Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Miercuri, 13 Noiembrie 2013 22:50

Prof. dr. Gic? Manole, art-emisDup? ce Hitler a îngenuncheat Vestul, cu excep?ia Angliei, într-un interval de timp neverosimil de scurt, planurile de atac asupra României ?i Germaniei au trebuit regândite. C?ci Stalin, dându-i mân? liber? Germaniei în Vest, sconta pe un r?zboi de durat?. Re?ine?i expresia lui Stalin de dinaintea r?zboiului dup? care capitali?tii luptându-se între ei „ca ?i câinii” se vor uza reciproc, epuizându-?i, a?adar, for?ele. Spre surprinderea tuturor, în primul rând a lui Stalin, democra?iile occidentale n-au reu?it s?-i reziste lui Hitler decât câteva s?pt?mâni, dovedind c?, temporar, din punct de vedere militar, au fost într-adev?r „putrede”, dup? expresia favorit? a tiranului de la Kremlin. De aici furia ?i dispre?ul lui Stalin la adresa Fran?ei ?i Angliei, înfrângerea lor oferindu-i, dup? m?rturia unui personaj din anturajul s?u, prilejul de a spune cuvinte grele la adresa acestor state. Stalin mizase pe o rezisten?? de durat? a armatelor franco-britanice în r?zboiul cu Germania, timp în care Uniunea Sovietic? putea s?-?i definitiveze toate preg?tirile de ofensiv?. C?ci, în planurile ultrasecrete ale Kremlinului, Uniunea Sovietic? trebuia s? ia cu asalt Europa în 1942. Or, pr?bu?irea militar? a Vestului a schimbat radical datele problemei. Wehrmachtul, victorios în Vest, nu suferise mari pierderi pân? la armisti?iul de la Rethondes (22 iunie 1940), for?a sa ofensiv? r?mânând intact?, fapt dovedit de opera?iunile militare purtate în aprilie-mai 1941 împotriva Iugoslaviei ?i Greciei. Cu Hitler st?pân în Vest, Stalin a intrat în criz? de timp. Trebuia schimbat? data când Armata Ro?ie va trece la „eliberarea” Europei.

Într-o prim? faz?, chiar a doua zi dup? ce Fran?a capituleaz? ?i încheie armisti?iu cu Germania nazist?, Uniunea Sovietic? trece la „eliberarea” Basarabiei[1]  ?i a Nordului Bucovinei, ocupându-le. Ajungând la gurile Dun?rii, Stalin ordon? concentrarea pe bra?ul Chilia a unei întregi flotile de r?zboi pentru a purta opera?iuni ?i pe albia marelui fluviu, pe direc?ia de atac Gala?i-Belgrad-Budapesta-Viena[2]. U.R.S.S. n-a „eliberat” în întregime România, în vara lui 1940, din cauza c? Armata Sovietic? înc? (subl. ns.) nu era îndeajuns de preg?tit? s? înfrunte deschis Armata German?. Acum, în vara lui 1940, Stalin devanseaz? data la care Uniunea Sovietic? trebuia s? înceap? „eliberarea” Europei: 6 iulie 1941. Desigur, inten?iile agresive ale U.R.S.S. n-au r?mas necunoscute dictatorului german. Hitler ?tia c?, în ciuda pactului semnat la Moscova, U.R.S.S. urm?rea s? se pozi?ioneze din punct de vedere strategic cât mai bine posibil în vederea unui atac. A în?eles la fel de bine de ce Stalin, în iunie-iulie 1940, când a atacat România, nu s-a mul?umit cu Basarabia, cerându-i imperativ s?-i cedeze, în faza ini?ial?, toat? Bucovina, pentru ca, în fa?a protestelor Führerului german, s? se limiteze, temporar, la nordul acestei provincii române?ti. Atacând un stat vecin, pa?nic ?i neutru - vorbesc aici de România - Stalin nu era deloc mul?umit cu cât teritoriu se alesese de la aceasta. Obiectivul s?u fundamental, ?i pentru care a anexat Basarabia, era cu totul altul: Valea Prahovei. Ca ?i Hitler, Stalin ?tia c?, dac? ocup? zona petrolifer? româneasc?, Germania va fi pus? în situa?ia de a nu mai putea continua r?zboiul. Acesta-i motivul principal pentru care Uniunea Sovietic? a ocupat Basarabia în iunie 1940, anume de a-?i stabili pozi?ii ofensive pe Prut, pentru ca, la momentul oportun, cei 60 de kilometri ce-o mai desp?r?ea de câmpurile petrolifere române?ti s? fie dep??i?i dintr-un singur salt. Din acest motiv a concentrat Stalin, în lunile imediat urm?toare ocup?rii provinciilor române?ti sus-men?ionate, pe noua „frontier?” sovieto-român?, mari for?e, inclusiv o armat? de desant aerian, o puternic? flotil? de r?zboi: ocuparea V?ii Prahovei, ?i, deci, desfiin?area României ca stat. În consecin??, dup? ce am cedat cu atâta vinovat? u?urin?? ?i f?r? nici a fi încercat m?car un simulacru de rezisten?? Basarabia ?i Nordul Bucovinei, România se afla în pericol de a fi ocupat? în întregime. Inten?iile agresive ale Kremlinului în privin?a României, ?i dup? iunie 1940, s-au manifestat constant timp de un an de zile prin exercitarea unei presiuni extraordinare asupra statului român mutilat: sute/mii de incidente la frontiera comun?, cu victime în rândul Armatei Române, toate provocate de sovietici, dar puse, culmea, pe seama noastr?; sute de înc?lc?ri ale frontierei terestre, fluviale ?i aeriene române?ti; declara?ii agresive la adresa statului român; întârzierea/blocarea activit??ii comisiei bilaterale româno-sovietic? ce avea drept scop delimitarea noii frontiere comune; refuzul de a repatria prizonierii români captura?i în vara lui ’40 etc. Desigur, Germania a în?eles care este obiectivul real al U.R.S.S. privind România, ?i c? Sovietele se preg?tesc, în cel mai mare secret, de un r?zboi ofensiv atât asupra României, cât ?i Germaniei [3]. Din acest motiv, dup? ce, în urma unor puternice presiuni exercitate de Germania, România este nevoit? s? cedeze Ungariei, la 30 august 1940, la Viena, nord-vestul Transilvaniei, Hitler declar?, chiar în aceea?i zi, c? frontierele României sunt inviolabile.

Garan?iile germano-italiene date României, imediat dup? dictatul de la Viena, au nemul?umit profund Kremlinul, care, în ciuda a?tept?rilor sale, fusese exclus de la „reglementarea” a?a-zisului diferend teritorial româno-ungar. În continuarea garan?iilor acordate României, la cererea regelui Carol al II-lea, din 2 iulie 1940, cerere reînnoit? de generalul Ion Antonescu la 7 septembrie 1940, Hitler va trimite în ?ara noastr? o Misiune militar? german? pus? sub comanda generalului Erik Hansen, ce avea ca obiectiv principal protejarea/ap?rarea regiunii petroliere române?ti în fa?a unui atac al Uniunii Sovietice, dând semnal clar Kremlinului c? Germania nu-i va permite U.R.S.S. s? mai fac? un pas la vest de Prut[4] . Tensiunile dintre Germania ?i U.R.S.S., a?adar, au crescut din cauz? c? Hitler pusese stavil? expansiunii Kremlinului în Sud-Estul Europei.

Percepând garan?iile date României ca pe un afront ?i ca o „înc?lcare” (!) a prevederilor articolului trei din protocolul secret semnat la 23 august 1939 la Moscova, în sensul c? Berlinul a ignorat „interesele” sovietice în ?ara noastr?, Stalin îl va trimite pe Molotov în capitala Germaniei (12-14 noiembrie 1940), ca s? negocieze un nou pact bilateral. În întâlnirile pe care Molotov le-a avut cu Hitler ?i Ribbentrop, pe 12 ?i 13 noiembrie 1940, la Berlin, de?i oficialii germani s-au ar?tat impresiona?i de tonul serios, ponderat ar?tat de musafirul sovietic[5] , ?i în ciuda comunicatului oficial, dup? care între cele dou? p?r?i a avut loc „o conversa?ie liber? care a atins toate problemele”[6] , trimisul lui Stalin, în realitate, „s-a ar?tat exigent, indiscret ?i plin de preten?ii”[7 ].

La prima întâlnire cu Hitler din 12 noiembrie 1940, Molotov a ridicat abrupt problema garan?iilor (30 august 1940 - n.n.) pe care Germania ?i Italia le-au dat României, ?i pe care guvernul sovietic le-a perceput a fi un gest inamical fa?? de Uniunea Sovietic?, solicitându-i Führerului ca ele s? fie anulate. Hitler îi r?spunse lui Molotov c? garan?iile acordate României angajeaz? Al Treilea Reich necondi?ionat, chiar ?i împotriva Uniunii Sovietice, dac? aceasta ar atenta la integritatea teritorial? a României, ?i c? nici vorb? s? se pun? problema anul?rii lor. De altfel, îi declarase Hitler lui Molotov, cu prilejul negocierii ?i semn?rii protocolului secret, Uniunea Sovietic? î?i ar?tase interesul doar pentru Basarabia. Are U.R.S.S. ?i alte interese în România? Apoi, îl întrebase Führerul german pe Molotov, ocuparea nordului Bucovinei de c?tre sovietici dep??ise prevederile articolului trei al protocolului secret, constituind o „noutate” în preten?iile sovietice. Dup? „problema” României ?i a garan?iilor pe care Germania refuzase s? le anuleze, sub presiune sovietic?, Molotov îi declar? lui Hitler c? Uniunea Sovietic? se simte amenin?at? de Finlanda (!) ?i c? statul sovietic va lua m?suri în consecin??[8 ]. Din acest motiv, Germania trebuie s?-?i retrag? trupele din Finlanda, iar în cazul unui conflict s? nu-i acorde statului nordic niciun fel de ajutor/asisten??. Ca ?i în cazul României, ?i de aceast? dat? Hitler îl pune la punct pe Molotov, observând c? de?i Reichul nu are niciun interes politic în Finlanda, nu va permite ca U.R.S.S. s? poarte un nou r?zboi împotriva „micului popor finlandez”[9 ], fapt ce i s-ar p?rea „inadmisibil”, ?i c? „amenin?are” finlandez? la adresa U.R.S.S. i se pare cu totul exclus?. A treia chestiune, pe care Molotov o ridicase la întâlnirile cu Hitler, privea Bulgaria. U.R.S.S., sus?inea Molotov, ar vrea s? trimit? trupe în Bulgaria, dup? cum Germania trimisese în România, fapt pentru care este gata s?-i ofere garan?ii statului bulgar de felul celora pe care Reichul le oferise României. În caz c? Germania este de acord, Molotov promisese c? nu-l va alunga de pe tron pe regele Bulgariei, Boris! Apoi, Molotov îl taton? pe Hitler în leg?tur? cu ceea ce Rusia, fie sovietic? sau nu, urm?rea de la Petru cel Mare încoace: problema Strâmtorilor. În aceast? chestiune, mesagerul lui Stalin solicit? acceptul Germaniei ca Uniunea Sovietic? s?-?i amplaseze „câteva baze importante la Dardanele ?i Bosfor”[10].

Era limpede pentru Hitler c? Molotov dezv?luise, cu ocazia vizitei sale la Berlin, inten?iile agresive ale U.R.S.S. fa?? de România, Finlanda, Bulgaria, cât ?i dorin?a de a ocupa cele dou? Strâmtori, planurile de expansiune sovietice intrând violent în contradic?ie cu cele ale celui De-al Treilea Reich. Cu prilejul întâlnirilor cu Hitler, Molotov mai solicitase Germaniei acceptul ca soarta României, unde, în opinia sa, U.R.S.S. are „mari interese”, s? fie decis? nu doar de germani, ci ?i de sovietici. Acelea?i preten?ii le avea U.R.S.S. ?i cu privire la Ungaria. În ambele cazuri, se ?tie, cererile sovietice au fost refuzate de germani. La cele dou? întâlniri Molotov-Hitler, din 12 ?i 13 noiembrie 1940, a?adar, primul a exprimat pe fa?? nemul?umirea sovieticilor fa?? de garan?iile acordate României de Germania ?i Italia, garan?ii care, în opinia Kremlinului, constituiau o înc?lcare a articolului trei din protocolul secret, dup? care cele dou? p?r?i trebuiau s?-?i reglementeze interesele prin negocieri directe. În toamna anului 1940, alta era pozi?ia strategic? a Germaniei, îndeosebi dup? ce ocupase Vestul. Dac? în august 1939 aceasta î?i declinase orice interes politic fa?? de „acele regiuni” sau „teritorii” (Europa de Sud-Est - n.n.), în toamna anului 1940, ?i dup? ce U.R.S.S. probase un apetit expansionist ce dep??ise cadrul în?elegerilor de la Moscova (23/24 august 1939 ?i 28 septembrie 1939) - cazul revendic?rii de c?tre Kremlin a întregii Bucovine, Hitler nu mai voia s? cedeze nimic Uniunii Sovietice. De altfel, a?a cum a ?i declarat-o Molotov lui Hitler, U.R.S.S. a dat un în?eles antisovietic garan?iilor oferite statului român. Tocmai din acest motiv, Molotov solicit? lui Hitler anularea garan?iilor date României de cel de-Al Treilea Reich. Garan?iile germane oferite României au reprezentat un motiv real de nemul?umire pentru U.R.S.S., iar refuzul lui Hitler de a le anula f?cea imposibil? o viitoare agresiune a Sovietelor. Cu toate c? Molotov i-a declarat, tot la Berlin, lui Hitler c? U.R.S.S. n-are de gând s? renun?e la Bucovina de Sud, adev?ratul scop al acestei cereri, dac? dictatorul german ar fi acceptat anularea garan?iilor, nu era altul decât regiunea petrolier? româneasc?. De aceea îi st?teau în gât lui Stalin garan?iile germane date României la Viena, imediat dup? odiosul dictat, din 30 august 1940: îl puneau în imposibilitatea de a mai ataca România.

Toate cererile lui Molotov, privind „sferele de interese” ale Uniunii Sovietice în Europa de Sud-Est, s-au izbit de refuzul Berlinului. Practic, Stalin l-a trimis pe Molotov la Berlin s? negocieze cu Hitler un nou plan de împ?r?ire a Europei, de la Marea Baltic? la Marea Egee, în care, de ast? dat?, partea ce ar fi revenit Uniunii Sovietice ar fi fost mult mai consistent?. Demn de subliniat este ?i urm?torul fapt: în vizita sa din 12-14 noiembrie 1940, la Berlin, Molotov primise împuterniciri din partea lui Stalin s? negocieze ?i s? semneze aderarea U.R.S.S. la Pactul Tripartit, semnat la 27 septembrie 1940 de c?tre Germania, Japonia ?i Italia. Ca membr? a Pactului Tripartit (doar preten?iile sale exorbitante privind România, Bulgaria ?i Strâmtorile au împiedicat ca acest lucru s? devin? realitate), U.R.S.S. dorea s? participe la o nou? împ?r?ire a lumii, fiec?rei p?r?i revenindu-i o zon? precis? de „interese” sau influen??. Când Hitler i-a sugerat lui Molotov c? nimeni ?i nimic nu poate împiedica U.R.S.S. s? se extind? spre Sud - în India, dar ?i spre Golful Persic - aceasta, de?i n-a respins oferta, a ezitat s-o accepte. Altele erau priorit??ile strategice ale „pa?nicei” Uniuni Sovietice la 1940, iar printre aceste priorit??i se afla în primul rând ?ara noastr?. Cerbicia, cu care Molotov, presat pe cale telegrafic? de Stalin, a atacat garan?iile germano-italiene date României, dovede?te c?, la 1940, toamna, Stalin luase în cel mai mare secret hot?rârea de a „elibera” Europa de sub st?pânirea „canibalului” Hitler. De?i nu avea certitudini, Hitler b?nuia c? la prima ocazie favorabil? U.R.S.S. va ataca pe la spate Germania ?i România, deoarece se sim?ea frustrat? de câ?tigurile teritoriale pu?ine dobândite în anii 1939-1940! „Patria p?cii” ?i „prieteniei” între popoare voia mai mult! Gre?eala lui Stalin a constat în faptul c? „prietenul” i-o va lua înainte, el fiind convins c?, pân? în vara lui 1941, va avea timpul necesar s? atace nimicitor atât Al Treilea Reich, cât ?i cel mai important aliat strategic al acestuia: România. Dup? vizita lui Molotov la Berlin, ocazie cu care Hitler interzice Uniunii Sovietice s?-?i mai desf??oare apetitul expansionist pe seama popoarelor vecine acesteia, începea o perioad? scurt?, de 10 luni, numit? „Veghea armelor”[11 ], veghe provocat? de „opozi?ia tot mai flagrant? dintre scopurile Reichului ?i interesele U.R.S.S. în Balcani ?i la Strâmtori”[12].

A?adar, Hitler, în 1940, nu a permis Uniunii Sovietice s? distrug? România, nici s?-?i extind? st?pânirea peste Bulgaria ?i cele dou? Strâmtori. Între timp, Führerul german fusese informat cu privire la masacrele efectuate de sovietici în teritoriile anexate în 1939-1940, din statele baltice pân? în Basarabia, pentru ca s? permit? ca România ?i Bulgaria s? devin?, dup? expresia sa, un „pustiu bol?evizat”[13]. Desigur, afirma?iile lui Hitler nu erau decât propagand?. Altele, dup? cum se ?tie, erau motivele adev?rate, reale ce l-au determinat s? refuze o nou? împ?r?ire a Sud-Estului Europei cu „t?tucul popoarelor”, Stalin. De asemenea, nu ne îndoim c? Hitler fusese informat de existen?a unor planuri strategice sovietice privind un r?zboi al U.R.S.S. împotriva Germaniei ?i a Europei aflat? sub controlul s?u. Îns?, informa?iile de care dispunea nu-i dezv?luiser? amploarea f?r? precedent a preg?tirilor sovietice. C?ci Stalin, începând cu noul an 1941, accelereaz? preg?tirile ofensive, p?strând un secret absolut asupra datei atacului asupra Europei. În acest sens, fiecare unitate militar? sovietic? primise un plic ultrasecret cu instruc?iuni precise ca s? fie deschis doar în Ziua M, ziua invaziei. Orice înc?lcare a ordinului ar fi atras, dup? cum prevedea articolul 58 din Constitu?ia U.R.S.S., articol prezentat pe larg ?i de Alexandr Soljeni?în în Arhipelagul Gulag, imediat ?i irevocabil pedeapsa cu moartea prin împu?care. Ca „du?man al poporului” sovietic, desigur. Din m?rturiile depuse de numero?i ofi?eri sovietici, care au deschis plicul ultrasecret la 22 iunie 1941, reiese c? instruc?iunile documentului se refereau doar la ac?iunile ofensive ale Armatei Ro?ii, ac?iuni care trebuiau purtate viguros pe teritoriul inamic (România, Germania etc.). Plicul nu con?inea niciun plan dup? cum trebuiau purtate opera?iunile defensive. Oricât ar p?rea de necrezut, îns??i Directiva 21 din 18 decembrie 1941, cu nume de cod „Barbarossa”, Hitler a ordonat-o ca r?spuns la planurile agresive ale Kremlinului.

- Va urma -


[1] Însu?i Victor Suvorov nu ezit? a condamna atacul banditesc asupra României, din iunie 1940: „În vara lui 1940, printr-o campanie „eliberatoare”, Stalin a rupt din România Basarabia ?i Bucovina.” (Ibidem, p. 120).
[2] Ibidem, p. 121.
[3] A?a, pe 27 iulie 1942, Hitler declara la una din celebrele sale conversa?ii la mas?: „Sovietele inten?ionau s? transforme Balcanii în cap de pod… pentru atacarea noastr? ?i a celorlalte ??ri ale Europei… În vara anului 1941 ei inten?ionau s? zdrobeasc? România, c?ci aceasta era singura ?ar?, în afar? de Rusia, care ne livra petrol.” (Idem, Ziua M, p. 262; vezi ?i Ernst Nolte, R?zboiul civil european. 1917 – 1945. Na?ional-socialism ?i bol?evism, cu prefa?a autorului la edi?ia în limba român?, Cuvânt înainte: Florin Constantiniu, traducere: Irina Cristea, Grupul Editorial Corint, Bucure?ti, 2005, p. 257).
[4] Joachim von Ribbentrop, pe 9 octombrie 1940, îi declar? ambasadorului sovietic la Berlin, A. A. Skvartev: „Am dat o garan?ie României. România… are o însemn?tate deosebit? pentru Germania; România, în cadrul acestor garan?ii, a rugat Germania s? trimit? o misiune militar?… Garan?iile acordate României sunt altceva decât garan?iile lui Chamberlain. Noi privim cu seriozitate aceste garan?ii. În aceast? privin??, suntem deosebit de interesa?i în ap?rarea regiunilor petrolifere ale României pentru ca nici Anglia, nici altcineva s? nu întreprind? ceva acolo…” (în Florin Constantiniu, 1941. Hitler, Stalin ?i România. România ?i geneza opera?iunii „Barbarossa”, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 2002, p. 142).
[5] Grigore Gafencu, Preliminarii la r?zboiul din R?s?rit, Editura Globus, Bucure?ti, 1996, p. 107.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] De?i în 1939 Uniunea Sovietic? atacase Finlanda, de la care va anexa teritorii însemnate, planul lui Stalin cu privire la aceast? ?ar? nordic? urm?rea anexarea total? ?i transformarea sa într-o „republic? democrat-popular?”. Adic? exact soarta ??rilor Baltice.
[9] Ibidem, p. 108.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem, p. 185.
[12] Ibidem, p. 195.
[13] Într-o convorbire purtat? cu trimisul extraordinar bulgar Draganov la Berlin, la 3 decembrie 1940, Hitler i-a declarat acestuia: „… în Basarabia, în timp ce oamenii no?tri (trimi?ii germani – n. ns.) mai erau înc? acolo, mo?ieri ?i al?i membri ai p?turii conduc?toare au fost m?cel?ri?i de propriii oameni, înv??a?i de evrei, iar aceea?i soart? amenin?? ?i Balcanii.” (în Ernst Nolte, op. cit., p. 260).
footer