Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Duminică, 17 Noiembrie 2013 20:17

Prof. dr. Gic? Manole, art-emisMai mult decât o „veghe a armelor”, perioada de pân? la atacul preventiv al Germaniei din 22 iunie 1941 poate fi apreciat? una de pând? reciproc?. Ambele p?r?i au apelat la cele mai sofisticate metode de inducere în eroare a celeilalte p?r?i cu privire la planurile avute în vedere în viitorul apropiat. În acest domeniu, sovieticii au demonstrat o abilitate incredibil? în a-?i camufla inten?iile. Într-un secret absolut - c?ci armatele de invazie sovietice (vorbesc de armate deoarece în prim?vara lui 1941 Stalin crease deja 30 de Armate) c?l?toreau doar noaptea ?i cu trenuri de marf?, rupte total de orice leg?tur? cu exteriorul, se camuflau ziua în zone p?duroase - peste cinci milioane de solda?i ?i ofi?eri sovietici fuseser? amplasa?i la frontiera european?, vestic?, a U.R.S.S. Ace?ti cinci milioane de solda?i reprezentau, a?a dup? cum am notat ceva mai sus, doar primul e?alon strategic al Armatei Sovietice. Urm?toarele - e?aloanele strategice doi ?i trei - erau preg?tite s? ocupe pozi?ii, tot ofensive, unul în spatele celuilalt. Dac? deplasarea acestei imense mase de oameni Stalin a reu?it s? o efectueze în cel mai strict secret, amplasarea trupelor germane în apropierea grani?ei comune cu U.R.S.S., cu toate c? s-a vrut o opera?iune bine ascuns?, era cunoscut? de toat? lumea.

Nu st?ruiesc asupra surselor numeroase (spionii) care l-au informat pe Stalin cu privire la un atac preventiv al Germaniei asupra U.R.S.S., de la Winston Churchill la Richard Sorge sau Arvid Harnack ?i Rudolf von Scheliha, ?i pe care, chipurile, „naivul”, „neutrul” Stalin le-ar fi ignorat cu des?vâr?ire! Stalin cuno?tea mult mai bine decât oricare spion al s?u (subl. ns.), de oriunde aiurea, c? Germania preg?te?te opera?iuni militare împotriva U.R.S.S. Dar el cuno?tea ceea ce niciun spion de-al s?u nu ?tia: c? lovitura nimicitoare dat? Germaniei, ?i pe care U.R.S.S. o preg?tea de doi ani, se va declan?a înainte ca Hitler s? aib? timp s? ia cu asalt „patria p?cii ?i prieteniei dintre popoare” (subl. ns.). Din acest motiv, adic? pentru a purta opera?iuni ofensive împotriva „du?manului capitalist”, toate unit??ile militare sovietice primiser? plicul ultrasecret cu ordinul de a fi deschis de Ziua M, ziua marii ofensive. Dintr-o pruden?? excesiv?, ?i care-i caracteriza orice ac?iune în plan diplomatic ?i militar[1] , de?i ?tia de sute de ori mai bine decât Churchill cum c? Hitler va începe atacul, Stalin a pierdut prilejul s? dea, el, primul, ordinul Marii Ofensive de „eliberare” a Europei.

Fa?? de avalan?a de informa?ii ce-i erau puse pe tav? - ?i care pentru el, care ?tia adev?rul, erau perfect inutile - dictatorul de la Kremlin a dat ordin s? fie publicat, printre altele, celebrul comunicat TASS din 13 iunie 1941, comunicat diversionist în cel mai înalt grad. A?a, comunicatul TASS dezmin?ea faptul c? U.R.S.S. inten?ioneaz? s? atace Germania ?i c? deplasarea armatelor sovietice spre frontiera sa vestic? nu reprezenta decât ni?te banale exerci?ii militare de rutin?. Comunicatul TASS s-a vrut o infirmare a unui comunicat al agen?iei japoneze Domei, din luna mai 1941, conform c?reia „Uniunea Sovietic? concentreaz? mari for?e militare la grani?a vestic?… concentrarea trupelor (sovietice - n.n.) pe grani?a vestic? are o anvergur? extraordinar de mare”[2]. În dezmin?irea sa mincinoas?, TASS vorbe?te despre fantezia bolnav? a autorilor comunicatului agen?iei Domei, ?i c? „nu exist? ?i nici nu se prevede vreun fel de concentrare de mari for?e militare la frontiera vestic? a U.R.S.S.”[3]. Este vorba, min?ea cu neru?inare TASS, doar de o opera?iune banal? prin care „din zona Irkutsk în zona Novosibirsk se transfer? o divizie de infanterie”[4], având scopul de a asigura trupelor condi?ii mai bune de încartiruire! Comunicatul TASS, a?adar, dezminte c? U.R.S.S. ar preg?ti ofensiva împotriva Germaniei ?i României, vorbind doar despre o divizie mutat? dintr-un loc în altul! În realitate, ca orice comunicat oficial sovietic, ?i acesta avea un caracter diversionist: s? nege/s? ascund? realitatea faptului c? Stalin concentrase la frontiera cu România ?i Germania dou?zeci de corpuri de armat? de tancuri ?i cinci corpuri de armate de desant aerian cuprinzând cinci milioane de solda?i, for?e cople?itoare ca num?r ?i putere de foc. Evident c? scopul acestor uria?e concentr?ri de for?e era unul pur ofensiv. Numai c? Stalin, de?i preg?tirile de atac ale U.R.S.S. erau încheiate, a ezitat, cum spuneam, s? dea ordinul prev?zut pentru Ziua M, a?teptând, se sus?ine f?r? temei, venirea unei propuneri germane în vederea unui nou partaj teritorial european[5]. Când TASS, pe 13 iunie 1941, dezmin?ea mincinos, sperând s?-i adoarm? vigilen?a lui Hitler, zvonurile dup? care U.R.S.S. preg?te?te ofensiva împotriva Germaniei, etichetându-le drept calomnii, minciuni provocatoare, într-un secret absolut se încheia cu succes cea mai uria?? deplasare de trupe din toat? istoria omenirii. În nota obi?nuit? de minciuni a oficialilor sovietici, aceast? gigantic? concentrare de efective umane - cinci milioane doar Primul E?alon Strategic - era prezentat? doar ca ni?te banale manevre, având drept unic scop, nu-i a?a, instruirea rezervi?tilor, cât ?i „verificarea muncii aparatului feroviar”[6]. Minciunile TASS erau spuse tocmai când Stalin d?duse ordinul de preinvazie, deplasând Primul E?alon Strategic al armatei sovietice direct în imediata vecin?tate a grani?elor României ?i Germaniei, evacuând, pentru facilitarea opera?iunilor militare ofensive, toat? popula?ia de-a lungul imensei grani?e de Vest a Uniunii Sovietice. „Eliberarea” Europei era iminent?.

În aceast? monstruoas? concentrare de for?e sovietice cu caracter ofensiv, României îi era rezervat un loc „privilegiat”. Astfel, în prima jum?tate a lunii iunie 1941, Stalin a ordonat crearea celei mai puternice armate din lume, armata a 9-a de supra?oc, f?când parte din Frontul de Sud, pus? sub comanda lui Gheorghi Jukov. Armata a 9-a, în a doua decad? a lunii iunie 1941, ocup? pozi?ii ofensive la grani?a României, pentru ca, atunci când ordinul va veni, s? loveasc? mortal ?ara noastr?: „o lovitur? asupra României înseamn? moartea Germaniei, înseamn? oprirea tuturor tancurilor ?i avioanelor… Petrolul este sângele r?zboiului, iar inima Germaniei, oricât ar p?rea de curios, se afla în România. O lovitur? asupra României înseamn? o lovitur? direct în inima Germaniei”[7]. Iat? de ce ?i pentru ce a ordonat Stalin formarea Frontului de Sud: invadarea/distrugerea României ca stat. Comunicatul TASS, a?adar, avea menirea s?-l lini?teasc? pe Hitler: „uite, noi vrem pace, stai lini?tit. Dac? dore?ti, ne a?ez?m la mas? ?i negociem.”[8]

Niciodat?, în toat? istoria omenirii, n-a existat un plan mai perfid ?i mai bine camuflat decât cel preg?tit de U.R.S.S. ?i Stalin în cei doi ani „prebelici”, având drept scop anihilarea civiliza?iei unui întreg continent. Nicicând, vreun stat din lume nu ?i-a ascuns inten?iile distrug?toare, tenebroase cu atâta m?iestrie, iar dac? adversarul preîntâmpinând invazia î?i aplic? o lovitur? zdrav?n?, tu apari în ochii lumii drept victim? inocent?, chipurile, a unei agresiuni neprovocate! Nu doar Hitler, toat? lumea ?tia în luna iunie 1941 de preg?tirile lui Stalin de invazie. Ceea ce nu se ?tia, ?i nu s-a ?tiut pân? la Victor Suvorov, a fost dimensiunea acesteia. De?i sovieticii operaser? într-un secret des?vâr?it, deplasarea din Estul siberian spre Vestul european a milioane de oameni nu putea fi ascuns? la infinit. De aici comunicatul plin de minciuni mâr?ave al agen?iei TASS din 13 iunie 1941. La fel, Stalin, ca ?i tot anturajul s?u, fusese în?tiin?at din numeroase ?i variate surse c? Hitler ?i Germania preg?tesc campania împotriva U.R.S.S. A?a c?, a sus?ine c? „neutrul”, „naivul”, „pa?nicul” Stalin a fost luat pe nepreg?tite de atacul preventiv german sau de „preîntâmpinare”, cum îi spune Victor Suvorov[9] , nu reprezint? decât o biat? naivitate, o idio?enie.

„Naivul”, „neutrul” Stalin care, chipurile, n-a preg?tit Uniunea Sovietic? în vederea atacului german, înc? din februarie 1941 a ordonat crearea a cinci Fronturi la grani?a vestic? a U.R.S.S. ce au fost amplasate într-un secret absolut la frontiera vestic?. Cele cinci Fronturi - de Nord, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest ?i Sud - cuprindeau 30 de Armate sovietice, amplasate, dup? cum am notat mai sus, în trei e?aloane strategice. O asemenea concentrare uria?? de for?e înseamn? r?zboi, chiar dac? U.R.S.S. nu l-a declarat oficial României ?i Germaniei, pân? pe 22 iunie 1941. Amploarea f?r? precedent a preg?tirilor sovietice exercita o presiune extraordinar? asupra frontierelor României ?i Germaniei[10] . Conduc?torii celor dou? state - Ion Antonescu ?i Adolf Hitler - erau mai mult decât convin?i c? în timp ce Stalin vorbea despre pace, despre nevinovate disloc?ri de divizii prin Siberia sau despre „verificarea materialului feroviar”, în realitate era gata s? atace mortal cele dou? state. Iat? de ce atât Hitler, cât ?i Antonescu, n-au avut alt? variant? decât, cu o clip? mai devreme, s? preîntâmpine atacul U.R.S.S. ?i „s? se salveze printr-o lovitur? preventiv?”[11]. Iar dac? Germania ?i alia?ii s?i, „atacând” „m?rea?a” U.R.S.S., ar fi luat-o, chipurile, prin surprindere, provocându-i mari înfrângeri, explica?ia nu-i alta decât c? îns??i Uniunea Sovietic? preg?tea, la rându-i, atacul.

Armatele Sovietice la momentul 22 iunie 1941 erau preg?tite de invazie, de gigantice opera?iuni ofensive pe teritoriul „inamic”, ?i nu pentru lupte defensive. Doar cu câteva zile i-a luat-o înainte Hitler lui Stalin. Suficiente îns? pentru ca s? schimbe radical/definitiv datele problemei. Din cel mai feroce agresor al Istoriei recente, dup? cum a fost ?i se preg?tea s? fie, dac? ar fi avut ocazia s? declan?eze Ziua M, „pa?nicul” Stalin devine, în ochii credulilor, victima inocent? a unei agresiuni perfide. Deoarece, nu-i a?a, din 1930 ?i pân? la momentul 22 iunie 1941, îndeosebi din 1939 ?i pân? la aceea?i dat?, U.R.S.S. nu promovase decât o politic? „de pace ?i prietenie”, în primul rând fa?? de vecinii s?i europeni! Desigur, tot datorit? unei adev?rate „sete de pace”, U.R.S.S., prin Molotov, a insistat s?pt?mâni întregi pe lâng? Hitler, în toamna târzie a lui 1940, s? intre ca partener cu drepturi egale în Pactul Tripartit ?i s? participe la o nou? împ?r?ire a lumii! Vinov??ia lui Stalin ?i, implicit, a Uniunii Sovietice în preg?tirea ?i declan?area celui De-al Doilea R?zboi Mondial este una major?. Chiar dac? nu-i singurul vinovat, Stalin a f?cut exact ceea ce trebuia ca r?zboiul s? devin? inevitabil. Grigore Gafencu, str?lucitul ministru de externe al României dintre anii 1938-1940, a avut dreptate în Ultimele zile ale Europei[12]: în acei ani cruciali cheia p?cii s-a aflat în mâinile dictatorului de la Kremlin. În loc de pace Stalin a ales r?zboiul. Tocmai pentru a-l face posibil l-a ademenit pe Hitler s? încheie pactul banditesc de la Moscova, la 23/24 august 1939, împingându-l, astfel, s? înceap? un r?zboi european pe care Stalin îl dorea la fel de mult. Stalin ?tia c? Europa nu-i va rezista lui Hitler ?i c? nazi?tii vor practica, unde vor ajunge st?pâni, ?i exterminarea în mas? în baza criteriului rasial. De aceea el voia nu pace, ci o Europ? în ruine, distrus?, îngenuncheat? de un regim criminal cum a fost cel nazist. Or, o Europ? vl?guit? de st?pânirea nazist?, neputincioas? de a se elibera singur? din ghearele lui Hitler, era preg?tit? s?-?i primeasc? „Eliberatorul”. Din acest motiv a dansat cu bucurie satanic? Stalin, noaptea târziu, dup? semnarea pactului cu Hitler: ?tia c? odat? început r?zboiul, Germania va lupta, ca ?i în primul r?zboi mondial, pe dou? fronturi. C?ci Stalin ?tia ceea ce Hitler nu ?tia: la momentul ales de el, va ataca pe proasp?tul aliat, dându-i lovitura decisiv?, „eliberând”, pe aceast? cale, Europa. Or, acest fapt f?cea înfrângerea „tovar??ului de drum” inevitabil?. În vederea atingerii acestui obiectiv - atacarea Germaniei ?i nu numai - Stalin începuse preg?tiri uria?e înc? dinainte (subl. ns.) de a fi semnat pactul banditesc de la Moscova din august 1939. Iar preg?tirile, prin amploarea lor, vor fi accelerate ?i definitivate în primele ?ase luni ale anului 1941, pentru ca totul s? fie gata când „genialul” Stalin trebuia s? ordone Ziua M: 6 iulie 1941. Doar câteva zile au lipsit ca ordinul s? fie pus în aplicare, înainte ca partenerul de la Moscova s?-l devanseze cu dou? s?pt?mâni, lovindu-l preventiv. Iar când, peste patru ani, fostul aliat va fi înfrânt decisiv, „pa?nicul” Stalin va reu?i s? „elibereze” Europa, nu întreag?, ci doar jum?tate, partea ei de Est ?i Sud-Est, împlinindu-?i visul de a instaura „raiul comunist” peste zece na?iuni captive ?i peste 130 de milioane de oameni, asigurându-?i, este bine s? o subliniem din nou, „glacisul strategic” atât de necesar „pa?nicei” U.R.S.S.

Numai c?, chiar dac? a reu?it atâta vreme s? prosteasc? pe toat? lumea, Stalin nu putea prosti o lume întreag? la nesfâr?it. În anii ce au urmat „eliber?rii” unei jum?t??i din Europa, încet, cu mari dificult??i, lumea liber? se va trezi demontând marea minciun? a mitului sovieto-comunist, convingându-se c? U.R.S.S. nu este decât, dup? expresia lui André Glucksmann, cea mai abject? ?i mai mare minciun? a secolului XX-lea[13]. Iat? de ce cred c? la „Apocalipsa dup? Hitler” trebuie ad?ugat? obligatoriu ?i o alta, mult mai adecvat? st?rii de fapt istorice: „Apocalipsa dup? Stalin”. Îns?, ?inând cont de paradigma zilelor noastre - discursul corect politic - ?i care ne limiteaz? abuziv libertatea de expresie, faptul va fi posibil doar la calendele grece?ti. A?a c?, milioanele de tineri din lumea întreag? vor continua s? fie informa?i/dezinforma?i, îndoctrina?i doar despre „Apocalipsa dup? Hitler”, Stalin r?mânând, nu-i a?a, „marele conduc?tor în?elept, drept, t?tucul popoarelor” ?i care a fost animat de cele mai bune inten?ii întru edificarea unei lumi a p?cii ?i drept??ii sociale (sic!)!


[1] Astfel, la o întâlnire Hitler-Antonescu, din martie 1944, primul i-a spus ?efului statului român c? „Stalin nu era om care s?-?i asume riscuri. Exemplul Poloniei este tipic: nu le-a ordonat unit??ilor sale s? avanseze, în ciuda invita?iei germane, decât în momentul în care imixtiunea în afacerea polonez? n-a mai comportat nici un pericol… Chiar atunci când are un revolver iar adversarul nu este înarmat decât cu un cu?it, el va a?tepta pân? când acesta din urm? va adormi: este un Goliat care se teme de David. Are cruzimea animalului s?lbatic ?i la?itatea omului.” (în Boris Souvarine, Stalin. Studiu istoric al bol?evismului, traducere din francez? de Doina Jela Despois, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1999, p. 565).
[2] Victor Suvorov, Sp?rg?torul de Ghea??, p. 180.
[3] Ibidem, p. 181.
[4] Ibidem.
[5] Vezi Florin Constantiniu, op. cit., pp. 203 – 204.
[6] Victor Suvorov, op. cit., p. 196.
[7] Ibidem, p. 144.
[8] Florin Constantiniu, în op. cit., p. 204, este convins de veridicitatea afirma?iilor din comunicatul TASS, din 13 iunie 1941, dup? care, chipurile, Stalin dezmin?ea inten?ia c? U.R.S.S. ar avea de gând s? atace România ?i Germania, ?i c? prin acela?i comunicat dictatul de la Kremlin f?cea „voalat o invita?ie la negocieri sovieto-germane”.
[9] Victor Suvorov, op. cit., p. 236.
[10] În diminea?a de 22 iunie 1941, ambasadorul german la Moscova, von der Schulenburg, îi citise lui Molotov motivele asaltului început în acea zi: „Dat? fiind presiunea insuportabil? exercitat? de trupele ruse?ti asupra liniilor de demarca?ie care le separ? de trupele germane, acestea din urm? au primit ordinul de a p?trunde pe teritoriul sovietic.” (în Grigore Gafencu, op. cit., p. 209). Comunicatul german spunea adev?rul, numai c? nimeni nu-l crezuse.
[11] Victor Suvorov, Ziua M, p. 278: „…19 august 1939 este ziua când Stalin a început al doilea r?zboi mondial. Mobilizarea secret? trebuia s? se încheie prin atacarea Germaniei ?i României, la 6 iulie 1941… Mobilizarea secret? a fost orientat? în sensul preg?tirii agresiunii (subl. ns.). Pentru ap?rarea ??rii (Uniunii Sovietice – n. ns.) nu s-a f?cut nimic. Mobilizarea secret? a fost atât de colosal?, încât n-a izbutit ascunderea existen?ei sale. Lui Hitler i-a r?mas o singur? ?ans?: s? se salveze printr-o lovitur? preventiv?. Hitler l-a preîntâmpinat pe Stalin cu dou? s?pt?mâni. Iat? de ce Ziua M n-a mai venit (subl. ns.).”
[12] Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O c?l?torie diplomatic? întreprins? în anul 1939, traducere de Rodica Mihaela Scafe?, prefa?? ?i note de Cornel I. Scafe?, Editura Militar?, 1992, p. 153: „Din acest moment (dup? dictatul de la München din 29/30 septembrie 1938) aten?ia lumii se îndrepta spre Rusia. Se p?rea c? de acum încolo cheile situa?iei se aflau la Moscova ?i c? de acolo se putea decide r?zboiul sau pacea (subl. ns.).”
[13] Vezi André Glucksmann, Buc?t?reasa ?i Mânc?torul de oameni, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 69.
footer