Revista Art-emis
Ap?rarea lui Antonescu (1940 - 1944) PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Duminică, 24 Noiembrie 2013 23:28
Mare?al Ion AntonescuMarele Român - Mare?alul Ion Antonescu
 
Un personaj cheie al istoriei noastre recente r?mâne Mare?alul Ion Antonescu. Din p?cate, pân? în ziua de azi, înc? nu a fost f?cut? o analiz? pertinent?, obiectiv?, asupra rolului acestuia, a personalit??ii sale, a ac?iunilor ?i deciziilor sale, dar nu oricum, ci în lumina contextului geopolitic al perioadei extrem de tulburi în care acesta a ajuns la putere ?i a condus ?ara pe un anumit drum. Hulit de istoriografia oficial?, comunist?, pân? în 1990, dup? aceast? dat? se identific? dou? curente majore: unul care continu? s?-l învinov??easc? exclusiv pentru toate relele ab?tute asupra României începând cu acea perioad?, altul care îl glorific? excesiv, f?cându-l un erou neprih?nit ?i o victim? a unui complot al tr?d?torilor ?i du?manilor patriei. Ca de obicei, adev?rul este la mijloc, dar atâ?ia ani în care noi, românii, am v?zut doar lucrurile în alb ?i negru, ne împiedic? chiar ?i în ziua de ast?zi s? percepem nuan?ele ?i s? judec?m faptele în context, ?inând cont de situa?ia intern? ?i interna?ional? deosebit de complex? a vremii. Una este s? fii lider al unei ??ri, indiferent care, în timpuri de pace ?i prosperitate, alta este s? fii lider al aceleia?i ??ri în epoci complicate, de tensiune, când întreaga omenire se îndrepta implacabil spre un r?zboi total, care nu avea cum s? ocoleasc? România. Anul 1940 a fost sfâr?itul iluziilor vis?torilor rup?i de realitate ?i a dovedit c? România nu are cum s? stea deoparte, chiar dac? ar vrea. A însemnat confirmarea maximei lui Lev Trotski (culmea ironiei, ucis chiar în acel an din ordinul lui Stalin): „S-ar putea s? nu te intereseze r?zboiul, dar tu îl interesezi pe el!” Indiferent cine ar fi condus România din 1940, ?ara noastr? ar fi sim?it efectele r?zboiului, nu avea cum s?-l ocoleasc?.
 
Cu cât situa?ia interna?ional? este mai complex?, cu atât mai mult num?rul gradelor de libertate ale deciziei sunt mai mici, deci ai mai pu?ine op?iuni la îndemân?. În articolul „Ne puteam opri pe Nistru?”[1] am expus principalele cauze care l-au împiedicat pe Antonescu s? opreasc? armata pe linia Nistrului, grupându-le în cauze operative, politice, militare ?i strategice. Un repro? adus lui Antonescu este c? nu a încheiat un tratat de alian?? cu Hitler referitor la campania din r?s?rit, în care s? se prevad? clar obliga?iile p?r?ilor. Întrebarea ce se pune, cu cine a încheiat Hitler un astfel de tratat? Cu italienii, cu finlandezii, cu croa?ii, cu ungurii? În afar? de adeziunea la Pactul Tripartit, nu exista nici un alt fel de tratat încheiat de Hitler cu alia?ii s?i. De ce? Hitler era în 1941 suficient de puternic ca s? nu se angajeze la nimic ?i s? ob?in? ce vrea. Chiar dac? Antonescu i-ar fi cerut-o, Hitler nu ar fi acceptat.
 
Pâlnia cu op?iuni
 
Aceast? imagine plastic? ne este oferit? de Joseph S. Nye ?i este foarte sugestiv? pentru a în?elege complexul decizional care duce spre un drum sau altul al istoriei, care este dependent? ?i se scrie conform drumului pe care o apuc? la un moment dat. Cu cât evenimentele se precipit? mai mult, se înr?ut??esc mai tare, gradele de libertate ale factorilor decizionali se reduc, iar probabilitatea r?zboiului cre?te, ajungând la un moment dat inevitabil. Al Doilea R?zboi Mondial putea fi evitat mai u?or în 1938 decât în 1939, soarta României putea fi ocolit? mai u?or în 1938 decât în 1940. Într-un interviu acordat unui ziar spaniol în 1931, regele Carol al II-lea men?ioneaz?: „Suntem vecini cu un urs care în zece ani ne va sugruma. Ceea ce putem face noi este s? ne tr?im via?a pân? atunci" (citat aproximativ). Aceste cuvinte dovedesc nu numai faptul c? regele Carol al II-lea era perfect con?tient de pericolul rusesc înc? din 1931, dar ?i faptul c? îl va ignora cu des?vâr?ire, cu cinism ?i fatalitate, condamnând poporul român cu bun? ?tiin?? prin noncombat. O atitudine gen Ludovic al XV-lea, a c?rui deviz? era „Dup? mine, potopul!". Cât egoism cinic, din moment ce el î?i putea salva oricând propria persoan? fugind în Occident, ceea ce a ?i f?cut-o, dar alungat. ?tiind toate acestea, restul însemn?rilor din jurnalul s?u mi se par doar mostre de pur? ipocrizie.
 
Ion Antonescu a preluat puterea la 6 septembrie 1940, când România cedase deja Basarabia ?i Bucovina de Nord, nordul Ardealului ?i ceda ?i Cadrilaterul. Avea multe op?iuni? Partidele politice nu se înghesuiau la guvernare, a?a cum f?cuser? de fiecare dat? când în ?ar? era lini?te ?i bine. Tocmai de aceea, deoarece nu existau op?iuni, num?rul gradelor de libertate era foarte redus. Dac? Antonescu ar fi preluat puterea în 1939, sau 1938, ar fi avut mai multe grade de libertate, mai multe posibilit??i, ?i atunci deciziile sale ar fi putut fi judecate în alt context. Ce a f?cut Antonescu dup? preluarea puterii? A îndreptat ?ara spre Germania, singura care putea garanta integritatea României. Avea mai multe op?iuni? Care ar fi fost acestea? U.R.S.S., care ne luase deja Basarabia ?i Bucovina de Nord, ba chiar încercase s? ia întreaga Bucovin?? Doar existen?a Germaniei a împiedicat U.R.S.S. s? nu ocupe întreaga Românie, a?a cum f?cuse deja cu ??rile Baltice, Lituania, Letonia ?i Estonia. Aceea?i soart? îi era preg?tit? ?i României, U.R.S.S. privind cu jind la petrolul ?i cerealele României. Bol?evicii au încercat ?i în 1918 s? proclame România republic? popular?, ?i doar armele românilor i-au împiedicat.[2] Pe cine altcineva se putea baza Antonescu? Fran?a, care ne garantase frontierele, încetase s? mai existe. Marea Britanie se ap?ra izolat? ?i p?rea c? va fi cucerit? în curând, doar teama lui Hitler de invazia pe mare ?i credin?a în asigur?rile lui Goring c? o va scoate din lupt? cu avia?ia au evitat dezastrul. Oricum, la acea vreme, B?t?lia Angliei era în toi ?i britanicii nu se sim?eau prea bine. S.U.A. st?teau deoparte, din nou în politica izola?ionist?, care spunea s?-i lase pe europeni s? se m?cel?reasc? între ei cât vor dori, atitudine din care doar atacul direct de la Pearl Harbour îi va scoate, un an ?i jum?tate mai târziu.
 
Antonescu a îndreptat ?ara spre Germania pentru a se ap?ra de Rusia ?i pentru c? nu avea încotro. A cedat germanilor petrol ?i grâne, dar a acceptat în schimb doar aur ?i armament, con?tient de nevoile de înzestrare ale armatei. Dac? dup? un an de zile de înarmare (?i era deja voin?? politic? pentru asta) am intrat în r?zboi cu dot?rile pe care le aveam, închipui?i-v? care era situa?ia în 1940! Am fi putut s? ne batem atunci pe linia Nistrului? Dar dac? Antonescu venea la putere în 1938 ?i ar fi demarat un program de înarmare? Avea atunci alte op?iuni? Dac? s-ar fi realizat cele trei mii de cazemate înt?rite pe linia Nistrului, cele preconizate înc? din anii 20, din care au fost gata în 1940 doar o sut?, am fi putut discuta altfel în 26 iunie 1940? F?r? îndoial? c? da. Atunci ne puteam pune întrebarea dac? am fi putut rezista armat ultimatumului, atunci puteam pune altfel în discu?ie soarta României ?i cursul istoric. Cu doi ani înainte, Antonescu ar fi avut alte grade de libertate, mai multe op?iuni ?i posibilit??i, ?ara ar fi putut fi mai preg?tit? ?i cu mai mari ?anse de izbând?. De ce nu s-au realizat toate acestea pân? în 1940? Întreba?i-l pe Carol al II-lea ?i pe politicienii care s-au perindat la guvernare în aceast? perioad?. Tocmai în aceast? idee, Antonescu trebuie analizat prin prisma op?iunilor disponibile, ?i nu doar prin faptul c? el a fost solu?ia de salvare c?utat? de Carol al II-lea dup? un deceniu de nep?sare ?i indolen??. Pân? la urm?, to?i l-au blamat sau l-au aclamat pe Antonescu, dar nimeni nu s-a obosit s?-i asculte ?i punctul lui de vedere. Fiindc? exist? ?i mai a?teapt? s? fie cercetate documente în care Antonescu î?i expune ?i justific? ac?iunile (m?car o parte dintre ele), iar abia dup? cunoa?terea ?i studierea acestor documente vom putea s? emitem judec??i impar?iale ?i obiective. Ca exemplu, public aici scrisoarea lui Antonescu c?tre Constantin I.C. (Dinu) Br?tianu din 29 octombrie 1942.
 
Scrisoarea lui Antonescu c?tre Dinu Br?tianu
 
„Am l?sat f?r? r?spuns scrisorile dumneavoastr? anterioare. Am f?cut-o din în?elepciune, fiindc? urm?ream unirea, ?i nu vrajba. Puteam s? v? r?spund, aducând justi?iei pe to?i vinova?ii de catastrofa moral? ?i politic? a ??rii, printre care sunte?i, în primul rând, ?i dumneavoastr?. Na?ia o dore?te ?i o a?teapt? de la mine. Nu am f?cut-o totu?i, fiindc? nu am voit s? a?â? ?i mai mult spiritele ?i, mai ales, nu am voit s? dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii no?tri. Am l?sat ziua acestor r?fuieli mai târziu. Abuza?i, îns?, de r?bdarea, de t?cerea ?i de în?elepciunea mea ?i, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimite?i, când dumneavoastr?, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi ?i acuza?iuni. În virtutea c?rui drept? Ce reprezenta?i în aceast? ?ar?, dumneavoastr?, to?i fo?tii oameni politici, în afar? de interesele dumneavoastr? egoiste ?i un trecut politic total compromis ?i dureros?! Uita?i, domnule Br?tianu, c? eu sunt omul muncii mele ?i martirul gre?elilor acelora care au primit în 1918 România Mare ?i au dus-o, dup? 22 de ani de conducere, în pr?pastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastr? sunte?i din profitorii ?i d?râm?torii unei mo?teniri mari. În mai pu?in de un sfert de secol, fiecare în parte ?i to?i la un loc, a?i pr?bu?it lupta, sacrificiile ?i suferin?ele duse ?i îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politic?. Orice ap?rare încerca?i ?i orice diversiune face?i dumneavoastr?, conduc?torii politici de ieri, purta?i pe umeri aceast? r?spundere.
 
Dumneavoastr?, liberalii, mai mult ca al?ii, fiindc? ?i din opozi?ie ?i de la guvern, prin ac?iunea dumneavoastr? de dirijare ?i de îndrumare a vie?ii noastre politice, economice, morale ?i spirituale, exercitat? direct ?i indirect, de pe b?ncile ministeriale, din birourile b?ncilor ?i din culisele politice, a?i dus ?ara la catastrofa din 1940. Sta?i fa?? în fa?? cu con?tiin?a dumneavoastr?, dep?na?i cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastr?, cât ?i pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-a?i întov?r??it ?i v-a?i acuzat, în fa?a na?iei dezolate, scandalizate ?i înm?rmurite; r?sfoi?i toat? colec?ia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul ?i terminând cu Viitorul ?i cu ziarele jidove?ti pe care se sprijinea na?ionalistul domn Maniu ?i v? reaminti?i: cine sunte?i dumneavoastr? ?i dumnealui; câte p?cate a?i f?cut; cum v-a?i calificat singuri ?i cum v-a calificat na?ia; câte r?spunsuri ave?i.
 
Pentru a v? u?ura munca, v? reamintesc, domnule Br?tianu, c?, împreun? cu dl. Maniu, v-a?i acuzat public ?i zilnic, în pres?, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate"; „tâlh?rie"; „falsific?ri" ?i „furturi de urne", în Bucure?ti, pentru ob?inerea puterii; „demisii în alb"; „b?t?i ?i omoruri"; „c?lcarea legilor ?i Constitu?iei"; lu?ri de comisioane" la toate furniturile statului; „trafic?rile de influen??" practicate de partizanii, deputa?ii, mini?trii ?i pre?edin?ii corpurilor dumneavoastr? legiutoare; „scandalurile cu contingent?rile" cu „grâul britanic"; modul cum a?i f?cut reforma agrar? ?i cum „a?i profitat de ea"; risipa avutului public; „concesion?rile oneroase ale bunurilor statului"; „demagogie"; incorectitudine civic?, provocat? de faptul c? atunci când era?i în opozi?ie dirija?i ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastr? ?i ale jidanilor din ale c?ror consilii de administra?ie - mari ?i mici - f?cea?i parte, iar de pe fotoliile ministeriale încuraja?i ?i favoriza?i, acoperea?i ?i mu?amaliza?i afacerile lor ?i ale d-str?, în detrimentul statului.
 
Ad?uga?i, la acest bogat ?i concludent stat de serviciu al partizanilor ?i al adversarilor dumneavoastr? de ieri, cu care - ca totdeauna când v? g?si?i în opozi?ie - sunte?i azi prieteni: cazurile, pe care na?ia le ?ine numai în dormitoare, ale domnilor T?t?rescu, Bârsan, Boil?, Aristide Blank ?i afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au pr?bu?it economiile, avutul ?i munca tuturor, de la ??ran la marele proprietar, de la micul pân? la marele negustor român; ravagiile f?cute de conversiune ?i de concesionarea bunurilor statului, pe care am început s? le r?scump?r eu; împrumuturile externe, oneroase ?i umilitoare; introducerea controlului str?in la Banca Na?ional? ?i C?ile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. ?i ve?i avea, domnule Br?tianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am pl?tit atât de scump ?i pe care na?ia întreag? o are permanent în fa?a ochilor s?i.
 
Totu?i, domnule Br?tianu, cu to?ii crede?i c? toate acestea au fost uitate ?i, cu perfidia politicianist? de alt? dat? - de totdeauna - atât de bine cunoscut?, v? a?eza?i cu cinism pe acest trecut ?i - de la cel dintâi dintre dumneavoastr?, pân? la cel din urm? - încerca?i s? acuza?i ?i s? sabota?i, pe sub mân?, opera de îndreptare ?i consolidare la care s-a antrenat toat? na?ia ?i s? t?ia?i elanul unui om care nu a avut, nu are ?i nu va avea nici mo?ii, nici vii, nici pivni?i de desfacere, nici bani depu?i, nici industrii, nici consilii de administra?ie, nici safeuri, în ?ar? ?i str?in?tate, nici cupoane de t?iat, nici timp de pierdut la club ?i care nu ?i-a pricopsit nici cumna?ii, nici nepo?ii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dac? am gre?it, gre?esc sau voi gre?i, nu pot fi acuzat, domnule Br?tianu, de nici unul dintre dumneavoastr?. Fi?i încredin?a?i, sunte?i înfiera?i ?i pu?i chiar de genera?ia actual? pe banca acuza?ilor. Dac? va fi s? fiu ?i eu pe aceast? banc?, pentru c? fac tot ceea ce un om putea s? fac?, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire ?i de la pr?bu?ire, dar ?i pentru a-l întregi ?i a-i asigura o via?? nou?, în onoare ?i în munc?, atunci în nici un caz nu ve?i fi dumneavoastr? acuzatorii ?i în nici un caz nu voi fi pus al?turi de dumneavoastr? ?i acuzat de acelea?i gre?eli ca dumneavoastr?.
 
Fac aceast? afirmare nu pentru c? m? simt vinovat cu ceva fa?? de ?ar?, dar pentru c? ?tiu ce au suferit, din antichitate ?i pân? azi, de la Socrate ?i Demostene, pân? la Clemenceanu, atâ?ia nenum?ra?i - mici ?i mari - oameni care ?i-au servit poporul cu credin??, cu devotament ?i cu folos ?i, mai ales, pentru c? nu au uitat c? în Ia?i, în tragica prim?var? din 1918, ?i chiar la Bucure?ti, dup? Unire, s-a cerut trimiterea în judecat? ?i condamnarea fratelui dumneavoastr?, atât pentru c? f?cuse r?zboiul, cât ?i pentru dezm??ul creat de nepriceperea dumneavoastr? a tuturor, chiar de c?tre aceia care ceruser? intrarea în lupt?; care îl acuzaser? în 1914-1915 de lunga ?i dezm??ata perioad? de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în r?zboi ?i care, ca culme a cinismului lor, erau ei în?i?i vinova?i de modul cum fusese administrat? ?i ruinat? ?ara. Eu ?i mul?i al?ii înc? nu am uitat ridicolul acestei îndr?zneli pe care istoria l-a înregistrat. Oricum ar fi îns? eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastr? ?i nici pus pe aceia?i banc? cu dumneavoastr?, pentru c? nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei ?i nici ?eful unei bande de corbi odio?i, care au ajuns la conducere prin „minciun?", „promisiuni", „furt de urne" sau prin „sprijin ocult masonic ?i iudaic", ci sunt omul adus de un trecut onest ?i de voin?a unanim? a unei na?ii care, pentru a se slava, a f?cut apel la mine, iar nu la dumneavoastr? sau la dl. Maniu, ?i nici la domnii care stau în jurul dumneavoastr? ?i cu care a?i f?cut ?i face?i sistem. Niciodat?, pentru a fi salvat?, na?iunea, armata ?i corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastr? sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvern?ri, care s-a sfâr?it la 6 septembrie 1940. Dumneavoastr? v-a?i strecurat ?i v-a?i al?turat acestei mul?imi, cu discre?ia impus? de instinctul r?spunderii pe care o ave?i ?i a dorin?ei legitime de a v? salva ?i nu a?i f?cut nici un gest pentru a v? valorifica drepturile la conducere, când aceast? mul?ime spulber? un regim care era de fapt al dumneavoastr? ?i când aclama un om nou, care eram eu.
 
Când am intrat în r?zboi, cu pruden?? caracteristic? a politicienilor valoro?i nu v-a?i manifestat nici pentru, nici contra. Dup? ce am reluat Basarabia ?i Bucovina , v-a?i gr?bit s?-mi cere?i, ?i dumneavoastr?, ?i domnul Maniu, s? m? opresc la Nistru. V-am ar?tat considera?iunile militare, politice, economice ?i morale pentru care nu puteam s? o fac ?i v-am invitat, pentru a treia oar?, s? lua?i conducerea, r?spunderea ?i riscurile unei asemenea ac?iuni. Bineîn?eles, a?i refuzat. Dup? omorurile de la Jilava ?i imediat dup? rebeliune, mi-a?i trimis memorii prin care îmi ar?ta?i situa?ia ?i-mi d?dea?i noi sfaturi. V-am oferit s? lua?i conducerea ?i s? face?i cum crede?i c? este mai bine. ?i unul, ?i altul v-a?i scuturat. Luându-v? dup? câ?iva ofi?eri, f?r? prestigiu militar, care au deraiat dup? linia principiilor s?n?toase strategice, morale ?i politice, pe care poate c? nici nu le-au avut vreodat?, mi-a?i cerut s? retrag armata din Rusia ?i m-a?i îndemnat s? m? „aranjez" cu Anglia ?i cu America.
Ar fi o gre?eal? ?i o felonie, iar gre?elile ?i feloniile se pl?tesc scump. Suntem la peste 1 500 km de ?ar?, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la u??, depozitele sunt ale germanilor, c?ile ferate sunt în mâna lor, avia?ia are for?a de distrugere pe care ar trebui s-o cunoa?te?i. Retragerea for?elor din situa?ia lor actual? ar însemna p?r?sirea frontului. Exact ceea ce au f?cut ru?ii în Moldova în 1917-1918. V? întreba?i ce s-ar întâmpla dac? germanii ar face cu noi ast?zi în caz de p?r?sirea frontului, ceea ce am f?cut noi, atunci, cu ru?ii? V? da?i seama ce s-ar alege de armata noastr? de disciplina noastr?, de solda?ii ?i caii no?tri, de tunurile noastre, dac? am încerca, în condi?iile ar?tate mai sus, s? p?r?sim frontul f?r? asentimentul Comandantului german?
 
Situa?ia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajeaz?, ar denota u?urin?? total? nepricepere militar? ?i prostie. Solu?ia ar fi criminal?, domnule Br?tianu, fiindc? nu s-ar pr?bu?i numai armata, s-ar pr?bu?i îns??i ?ara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat ?i am ajunge în situa?ia Serbiei ?i Greciei. Pofti?i, domnule Br?tianu, v? ofer din nou conducerea statului ?i a guvernului. Retrage?i dumneavoastr? armata ?i „aranja?i-v?" cu Anglia. Numai c? trebuie s? întreb ?i armata ?i poporul. Sunt gata s? le pun aceast? întrebare, deschis ?i categoric, dac? ?i dumneavoastr? sunte?i gata s? v? lua?i r?spunderea. A m? fi „oprit la Nistru" ?i a „retrage ast?zi for?ele din Rusia" înseamn?, pentru un om care mai poate înc? judeca, a anihila dintr-odat? totul, sacrificiile f?cute de la trecerea Prutului, ac?iune în contra c?reia nu v-a?i pronun?at public; însemneaz? a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemneaz? a crea ??rii, în cazul victoriei germane, condi?ii dezastruoase, f?r? a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care lupt?m, nici grani?ele care vor voi s? ni le lase ru?ii, nici libert??ile noastre ?i nici m?car via?a familiilor ?i a copiilor no?tri; în sfâr?it, însemneaz?, din cauza nestabilit??ii ?i a feloniei pe care m? sf?tui?i s? o practic - ?i aceasta este cea mai mare crim? - a asigura ??rii în viitoarea comunitate european? o pozi?ie moral? care îi va ridica drepturile idealurilor sale ?i ar putea s?-i fie chiar fatal?.
 
Gestul pe care-l cere?i s?-l fac, domnule Br?tianu, va face din neamul românesc o victim? a tuturor, fiindc? concomitent cu dezorganizarea, pr?bu?irea ?i distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ?ar?. Comuni?tii, legionarii, jandarmii, ungurii, sa?ii ar începe agita?iile, lupta, distrugerea ordinei, a lini?tei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitur? de picior unui neam care cu adev?rat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. Iat?, domnule Br?tianu, la ce ar da na?tere gestul pe care mi-l cere?i s?-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare ?i al unui om de stat, nu numai incon?tient, dar nebun. Conduc?torul nefericit al Fran?ei - ?i mai nefericite de azi - a declarat, într-o recent? chemare la realitatea a unui popor, care a c?zut ?i el victim? josnic? a unei guvern?ri venale, iudeo-democratice ?i masonice, c? are convingerea c? dac? „Germania ar fi înfrânt?, Sovietele ar impune mâine legea în Europa ?i s-ar termina astfel cu independen?a ?i patriotismul na?iunilor". Am avut ?i am aceast? convingere. R?mân la aceast? convingere, fiindc? noi, mai curând ca al?ii, mai total ca al?ii, vom fi zdrobi?i: pentru c? suntem punte între slavi ?i z?gazul care le st? de secole în calea expansiunii lor, c?tre vestul ?i sud-vestul Europei; pentru c? avem bog??iile pecare le avem; ?i pentru c? vom fi trambulina salturilor lor viitoare. Tr?gând înv???minte din trecut, cunoscând tendin?ele slave, plecând de la considera?iunile f?cute mai sus ?i îndrumat de instinctul de conservare ?i de logica bunului-sim?, nu puteam, domnule Br?tianu, ca un conduc?tor responsabil, s? m? „opresc la Nistru" ?i nici nu pot „s? retrag armata din Rusia". Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputin?? s? o fac? cineva ?i ar fi o gre?eal? ireparabil? pe care nu eu ?i dumneavoastr?, ci neamul ar pl?ti-o scump. Mare?alul Petain, într-una din valoroasele sale cuvânt?ri, a dat speculatorilor situa?iunile grele lec?ia care li se cuvenea ?i care a fost aplaudat? de to?i oamenii cu con?tiin?? clar? ?i nep?tat?. R?spunzând unor critici ale ac?iunii sale, el a spus: „Când Fran?a este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni ?i himere". Nici la noi, domnule Br?tianu, nu mai este loc pentru „minciuni ?i himere" ?i, mai ales, nu mai putem s? ne pl?tim luxul de a face ?i prostii. V-am r?spuns, domnule Br?tianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastr? de la 24 septembrie, dar ?i la cele anterioare. Este r?spunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns ?i care este con?tient de greut??ile ?i pericolele ceasului de fa??, precum ?i de îndatoririle ?i de r?spunderile lui.
 
V-am r?spuns, cum v-am r?spuns, fiindc? nu a?i în?eles nici ?inuta ?i nici în?elegerea cu care am voit s? trec atât peste gre?elile trecutului, cât ?i peste marii vinova?i de ele. Ca oamenii cei mai lipsi?i de p?cat, marile ?i numeroasele gre?eli politice care s-au comis sub dumneavoastr?, continuând a considera comunitatea româneasc? ca pe o turm? de sclavi, pe care - împreun? cu celelalte organiza?ii politice, cu firm? na?ionalist?, îns? în acord cu oculta iudeo-masonic?, cu care numai pe fa?? era?i în lupt? - a?i exploatat-o, a?i min?it-o, a?i demoralizat-o, a?i exasperat-o ?i, în cele din urm?, din neputin??, a?i dus-o, mân? în mân? cu trinitatea T?t?rescu - Urd?reanu - Lupeasca, la catastrofa din 1940 ?i la rebeliunea din 1941, îndr?zni?i ast?zi, când s-a pus regul? în ?ar? ?i via?a nim?nui nu mai este în pericol, s? ridica?i capul, de dup? saltarele consiliilor de administra?ie, ale industriilor ?i ale multiplelor afaceri, pentru a m? acuza. Ei bine, domnule Br?tianu, când cineva a fost ?eful unui partid care, de la mare la mic, de la prim?ria din sat pân? la cabinetul mini?trilor, are r?spunderea destr?b?l?rii administrative, dezm??ul moral, a iudeo-masoniz?rii ??rii, a venalit??ii, a compromiterii viitorului neamului ?i a catastrofei grani?elor, nu mai are calitatea s? vorbeasc? ?i în numele comunit??ii române?ti, s? dea sfaturi de conducere altora ?i mai ales s?-i acuze c? lucrurile nu merg cum trebuie.”[3] (Referitor la episodul din Moldova anilor 1917-1918 la care f?cea referire Antonescu, pentru o mai bun? l?murire, citi?i.[4]) 
Mare?alul Ion Antonescu a fost executat la 1 iunie 1946, Constantin I.C. Br?tianu a murit la închisoarea Sighet la 6 mai 1950, în vârst? de 84 de ani, iar Iuliu Maniu tot la Sighet, la 5 februarie 1953, cu o lun? înainte de a muri Stalin. Ideea pe care insist, de fiecare dat? când judec?m prin prisma istoriei o personalitate sau alta, mai ales una definitorie ?i important? din istoria noastr? na?ional?, trebuie s? ne aplec?m la rece, f?r? p?rtinire, ?i s? ?inem cont ?i de ceea ce are de zis aceasta. Mai ales în cazul mare?alului Ion Antonescu, fa?? de care datele disponibile sunt înc? incomplete, iar interpretarea lor provoac? înc? patimi nejustificate în opinia public?, ?i chiar în mediul interna?ional, dac? este s? ne lu?m ?i dup? declara?iile unor oficiali ru?i pentru care Al Doilea R?zboi Mondial a început doar la 22 iunie 1941.


[3] Arhiva Istoric? Central?; fond Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221.
footer