Revista Art-emis
Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 27 Noiembrie 2013 23:49
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, art-emisIstorie ?i actualitate
 
În ziua de 4 noiembrie 1940, pre?edintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., Mihail Kalinin, a semnat la Moscova decretul „Cu privire la stabilirea grani?ei între Republica Sovietic? Socialist? Ucrainean? ?i Republica Sovietic? Socialist? Moldoveneasc?”. Conform prevederilor acelui decret, jude?ele Hotin, Cetatea Alb? ?i Ismail ale Basarabiei istorice erau atribuite, într-un mod inexplicabil, Ucrainei sovietice. Cu toate c? decretul respectiv f?cea trimitere la ni?te „propuneri” ale comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei ?i celei a R.S.S. Moldovene?ti, care ar fi ini?iat, „de comun acord”, „partajul fr??esc” de popula?ie ?i de teritorii, atât crearea R.S.S. Moldovene?ti la 2 august 1940, cât ?i activitatea respectivelor comisii ?i, implicit, prevederile decretului din 4 noiembrie 1940, au fost în total? ?i flagrant? contradic?ie nu numai cu dreptul interna?ional în acest domeniu, ci ?i cu legisla?ia sovietic? în materie de creare de noi republici unionale, lipsind elementele constitutive fundamentale ale acelei entit??i - consim??mântul popula?iei Basarabiei de creare a R.S.S. Moldovene?ti, de intrare a acesteia în componen?a U.R.S.S. ?i de renun?are la cele trei jude?e. De fapt, însu?irea în 1940 de c?tre Ucraina sovietic?, cu consim??mântul tacit al Moscovei, a unei p?r?i substan?iale din teritoriul Basarabiei ocupate are r?d?cini în timp. Un ?ir de documente m?rturisesc c?, înc? din vara anului 1917, Ucraina dorea s? anexeze Basarabia, ori m?car o parte din ea.
 
1917: „Basarabia trebuie împ?r?it? în trei p?r?i”.
 
O prim? „declara?ie de inten?ii” a Radei Centrale Ucrainene de a plasa teritoriul dintre Prut ?i Nistru pe orbita intereselor sale geostrategice este atestat? deja la mijlocul lunii iulie a anului 1917, când administra?ia guberniei Kiev, într-o scrisoare redactat? în limba ucrainean?, a propus conducerii Basarabiei s? procedeze la colectarea de mijloace b?ne?ti pentru monumentul lui Taras ?evcenko. Nemul?umit? de maniera nu tocmai elegant? a vecinului, Zemstva gubernial? a Basarabiei a adresat Radei Ucrainene o scrisoare de r?spuns în limba român?, în care i se aducea la cuno?tin?? c? popula?ia majoritar? a Basarabiei o constituie moldovenii, în timp ce ucrainenii sunt doar o minoritate. Prin urmare, explica Zemstva gubernial?, chestiunea minorit??ilor na?ionale din gubernie,- inclusiv cea a ucrainenilor,- ?ine de competen?a conducerii Basarabiei ?i nicidecum a Ucrainei. Ignorând r?spunsul administra?iei basarabene, la 12 iulie 1917 comisarul Basarabiei Vladimir Cristi a primit o telegram? semnat? de ministrul de interne al Ucrainei Vinicenko, prin care era invitat la Kiev pentru a participa la o consf?tuire a comisarilor din guberniile incluse în mod arbitrar în componen?a Ucrainei.
 
În ziua de 13 iulie 1917, la redac?ia ziarului „Cuvânt Moldovenesc” a avut loc „o adunare a Moldovenilor cu împuternici?i de la mai multe organiza?ii”, în cadrul c?reia, „dup? citirea telegramei, adunarea a v?zut, c? Ucrainenii ar dori, ca Basarabia s? fac? parte din viitoarea Ucrain? autonom?”. În rezultatul dezbaterilor, „adunarea s-a în?eles s? roage pe comisarul gubernial s? aduc? la cuno?tin?a Radei, c? Basarabia fiind în leg?tur? de prietenie cu Ucraina, mai ales c? ?i una ?i alta n?zuiesc la autonomie, socoate de trebuin?? s? l?mureasc? îndat?, care sunt leg?turile de vecin?tate între Basarabia ?i Ucraina [...]”. [1]
 
La rândul s?u, Comitetul Militarilor moldoveni din Odesa a expediat o telegram? de protest guvernului rus, men?ionându-se c? „solda?ii ?i ofi?erii moldoveni ai circumscrip?iei militare Odesa ?i ai frontului român, unifica?i în soviet, resping în mod categoric orice posibilitate de anexare a Basarabiei la Ucraina, ?i orice preten?iune a Ucrainenilor o socotesc ca uzurpare. [...] Orice încercare a Radei centrale, de a anexa Basarabia, se refuz? în mod categoric de comitetul executiv moldovenesc, ca imperialist?, împotriva dreptului de autodeterminare al poporului moldovenesc”. [2] În acela?i context, în protestul Comitetului central executiv moldovenesc al sovietului deputa?ilor ofi?eri ?i solda?i moldoveni din 22 iulie 1917 fa?? de Rada Ucrainean?, ac?iunile acesteia din urm? erau calificate drept „antidemocratice, anexioniste ?i pr?dalnice, care contrazic principiul autodetermin?rii popoarelor”. Se mai men?iona c? Basarabia, „pe baza drepturilor istorice, etnografice, pe baza obiceiurilor sale deosebite ?i a situa?iei economice, are dreptul imprescriptibil pentru o complet? autonomie”, din care considerent Comitetul central executiv moldovenesc, „în numele principiilor superioare de drept ?i dreptate, în persoana reprezentan?ilor tuturor organiza?iilor moldovene?ti, declar? c? va lupta prin toate mijloacele pentru autonomia Basarabiei, pe baza principiilor anun?ate de revolu?ie cu asigurarea drepturilor minorit??ilor ?i cheam? pe Ucraineni la conlucrarea fr??easc? în numele autonomiei Ucrainei ?i Basarabiei, în condi?ii de vecin?tate amical?”.[3]
 
În vederea solu?ion?rii conflictului dintre Rada Central? Ucrainean? ?i Basarabia, pe de o parte, ?i Rada Central? ?i Guvernul provizoriu, pe de alt? parte, la finele lunii iulie la Kiev au sosit mini?trii guvernului provizoriu Necrasov ?i ?eretelli. Conflictul a fost aplanat pentru o scurt? perioad? de timp, guvernul provizoriu recunoscând dreptul Ucrainei la autonomie, dar numai cu 5 gubernii în locul celor 10 pe care le pretindeau ucrainenii.[4] În consecin??, Rada Central? Ucrainean? s-a v?zut nevoit? s?-?i tempereze preten?iile teritoriale ?i s? declare c? niciodat? nu s-a gândit s? r?peasc? din p?mânturile ce apar?in moldovenilor, cel mult s-a gândit la ucrainenii din jude?ele Hotin ?i Cetatea Alb?, la care i s-a replicat c?, în acest caz, moldovenii se vor gândi ?i ei la cei peste 500 mii de moldoveni afla?i în Ucraina, pe malul stâng al Nistrului.[5] Preten?iile Ucrainei de a anexa Basarabia vor fi iar??i reiterate la finele anului 1917, în cadrul tratativelor de la Brest-Litovsk. Din coresponden?a purtat? între ?eful delega?iei ucrainene ?i cel al delega?iei germane se constat?, c? punctul de vedere german în privin?a Basarabiei era, la acea dat?, urm?torul: „Basarabia trebuie împ?r?it? în trei p?r?i: partea moldoveneasc? trebuie s? fie sub obl?duirea României, p?r?ile ucrainene v? apar?in D-str? (Ucrainei.- N.n.), iar în mijloc trebuie format? o zon? neutr? din cei 70.000 nem?i, care locuiesc o suprafa?? de 400.000 desetine p?mânt; eu (von Kühlmann.- N.n.) cred c? nem?ii din România (române?ti) se vor alipi la aceast? zon? ?i astfel se va forma un stat aparte sub protectoratul nostru”. În scrisoarea de r?spuns adresat? lui Kühlmann, ?eful delega?iei ucrainene Servine a împ?rt??it punctul de vedere german, considerând îns? c? „partea moldoveneasc? a Basarabiei ar trebui s? fie scoas? într-o unitate separat?, f?r? a o alipi la România”. Acest fapt, men?iona în continuare Servine, „ar sl?bi pe viitor România, care în genere se afl? sub influen?a Fran?ei ?i a Angliei”.
 
La numai câteva zile de la adoptarea de c?tre Sfatul ??rii a Declara?iei de unire a Basarabiei cu România, Rada Central? Ucrainean? a adresat o Not? guvernului român, în care declara c? ea „nu recunoa?te c? hot?rârea „Sfatului ??rii” privind încorporarea Basarabiei la România este un act care exprim? voin?a tuturor popoarelor locuind pe teritoriul Basarabiei, din care cauz? Republica Democrat? a Ucrainei pretinde ca regiunile Basarabiei unde popula?ia s-a declarat sau se va declara ucrainean? s? fie reunite la Republica Ucrainean?”.[6] În pofida observa?iei Guvernului român c? Basarabia „n-a fost anexat? de c?tre România”, a?a cum se afirma în Nota ucrainean?, ci „s-a unit cu Patria sa mam?, în virtutea unui vot exprimat aproape cu unanimitate de c?tre „Sfatul ??rii”, adunare na?ional?, legislativ? a Republicii Moldovene?ti din Basarabia” [7], guvernul Ucrainei a considerat necesar s?-?i reitereze refuzul de a recunoa?te drepturile României asupra Basarabiei, revendicând propriile sale drepturi asupra teritoriului dintre Prut ?i Nistru. „Este evident, se men?iona în r?spunsul guvernului Ucrainei din 5 mai (st.v.) 1918 la Nota guvernului român din 20 aprilie, c? interesele vitale ale Ucrainei - strategice ?i economice – cer ca guvernul Ucrainei s? insiste asupra încorpor?rii Basarabiei care î?i p?streaz? autonomia politic?, la Ucraina, care are toate drepturile în acest sens ?i ceea ce este de asemenea ?i voin?a marii majorit??i a popula?iei Basarabiei”. [8]
 
Exprimându-?i dorin?a sincer? de a ajunge, prin explica?ii loiale, la o în?elegere complet? ?i la stabilirea de rela?ii cordiale ?i continuie între cele dou? state vecine, în r?spunsul exhaustiv al guvernului român din 19 iunie 1918 purtând semn?tura ministrului afacerilor str?ine C.C. Arion, era exprimat? certitudinea c? „buna credin?? a guvernului de la Kiev a fost surprins? prin informa?ii voit eronate sau tenden?ioase” [9], din care motiv era necesar, înainte de toate, s? fie expuse în mod tran?ant ?i obiectiv faptele, a c?ror discu?ie f?cea obiectul schimbului de note. „Dac? exist? un factor în afar? de discu?ie,- specifica Nota guvernului român,- aceasta e c? teritoriul cuprins între Carpa?i, Nistru, Marea Neagr?, cursul inferior al Dun?rii ?i în sfâr?it o scurt? linie conven?ional? unind Gala?ii cu lan?ul Carpa?ilor, este un teritoriu geografic perfect delimitat pe care îl separ? importante obstacole, aproape f?r? solu?ie de continuitate, de ??rile înconjur?toare. Pe acest teritoriu atât de l?murit circumscris a luat na?tere ?i s-a dezvoltat din secolele IV pân? în XIV o popula?ie româneasc?, dup? cum alte popula?ii române?ti urmau în acela?i timp o evolu?ie paralel? în Transilvania, în Valahia ?i Macedonia”.[10] Prin urmare, din punct de vedere geografic, etnografic, istoric, a?a zisa Basarabie nu este o provincie distinct?, ci jum?tatea teritoriului Moldovei, cea pe care Rusia ?i-o însu?ise la 1812, deoarece nu s-a putut constata niciodat? vreo diferen?? major? între limba, moravurile, tradi?iile ?i obiceiurile popula?iei moldovene?ti de dincoace ?i de dincolo de Prut.[11] Cât prive?te „necesit??ile strategice” ?i „necesit??ile economice” pentru care guvernul Ucrainei ar fi vrut - a?a cum o declara f?r? ambiguit??i în nota sa din 5 mai 1918,- s? încorporeze Basarabia, chiar acordându-i statut de autonomie, guvernul regal al României men?iona c?, „în absen?a oric?rui motiv plauzibil, numitele necesit??i au fost din toate vremile argumentul final invocat pentru a justifica toate acapar?rile ?i toate cuceririle”. De aceea, Republica Ucrainei „nu poate face caz - dac? numai nu se raliaz? pe fa?? la principiile politicii imperialiste - chiar de aceste argumente prea cunoscute pentru a ridica preten?ii cu privire la un teritoriu asupra c?ruia ea nu poate impune nici un drept”. C?ci, mai specifica Nota citat?, dac? necesit??ile strategice ?i economice ar putea fi invocate ca argumente suficiente ?i valabile pentru a justifica preten?iile de sporire a teritoriilor, „România ar fi în drept s? ridice la rândul s?u preten?ii care ar putea viza Podolia ?i chiar portul Odesa”. „?i totu?i astfel de preten?ii – desigur plauzibile ale României – ar fi considerate de toat? lumea ca exagerate, iar Ucraina n-ar lipsi s? se revolte, s? protesteze contra unor revendic?ri asem?n?toare”. [12]
 
În definitiv, caracterul nelegitim al preten?iilor teritoriale ale Ucrainei a fost demonstrat la Conferin?a de Pace de la Paris când, prin semnarea Tratatului din 28 octombrie 1920, Imperiul Britanic, Fran?a, Italia ?i Japonia au recunoscut suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, considerând c? „din punctele de vedere geografic, etnografic, istoric ?i economic, Unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificat?”.
 - Va urma -
------------------------------------------------------
[1] ?tefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu ?i documente cu privire la mi?carea na?ional? din Basarabia în anii 1917-1918, Editura Universitas, Chi?in?u, 1993, p. 48.
[2] Ibidem, p. 48-49.
[3] Ibidem, p. 202.
[4] Ion Incule?, O revolu?ie tr?it?, Editura Universitas, Chi?in?u, 1994, p. 48.
[5] Ibidem, p. 96.
[6] Unirea Basarabiei ?i a Bucovinei cu România. 1917-1918. Documente. Antologie de Ion Calafeteanu ?i Viorica-Pompilia Moisuc. Prefa?? Viorica - Pompilia Moisuc, Editura Hyperion, Chi?in?u, 1995, p. 222.
[7] Ibidem, p. 229.
[8] Ibidem, p. 234.
[9] Ibidem, p. 235.
[10] Ibidem, p. 235-236.
[11] Ibidem, p. 236.
[12] Ibidem, p. 247-248.
footer