Revista Art-emis
Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 01 Decembrie 2013 01:15
Prof. univ. dr. hab. Enciu Nicolae, art-emisIstorie ?i actualitate
 
De?i unirea Basarabiei cu România s-a realizat prin respectarea tuturor formelor legale, inclusiv prin recunoa?terea interna?ional? a acestui act, totu?i, în perioada istoric? ce a urmat, pân? la cel de-al doilea r?zboi mondial, Rusia (iar din 30 decembrie 1922- Uniunea Sovietic?), urmând fidel politica imperialist? a ?arilor, va ac?iona în rela?iile sale cu România numai de pe pozi?ii de amenin?are, de for?? ?i de revan??, a?a cum o dictau „interesele” sale de mare putere nemul?umit? de rezultatele primului r?zboi mondial, plasându-se prin aceasta în tab?ra statelor revan?arde, gata s? fac? orice pentru r?sturnarea sistemului de pace de la Versailles. Deja la finele anilor 20, Eugen Titeanu constata, c? „vechile planuri de revolu?ie mondial? n-au fost abandonate la Moscova”, iar „ceea ce se întâmpl? e un simplu prolog”: „Dup? 12 ani, Rusia Sovietelor nu se angreneaz? în ritmul european ?i toate sfor??rile ei tind, dimpotriv?, de-a atrage Europa în vârtejul ereziei sale”. În viziunea aceluia?i autor, situa?ia respectiv? se explica „prin fondul întregii politici ruse care î?i g?se?te energii de superb? izolare, de ostilitate împotriva a tot ceea ce e european, în chiar str?fundurile sufletului rus, în recrudescen?a spiritului asiatic care anim? politica Moscovei”.[13]
 
1939 - URSS „subliniaz? interesul” fa?? de Basarabia.
 
Semnarea Tratatului de neagresiune sovieto-german, cunoscut sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop, ?i Protocolul s?u adi?ional secret privind împ?r?irea sferelor de interese în Europa de Est între cele dou? state totalitare - Germania nazist? ?i Rusia comunist? - au fost, conform unor aprecieri recente , „actul de brigandaj” al secolului al XX-lea. [14] „Bomba” anului 1939 n-a fost, precum s-ar putea crede, izbucnirea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Acesta a fost previzibil din modul de desf??urare a rela?iilor interna?ionale, ?i popoarele, în special din Europa, se a?teptau la acest deznod?mânt. „Bomba” anului 1939 a fost semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german ?i Anexa sa secret? privind împ?r?irea sferelor de interese în Europa. Pactul, ?inut strict secret atât în URSS, cât ?i în Germania, a deschis poarta celui mai crâncen m?cel cunoscut de omenire. Adolf Hitler l-a vrut pentru ob?inerea „spa?iului vital” (Lebensraum), a suprema?iei în Europa ?i chiar dincolo de aceasta, iar Stalin - pentru declan?area „revolu?iei comuniste mondiale”, un fel de variant? sovietic? a aceluia?i „spa?iu vital”. Deosebirile ideologice nu au constituit o stavil? în calea apropierii celor dou? regimuri politice, de?i, anterior anului 1939, ele s-au criticat cu vehemen??. Atunci când situa?ia interna?ional? a fost favorabil? împ?r?irii sferelor de interese, ideologiile- nazist? ?i comunist?- au jucat doar rolul de paravan pentru a ascunde scopurile meschine, antidemocratice, antiumane, imperialiste ?i criminale.[15] Dac? pentru Hitler esen?ial era s?-?i asigure spatele în perspectiva r?zboiului cu Fran?a ?i Marea Britanie, pentru Stalin era important s? extind? cât mai mult în Europa grani?ele Uniunii Sovietice pentru a ob?ine teritoriile pe care Imperiul ?arist le de?inuse alt?dat?. Prin urmare, în?elegerea dintre cele dou? mari puteri totalitare nu a fost un act politic de moment, ci rezultatul unor calcule temeinic elaborate atât la Berlin, cât ?i la Moscova. Ini?iativa a apar?inut sovieticilor, care la 14 august 1939 au cerut urgentarea negocierilor economice între cele dou? ??ri, pentru a trece la dezbaterea unor probleme politice majore. Profitând de ocazie, în seara aceleia?i zile, ministrul de externe Ribbentrop telegrafia lui Schulenburg, ambasadorul german la Moscova, s? ia urgent leg?tura cu Moscova, pentru a-i comunica: guvernul Reich-ului consider? c? nu exist? contradic?ii reale între Germania ?i Uniunea Sovietic?, spa?iile vitale ale celor dou? state se întâlnesc, dar nu se intercondi?ioneaz?, lipsind astfel orice motiv de agresiune; Germania nu are nici o inten?ie agresiv? fa?? de U.R.S.S.; guvernul german este de p?rere c? între Marea Baltic? ?i Marea Neagr? nu exist? nici o problem? care nu ar putea fi rezolvat?, pentru o deplin? mul?umire a ambelor state. [16]
 
Dup? un intens schimb de note diplomatice, inclusiv între Hitler ?i Stalin, s-a c?zut de acord ca ministrul de externe german, von Ribbentrop, s? viziteze Moscova. În consecin??, s-a ajuns la încheierea Pactului de neagresiune între Uniunea Sovietic? ?i Germania, document semnat de cei doi mini?tri de externe, Veaceslav Molotov ?i Joachim von Ribbentrop, în prezen?a lui I.V. Stalin, în noaptea spre 24 august, la ora 200, purtând îns? data de 23 august 1939. La prima vedere, prin partea sa f?cut? public?, Pactul Ribbentrop-Molotov p?rea un obi?nuit tratat de neagresiune încheiat de Uniunea Sovietic? cu Germania pe o perioad? de 10 ani, cu posibilitate de prelungire. Prin acest document, cele dou? p?r?i se angajau s? se ab?in? de la orice violen??, de la orice ac?iune agresiv? una contra celeilalte. Pactul a fost îns? înso?it de un Protocol adi?ional secret, prin care cele dou? p?r?i î?i delimitau sferele de influen?? în Europa, de la Marea Baltic? la Marea Neagr?. Aceste documente au afectat într-o m?sur? decisiv? situa?ia Europei de Est, contribuind în chip hot?râtor la modificarea configura?iei teritoriilor unor ??ri din zon? ?i, deopotriv?, predeterminând schimbarea pentru mai multe decenii a regimurilor politice ?i social-economice din statele respective. În ce privea România, protocolul adi?ional accentua, la punctul 3, „interesul” pe care-l manifesta Uniunea Sovietic? pentru Basarabia ?i „totalul dezinteres” al Germaniei „fa?? de acest teritoriu”. Protocolul adi?ional a fost p?strat în cel mai strict secret, încât nu a fost cunoscut decât dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial.
 
Încheierea Pactului sovieto-german a creat României o situa?ie de o gravitate f?r? precedent, schimbându-i radical pozi?ia politico-militar? ?i mic?orându-i considerabil posibilitatea de a se manifesta în conformitate cu propriile op?iuni. Baza juridic? a rela?iilor dintre România ?i U.R.S.S. - Pactul Ligii Na?iunilor, Pactul Briand-Kellogg, Conven?ia de la Londra pentru definirea agresorului ?i a agresiunii, principiile care st?teau la baza relu?rii rela?iilor diplomatice, prin schimbul de scrisori Litvinov-Titulescu - în vigoare pân? în august 1939, a fost, practic, anulat? prin protocolul secret la pactul încheiat între Germania ?i Uniunea Sovietic?. Precum releva Al. Cretzianu, secretar general al Ministerului Afacerilor Str?ine, dup? semnarea pactului sovieto-nazist, România tr?ia literalmente în provizorat: „Acum nici o for?? nu mai putea sta între noi ?i formidabilul imperiu, iar destinul ne plasase la frontierele sale. Singura putere care mai p?rea capabil? s? împiedice expansiunea sovietic? era cel de-al III-lea Reich. Dar, în acest moment, Germania era pentru toate inten?iile ?i scopurile aliatul Uniunii Sovietice”. [17]
 
Apreciat de conducerea stalinist? drept „un punct de cotitur? în istoria Europei ?i nu numai a Europei”, drept un document ce „serve?te cauza p?cii generale”, „reduce câmpul unor posibile ciocniri militare în Europa”, Pactul de neagresiune sovieto-german a condus, în realitate, la izbucnirea celui de-al doilea r?zboi mondial, deoarece deja la 1 septembrie 1939 Polonia era invadat? de trupele germane, iar la 17 septembrie- de c?tre cele sovietice. În prim?vara anului 1940, Germania ocup? Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia ?i Luxemburgul, iar la 14 iunie ocup? Parisul. Profitând de aceast? conjunctur?, Moscova adreseaz?, la 14 ?i 16 iunie 1940, guvernelor Lituaniei, Letoniei ?i Estoniei cererea de a permite trupelor sovietice s? intre pe teritoriile acestor state. Cererile au fost „acceptate”, pentru ca la începutul lunii august, Sovietul Suprem al URSS s? „satisfac? rug?mintea” ??rilor baltice de a intra „în componen?a URSS” . [18] La 22 iunie 1940 Fran?a a capitulat, ceea ce însemna c? sosise ?i „ceasul de restri?te” al României, de care vorbea Gh.Br?tianu în 1933.
 
1940 - „Partea dominant? a popula?iei din Basarabia este ucrainean?” (?!).
 
Profitând de aceea?i conjunctur? favorabil?, la 23 iunie 1940 V.M. Molotov, ministrul de externe sovietic, l-a informat pe Schulenburg, ambasadorul Germaniei la Moscova, c? „solu?ionarea problemei Basarabiei nu mai permite acum nici o amânare. Guvernul sovietic tinde acum, ca ?i mai înainte, la solu?ionarea pe cale pa?nic?, îns? este decis s? întrebuin?eze for?a în caz c? guvernul român refuz? o în?elegere pa?nic?. Preten?ia sovietic? se extinde ?i asupra Bucovinei, care are popula?ie ucrainean?”. În nota de r?spuns a Ministerului de externe al Germaniei transmis? Guvernului sovietic se men?iona: „Revendicarea de c?tre Uniunea Sovietic? a Bucovinei constituie o noutate. Bucovina a fost în trecut o provincie a Coroanei Austriece ?i este dens populat? cu germani. Germania este de asemenea, în mod deosebit, interesat? de soarta acestor Volksdeutsche”. Drept r?spuns, guvernul sovietic ?i-a limitat preten?iile la partea de Nord a Bucovinei. În acest context, în seara zilei de 26 iunie 1940, la orele 22, Molotov i-a înmânat, la Kremlin, ministrului Davidescu nota ultimativ? privind cedarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord. ?eful diploma?iei sovietice a spus c? l-a chemat „într-o chestiune de importan?? principal? pentru dezvoltarea rela?iilor sovieto-române”, dup? care a dat citire notei cu caracter ultimativ. A?a cum Nota ultimativ? a fost adresat? guvernului României în condi?iile în care „sl?biciunea militar? a U.R.S.S. ?inea de domeniul trecutului”, iar „situa?ia interna?ional? ce se crease cerea o rezolvare rapid? a problemelor mo?tenite din trecut”, alc?tuitorii acesteia nu s-au îngrijit câtu?i de pu?in de aspectele morale sau/?i ?tiin?ifice ale problemei, afirmând c? Basarabia ar fi fost „populat? în principal cu ucraineni”, alc?tuind „o unitate secular? [...[ cu Republica Sovietic? Ucrainean?” ?i constituind, totodat?, „o parte din teritoriul Uniunii Sovietice”. Cât prive?te partea de nord a Bucovinei, aceasta trebuia, pur ?i simplu, „transmis?” în calitate de „mijloc de desp?gubire a acelei mari pierderi, pricinuite U.R.S.S. ?i popula?iei Basarabiei prin domina?ia de 22 de ani a României în Basarabia”. Grani?a trasat? pe o hart? la scara 1/800.000 cu un creion ro?u bont, a c?rei urm? acoperea un teritoriu lat de 7 mile, constituie o prob? elocvent? în aceast? privin??.
 
Davidescu a r?spuns lui Molotov c?, f?r? a prejudicia cu nimic decizia Bucure?tilor, ?ine de datoria sa s? declare, c? „argumentele inserate în not? sunt cu totul lipsite de temei” [19]. A expus, apoi, „drepturile istorice, etnice ?i politice”, care au format „temelia Unirii Basarabiei cu România”, ?i a subliniat c? decizia din martie 1918 „a fost un act al majorit??ii popula?iei basarabene, a c?rei voin?? s-a exprimat în Hot?rârea Sfatului ??rii”. Diplomatul a contestat faptul c? România „ar fi profitat de sl?biciunea militar?” a Rusiei sovietice în 1918 ?i a comb?tut teza dup? care Basarabia fusese unit? cu Ucraina, expunând împrejur?rile în care Poarta Otoman? a cedat aceast? parte din trupul românismului, de?i „se obligase a ap?ra grani?a pe Nistru a Moldovei”. A amintit, apoi, de tratatul de la Lu?k (1711), prin care Petru cel Mare recuno?tea, fa?? de Dimitrie Cantemir, „acea grani??”. Reprezentantul Bucure?tilor a subliniat, din nou, c? „înainte de a ajunge, pentru un secol, sub st?pânirea ?arismului, Basarabia a fost cinci secole parte integrant? a patrimoniului românesc”. În ceea ce prive?te Bucovina, diplomatul a expus „modul cum a fost r?pit?, în 1775, de Austria ?i împrejur?rile în care aceast? provincie, care nu a cunoscut niciodat? domina?ia ruseasc?, a hot?rât ca s? se uneasc? cu patria mam?”.
 
Molotov a respins argumentele lui Davidescu ca necorespunzând „evolu?iei istorice, nici situa?iei de fapt”. A contestat autoritatea politic? a Sfatului ??rii ?i a subliniat, din nou, c? partea dominant? a popula?iei din Basarabia este ucrainean? (?!). S-a referit, apoi, la tratatul din octombrie 1920 care, dup? opinia sa, nu avea „importan?? interna?ional?”. În ceea ce prive?te Bucovina, Molotov a observat c? nu e vorba de întreaga provincie, „ci numai de partea nordic?, în care majoritatea popula?iei este ucrainean?, legat? cu Basarabia. Guvernul sovietic cere aceast? parte a Bucovinei ca desp?gubire pentru domina?ia româneasc? în Basarabia timp de 22 de ani” [20].
A?a cum nota ultimativ? sovietic? con?inea clar amenin?area recurgerii la for?? în caz de refuz, guvernul României a fost silit s? accepte executarea material? a acelui ultimatum. Precum men?iona prof. ?t. Ciobanu în ?edin?a Consiliului de coroan? din 27 iunie 1940, „ [...] p?r?sirea Basarabiei de armatele române ar fi cea mai mare crim? na?ional?, c?ci ea ar însemna- s? arunc?m popula?ia din Basarabia în bra?ele unui neam str?in ?i a unui regim pe care nimeni în Basarabia nu-l dore?te” [21]. Într-un alt discurs, rostit în ?edin?a comisiunilor Afacerilor Streine a Camerei ?i Senatului României din 2 iulie 1940, acela?i intelectual aten?iona c? „popula?ia acestei provincii, ?i cea româneasc?, ?i cea minoritar?, Germanii, Bulgarii ?i chiar Rutenii ?i Ru?ii, refractari unui regim comunist, este l?sat? prad? unei situa?ii pe care nu o dore?te”, din care considerent „noi, parlamentarii ?i frunta?ii vie?ii publice ?i culturale din Basarabia, Români ?i minoritari, [...] apel?m la lumea civilizat? ?i atragem aten?ia asupra dramei sfâ?ietoare prin care trece popula?ia Basarabiei; în acela?i timp ridic?m glasul nostru de protest riguros în contra înc?lc?rii nelegiuite a celor mai sfinte drepturi ale noastre istorice, etnice ?i umane”.[22]
 
Zadarnice proteste - Sfârtecarea Basarabiei.
 
În ziua de 3 iulie 1940, la termenul indicat de Guvernul sovietic (ora 1400), noua grani?? sovieto-român? a fost închis?. Dep??ind linia de demarca?ie fixat?, trupele sovietice au provocat o serie de incidente ?i lupte locale cu armata român?. Para?uti?ti lansa?i din avioane au întret?iat retragerea trupelor române înainte de expirarea termenului convenit, oprind trenurile, perchezi?ionând ?i confiscând lucrurile ?i valorile refugia?ilor, dezarmând trupe ?i ofi?eri români ?i re?inând originarii din Basarabia. [23]. Deja primele metode folosite de regimul sovietic pentru ob?inerea unei cât mai rapide supuneri a popula?iei din teritoriile ocupate, denot? clar c? au fost vizate câteva obiective precise, dinainte stabilite, c? a existat un plan preg?tit din vreme ?i o infrastructur? introdus? în spa?iul dintre Prut ?i Nistru mai dinainte, care a intrat în ac?iune la ordin. [24]. Omoruri, jafuri, devast?ri, schingiuiri, trenuri atacate, preo?i batjocori?i ?i cu limbile t?iate, biserici pâng?rite, ofense la adresa regilor Ferdinand ?i Carol al II-lea prin batjocorirea statuilor din Chi?in?u ?i Cetatea Alb? – toate acestea au eviden?iat, în miniatur?, planurile diabolice ale administra?iei sovietice în teritoriile cucerite. [25]. Un singur an de st?pânire bol?evic? a fost suficient pentru a limpezi lucrurile, pentru a spulbera orice echivocuri ?i pentru a deschide ochii tuturor: „scopurile lor a fost s? zdrobeasc? fiin?a na?ional? a poporului b??tina?, s?-i deformeze sufletul prin o ideologie nefireasc?, s?-i distrug? credin?a”. [26]. Toate au r?mas departe de rosturile lor fire?ti ?i au fost întrebuin?ate doar ca instrumente pentru realizarea structurii comuniste a Basarabiei, demolând proprietatea, credin?a ?i etatizând totul.
 
Fiind considerat?, în perioada dintre cele dou? r?zboaie mondiale de liderii de la Kremlin, drept „un factor uria? revolu?ionarizator, care va accelera r?sturnarea domina?iei boierilor ?i capitali?tilor în întreaga Românie” ?i „etap? foarte important?, prin revolu?ia din România, spre sovietizarea Balcanilor”, sovietizarea Basarabiei înse?i urma a fi realizat? prin „unirea Basarabiei Sovietice cu Republica Autonom? Sovietic? Socialist? Moldoveneasc? ?i prin ea- cu URSS”. [27]. Un proiect identic al preconizatei Republici Sovietice Socialiste Moldovene?ti a fost reconfirmat de ziarul „Pravda” din 11 iulie 1940, relatând c? „suprafa?a RSS Moldovene?ti va fi de peste 50 mii km2”, iar popula?ia ei- „de peste 3.700.000 de oameni”. Viitoarea RSS Moldoveneasc?, promitea acela?i organ central al P.C.(b) din întreaga Uniune, „va deveni un stat cu un teritoriu mai mare decât unele ??ri europene ca Belgia, Olanda, Elve?ia”. A?adar, proiectul viitoarei R.S.S. Moldovene?ti descris în ziarul „Pravda” se încadra perfect în formula anterioar? a Kremlinului de „unire a Basarabiei cu R.A.S.S.M.”, deoarece teritoriul Basarabiei interbelice (44.422 km2) ?i cel al R.A.S.S.M. de pân? la 28 iunie 1940 (8.500 kmp) alc?tuiau împreun? 52.922 km2, iar popula?ia R.A.S.S.M. (599.156 locuitori c?tre anul 1940) sumat? la popula?ia Basarabiei de 3.191.016 locuitori la finele anului 1939, constituia un total de 3.790.172 de locuitori.
 
Evenimentele imediat urm?toare au ar?tat cu toat? claritatea, c? promisiunile Kremlinului nu coincid neap?rat ?i întotdeauna cu ac?iunile sale pe plan politic. În ?edin?a Sovietului Suprem al URSS din 1 august 1940, V. Molotov a declarat c?, în leg?tur? cu „alipirea” Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, „frontiera Uniunii Sovietice s-a deplasat spre apus ?i a ajuns la Dun?re”[28], ceea ce însemna c?, pentru moment, poftele teritoriale ale Kremlinului constând în extinderea spa?iului geopolitic asiatic în detrimentul celui european - prin înglobarea marginei de r?s?rit a României cuprinse între patrulaterul Cern?u?i, Hotin, Reni ?i Cetatea Alb? -, fuseser? satisf?cute. Cât prive?te organizarea concret? a noilor achizi?ii teritoriale în perimetrul imperiului sovietic, problema respectiv? a preocupat într-o m?sur? mai redus? conducerea de la Kremlin, procedându-se îns? neap?rat în spiritul politicii comune oric?rui imperiu: „divide et impera!”.
- Va urma -
---------------------------------------------------
[13] Eugen Titeanu, Moscova ?i politica european?, în „Genera?ia Unirii”, nr. 4, 1929, p. 24-25.
[14] Emilian Bold ?i Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov: antecedente ?i consecin?e, Institutul European, Ia?i, 1998, p. 313.
[15] Ibidem.
[16] Istoria Basarabiei de la începuturi pân? în 2003. Ed. a III-a, rev. ?i ad. Coord.: Ioan Scurtu, Editura Institutului Cultural Român, Bucure?ti, 2003, p. 323-324.
[17] Cf. Ion Constantin, România, Marile Puteri ?i problema Basarabiei, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1995, p. 60-61.
[18] Ioan Scurtu, Sf?râmarea grani?elor României în 1940. Hot?rârile Consiliilor de coroan? din iunie ?i august 1940, în România în situa?ii limit?. Editor coordonator Lucian Culda, Editura Licorna, Bucure?ti, 1995, p. 104-105.
[19]   Valeriu Florin Dobrinescu, B?t?lia diplomatic? pentru Basarabia. 1918-1940, Editura Junimea, Ia?i, 1991, p. 215.
[20] Ibidem, p. 215-216.
[21] Declara?ia dlui prof. ?t. Ciobanu în ?edin?a Consiliului de Coroan? din 27 iunie 1940, în „Revista Funda?iilor Regale”, an.VIII, nr. 8-9, 1941, p. 704-705.
[22] Protestul dlui prof. ?tefan Ciobanu, rostit la ?edin?a comisiunilor Afacerilor Streine a Camerei ?i Senatului, în ?edin?a din 2 iulie 1940, în „Revista Funda?iilor Regale”, an.VIII, nr. 8-9, 1941, p. 710.
[23] Arhiva Na?ional? a Republicii Moldova (ANRM), fond 691, inv.1, dos. 39, vol. I, fila 11.
[24] Cristian Troncot?, 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941. Iadul de peste Prut, în „Magazin istoric”, an. XXVIII, nr. 3 (324), martie 1994, p. 16-20, 31.
[25] ANRM, fond 691, inv. 1, dos. 39, vol. I, fila 11.
[26] Basarabia. Un an de munc? româneasc?, Guvern?mântul Basarabiei, Chi?in?u, 1942, p. 43.
[27] „?????????????????”. 1926. ? 1. ?. 4.
[28] ?????????????????????????????????. 1-7 ??????? 1940 ?. ?????????????????????. ??????: ??????? ?????????? ?????? ????, 1940. ?. 22-32.
footer