Revista Art-emis
1940 - Cedarea Basarabiei PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 10 Noiembrie 2013 21:50
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu(+), art-emisCedarea Basarabiei s-a petrecut din cauza unei dezinform?ri a membrilor Consiliului de Coroan??
 
O perspectiv? asupra evenimentelor care au avut loc în zilele destr?m?rii României Mari a fost avansat? de c?tre istoricul Gheorghe Buzatu în lucrarea Hitler, Stalin, Antonescu. Istoricul se întreab? de ce ?eful Marelui Stat Major, generalul Florea ?enescu, a prezentat în Consiliul de Coroan? din 27 iunie cifre exagerate ale for?elor adverse, de?i institu?ia pe care o conducea estimase corect, cu alte ocazii, în rapoarte interne, capacitatea de lupt? a sovieticilor. Un alt aspect analizat în lucrare se refer? la stupefac?ia cu care au primit autorit??ile de la Bucure?ti vestea ultimatumului sovietic, în ciuda faptului c? mai multe institu?ii ale statului atr?seser? aten?ia din timp asupra ac?iunilor pe care le preg?tea U.R.S.S.-ul.
 
„[...] Cât de exacte au fost datele expuse în ?edin?ele Consiliilor de Coroan? din 27 iunie 1940 de c?tre persoanele cele mai autorizate - premierul Gheorghe T?t?rescu, generalul Florea ?enescu, ?eful Marelui Stat Major, ?i generalul Ioan Ilcu?, ministrul de R?zboi? Spre edificare, propunem ca, înainte de orice, s?-i « ascult?m » - dup? varianta Gheorghe T?t?rescu - pe ?efii militari: « Ace?tia - avea s? relateze, la 1 mai 1943, fostul premier -, în fraze sobre, expun un punct de vedere comun: de va fi nevoie, armata se va bate, dar se va bate într-o dispropor?ie de for?e care nu poate l?sa nici o îndoial? asupra sfâr?itului ». Dup? mai pu?in de trei ani, Gheorghe T?t?rescu avea s? pretind? c? cel mai elocvent a fost generalul ?enescu. S?-l ascult?m, deci, pe memorialist: « O expunere complet? ?i, în acela?i timp, impresionant? a situa?iunii create a fost f?cut? de ?eful Statului Major, generalul ?enescu, care, dup? ce a declarat c? armata î?i va face datoria, a st?ruit asupra inegalit??ii for?elor ce aveau s? se înfrunte. El a pus în lumin? capacitatea de lupt?, instruc?ii ?i utilaj a Armatei Sovietice ?i a conchis c? armata noastr? ar putea rezista cât?va vreme, retr?gându-se pe Siret, numai dac? ar putea conta pe sprijinul ulterior al unei mari armate aliate, pus? în mi?care de crearea unui front politic, care ar crea un nou front militar. F?r? de acest sprijin, ?eful Statului Major este de p?rere s? accept?m ultimatumul, pentru a nu fi obliga?i s? ced?m mâine mai mult decât ceea ce ni se cere azi ». Apelând la sursa Petre Andrei, cunoa?tem c? generalul ?enescu a avansat cifre, în ?edin?a Consiliului de Coroan? din seara zilei de 27 iulie 1940. Esen?ial?, în determinarea unui curent de opinie favorabil accept?rii revendic?rilor Moscovei, a fost comunicarea potrivit c?reia România nu putea opune mai mult de 40 de divizii celor peste 140 de divizii reunite ale posibililor inamici (Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S.), din care numai U.R.S.S. dispunea de 100 divizii de infanterie, 20 de brig?zi de cavalerie, 7 divizii moto ?i para?uti?ti.
 
Este, net?g?duit, locul nimerit s? ne întreb?m dac? evalu?rile respective erau reale? În ultimii ani, colegii istorici de la Chi?in?u au dat la iveal? unele documente de mare interes pentru problema aflat? în aten?ia noastr?.
- Nota-raport din 18 iulie 1940 (Moscova), semnat? de generalul-maior V. Melikov, profesor la Academia Marelui stat Major al Armatei Ro?ii [...].
- Raport asupra ac?iunilor trupelor Frontului de Sud pentru eliberarea (sic!) a Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, iunie-iulie 1940, semnat de generalul G.K. Jukov ?i principalii s?i colaboratori.
- Nota privind componen?a trupelor Frontului de Sud la data de 2 iulie 1940.
 
Planul Uniunii Sovietice
 
În temeiul documentelor sovietice, ast?zi putem pretinde c? se cunosc cu precizie urm?toarele aspecte:
- decizia Moscovei de a ac?iona împotriva României s-a luat în prima decad? a lunii iunie 1940 (adic? atunci când Anglia ?i Fran?a se confruntau cu asaltul Wehrmachtului în Vest, iar Hitler era, literalmente, absorbit de stadiul final al opera?iunii declan?ate în 10 mai 1940);
- neb?nuindu-se care avea s? fie reac?ia lui Hitler pe tema respect?rii protocolului secret din 23 august 1939, Moscova a proiectat ini?ial opera?ia pentru a?a-zisa „eliberare“ (în fapt, ocupare) concomitent? a Basarabiei ?i Bucovinei (integral);
- opera?ia c?dea în sarcina trupelor Frontului de Sud (comandant - generalul Jukov), cu bazele în Regiunea militar? special? Kiev ?i în Regiunea militar? Odessa, reunind trei armate (5, 9 ?i 12);
- stadiul final al preg?tirii Armatelor a 9-a ?i a 12-a s-a limitat la perioada 11-27 iunie 1940, astfel c?, la 24 iunie 1940, trupele s? fie concentrate ?i, la 28 iunie 1940 (ora 15, ora 14 a Bucure?tilor), s? fie preg?tite pentru momentul «trecerii frontierei de stat»;
- la nivelul comandamentului Frontului de Sud s-au întocmit dou? variante ale planului de opera?iuni: prima, la 17 iunie 1940 (prezentat? Stavk?i la 22 iunie 1940!), iar cea de a doua - ulterior, ambele având în vedere cele dou? ipoteze: acceptarea/respingerea de c?tre România a preten?iilor sovietice;
- Nota-raport semnat? de generalul Melikov trimitea la cele dou? variante ale ac?iunii Frontului de Sud. Ambele contrazic categoric demonstra?iile generalului ?enescu, f?cute în Consiliul de Coroan? la 27 iunie 1940, în sensul c?, dac? se accepta riscul unui r?zboi cu U.R.S.S., Armata Ro?ie ar fi dep??it Prutul ?i chiar Siretul. În primul rând, generalul trebuia, la nivelul la care ac?iona, s? pretind? c? a fost bine informat de c?tre Biroul II asupra inten?iilor Moscovei; în al doilea rând, el trebuia s? presupun? c? trecerea Prutului ar fi însemnat, din partea lui Stalin, o înc?lcare a condi?iilor protocolului secret din 23 august 1939, ceea ce n-ar fi îng?duit Hitler, tot a?a cum n-a permis, chiar în acele zile, înghi?irea Sudului Bucovinei de c?tre Kremlin. Pe de alt? parte, Nota-raport a lui Melikov confirm? c?, pentru a cotropi Basarabia ?i Bucovina, în cazul rezisten?ei României, trupele sovietice au fost preg?tite s? angajeze o opera?iune ofensiv?, cu Prutul ca limit? vestic?: « Dac? Guvernul României nu cade de acord s? p?r?seasc? benevol Bucovina ?i Basarabia ?i s?-?i retrag? trupele peste râul Prut - sintetiza Melikov -, Armatele Ro?ii, printr-o ofensiv? vertiginoas?, executat? pe linia Nistrului, urmau s? elibereze cu arma în mân? Bucovina ?i Basarabia ». În asemenea situa?ie, sovieticii trebuiau s? execute - îl cit?m pe Jukov - o lovitur? concentrat? cu Armata a 12-a de-a lungul Prutului cu direc?ia Ia?i, iar cu Armata a 9-a de la sud de Chi?in?u pe direc?ia Hu?i. Varianta a doua, expus? tot de Melikov, avea în vedere «rezolvarea pe cale pa?nic? a problemei», adic? acceptarea preten?iilor Moscovei de c?tre Bucure?ti, ceea ce ar fi necesitat «introducerea rapid? în Bucovina ?i Basarabia doar a unei p?r?i a trupelor sovietice concentrate pe Nistru, în scopul ie?irii neamânate pe traseul râului Prut».
 
Datele prezentate de ?eful M. St. M., generalul ?enescu
 
Examinând planurile sovietice - fie de trimitere a for?elor armate între Nistru ?i Prut, fie de invadare a spa?iului respectiv -, se adevere?te c?, la 27 iunie 1940, în discu?iile purtate între cele dou? Consilii de Coroan? de la Bucure?ti a fost dezb?tut? ipoteza unui atac armat al U.R.S.S dac? s-ar fi respins nota ultimativ? a lui Molotov. Ceea ce, trebuie s? recunoa?tem, nu putea s? constituie numaidecât un argument pentru cedare, ci, dimpotriv?, ?i pentru respingerea agresivit??ii Moscovei. În acest cadru, credem c? nu poate fi ignorat? problema valorii ?i calit??ii trupelor sovietice destinate opera?iunilor din Basarabia ?i Bucovina. Se cunosc, dup? cercet?rile de arhiv?, posibilit??ile României din vara anului 1940: ea nu putea miza pe mai mult de 40 de divizii, din care, pentru ap?rarea frontierelor de nord-est, se re?ineau aproximativ 20 de mari unit??i (16 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie ?.a.), plus cel mult 2-3 divizii de infanterie din rezerva Marelui Stat Major.1940 - Cedarea Basarabiei
În ?edin?a Consiliului de Coroan? din seara de 27 iunie 1940, generalul ?enescu - dup? cum ne amintim - s-a referit, de asemenea, la existen?a în subordinea sa a 40 de divizii. În schimb, el a evaluat (dup? varianta Petre Andrei) la peste 140 de divizii valoarea for?elor reunite ale U.R.S.S, Ungariei ?i Bulgariei. Cifrele avansate au fost, desigur, exagerate. Mai întâi, pentru c? nu se cunoa?te existen?a unui plan de ac?iune comun? a celor trei state în cazul în care România ar fi respins notele ultimative ale Moscovei. În al doilea rând, generalul ?enescu, evaluând separat for?ele sovietice, a identificat: 100 divizii de infanterie, 20 brig?zi de cavalerie, 7 divizii motorizate. Noi îl b?nuim pe generalul român de tentativ? de dezinformare a participan?ilor la ?edin?a Consiliului de Coroan?.
 
Informa?iile Biroului II român despre preg?tirile militare ale U.R.S.S.
 
Un alt aspect ce se impune a fi elucidat prive?te gradul în care autorit??ile române au fost la curent în 1940 cu preparativele militare ale U.R.S.S. de ac?iune în Basarabia ?i Bucovina ?i, mai mult, cu riscurile reale ale respingerii necondi?ionate a notelor ultimative ale lui Molotov. [...] În baza datelor culese de Biroul II român, Bucure?tii au fost la curent în 1940:
- cu concentr?rile de trupe sovietice la est de Nistru în prima jum?tate a anului;
- cu faptul c?, dup? 1 aprilie 1940 (lucru atestat ?i de sursele sovietice), concentr?rile de trupe au fost sistematice, având în vedere interven?ia « în eventualitatea unei ac?iuni armate a U.R.S.S. » în desf??urarea evenimentelor din sud-estul european;
- cu faptul c? agitatorii comuni?ti ?i propagandi?tii din Armata Ro?ie au r?spândit zvonul c? România se preg?tea s? atace UR.S.S., dar c?, în schimb, U.R.S.S. va obliga România s?-i cedeze Basarabia ?i Bucovina.
La 19 iunie 1940, Biroul II a prezentat lucrarea Considera?iuni politico-strategice privind situa?ia României dup? capitularea Fran?ei, material ce releva înr?ut??irea situa?iei generale a ??rii noastre ?i eviden?ia posibilitatea ca U.R.S.S. « s?-?i îndrepte ac?iunea sa ?i asupra României, propunându-?i s? resping? pe români din Basarabia ?i Bucovina ?i, eventual, s? duc? frontul pe Carpa?ii R?s?riteni ». U.R.S.S putea beneficia - se sublinia de Biroul II român - de situa?ia Germaniei (cu grosul trupelor sale angajate în Vest) ?i « s? treac? la atac » f?r? a mai anun?a Berlinul. Nu a fost, se ?tie, cazul, dar, oricum, materialul din 19 iunie 1940 avertiza categoric: «Aceast? inten?iune (a U.R.S.S. de a intra în Basarabia ?i Bucovina) trebuie întrev?zut? ca foarte posibil? (subliniat în original) ?i este în perfect acord cu toate informa?iile primite de Marele Stat Major (sec?ia a 2-a) în ultimul timp». În atare împrejur?ri, sugereaz? Sinteza Biroului II român de la finele anului 1940, prezentarea notelor ultimative sovietice nu a survenit ca o total? surpriz? pentru cercurile conduc?toare de la Bucure?ti. Ceea ce a surprins, ad?ug?m noi, a fost doar faptul c? intervenea o anume realitate, confruntarea cu o situa?ie necunoscut? fiind pentru oricine, se ?tie prea bine acest lucru, oricum dezagreabil? ?i plin? de inedit, cu consecin?e imposibil de perceput în absen?a impactului.
 
Reac?ia autorit??ilor române
 
Ceea ce ne surprinde, într-o asemenea stare de lucruri, a fost modul în care s-a recep?ionat la Bucure?ti ?tirea despre prezentarea primei note ultimative sovietice ?i atmosfera ce s-a creat. Din notele lui Gheorghe T?t?rescu desprindem detalii atât în aceast? privin??, cât ?i cu referire la demersurile guvernului român de amânare a momentului impactului, ceea ce constituie un nou argument în sensul c? liderii politici ?i militari p?trunseser? inten?iile agresive ale Kremlinului. Re?inem, deci, din însemn?rile premierului Gheorghe T?t?rescu: « Consiliul de Coroan? (din 27 iunie 1940, ora 12,20) se deschide sub pre?edin?ia Regelui într-o atmosfer? cople?itoare. Consilierii Regelui, membrii Guvernului ?i ?efii Armatei sunt prezen?i. Suveranul expune scopul convoc?rii Consiliului ?i îmi d? cuvântul. Expun pe larg istoricul raporturilor noastre cu Sovietele, precum ?i toate negocierile duse de Guvern pentru a înl?tura agresiunea rus?. Într-o lini?te grea citesc textul ultimatumului primit în cursul nop?ii ?i sfâr?esc prin a enumera primele m?suri militare ?i administrative luate, cerând apoi voie Guvernului s?-mi spun p?rerea dup? ce vor fi vorbit to?i membrii Consiliului...». Surprinz?toare au fost îndemnurile survenite practic instantaneu în direc?ia admiterii preten?iilor sovietice. [...]
 
Tabloul general sugerat era mult prea sumbru
 
S? revenim îns? la însemn?rile lui Gheorghe T?t?rescu pe marginea desf??ur?rii primului Consiliu de Coroan? din 27 iunie 1940, re?inând chiar demonstra?iile celui în cauz?: «...La sfâr?itul dezbaterilor ar?t imposibilitatea rezisten?ei împotriva armatei Sovietelor ?i demonstrez consecin?ele unei asemenea rezisten?e: distrugerea complet? a propriei noastre armate, cotropirea vertiginoas? a ??rii ?i distrugerea statului român. Pun, de asemenea, în lumin? imposibilitatea unei retrageri a armatei, sfâr?ind prin a ap?sa asupra necesit??ii men?inerii intacte a for?elor noastre militare pân? în ceasul final al r?zboiului. În concluzie, cer ?i Consiliul aprob? ca Guvernul, în r?spunsul s?u, s? confirme primirea ultimatumului ?i s? cear? fixarea locului unde trebuia s? trimitem negociatorii reprezentând statul român. Urm?ream în chipul acesta s? facem o ultim? tentativ? pentru a deschide calea discu?iilor ?i s? câ?tig?m câteva zile pentru a putea evacua în ordine armata, autorit??ile, precum ?i popula?ia româneasc? ce n-ar fi voit s? r?mân? sub regimul de ocupa?ie rus... ». Tabloul general sugerat era mult prea sumbru. Impresia nu putea s? nu fie decât dezarmant? asupra celor prezen?i, iar peste câ?iva ani, în 1945-1947, sovieticii vor ?ti s? aprecieze acest lucru, de vreme ce admiser? prezen?a marcant? a lui Gheorghe T?t?rescu în guvernul comunizant al dr. Petru Groza. [...] Dac? persist? vreo neîn?elegere în privin?a responsabilului principal sau vreun semn de întrebare cu privire la nejustificata cedare grabnic? a Bucure?tilor în iunie 1940 în fa?a preten?iilor U.R.S.S., propunem s? ne adres?m nemijlocit celui care, atunci, a fost indiscutabil Nr. 1 dintre to?i cei afla?i în epicentrul unor evenimente dureroase ?i pline de grave ?i îndelungi consecin?e. Acesta era regele Carol al II-lea care, la 16 octombrie 1943, nota în Jurnalul s?u: « Am împlinit jum?tate de veac. Trebuie s? m?rturisesc c?, de?i au trecut, în acest r?stimp, atâtea peste capul meu, nu simt ace?ti 50 de ani ap?sând pe umerii mei. Privind înapoi, trebuie s? constat c? via?a mea n-a fost lipsit? de interes ?i de mi?care. A fost o lupt? continu?, o lupt? pentru credin?ele mele ?i pentru progresul poporului meu. Chiar dragostea pentru Duduia (Elena Lupescu - n.n.), care a f?cut s? fiu atât de atacat ?i def?imat, a f?cut parte din acest ansamblu de b?t?lii continue. N-o regret nici o clip? ?i ast?zi, în zilele de restri?te, ca ?i în acele de mul?umire. A fost un izvor continuu de bucurie, un loc de ad?post pentru sufletul meu. Nu zic c? n-am f?cut gre?eli, chiar unele mari. Azi mi se pare c? cea mai mare a fost de a nu m-a?eza, cum o doream împreun? cu C?linescu, hot?rât ?i de la început înfruntând toate riscurile trec?toare, de partea Alia?ilor. Am f?cut gre?eala de a-mi pleca urechea celor frico?i, ?i îndeosebi lui Urd?reanu, care în acel moment se f?cuser? campionii închin?rii, de fric?, în fa?a arogan?ei germane. E adev?rat c? România ar fi suferit, dar nu mai mult decât acum, dar cel pu?in n-ar fi fost umilit?. Basta pentru trecut, ochii trebuiesc acum a?inti?i asupra viitorului ?i numai asupra lui ?i s? activ?m to?i pentru eliberarea României din gheara nazist? ». [...]
 
Cedarea Basarabiei, f?r? nici un fel de rezisten??, a fost o profund? gre?eal?
 
Tot în acela?i cadru, dar în Consiliul de Coroan? din 31 august 1940, cu prilejul lu?rii în dezbatere a « arbitrajului » impus României la Viena în ceasurile imediat precedente, liderul P.N.?., Iuliu Maniu, nu s-a ab?inut a se referi la consult?rile ini?iale de suveran în luna iunie ?i la care vorbitorul nu participase: « Cred c? cedarea Basarabiei, f?r? nici un fel de rezisten??, a fost o profund? gre?eal?, ale c?rei urm?ri le suferim ast?zi.Trebuia, cu orice pre? ?i cu orice sacrificiu, chiar cu sacrificiu de a suferi o înfrângere, s? rezist?m. Na?iunile sufer? înfrângeri pe câmpul de lupt?, r?zboiul are ?ansele sale bune sau rele, mari ?i puternice na?iuni au fost înfrânte, poporul român a pierdut ?i el r?zboaie, dar prin vitejia solda?ilor s?i ?i prin puternica con?tiin?? na?ional?, a prins puteri de viitor, pentru în?l?area ??rii, în viitor. A?a, am pierdut în Basarabia peste 2 milioane de români, f?r? nici cea mai mic? rezisten??. De aici, v? pute?i Dv. închipui descurajarea care a cuprins toate provinciile, pe to?i românii, ?i umilirea care a cuprins armata român?, care ar fi voit s? aib? ocazia ca s? arate c?, dac? diploma?ia româneasc? n-a ?tiut a lucra, ea ?tie s? sângereze pe câmpul de lupt?, pentru valoarea onoarei na?ionale ».
Cu acela?i prilej, Gheorghe Br?tianu a observat de asemenea: « Eu nu vreau nici s? îngreunez aceste dezbateri ?i nici s? fac procesul trecutului de?i odat? va fi f?cut; dac? nu-l vom face noi, al?ii îl vor face, dar ?in s? amintesc un lucru: am luptat pentru o anumit? politic?, în afar? de ceea ce era în ultimii ani. ?in s? spun c?, dac? am luptat pentru c? aveam n?dejdi ?i convingere, ?i eu am f?cut chiar declara?ii în aceast? privin??, (a fost) c? prin aceast? politic? puteam p?stra grani?ele ??rii».
 
Neîntrecutul Nicolae Iorga, la reuniunea amintit? a Comisiilor de politic? extern? ale Parlamentului, din 2 iulie 1940, a intervenit cu preciz?ri nuan?ate, prezentând finalmente pozi?ia celor mai de seam? politicieni ai ??rii, consemnat? într-un memorial document: « Noi avem de ales dou? proced?ri: Procedarea Dietei Poloniei la împ?r?irea ??rii. A vorbit unul, altul, a fost o lupt? oratoric? între dân?ii ?i s-a terminat printr-un vot care a însemnat admiterea de c?tre na?iune a sfâ?ierii teritoriului. Aceasta este o hot?râre pe care, dup? p?rerea mea, nu o putem lua ?i r?spunderea va fi pentru to?i cei care se vor ralia la dânsa. Sau s? facem ce-a f?cut în?eleptul Rege Carol I ?i acel mare ministru al lui, Ion Br?tianu: fa?? de un act de nedreptate, asem?n?tor cu cel car se face azi României, retragem armata din teritorii, retragem func?ionarii. Nu lu?m nici o hot?râre care s? lege viitorul »”.[1] 
Grafica- Ion M?ld?rescu

[1]  Gheorghe Buzatu, Fragment din volumul Hitler, Stalin, Antonescu, Ia?i, Ed. TipoMoldova, 580p.

footer