o divizare, în cursul c?reia generalul Alexandru Dr?ghici a ob?inut conducerea Ministerului Securit??ii Statului (nou înfiin?at), iar ?tefan Pavel a devenit ministru al Afacerilor Interne. A urmat o epurare a aparatului comunist de represiune, în cursul c?reia generalul Mihail Boico a fost destituit de Alexandru Dr?ghici „pentru lips? de fermitate în exercitarea comenzii, pentru neglijen?? ?i tendin?e anarhice” (22 septembrie 1952).[5] B?nuit de frac?ionism, Mihail Boico a fost anchetat împreun? cu so?ia sa, Cristina, care a lucrat în subordinea Anei Pauker la Ministerul Afacerilor Externe (1948-1952), dar au fost elibera?i în cele din urm?, din lips? de probe.[6] În acel context, locotenent-colonelul Florian D?n?lache a fost avansat la 19 septembrie 1952 la gradul urm?tor, în a?a fel încât, dup? doar trei zile, s? poat? prelua conducerea Comandamentului Trupelor Ministerului Securit??ii Statului, înfiin?at printr-o reorganizare a Comandamentului Trupelor Ministerului Afacerilor Interne - care avea în subordine atât unit??ile de gr?niceri, cât ?i trupele de Securitate.[7] Dup? fuziunea din 7 septembrie 1953, dintre Ministerul Securit??ii Statului ?i Ministerul Afacerilor Interne, Florian D?n?lache a fost men?inut în func?ie pân? la 8 august 1954, când a cedat-o colonelului Ion ?erb, care absolvise cursurile Academiei Militare „Klement E. Voro?ilov” de la Moscova (1950-1952)[8], iar D?n?lache a devenit primsecretar al Comitetului or??enesc al P.C.R. Bucure?ti (23 septembrie 1954 – 4 aprilie 1956).[9] Ulterior, colonelul Ion ?erb a fost avansat la gradul de general-maior (30 iulie 1955)[10] ?i a condus Comandamentul Trupelor de Gr?niceri ?i Securitate pân? la 1 martie 1960, când toate marile unit??i de gr?niceri au fost transferate de la Ministerul Afacerilor Interne la Ministerul For?elor Armate. În acela?i timp unit??ile de securitate au r?mas la M.A.I. ?i comandamentele direc?iilor de trupe au fost contopite la 10 martie 1960, în cadrul Comandamentului Trupelor M.A.I. - conform Hot?rârii Consiliului de Mini?tri nr. 156 din 20 februarie 1960.[11] În acele condi?ii, generalul Ion ?erb a r?mas comandant al trupelor de gr?niceri.
 
La 3 noiembrie 1961, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. a hot?rât eliberarea lui Ion ?erb din func?ia respectiv? ?i numirea în locul s?u a colonelului Gheorghe I. Catan?, ?eful Sec?iei Organizatorice ?i loc?iitor al ?efului Direc?iei Superioare Politice a Armatei (absolvent al Academiei Militare Politice „Gheorghe Gheorghiu-Dej", promo?ia din 1953). A condus aproape doi ani trupele de gr?niceri (1961-1963) ?i a fost înlocuit cu generalul Vasile Petru? (10 august 1963 - 15 decembrie 1982), urmat de generalul-locotenent Constantin C?linoiu (15 decembrie 1982 - 1 iulie 1987) ?i de colonelul Petre Teac? (1 iulie 1987 - 20 iulie 1990).[12]
 
Despre generalul-maior Ion ?erb se mai cunoa?te faptul c? a fost numit în func?ia de loc?iitor al comandantului Armatei a II-a (Bucure?ti, 1961) ?i, la 10 iunie 1965, a devenit comandantul acesteia, în locul generalului-locotenent Gheorghe Ion - promovat ?ef al Marelui Stat Major (15 iunie 1965).[13] Ulterior, generalul-locotenent Ion ?erb a fost desemnat comandant al paradei militare organizate la Bucure?ti, cu prilejul s?rb?toririi zilei na?ionale a Republicii Socialiste România (23 august 1967).[14] Doi ani mai târziu, în ?edin?a din 7 iulie 1969, membrii Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. au aprobat, printre altele, eliberarea generalului-locotenent Ion ?erb din func?ia de comandant al Armatei a II-a ?i numirea sa în func?ia de loc?iitor al comandantului Comandamentului Infanteriei ?i Tancurilor.[15] O alt? decizie important? a membrilor Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., privindu-l pe fostul comandant al Armatei a II-a, a fost adoptat? la reuniunea din 17 ianuarie 1972, ace?tia fiind de acord ca „?erb Ion s? fie trimis în judecat? pentru de?inere ilegal? de documente ?i divulgarea secretului de stat (subl. ns.)”.[16]
 
În func?ia pe care „generalul-spion” ?erb a de?inut-o din anul 1969 la Comandamentul Infanteriei ?i Tancurilor a fost numit generalul-maior Paul Cheler, comandant al Diviziei 6 Tancuri (1968-1972), iar colonelul Ion Scrieciu, ?ef de stat major al marii unit??i de la Târgu-Mure?, a preluat comanda Diviziei 6 Tancuri în 1972 (dup? doi ani a fost avansat la gradul de general-maior ?i a condus divizia pân? în 1979, apoi a îndeplinit func?ia de ?ef de stat major al Armatei a III-a pân? în anul 1983, când a fost trecut în rezerv?). Prima ?tire din presa american? referitoare la cazul de spionaj al generalului Ion ?erb a ap?rut la 28 februarie 1972, în revista „Time” ?i a avut urm?torul con?inut: „Strange stories were circulating last week about mysterious events in Bucharest. One of them centered on the supposed execution of a Rumanian general named Ion Serb who reportedly was shot by a firing squad for handing over defense secrets to the Russians. There were also reports of sudden demotions. One of the country's most powerful leaders, Vasile Patilinet, lost his important post as the Central Committee Secretary in charge of defense and internal security, and was relegated to the minor job of Minister of Forestry. Two other officials, including the country’s propaganda chief, have also been demoted. What was happening? Many foreign experts believe that Rumanian President and Party Leader, Nicolae Ceausescu was punishing a group of opponents who last summer had participated in an unsuccessful plot to oust him. After Ceausescu returned from an extended tour of China and the Far East last June, there were rumors about coup attempts in Bucharest. At an all-day meeting of regional party leaders, Ceausescu was criticized - and reportedly even booed - for having made passionately pro-Chinese statements during his trip that unnecessarily annoyed the Russians. For the moment, Ceausescu remains in control. But the lack of success of his Western-oriented economic experiments, combined with Moscow's enduring displeasure over his independent policies, seems certain to keep him in a relatively unsettled position”.[17]
 
Acest articol a ap?rut în „Time” dup? exact o s?pt?mân? de la publicarea în „Der Spiegel”, sub titlul „Gestorben” („Decedat”), a unor informa?ii despre cariera generalului român ?i soarta acestuia. În articolul nesemnat din publica?ia vest-german? s-a sus?inut faptul c?, în anul 1944, Ion ?erb s-a înrolat în Divizia de voluntari români „Tudor Vladimirescu”, creat? în URSS, ?i a urmat o carier? foarte rapid?. Acesta ar fi absolvit Academia de Stat Major de la Moscova când avea gradul de maior, iar în 1954, la vârsta de nici 30 de ani, era deja colonel. Ulterior, în calitate de general-maior, Ion ?erb a comandat timp de trei ani trupele de gr?niceri, înainte de a deveni comandantul Armatei a II-a de la Bucure?ti ?i adjunct al ministrului For?elor Armate. Totodat?, s-a afirmat faptul c?, la mijlocul lunii noiembrie 1971, cazul s?u a fost brusc politizat, Ion ?erb fiind arestat ?i degradat, iar în decembrie 1971 a fost acuzat c? f?cea parte dintr-o re?ea de spionaj condus? de colonelul Musatov, fostul ata?at militar al U.R.S.S. în România. Pentru divulgarea de secrete militare române?ti, generalul respectiv ar fi fost executat prin împu?care în luna ianuarie 1972 ?i agen?ia american? de ?tiri „Associated
Press” a transmis informa?ia respectiv? bazându-se pe „anumite surse diplomatice din capitala Fran?ei”, dup? ce ar fi primit de la Ministerul român al Afacerilor Externe un r?spuns/drept la replic? de genul „noi nu ?tim nimic”. [18]
 
Trei ani mai târziu, dup? semnarea Acordurilor de la Helsinki (1 august 1975), cazul generalului Ion ?erb a fost men?ionat din nou în publica?ia respectiv?, într-un articol dedicat analizei politicilor promovate de Erich Honecker, Iosip Broz Tito ?i Nicolae Ceau?escu fa?? de Uniunea Sovietic?, precum ?i fa?? de Occident, astfel: „The Soviets tried at least once to penetrate the Rumanian army and encourage anti-Ceauçescu (sic!) elements; but the effort ended in failure and embarrassment in 1972, when Moscow’s apparent man in the Rumanian army, General Ion Serb, was caught and court-martialed”.[19] Câteva date privind soarta generalului Ion ?erb, dup? ie?irea sa din închisoare (1976), se reg?sesc în lucrarea lui Ion Mihai Pacepa, publicat? în anul 1987, în Statele Unite ale Americii[20], precum ?i în volumul generalului Tiberiu Urd?reanu. ?eful Direc?iei Tancuri ?i Auto din Comandamentul Infanteriei ?i Tancurilor (în perioada 1979-1989) a confirmat doar par?ial versiunea generalului de Securitate care „a defectat” în vara anului 1978, relatând faptul c? s-a întâlnit la 21 februarie 1979, la sediul Direc?iei Tancuri ?i Auto, cu inginerul Cernescu ?i generalul Ion ?erb, care îndeplinea în acel moment func?ia de director al Întreprinderii de mecanizare a lucr?rilor din cadrul Combinatului minier de la Rovinari (jude?ul Gorj).[21] Informa?ia privind numirea fostului general Ion ?erb într-o func?ie de director la Rovinari este confirmat? într-o not? nesemnat? („alb?”) din 31 august 1979, astfel: „În Gorj, la Combinatul minier de c?rbune – Întreprinderea de transporturi auto[,] tovar??ul Vasile Patiline? a numit ca director pe ?erb Ion, fost general, în prezent soldat (subl.n.)”.[22]
 
Preciz?m c? Ion ?erb a fost degradat ?i trecut în rezerv? la 30 septembrie 1971, iar nota respectiv? a fost întocmit? în cadrul anchetei efectuate de c?tre comisia special? care a analizat cauzele ?i consecin?ele „defect?rii” generalului Ion Mihai Pacepa în luna iulie 1978. La rândul s?u, generalul Nicolae Ple?i??, fost ?ef al Direc?iei a V-a Securitate ?i Gard?, a declarat în anul 1999 despre fostul loc?iitor de la Comandamentul Infanteriei ?i Tancurilor astfel: „Generalul ?erb a fost demascat ca agent al ru?ilor. [Românii] l-au închis la Aiud. Când l-am arestat, era reprezentantul nostru în cadrul comandamentului Tratatului de la Var?ovia. [?erb] A fost pus s? sustrag? documente, h?r?i ?i s? le dea ru?ilor. L-am prins în flagrant. Ceau?escu s-a explicat cu Brejnev, iar la proces i s-a repro?at lui ?erb doar înc?lcarea regulilor de folosire a documentelor secrete. Era o m?sluire ca s? nu se cunoasc? adev?rata cauz?. Ru?ilor le-a convenit s? nu-i demasc?m printr-un proces, dar n-au încetat activit??ile contra noastr? (subl.n.)”.[23] De asemenea, cercet?torul american Larry L. Watts s-a str?duit s? descrie cazul de spionaj al generalului Ion ?erb[24] ?i, ca urmare a consult?rii volumului editat de Mihai Pelin în 1997, a considerat neadev?rate detaliile cazului de spionaj al generalului Ion ?erb prezentate de Ion Mihai Pacepa în lucrarea pe care a publicat-o în S.U.A.[25]
 
În opinia noastr?, declara?iile lui Ion Mihai Pacepa trebuie privite cu mult? circumspec?ie deoarece nu este prima dat? când informa?iile men?ionate de acesta nu concord? cu evenimentele care au avut loc în anii ’70-’8024. Totodat?, se cuvine s? semnal?m faptul c? ?i declara?iile generalului Nicolae Ple?i?? con?in o serie de inadverten?e. De exemplu, Direc?ia V de Securitate ?i Gard? (U.M. 0666 Bucure?ti) nu s-a ocupat niciodat? de urm?rirea spionilor str?ini sau de prinderea lor în flagrant delict. Aceste opera?iuni erau executate de ofi?erii Direc?iei IV de Contrainforma?ii Militare (U.M. 0644 Bucure?ti), în colaborare cu procurorii militari, doar pentru angaja?ii M.F.A. ?i M.A.I.. Dup? felul în care a prezentat faptele, Nicolae Ple?i?? a utilizat anumite fragmente de informa?ii ?i a creat o versiune stilizat? a evenimentelor, în care propria persoan? a devenit erou principal într-o poveste de spionaj cu happy end. Al?i membri ai fostei Securit??i, care au dorit s?-?i p?streze anonimatul, au contrazis par?ial opiniile exprimate de Nicolae Ple?i?? ?i au sugerat (în mod gre?it, dup? p?rerea noastr?) faptul c? generalul Ion ?erb a ac?ionat mult timp în folosul serviciilorsecrete române?ti ?i a adus beneficii deosebite României pân? în momentul arest?rii sale, iar sentin?a nu a fost îndeplinit? tocmai din acest motiv. În cazul detaliilor prezentate de analistul politic ?i militar Larry L. Watts, se cuvine s? preciz?m, în primul rând, faptul c? generalul-maior Ion ?erb a îndeplinit func?ia de comandant al Trupelor de Gr?niceri pân? în luna noiembrie 1961. Este adev?rat c? unit??ile de gr?niceri s-au aflat în structura Ministerului Afacerilor Interne pân? la 1 martie 1960, îns? generalul Ion ?erb nu a fost niciodat? „adjunct al ?efului Consiliului pentru Securitatea Statului” deoarece consiliul respectiv a fost înfiin?at deabia în vara anului 1967, adic? dup? ?apte ani de la mutarea lui Ion ?erb ?i a unit??ilor de gr?niceri de sub comanda sa la Ministerul For?elor Armate.[26]
 
În al doilea rând, la Constan?a nu a existat niciodat? o divizie româneasc? de tancuri. Marea unitate militar? men?ionat? de analistul american era, de fapt, Divizia 9 Mecanizat? „M?r??e?ti” (comandat? de generalul-maior Dumitru Gafencu, în 1962), iar Divizia 10 Mecanizat? a avut comandamentul la Ia?i, nu în Dobrogea sau în Câmpia B?r?ganului (unitatea fiind comandat? pân? în februarie 1963 de generalul-maior Gheorghe Cr?ciun, apoi de generalul-maior Gheorghe Ion - pân? în luna iunie 1963). Singura mare unitate de tancuri existent? în România pân? în toamna anului 1968 a fost Divizia 6 Tancuri (comandamentul s?u fiind la Târgu-Mure?).[27]
 
În al treilea rând, este pu?in probabil ca generalul Ion ?erb s? fi avut acces direct la dosarele personale ale generalilor Vasile Milea ?i Nicolae Militaru deoarece ace?tia nu au fost niciodat? subordona?ii s?i. Ion ?erb a comandat Armata a II-a ?i, în aceea?i perioad? (1965-1969), Militaru ?i Milea au condus Armata a III-a (în calitate de comandant, respectiv ?ef de stat major), iar dosarele respective puteau fi consultate doar de ?efii ierarhici (de exemplu, ministrul For?elor Armate sau ?eful Marelui Stat Major), precum ?i de generalii în cauz? (fiecare doar dosarul s?u). În plus, Nicolae Militaru a avut dreptul s? vad? întregul dosar al subordonatului s?u, Vasile Milea. Este posibil ca Nicolae Militaru s? fi dat lui ?erb copiile ambelor dosare, acestea fiind f?cute pân? la mutarea lui Militaru de la Armata a III-a la Armata a II-a (iulie 1969). Ulterior, Ion ?erb putea înmâna copiile respective generalului Gheorghi Pavlovici Romanov, înso?ite, eventual, de o scurt? actualizare a datelor personale ale generalilor Militaru ?i Milea (avans?ri în grad ?i numiri în func?ii noi etc.).
 
În ultimul rând, generalul sovietic a avut, într-adev?r, un motiv bine întemeiat pentru a ob?ine rapid detalii despre „înfiin??ri a dou? mari unit??i de mecanizate”. Ca urmare a invad?rii Cehoslovaciei de c?tre unit??i militare din cinci state membre ale O.T.V. (în noaptea de 20 spre 21 august 1968), Nicolae Ceau?escu a aprobat crearea la 11 septembrie 1968 a Diviziei 57 Tancuri, care avea comandamentul la Bucure?ti ?i i se subordonau cinci regimente nou înfiin?ate: R. 28 Tc. ?i R. 43 Artilerie (în comuna Mihai Bravu, din actualul jude? Giurgiu); R. 20 Tancuri, R. 22 Tc. ?i R. 2 Mc. (la Bucure?ti). Dup? câteva zile, o nou? mare unitate a fost creat? la Armata a II-a. Astfel, pentru blocarea Por?ii Foc?anilor a ap?rut Divizia 67 Mecanizat? (Br?ila), care avea cinci regimente nou înfiin?ate în subordine: R. 301 Mc. ?i R. 267 Tc. (Gala?i); R. 267 Art. (Br?ila); R. 282 Mc. (Foc?ani); R. 321 Mc. (Râmnicu S?rat). În acela?i timp, pentru înt?rirea Armatei a III-a, în scopul bloc?rii Por?ii Some?ului, a fost înfiin?at? Divizia 81 Mecanizat? (1 octombrie 1968). Aceasta avea comandamentul la Dej ?i i se subordonau cinci regimente nou create: R. 223 Mc. ?i R. 230 Tc. (la Baia Mare); R. 221 Mc. (Dej); R. 4 Mc. (Some?eni); R. 315 Art. (?imleu Silvaniei). De asemenea, s-au înfiin?at Regimentul 27 Tancuri (la Pite?ti) ?i Divizionul 42 Artilerie Antitanc (p?strat în rezerva stategic?), iar regimentele mecanizate din Diviziile 57 Tancuri, 67 ?i 81 Mecanizate au primit în organica lor câte un batalion nou înfiin?at de tancuri, un divizion de artilerie ?i o baterie antitanc.
 
În prim?vara anului 1969 a fost înfiin?at la Brad (jud. Hunedoara) Batalionul 26 Vân?tori de Munte, în scopul înt?ririi Armatei a III-a. Concomitent, la Curtea de Arge? s-a creat Brigada 4 Vân?tori de Munte (subordonat? Armatei a II-a). Aceast? mare unitate avea la dispozi?ie patru batalioane noi (B. 29 V.M. – la Râmnicu Vâlcea; B. 30 V.M. - la Câmpulung-Muscel; B. 33 V.M. - Curtea de Arge?; B. 39 V.M. - Târgu-Jiu), precum ?i un divizion nou de artilerie de munte (la Târgu-C?rbune?ti, mutat apoi la Râmnicu-Vâlcea).[28] În cursul vizitei efectuate la Bucure?ti în luna ianuarie 1972, mare?alul Ivan Iakubovski a propus lui Nicolae Ceau?escu înlocuirea reprezentantului C.F.A.U. în România, generalul Gheorghi Pavlovici Romanov (19 ianuarie 1972). Este posibil ca propunerea comandantului suprem al For?elor Armate Unite s? fi avut leg?tur? cu implicarea generalului Romanov în cazul de spionaj al generalului Ion ?erb. Noul reprezentant al C.F.A.U. pe lâng? armata român?, generalul-colonel A. A. Dementiev, a preluat func?ia respectiv? în luna martie 1972 ?i a avut, ca personal ajut?tor, un loc?iitor cu gradul de general, un ofi?er translator, un ofi?er cu cifrul, un subofi?er (care se ocupa de problemele administrative) ?i o dactilograf?. Revocarea din func?ie a generalului-colonel A. A. Dementiev s-a produs în luna august 1976 „datorit? încheierii termenului de serviciu în afara grani?ei”, în locul s?u fiind numit generalul-locotenent Vasili Karpovici Diatlenko - prim-loc?iitor al comandantului trupelor Regiunii Militare Moscova ?i, apoi, loc?iitor al ?efului ap?r?rii civile a Uniunii Sovietice.[29] La începutul anilor ’80, generalul Vasili Karpovici Diatlenko a fost înlocuit de generalul-colonel V.A. Makarov, care a locuit mai mul?i ani la Bucure?ti. Apoi, func?ia respectiv? a fost ocupat? pentru o scurt? perioad? de c?tre generalul-colonel G. G. Borisov.[30] Îmboln?virea sa a determinat retragerea precipitat? din acel post în prim?vara anului 1989 ?i numirea generalului-locotenent Alfred Grigorievici Gaponenko în func?ia de reprezentant al C.F.A.U. pe lâng? armata român?.
 
Dup? 1989, generalul Ion ?erb s-a înscris în Partidul Socialist al Muncii, înfiin?at de fostul premier comunist Ilie Verde? ?i, în luna iunie 1996, a câ?tigat alegerile organizate pentru func?ia de primar în comuna natal? Malu cu Flori (jud. Dâmbovi?a). În primul tur de scrutin, Ion ?erb a ob?inut primul loc (din cinci candida?i), cu 562 voturi favorabile (40,03% din totalul celor exprimate), iar în al doilea tur a ob?inut 810 voturi (54,14 % din num?rul total de voturi), învingându-l pe Constantin Voica, reprezentantul Uniunii Social Democrate P.D. (F.S.N.) - P.S.D.R..[31] La alegerile locale din luna iunie 2000, Ion ?erb a candidat din nou, îns? ca reprezentant al Partidului România Mare. În primul tur de scrutin, acesta a ob?inut 127 voturi favorabile (9,19% din totalul voturilor) ?i s-a situat pe pozi?ia a patra (din nou? candida?i). Constantin Voica a participat ca independent ?i a câ?tigat în al doilea tur, cu 1052 voturi favorabile (73,26% din totalul celor exprimate).[32] Dup? insuccesul înregistrat la alegerile locale din vara anului 2000, Ion ?erb s-a retras din via?a public?. Într-o ?tire de pres? din 22 august 2005, s-a amintit faptul c?, în perioada mandatului s?u de primar, a pus în posesie în mod abuziv, împreun? cu Ion Simion (secretarul comunei), o suprafa?? de 600 m2 de teren, în favoarea lui Ion Bucura (în anul 1996). La 27 iulie 2005, Parchetul de pe lâng? Judec?toria Târgovi?te a constatat abuzul în serviciu s?v?r?it de Ion ?erb ?i Ion Simion, îns? fostul general ?i primar a decedat între timp, iar fapta a fost prescris? în cazul secretarului comunei. [33]
-------------------------------------------------------------
[1] Ionel Gal, Ra?iune ?i represiune în Ministerul de Interne, 1965-1989, vol. I, Editura Do-minoR, Ia?i, 2001, p. 231-232; Larry L. Watts, Fere?te-m?, Doamne, de prieteni… R?zboiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Bucure?ti, Editura RAO, 2011, p. 523; Mihai Pelin în volumul s?u Un veac de spionaj, contraspionaj ?i poli?ie politic?, pp. 266-267, afirm? c? Ioan ?erb a fost re?inut pentru o scurt? perioad? de timp, dup? care a fost pus în libertate.
[2] Înarma?i cu dou? pu?ti de vân?toare ?i cu?ite, cet??enii respectivi au p?truns prin for?? pân? la avion cu ajutorul unui automobil-taxi „Moskvici” (în momentul preg?tirii pasagerilor pentru îmbarcare) ?i au obligat pe copilotul aflat în carling? s? decoleze imediat ?i s? zboare spre vest. Dup? aterizarea la Viena, membrii grupului au negociat aproximativ dou? ore cu reprezentan?ii autorit??ilor locale de poli?ie, apoi au predat armele. Ulterior, au fost judeca?i ?i condamna?i la închisoare pentru deturnarea avionului ?i trecere frauduloas? a frontierelor de stat, iar pedepsele au fost executate în Austria (unde li s-a acordat azil politic). Pentru detalii vezi CNSAS, Trupele de Securitate (1949-1989), documente editate ?i selectate de Florica Dobre, Florian Banu, Camelia Duic?, Silviu B. Moldovan, Liviu ??ranu, Bucure?ti, Editura Nemira, 2004, p. 25.
[3] ACNSAS, fond Ministerul de Interne, Direc?ia Secretariat-Juridic?, dosar nr. 3629, vol. 9, f. 147.
[4] Vezi http://www.politiadefrontiera.ro/inf_generale/galerie.php (accesat la 21 decembrie 2012).
[5] A.C.N.S.A.S., Fond DMRU, dosar nr. 7353, vol. 6, f. 296.
[6] Pentru detalii privind soarta familiei Boico (Cristina a fost sora mamei lui Vladimir Tism?neanu, Hermina Marcusohn), vezi Vladimir Tism?neanu, Lumea secret? a nomenclaturii. Amintiri, dezv?luiri, portrete, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2012, pp. 17-19.
[7] Trupele de Securitate (1949-1989), pp. 15-16. În conformitate cu Decretul nr. 2199 din 31 decembrie 1948 al Prezidiului Marii Adun?ri Na?ionale, toate unit??ile de gr?niceri f?ceau parte din Ministerul Afacerilor Interne vezi Florian Banu, Câteva considera?ii privind edificarea ?i utilizarea re?elei informative a organelor gr?nicere?ti ale MAI în anii ’50, în CNSAS, „Arhivele Securit??ii”, vol. II, coord. Silviu B. Moldovan, Bucure?ti, Editura Nemira, 2006, p. 83.
[8] Serviciul Istoric al Armatei, fond Direc?ia Superioar? Politic? a Armatei, rola nr. 5.630, cadrul 127.
[9] Arhiva Consiliului Na?ional pentru Studierea Arhivelor Securit??ii, Fond Ministerul de Interne/Direc?ia Management Resurse Umane, dosar nr. 7349, vol. 2, f. 251.
[11] Florica Dobre (coord.), Membrii C.C. al P.C.R. (1945-1989). Dic?ionar, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2004, p. 200.
[12] A.C.N.S.A.S., Fond Direc?ia Secretariat-Juridic?, dosar nr. 3618, vol. 3, ff. 204-205.
[13] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 46/1961, f. 3; Trupele de Securitate (1949-1989), p. 18; Gavriil Preda, Petre Opri?, România în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. Documente (1954-1968), vol. I (1954-1961), Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2008, p. 400; http://www.politiadefrontiera.ro/inf_generale/galerie.php (accesat la 21
decembrie 2012).
[14] Teofil Oroian, Gheorghe Nicolescu, Valeriu Florin Dobrinescu, Alexandru O?ca, Andrei Nicolescu, ?efii Statului Major General Român (1859-2000), Bucure?ti, Editura Europa Nova, 2002, p. 300.
[15] Cinstea ?i r?spunderea este a tuturor. Interviu cu general-locotenent Ion ?erb, în „Ap?rarea Patriei”, edi?ie special?, 15 august 1967.
[16] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 97/1969, ff. 5-6.
[17] Idem, dosar nr. 3/1972, f. 8.
[18] I.E. „Pove?ti ciudate au circulat s?pt?mâna trecut? despre evenimente misterioase care au avut loc la Bucure?ti. Una dintre acestea s-a axat pe o presupus? executare a unui general român, pe nume Ion ?erb, despre care s-a spus c? a fost împu?cat de un pluton de execu?ie deoarece a înmânat ru?ilor secrete militare. De asemenea, au fost rapoarte despre retrograd?ri bru?te. Unul dintre cei mai puternici lideri ai ??rii, Vasile Patiline?, ?i-a pierdut importantul post de secretar al Comitetului Central îns?rcinat cu ap?rarea ?i securitatea intern? ?i a fost numit pe o pozi?ie minor?, de ministru al P?durilor (sic!). Al?i doi oficiali, inclusiv ?eful propagandei ??rii, au fost, de asemenea, înlocui?i din func?ii. Ce s-a întâmplat? Mul?i exper?i str?ini cred c? pre?edintele român ?i liderul partidului, Nicolae Ceau?escu a pedepsit un grup de opozan?i care, în vara trecut?, au participat la uncomplot e?uat de înl?turare a sa. Dup? ce Ceau?escu s-a întors dintr-un turneu mai lung efectuat în China ?i Extremul Orient în luna iunie (1971), au existat zvonuri despre o tentativ? de lovitur? de stat la Bucure?ti. În cadrul unei ?edin?e de o zi cu liderii locali de partid, Ceau?escu a fost criticat - s-a spus c? a fost ?i huiduit - pentru faptul c? a f?cut declara?ii emo?ionante prochineze în timpul c?l?toriei sale, care au iritat în mod inutil pe ru?i. Pentru moment, Ceau?escu r?mâne la putere. Îns? lipsa de succes a experimentelor sale economice orientate spre Occident, combinat? cu nepl?cerile de durat? create de Moscova asupra politicii sale independente, par cu siguran?? s?-l ?in? într-o pozi?ie relativ tulbure”. Vezi Intrigue in Bucharest, în „Time”, 02/28/1972, Volume 99, Issue 9, p. 3 (Database: Academic Search Premier; EBSCOhost: Intrigue in Bucharest). Pentru a evita dou? erori din articolul nesemnat ap?rut în revista american?, men?ion?m faptul c? Vasile Patiline? a devenit ministru al Economiei Forestiere ?i Materialelor de Construc?ii la 24 ianuarie 1972, cedând postul de ?ef al Sec?iei C.C. al P.C.R. pentru controlul muncii la M.F.A., M.A.I. ?i Justi?ie.
[19] Gestorben, în „Der Spiegel” 9/1972, 21 februarie 1972, p. 132.
[20] I.E. „Sovieticii au încercat cel pu?in o dat? s? penetreze armata român? ?i s? încurajeze elemente anti-Ceau?escu, îns? efortul respectiv s-a sfâr?it cu un e?ec ?i nepl?ceri în anul 1972, când un om aparent al Moscovei din armata român?, generalul Ion ?erb, a fost prins ?i judecat de curtea mar?ial?”. After Helsinki: Balkan Jitters, „Time”, 08/18/1975, Volume 106, Issue 7, p. 3 (Database: Academic Search Premier; EBSCOhost: After Helsinki: Balkan Jitters).
[21] Potrivit m?rturiei lui Pacepa, generalul Ion ?erb era „?eful Garnizoanei Militare Bucure?ti când a fost contactat de fosta lui amant? din Moscova […] Celor de la GRU le place s? bat? fieru’ cât e cald. La prima lui întâlnire cu ?erb, în timp ce Nastasia îi strângea picioarele lui ?erb între genunchii ei, sub mas?, [colonelul F. A.] Musatov i-a cerut ni?te documente secrete aparent inofensive […] Musatov s-ami?cat foarte repede. A pretins c? are nevoie de toate acestea pentru o tez? de doctorat. Da’ el a scris ceva despre ap?rarea unei capitale est-europene împotriva unui atac NATO în care se folosesc arme conven?ionale. A folosit ca exemplu Bucure?tiul, iar planurile de ap?rare ale Bucure?tiului îi vor fi de mare ajutor […] Când Musatov a cerut planurile, Direc?ia a IV-a [a Securit??ii] le-a scos în secret în noaptea aia din seiful personal al lui ?erb ?i le-a înlocuit cu o versiune fals?, menit? s? dezinformeze, pe care b?ie?ii o au întotdeauna la îndemân? […] Moscova s-a prins în joc singur? […] [Nicolae Ceau?escu] a vrut ca ?erb s? fie nimicit. Dar abia se anun?ase public c? România nu mai are de?inu?i politici, astfel c? Tovar??ul a hot?rât s? fie drastic pedepsit pentru înc?lcarea legii cu privire la secretul de stat. Documentele false, preg?tite de c?tre Direc?ia a IV-a, au fost ascunse în casa lui în timpul unei descinderi clandestine, iar el a fost arestat imediat când au fost g?site. Din acel moment, cuno?team cazul ?erb în detaliu. A fost judecat de curtea mar?ial? în spatele u?ilor închise pentru nerespectarea secretului de stat, degradat ?i condamnat la ?apte ani de închisoare. La câteva zile dup? proces, Ceau?escu mi-a ordonat s? organizez o opera?iune de dezinformare în Occident, r?spândind zvonul c? ?erb era primul general din blocul sovietic care a fost condamnat ca spion sovietic. Cu greu s-ar putea g?si ceva mai conving?tor decât chestia asta, pentru a sprijini [opera?iunea] „Orizontul” în Occident, a spus atunci Ceau?escu. Ca prim rezultat al opera?iunii de dezinformare, în februarie 1972 Occidentul a aflat ?tirea c? s-ar putea ca ?erb s? nu mai fie general. Peste câteva zile, ?erb a devenit un caz interna?ional, iar mass-media occidental? a publicat diverse rapoarte cum c? generalul român Ion ?erb fusese arestat ?i executat pentru c? a furnizat informa?ii militare Uniunii Sovietice […] Ceau?escu a ordonat ca situa?ia real? a lui ?erb, cunoscut? numai de o mân? de oameni, s? fie p?strat? ca unul dintre cele mai mari secrete ale României. În august 1976, la întoarcerea sa din Crimeea dup? o întâlnire conciliant? cu Leonid Brejnev, Ceau?escu a ordonat ca ?erb s? fie silit s? semneze un acord secret, iar apoi s? fie eliberat din închisoare ?i trimis la munc? într-o gospod?rie agricol? departe de Bucure?ti (subl. ns.)” vezi Ion Mihai Pacepa, Orizonturi Ro?ii. Amintirile unui general de securitate, Bucure?ti, Editura Venus, 1992, pp. 227-229. 19 Iat? cum a fost consemnat? întâlnirea respectiv? în jurnalul generalului Urd?reanu: „21.02 [1979] […] Ora 11.30. Primesc vizita unui director din Ministerul Aprovizion?rii Tehnico- Materiale, inginerul Cernescu, care vine într-o problem? de serviciu. Solicit? pentru bazinul minier Rovinari ni?te autocamioane cu trei diferen?iale. A venit înso?it de directorul Întreprinderii de mecanizare a lucr?rilor, generalul-locotenent în rezerv? Ion ?erb. Cu acesta din urm? este o întreag?istorie:
Cândva a fost comandantul gr?nicerilor, pe când ace?tia ?ineau de ministerul de Interne. La pu?in timp dup? ce gr?nicerii au trecut la armat?, a fost destituit pentru imoralitate, s-a spus. Într-adev?r, era foarte tân?r ?iprezentabil. A fost apoi numit loc?iitorul comandantului la Armata de Bucure?ti. Când generalul Ion Gheorghe a ajuns ?eful Marelui Stat Major, ?erb a fost promovat comandant de armat?. În anul 1969, când a luat fiin?? Comandamentul Infanteriei ?i Tancurilor, a fost numit prim-loc?iitor al comandantului. Am lucrat împreun? câ?iva ani buni ?i am colaborat foarte bine, pân? când a fost scos, judecat ?i condamnat, se zice, pentru spionaj. Dup? un oarecare timp a fost eliberat. L-am reg?sit apoi director la o întreprindere important?, la Rovinari, [în jude?ul] Gorj (subl. ns.)” vezi Tiberiu S. Urd?reanu, Jurnal 1978-1988, Bucure?ti, Editura Militar?, 2004, p. 76.
[20] Ion Mihai Pacepa în dosarele Securit??ii: 1978-1980, studiu introductiv, selec?ia documentelor ?i indice de nume de Liviu ??ranu, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2009, p. 379.
[22] Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit??ii cu ?i f?r? generalul Ple?i??, Bucure?ti, Editura Lumea Magazin, 2004, pp. 86-87.
[23] În opinia lui Larrry Watts, „El [generalul Ion ?erb - n.ns.] fusese recrutat în timp ce era prizonier în URSS ?i antrenat ca ofi?er de securitate, în perioada r?zboiului; s-a întors în România cu Divizia Tudor Vladimirescu ?i a continuat s? fie instruit în «academia militar?» sovietic?. Mai mult, pentru c? urmase cursuri de instruire în domeniul informa?iilor în Uniunea Sovietic?, el a f?cut carier? în Securitate, ajungând pân? la func?ia de adjunct al ?efului Consiliului pentru Securitatea Statului (sic!), precum ?i ministru-adjunct de interne, sub Alexandru Dr?ghici, înainte de c?derea acestuia în dizgra?ie, dup? care a fost reîncadrat ca ofi?er, în for?ele armate române. ?erb ?i Romanov se aflau în termeni foarte buni. Romanov, care fusese prim-adjunct al comandantului Districtului militar Moscova (garnizoana Moscova), înainte de numirea sa, în mai 1966, la Bucure?ti (în func?ia de reprezentant al comandantului suprem al For?elor Armate Unite ale O.T.V. pe lâng? armata român?,) cuno?tea foarte bine slujba ?i responsabilit??ile lui ?erb. ?erb a sus?inut în timpul interogatoriilor c? Romanov îl abordase la recep?ia de la ambasada sovietic?, dat? cu ocazia anivers?rii revolu?iei bol?evice din [7) noiembrie 1970, la un moment de vârf al campaniei de presiune (?i dezinformare), exercitat? de sovietici asupra României, referitor la participarea la manevrele [Organiza?iei] Tratatului [de la Var?ovia]. Câteva luni mai târziu, Romanov i-a înmânat „o list? de cump?r?turi”. Dup? aceea, ?erb s-a întâlnit cu Romanov la Constan?a, la o inspec?ie a Diviziei 9 detancuri (sic!), unde i-a dat lui Romanov informa?ii asupra „recentei înfiin??ri a dou? mari unit??i de mecanizate”, special destinate s? combat? o incursiune [în România a unit??ilor militare din] URSS - Tratatul de la Var?ovia, precum ?i „desf??urarea regimentelor acestora”. Aceasta confirma informa?iile generale sovietice ?i oferea detalii care lipseau Moscovei. Generalul sovietic ?i-a exprimat gratitudinea „pentru informa?iile primite, ca ?i pentru promisiunea c? ar putea avea ?i altele, pe viitor”. Conform transcriptului interogatoriului lui ?erb, el s-a întors la Bucure?ti, în mai 1971 (dup? ce a mai participat la o inspec?ie la Ia?i), ?i a pus pe hârtie ceea ce î?i mai amintea din planul de ac?iune al armatei, din 1968, a?a cum îi ceruse ofi?erul G.R.U.. Acest „plan de reac?ie al armatei române, în cazul for??rii liniei Prutului, printr-o invazie similar? cu cea din Cehoslovacia” i-a fost dat lui Romanov în aceea?i lun?. La contactul urm?tor, ?erb i-a furnizat generalului sovietic informa?ii referitoare la „misiunile Diviziei 9 ?i Diviziei 10 din Dobrogea ?i câmpia B?r?ganului, inclusiv podurile care urmau s? fie distruse, în cazul unui atac sovietic”.
Romanov a cerut, de asemenea, ?i a primit dosarele de cadre ale câtorva comandan?i militari, printre care generalul Vasile Milea, pe atunci comandantul G?rzilor Patriotice, ?i generalul Nicolae Militaru, care îi va urma lui ?erb la comanda Armatei a II-a (Regiunea Bucure?ti) ?i în func?ia de comandant al Garnizoanei Bucure?ti. Militaru, care fusese ?i el antrenat ?i recrutat de spionajul militar sovietic în U.R.S.S., va fi prins în flagrant în timp ce trimitea informa?ii c?tre G.R.U., în 1978. Arestarea generalului ?erb, în septembrie 1971, fusese, se pare, doar vârful icebergului (sic!), cu toate c? rapoartele care ajunseser? la serviciile S.U.A., cum c? arestarea lui fusese înso?it? de arestarea altor 40 de ofi?eri de stat-major, fuseser? exagerate prin m?surile active sovietice, pentru a crea imaginea unei semnificative opozi?ii prosovietice în armat? (subl.n.)” vezi Larry L. Watts, op. cit., pp. 521-523.
[24] Ion Mihai Pacepa, Red Horizons, Regnery Gateway, Washington D.C., 1987 [edi?ia în limba român?: Orizonturi Ro?ii. Amintirile unui general de securitate, Bucure?ti, Editura Venus, 1992]; Mihai Pelin, Culisele spionajului românesc: DIE 1955-1980, Bucure?ti, Editura Evenimentul Românesc, 1997.
[25] Cf. Mihai Pelin, Opera?iunile „Meli?a” ?i „Eterul”. Istoria Europei libere prin documente de Securitate, Bucure?ti, Editura Albatros, 1999, pp. 123-125; 540-541; Florian Banu, Câteva considera?ii privind istoriografia Securit??ii, în „Caietele CNSAS”, nr. 1/2008, p. 196; Ion Mihai Pacepa în dosarele Securit??ii: 1978-1980, p. 26; Ioan Scurtu, Împotriva falsific?rii istoriei, în „Art-emis. Magazin cultural”, duminic?, 11 septembrie 2011, http://www.art-emis.ro/analize/595-impotriva-falsificarii-istoriei.html (accesat la 24 septembrie 2011).
[26] Pentru detalii, vezi protocolul nr. 2 al ?edin?ei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 22 ianuarie 1960, Decretul Consiliului de Stat nr. 710/1967 privind organizarea ?i func?ionarea Ministerului Afacerilor Interne, referatul cu privire la stabilirea structurii organizatorice a Departamentului Securit??ii Statului (aprobat la ?edin?a Biroului Permanent al Consiliului de Mini?tri din 11 septembrie 1967) ?i protocolul ?edin?ei din 12 septembrie 1967 a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. - Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 65, partea I, sâmb?t?, 22 iulie 1967, p. 564-567; Gavriil Preda, Petre Opri?, România în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. Documente (1954-1968), INST, Bucure?ti, 2009, vol. I (1954-1961), pp. 294-295 ?i vol. II (1962-1968), pp. 310-313; 327-328.
[27] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 34/1962, f. 69; Petre Opri?, România în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia (1955-1991), Bucure?ti, Editura Militar?, 2008, pp. 103-104, 114, 136, 139, 298.
[28] Pentru detalii privind noua structur? organizatoric? secret? a principalelor for?e ale armatei române, pentru care ?i-a manifestat interesul generalul sovietic Gheorghi Pavlovici Romanov, vezi Vasile B?e?elu, Mihai Ghinoiu, Contribu?ia Marelui Stat Major la reforma armatei în perioada 1968-1989, în Statul Major General: 1859-2004: Istorie ?i transformare, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucure?ti, 2004, pp. 251-252, 265-268; Paul Sandachi, Avia?ia de lupt? reactiv? în România (1951-2001), Muzeul Avia?iei, f.a., p. 70, 73.
[29] Pentru detalii, vezi A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Sec?ia Administrativ-Politic?, dosar nr. 3/1976, ff. 163-167.
[30] General-maior Dumitru Mircea, Unele aspecte privind rela?iile cu structurile militare ale Tratatului de la Var?ovia, în România ?i Tratatul de la Var?ovia. Istoric. M?rturii. Documente. Cronologie, editori: Constantin Olteanu, Alesandru Du?u, Constantin Antip, Bucure?ti, Editura Pro Historia, 2005, pp. 205-206.
[31] Fi?a jude?ului Dâmbovi?a, Alegeri locale 1996, Prim?rii, Malu cu Flori, http://www.roaep.ro/alegeri/ (accesat la 22 decembrie 2012).
[32] Fi?a jude?ului Dâmbovi?a, Alegeri locale 2000, Prim?rii, Malu cu Flori, http://www.roaep.ro/alegeri/ (accesat la 22 decembrie 2012).
[33] Dan Coste, „Ne judec?m cu prim?ria ?i cu cei care ne-au furat p?mântul”, 9 AM News, 22 august
footer